ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "gagauzi"

gagauzi

,

Spațiul etnic găgăuz din R. Moldova

Spațiul etnic găgăuz din R. Moldova

Găgăuzii (în găgăuză gagauz, plural gagauzlar) sunt o Populație minoritară în Republica Moldova (în regiunea autonomă Găgăuzia) și în sudul Basarabiei (Bugeac) – Ucraina de azi, în număr de aproximativ 250.000 de locuitori, precum și în Dobrogea – România, estul Bulgariei și alte zone din Balcani.

Etnicii găgăuzi se presupune că fac parte din grupul turcilor oguzi, deoarece denumirea lor provine din numele turcesc de Gök-Oğuz însemnând „Poporul albastru” sau „ceresc”. Împreună cu ciuvașii, un alt popor vorbitor de limbă turcică, găgăuzii sunt printre puținele grupuri etnice de limbă turcică de religie creștină (ambele populații sunt de rit ortodox).

Pe teritoriul României de azi, prezența lor datează de aproape un mileniu.

Dobrogea și Deliorman sunt regiunile în care s-a produs etnogeneza poporului găgăuz în secolul XIII. Din acest secol datează formațiunea statală Uziăilet (în zona Cavarna-Mangalia), pe care savanții o califică ca fiind primul stat al poporului găgăuz. De asemenea, în secolul XVIII în regiunea Varna a existat o efemeră republică găgăuză Vister.

Până la începutul secolului XIX, numărul găgăuzilor din Dobrogea era încă foarte ridicat. În deceniile ulterioare anexării Basarabiei de către Rusia (1812), majoritatea găgăuzilor au emigrat spre această regiune, fiind ademeniți de privilegiile acordate de către administrația țaristă, dar și de posibilitatea de a scăpa de asuprirea otomană cauzată de religia lor creștină. Totuși o mică parte a rămas în Dobrogea unde, din pricina micșorării dramatice a comunității, dar și din lipsa facilităților pentru această etnie (școli și biserici în limbă proprie), au fost în cea mai mare parte asimilați de populațiile conlocuitoare. În ciuda faptului că autoritățile din România recunosc existența unei etnii găgăuze acceptând la recensăminte declararea apartenenței la aceasta, numărul celor care s-au declarat ca atare la recensământul din 2002 a fost extrem de redus: doar 45 de persoane. În anul 1930, numărul găgăuzilor din județele Tulcea și Constanța se ridica la aproximativ 1000 de persoane, din care 752 persoane în județul Constanța.

Filologul bulgar Ivan Gradeșliev prezintă o istorie neromanțată a acestei populații, în cartea sa intitulată „Găgăuzii” (Гагаузите, Sofia 1994), care a trecut prin marele efort de asimilare dus de România în Cadrilater după primul Război Mondial.

Sunt prezentate eforturile regatului României Mari de a-i asimila (întrucât România după Marea Unire din 1918 avea în granițele firești întreaga Basarabie și Cadrilaterul, o parte a litoralului bulgăresc de azi), majoritatea populației găgăuze existente se afla atunci sub administrație românească. Gradeșliev rezumă paradoxul acestei populații a cărei profundă credință creștin-ortodoxă o facea să aibă un statut inferior în cadrul Imperiului Otoman, dar care și-a păstrat acel statut inferior și în Bulgaria sau România, sau Republica Moldova, din pricina limbii turce pe care ei o vorbesc.
Practic toate țările sau imperiile în care au trăit, au încercat să-i asimileze, elocventă în acest sens fiind chiar situația din Grecia, care căuta să dovedească faptul că ar fi vorba de greci turciți. De altfel, ca o paranteză, statul grec a dus și duce o agresiva campanie de grecizare a unor etnii chiar de pe teritoriul altor state, sunt bine știute ofertele în sute de euro pentru aromânii din Bulgaria, Macedonia și Albania pentru a se declara greci, sumele acordate acestora după unele surse find (culmea), chiar din fonduri europene. Rusia țaristă, spre exemplu, îi considera pe găgăuzi drept „bulgari de limbă turcă”. Rușii nu vedeau nici o distincție întrei ei și bulgari.
La recensământul din 1930, din România,  nu doar în Basarabia a fost înregistrat un număr important de gagauzi, ci și în județele Constanța și Caliacra. Pe această hartă (foto jos), Găgăuzii sunt marcați cu buline portocalii (popor turcic), însoțite de litera G (literă neagră aplicată peste bulina portocalie) sau G (literă portocalie aplicată lângă bulina portocalie)
infografie_raspandire_gagauzi_1930_Romania

