Hamdi Tasholli

Corespondenta culturală primita la redactia R.B.N.Press, de la cititorii noștri vlaho-albanezi

 

Ochiul tăcerii unui visător kosovar

 

Motto:

În sinele tău/ Ucide omul rău/

Și va rămâne/ Doar omul în Tine

(Hamdi Tasholli –Fără titlu)

 

Cu acest îndemn etic se destăinuie cititorilor poetul albanez Hamdi Tasholli născut (21 mai 1950), la satul Gadime, comuna Lypian (Republica Kosova). Autorul a absolvit Facultatea de Filosofie (Secția Limba și literature albaneză), la Universitatea din Kosova. A publicat următoarele volume de versuri: Magurele castrum (2007), Ochiul Mamei (2011), Pe aceste pietre (2012).  Volumul de versuri Ochiul tăcerii, pe care-l prezentăm cititorilor, este al patrulea, tradus în limba română de cel mai inspirat mesager al relațiilor cultural româno-albaneze, Baki Ymeri.

Poeții albanezi sunt luptători cu arma cuvântului pentru libertatea Kosovei, greu încercată în războaiele sfârșitului de secol XX. Cuvântul durere exprimă cel mai bine această stare de lucruri: “Durerile/ Nu se sting / În izvorul lacrimilor” (Hei, mocanul meu) Din durere izvorăsc lacrimile provocate de jertfa pe altarul libertății: „Pentru prima oară/ Te-am văzut plângând/ Lacrima rece aluneca/ În căldura mea/ Și aburea/ Dincolo de raze/ La fluviul Negru” (Lacrima). Războiul apare negru, ca un balaur apocaliptic iar tradătorii nației sunt șerpi veninoși care profită de pe urma tragediei naționale. Nunți și înmormântări marcau destinul eroilor căzuți la datorie. Florile sângelui albanez inundau toate anotimpurile. O mare parte a populației a fost nevoită să ia calea exilului: „Amicul meu zidar/ Mereu întorcea capul/ Spre casa / Unde s-a născut/ Pe care a lăsat-o goală/ Casa Mameii / Și a amintirilor.” (Amicul meu) Alți patrioți albanezi au umplut închisorile.

Hamdi Tasholli aduce în versurile sale prinos de recunoștință părinților care i-au insuflat patriotismul. În ciuda vicisitudinilor istoriei, poetul este un profet care cântă momentul apoteotic al viitoarei eliberări: “Atunci vor strălumina/ Patru curcubeie/ Într-unul/ Vă garantez”. (Atunci)

Poemul în șapte părți (câte numără zilele facerii biblice), Iapa Troiei, realizează o analogie între trecutul Kosovei și a Troiei asediate, cu oameni care și-au pus capăt zileleor pentru a nu cădea vii în mâinile dușmanului, cu trădători care au decis soarta războiului, cu zile lungi de asediu când foamea le slăbea puterile. Speranța însă nu a pierit în cetate și în sufletul poetului: “Iar steaua mea într-un Cătun/ Strălucește neîncetat/ Pentru câmpiile verzi/ Cu flori aurite/ În glasul pârâului cel alb/ În inima acestui joc/ Lângă Cetatea cea mare.”

Hamdi Tasholli se dovedește nu numai un martor al zbuciumatei perioade istorice prin care a trecut țara sa natală, ci și un luptător neînfricat, cu ajutorul poeziilor sale lirice, pentru independență. Amenințarea războiului este descrisă ca un “amurg prelungit” care prevestește o noapte istorică, în care se punea la cale jertfirea poporului său. Poetul, utilizând simbolul ridicării steagului, îndeamnă compatrioții la revoltă și unitate națională. Simbolul identității naționale este limba care s-a menținut în fața tuturor furtunilor: „Ce mult ți-a ridat fața/ Acest vânt blestemat/ Ți-au legat limba/…/ Dar ai triumfat peste slăbiciuni…”

Imaginile nocturne instaurează frica și simbolizează moartea amenințătoare. Dar ziua libertății se apropie. Iubirea întărește dragostea de viață, transfigurând noaptea într-o victorie a vieții și frumuseții: „Frumoasă e această noapte/ Cu brațe uscate/ Dimineață/ Moare/ Întunericul / În îmbrățișare”. (Noaptea). Poetul se dovedește în final, optimist.

Volumul este  prefațat de poeta Patricia Lidia, care se dovedește în rezonanță cu stările lirice transmise de poet. Redăm un fragment din această prefață: „Hamdi Tasholli se dovedește, în acest volum, a fi și un slujitor cu devoțiune al penelului sacru, oferind cititorilor bijuterii despre iubire și moarte, despre trecere și ne-trecere, despre o emoționalitate adânc-reținută, având însă o atitudine fermă în fața vieții, cu versuri nu o dată neiertătoare și tăioase.” Hamdi Tasholli își trage sevele lirice din lupta pentru eliberare a poporului său și o face cu demnitate și talent literar.

Lucian Gruia

 

Lucian Gruia

 

Hamdi Tasholli

 

Ochiul tacerii