 

Cronologic vorbind, găgăuzii din arealul dintre Prut și Nistru și-au dobândit independența totală doar pentru o perioadă de cinci zile, cândva în iarna anului 1906. În rest, au aparținut de Rusia Țaristă, între anii 1812-1917, de Regatul României 1918-1940 și 1941-1944, de Uniunea Sovietică între 1940-1941 și 1941-1991 și, mai apoi, de Republica Moldova, din anul 1991 până în prezent.

În momentul Marii Uniri din anul 1918, deputații găgăuzi din sfatul țării se abțin de la votarea deciziei de a se reuni cu patria-mamă, mai mult de teama unor represalii din partea sovieticilor, în condițiile în care bolșevicii nu renunțaseră la ideea recuperării în forță a Basarabiei.

muncitorul-legionar1În perioada interbelică a României Mari (1920-1940), după spusele bașkanului (2014), găgăuzii devin însă una dintre cele mai bine integrate comunități etnice din Basarabia. Toți găgăuzii cunoșteau pe atunci limba română și urau comunismul. În mod surprinzător, tot în perioada interbelică, găgăuzii votează masiv cu Garda de Fier, fiind simpatizanți ai Legiunii Arhanghelului Mihail și ai politicii duse de Căpitan. Ortodoxia militantă și anticomunisul fervent, promovate de legionarii români, atrag pe atunci un mare număr de etnici găgăuzi.  (Ce vor găgăuzii? Editorial de istoricul și jurnalistul basarabean Igor Cașu, vezi RBN Press).

Perioada de sub ocupația sovietică, educația forțată în spiritul materialismului dialectic și științific, precum și succederea generațiilor, duc însă la o schimbare profundă a societății.

În perioada sovietică, populația găgăuză, ca și cea moldovenească și multe altele, a fost supusă rusificării. Lipsa școlilor cu predare în limba găgăuză a făcut ca majoritatea acestei populații să fie școlarizată în rusește, iar limba rusă a devenit pentru mulți principala limbă vorbită. În cadrul câtorva dintre școlile în limba rusă se predau și cursuri de limbă găgăuză.

Naționalismul găgăuz a rămas o mișcare intelectuală pe tot parcursul deceniului al nouălea al secolului trecut, dar la sfârșitul deceniului, mulțumită răspândirii idealurilor democratice în Uniunea Sovietică („glasnost”, „perestroika”), a evoluat în mișcare politică odată cu întemeierea „Poporului găgăuz” (Gagauz halkî) în 1988. Pe măsură ce creștea în mod paralel mișcarea afirmare națională moldovenească, și mai ales atunci când limba română și grafia latină a fost adoptată oficial în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (Parte din URSS), o parte din liderii „poporului găgăuz”, foști activiști sovietici în frunte cu Stepan Topal, s-au aliat cu reprezentanții altor minorități naționale din Republică, pentru a se împotrivi mișcării naționale moldovenești.

Procesul de sovietizare și rusificare a fost atât de puternic încât, în momentele de răscruce din anii 1989 și 1991, găgăuzii au susținut păstrarea cu orice preț a URSS-ului.

În 1989, la primul congres al „Poporului găgăuz”, acesta a votat rezoluția grupului care cerea crearea unui teritoriu autonom în sudul Moldovei (dar nu în Bugeacul ucrainean), cu capitala la Comrat. În august 1990, în timp ca Republica Moldova își proclama independența față de URSS, grupul condus de Stepan Topal a proclamat Găgăuzia ca republică autonomă a URSS, care oficial mai exista în acel moment, simultan cu același proces care avea loc în Transnistria sub conducerea liderilor Igor Smirnov și Aleksandr Lebed. Guvernul din Chișinău al Moldovei, nou stat independant, a considerat declarația ca neconstituțională. În acel moment, Găgăuzii, care în marea lor majoritate nu cunoșteau situația reală și nu călătoriseră decât în URSS, erau speriați de propaganda politică potrivit căreia „românismul” din noua Republică era o mișcare „fascistă” iar eventuala unire a acesteia cu România (unire care în acel moment părea iminentă) ar însemna să fie dați afară din țară.

GagauziaÎn aceste condiții, grupul pro-sovietic a preluat total conducerea „Poporului găgăuz” și a organizat în martie 1991 un „referendum” la care partizanii săi au votat în unanimitate pentru rămânerea în cadrul URSS, fără ca alți alegători să-și poată manifesta opiniile, așa cum a constatat ziaristul francez Jean-Baptiste Naudet, de la ziarul „Le Monde”, deși când parlamentul Republicii Moldova a votat independența Republicii, 6 din cei 12 deputați găgăuzi votaseră „da”. Ulterior, o parte din Găgăuzi au sprijinit tentativa de lovitură de stat de la Moscova, tensionând și mai mult relațiile cu Chișinăul. Găgăuzia s-a autoproclamat independentă la 19 august 1991 sub conducerea lui Topal, urmată fiind în septembrie de Transnistria. Aceste acțiuni erau menite să oblige Frontul Popular ca să-și atenueze linia proromână, considerată fascistă, și să revină la linia prosovietică, ulterior pro-rusă, ceeace s-a și întâmplat.

Opinia scriitorului Serghei Uzun, de origine găgăuză, din Chișinău (interviu luat de ziare.com și tradus de Valeriu Zegrea)

Ce amintiri au gagauzii despre perioada din timpul României interbelice ? Cum a fost regimul românesc?

Iși amintesc de interzicerea slujbelor religioase în limba gagauza, despre jandarmii din sate, despre practica pedepselor corporale cu bâta. Toate acestea nu au contribuit la iubirea populara pentru autoritatile romane.

Cu alte cuvinte, daca autoritatile Rusiei tariste nu s-au amestecat in randuielile traditionale ale gagauzilor, atunci autoritatile Romaniei Mari au fost prezente in fiecare sat. Nu doar prin jandarmi, ci si prin clerul bisericesc si invatatori. Sa spunem si ca in satul meu prima scoala a aparut in timpul autoritatilor romanesti.

De aceea, atitudinea fata de autoritatile romanesti din acea perioada nu este negativa pentru toti. Sunt oameni care au primit educatie si au reusit in viata anume in acea perioada.

Cum a fost perioada sovietica pentru gagauzi? A existat un proces de rusificare sau gagauzii au fost lasati cum limba si cultura lor?

Perioada sovietica a fost considerata si este considerata ca o perioada de inflorire a regiunii. Practic toata infrastructura – drumuri, scoli, spitale, intreprinderi – a fost creata in acea perioada. Procesul rusificarii, desigur, a existat. Dar trebuie sa intelegem ca gagauzii isi pastreaza si si-au pastrat limba si cultura lor datorita locuirii compacte, nu datorita scolii sau universitatii.

Cu alte cuvinte, la noi niciodata nu a fost invatamant in limba gagauza. La sfarsitul anilor patruzeci, dupa foametea din ’46-’47, procesul romanizarii a fost schimbat cu procesul rusificarii. In 1956 a fost creata de catre savantii sovietici prima scriere pe baza chirilica si au fost create programe de invatare in scolile nationale.

Dar, din cauza faptului ca gagauzii erau putin numerosi, acest proces a fost recunoscut inoportun si in 1966 studierea limbii gagauze in scoli a fost intrerupta. Dar, de exemplu, eu niciodata nu am invatat limba gagauza si nu am citit carti in limba gagauza, dar vorbesc liber in limba gagauza.

Insa cartile mele le-am scris in rusa, deoarece scrisul gagauzilor si manualele de limba gagauza pe baza scrierii in latina au aparut putin mai tarziu decat fiul meu, ceea ce a facut ca procesul meu de invatare sa fie prelungit. Dar nu fara rezultat, din fericire.

O multime de populatii musulmane, dar de etnii diferite au avut de suferit sub rusi, ori pe vremea imperiului, ori in perioada sovietica. Cum se explica totusi atasamentul pe care il au gagauzii fata de Rusia?

La gagauzi nu exista perioada musulmana in istorie – gagauzii sunt un popor crestin. Dar raspandirea lor in Rusia se explica gratie istoriei comune si considerentelor strict economice. Cu alte cuvinte, este de inteles ca perioada de inflorire a regiunii in perioada sovietica se proiecteaza asupra Rusiei de azi. Actuala situatie economica ii obliga pe oameni sa isi caute de munca peste granitele tarii.

Deoarece rusificarea din perioada sovietica nu a trecut fara urmari, toti sunt vorbitori de rusa. Permeabilitatea frontierelor si limbii face din Rusia locul cel mai atractiv pentru gasterbeiteri (cuvant de argou, din germana, inseamna oameni plecati la munca in strainatate – n.red.). Dar trebuie sa intelegem ca gasterbeiter nu inseamna numai bani, dar duce si la aparitia unor legaturi culturale cu Rusia.

Sa spunem ca, data fiind apropierea limbii gagauze de celelalte limbi turcice, manifesta deschidere fata de Gagauzia si tari precum Turcia, Azerbaijan, Kazahstan, dar in aceasta privinta sunt doar schimburi culturale si practic nu sunt perspective pentru gasterbeiteri. Noi traim intr-o perioada stranie, cand vectorul politicii externe a statului este determinat foarte mult de gasterbeiteri.

Din Romania asa este vazuta reactia gagauzilor fata guvernul central al Republicii Moldova – gagauzii sunt banuitori, reticenti, nu le plac moldovenii, nu le place limba romaneasca, si, daca li s-ar oferi ocazia, si-ar declara imediat independenta. De ce?

Punctul de vedere despre gagauzi in Romania, ca si in Moldova, este format de catre ziare si reviste. Daca mie imi este evidenta deformarea imaginii din Romania, mai mult sau mai putin, in situatia cetatenilor din Moldova, dorinta de a-si forma un punct de vedere din mijloacele mass-media in locul deplasarii la o distanta de o suta de kilometri si aflarii realitatii personal, la fata locului, este de neinteles pentru mine.

Intr-un moment oarecare ceva s-a intamplat si noi ne-am dezvatat sa comunicam unii cu altii. Nu, si niciodata, nu a fost nici o ostilitate fata de moldoveni din partea gagauzilor.

Mama mea este moldoveanca, a invatat in scoala moldoveneasca si a absolvit institutul in limba de predare moldoveneasca. De aceea, presupunerea ca gagauzii nu ii iubesc pe moldoveni se transforma in praf si pulbere chiar la nivelul familiei mele. Au fost tensiuni in anii ’90, dar asta a fost acum douazeci de ani si trebuie acum cumva sa se indrepte.

Legat de limba gagauza, foarte exact a spus tatal meu:

„In 1918 au venit romanii, au adus invatatori – de bine, de rau, in trei ani noi cunosteam limba romana. In 1940 au venit rusii, au adus invatatori – in 3-4 ani cu greu incercam sa ne exprimam in limba rusa. In anii ’90 nimeni nu a venit, nimeni nu a mai fost adus, dar nu stiu de ce toti asteapta aparitia limbii. Cum poate sa apara limba fara invatatori si fara un mediu lingvistic?”.

Intrebarea legata de indepententei Gagauziei nu merita sa fie pusa in genere. Este o formulare privitoare la dreptul la autodeterminare, in situatia schimbarii statutului Republicii Moldova din statutul de stat independent intr-o entitate cu alt statut. Mai mult decat atat, aceasta formulare a aparut ca o contracarare a ideii de unire a R. Moldova cu Romania, care pana in prezent este foarte populara in Moldova si in Romania.

Neplacerea acestei idei provine din faptul ca printre gagauzi, Romania de azi este strans asociata cu Romania Mare din anii 1918-1940.

De ce gagauzii nu stiu nimic despre actuala Românie ?   – este o intrebare care trebuie adresata mai degraba autoritatilor Romaniei.

Cum e resimtita de catre gagauzi anexarea Crimeii de catre Rusia? Se bucura? Isi doresc si ei reintegrarea intr-o Rusie mare, continuatoare a URSS? Sau vor sa continue in cadrul Republicii Moldova?

Imi vine greu sa raspund. Au fost cateva mitinguri de sprijinire a Crimeii. Trebuie sa spunem ca nu au fost foarte multi participanti. Nostalgia dupa Uniunea Sovietica este raspandita nu numai printre gagauzi.

Dar trebuie sa intelegem ca astazi omul trebuie sa faca o alegere intre tara care ti-a construit drumuri, cu invatamant si asistenta medicala gratuita si tara in care tu nu poti sa iti castigi existenta si in care de douazeci de ani esti „separatist, care nu doreste sa invete limba, care a venit de undeva pe pamantul nostru”.

Aceasta alegere intre doua imagini foarte diferite este evidenta. Ca sa schimbam cumva aceasta situatie, eu as face multe. Dar as incepe totusi cu schimbarea retoricii. (interviul din Aprilie 2014 al lui Serghei Uzun – integral aici)

Poziția și implicarea Turciei în problema găgăuză din R. Moldova

„Găgăuzia reprezintă un factor important pentru dezvoltarea relațiilor dintre Moldova și Turcia. Găgăuzia, ca regiune autonomă, trebuie să fie în continuare parte a Republicii Moldova, să realizeze proiecte comune și să conclucreze în continuare cu autoritățile de la Chișinău. Noi pledăm în continuare pentru integritatea și unitatea politică a țării”, a fost mesajul președintelui Adunării Naționale a Turciei Cemil Çiçek aflat în vizită în R. Moldova în luna mai 2014

Expertul publicației „Economiceskoe Obozrenie”, Dmitri Kalak, într-un interviu luat de Europa Liberă subliniază rolul și poziția Turciei față de Găgăuzia.  „Pentru Turcia, este foarte important stabilirea unui consens între autoritățile de la Chișinău și cele din Găgăuzia. Să nu uităm că la începutul anilor 1990, când în regiune a fost autoproclamată republica găgăuză, guvernul Turciei a fost foarte ferm și a spus clar că vor susține Găgăuzia doar dacă liderii de acolo vor avea o relație constructivă cu autoritățile centrale de la Chișinău. Tocmai pentru că Turcia înfruntă pe teritoriul său separatiștii curzi, ea pledează împotriva tensionărilor interne în cadrul țărilor partenere.”

Astăzi, businessul turcesc este foarte activ în Găgăuzia, pe teritoriul autonomiei activează holdingul de textile „Asena”, cu cinci fabrici. De asemenea, sunt și alte investiții care asigură localnicii cu locuri de muncă.”

De asemenea, Turcia se numără printre primii cinci investitori în Republica Moldova, anul trecut volumul comercial între țări ajungând la aproape 400 de mln dolari. Plasările de capital vor crește de la 1 iunie, când va intra în vigoare regimul liberalizat de vize cu Turcia, anticipează economistul: „În ultimii ani, Turcia se regăsește în topul țărilor cu care Republica Moldova are stabilite relații comerciale. La capitolul „importuri” Turcia este în top cinci.

Autor: Andrei Lisenco, Redactor-editor Flux News MDromaniabreakingnews.ro

,

Regiunea găgăuză este captiva influenței rusești, însă ar trebui predate mai multe ore de limbă găgăuză în regiune, alături de limba română – crede senatorul Viorel Badea. Regiunea autonomă este în același timp captiva unui grup de interese care reorientează politica locală într-o formă adversă față de Chișinău

În ultimul timp, ați făcut mai multe vizite în sudul republicii, în UTA Găgăuzia. Ați luat pulsul oamenilor de acolo, cum percepeți situația din această zonă?

Senator Viorel Badea

Am făcut mai multe vizite de informare în regiunea găgăuză, la Vulcănești și Comrat, unde am avut posibilitatea să discut cu membrii comunităților care trăiesc în această zonă. Am fost impresionat de ceea ce am văzut și acest lucru m-a determinat să developez și alte proiecte de colaborare cu comunitățile din aceste zone. Am sesizat că, practic, cetățenii R.Moldova care trăiesc în regiunea găgăuză sunt captivii influenței rusești. Din nefericire, nici Bucureștiul, dar nici Chișinăul nu a făcut foarte mult ca să-i scoată din aceasta captivitate. Dacă ne uităm numai la mass media care are acces pe acest teritoriu, vom vedea că majoritatea posturilor de radio, TV și ziarele sunt în limba rusă, prezența și influența mediului politic rusesc sunt permanent. Totodată, am observat că există o mare carență în ceea ce privește promovarea și protejarea limbii române în această zonă, deși limbra română este limbă de stat în R.Moldova. Tocmai de aceea am considerat că este de datoria statului român să se implice în această zonă. Avem cetățeni români care au domiciliu aici și trebuie să ne asigurăm că au posibilitatea să se exprime liber și neîngrădit, fără să le fie afectată identitatea culturală și spirituală. În acest sens am inițiat demersuri pentru înființarea unui Centru de informare a României care să aibă și valențe culturale și spirituale și care să se adreseze în egală măsură atât cetățenilor români care au domiciliu în Găgăuzia, cât și altor etnii cum ar fi ucraineni, găgăuzi, bulgari și, de ce nu, și minorității ruse. Am avut discuții în acest sens la Universitatea din Comrat și am văzut o deschidere excepțională, pentru a putea derula aceste proiecte. Am avut chiar și o întâlnire cu reprezentanta Cancelariei de stat din UTA Găgăuzia, Olga Cârma, cu care am discutat despre necesitatea derulării acestor proiecte. O altă acțiune pe care mi-o propun este să invit un grup de tineri de la Universitatea din Comrat să facă o vizită la București, să viziteze Parlamentul României, să aibă întâlniri cu oameni politici români, să viziteze câteva puncte de interes din București, tocmai pentru a putea să vadă cu ochii lor realitățile românești și pentru a putea să aibă acces și la alt tip de informație decât cea primită la ei și dirijată de la Moscova.

Când va fi deschis Centrul de informare?

Cred că până cel târziu la toamnă va fi deschis, avem deja spațiu alocat la Universitatea din Comrat. Acesta nu va fi un simplu centru de contact cu cetățenii din regiune. Prin acest centru vom încerca să derulăm mai multe proiecte europene, în beneficul cetățenilor care trăiesc în această regiune. Vom organiza o serie de dezbateri care vor avea ca punct de reper descrierea modului în care funcționează lucrurile în Europa și nu în ultimul rând în România. Vom face toate demersurile necesare pentru ca Universitatea din Comrat să poată să stabilească unele contacte la nivel academic și universitar cu instituții similare din UE. În același timp, vrem să deschidem o poartă de comunicare între primari din regiunea găgăuză și primari din România, în contextul colaborării transfrontaliere. Tinerii din regiunea sudică trebuie să fie informați că au posibilitatea să studieze gratis în România și să trimită dosarele la concursul de selectare a candidaților, organizat de Ministerul Educației Naționale.

Cum poate fi extins sprijinul european pentru dezvoltarea economică a regiunii?

UE are foarte multe proiecte pentru încurajarea mediului de afaceri din statele emergente, așa cum este și R.Moldova. Dar nu va trebui să lăsăm doar UE să acționeze, va trebui să facem în așa fel încât să deschidem oportunități pentru mediul de afaceri românesc să investească în regiunea respectivă. Trebuie să le dăm posibilitatea oamenilor de afaceri români să investeastă în zona respectivă, este o regiune primitoare, cu foarte multe resurse. M-a impresionat foarte mult că cei care trăiesc acolo au o abordare foarte onestă în ceea ce privește relațiile pe care le stabilesc cu oamenii care vin din afară. Și oamenii de afaceri din zonă trebuie să se asocieze, îi sfătuiesc să găsească o posibilitate de a crea cooperative de afaceri, iar în parteneriat cu autoritățile române vom încerca să îi îndrumăm și să le facilităm accesul pe piața românească, mă refer în special la produse alimentare, vinicole, fructe și, de ce nu, și la produse textile care sunt fabricate în regiune.

Spuneați mai sus că populația din această zonă este captivă a propagandei rusești.

În ce măsură manifestă deschidere pentru România și pentru aspiratiile europene? Dacă vor fi corect informați despre ce înseamnă România și ce vrea România acolo, sunt convins că se vor deschide. Din experiența pe care am trăit-o, am sesizat că acești oameni sunt onești, au un grad ridicat de cinste. Important este ca noi să le oferim informații corecte și lucruri palpabile. Sunt convins că, dacă vom veni cu oferte serioase, cu investitori, care să poată să dea de muncă oamenilor din zonă, care să poată să aducă bunăstare în zona respectivă, lucrurile se vor schimba. Dacă toate aceste acțiuni vor fi dublate și de o prezență mai mare a oamenilor politici români în zonă, care să se concretizeze prin vizite în localități, organizarea de dezbateri prin care să le explicăm care a fost parcursul României, de unde a plecat și unde am ajuns, vizite ale cetățenilor din regiune în orașele și cetrele turistice din România, toate acestea luate împreună nu au cum să nu dea rezultate.

E lăudabilă inițiativa dumneavoastră de a spori prezența românească în sudul R.Moldova, însă ați punctat mai devreme că evenimetele din UTA Găgăuzia sunt o consecință inclusiv a nepăsării autorităților centrale de la Chișinău…Ce ar trebui să facă pentru a-i apropia?

Eu sunt convins că autoritățile de la Chișinău au lăsat o foarte largă autonomie autorităților din UTA Găgăuzia, iar acestea din urmă, neținând cont de ce au primit, în loc să promoveze interesele generale ale R.Moldova, au încercat să promoveze interesele unui cerc restrâns de persoane, care aveau, probabil, de multe ori relații personale cu Rusia. Pe baza acestor relații personale și de afaceri cu Rusia au făcut în așa fel ca să separe mai mult Găgăuzia de restul republicii. Lucrul acesta nu este deloc normal. Am să dau exemplul cu ce s-a întâmplat mai demult în Romania, în județele Covasna și Harghita. Am avut aproape aceeași situație. Acum lucrurile s-au schimbat foarte mult, limba română a început să fie mult mai uzitată în județele din curbura Carpaților, promovarea intereselor României este prioritară în această regiune, cu respectarea formatului etnic al zonei. Din acest motiv, consider că ar trebui să existe mai multe clase de studiu în limba română în Găgăuzia, în același timp este necesar să fie promovată și încurajată studierea limbii găgăuze. Locuitorii din UTA Găgăuzia trebuie să cunoască limba de stat, este un respect pe care îl datorezi populației majoritare. Trebuie să se ajungă la o normalitate și statul român va sprijini atingerea acestui punct de normalitate și în Găgăuzia.

Cum sunt văzute de la București ultimele evoluții de la Chișinău?

Bucureștiul în relația cu R.Moldova are un obiectiv major – să se regăsească în cel mai scurt timp în familia statelor europene. Modalitățile prin care se ajunge la acest obiectiv sunt diversificate. Însă ceea ce este important în acest moment este ca autoritățile din R.Moldova să treacă rapid la înfăptuirea acestor reforme care le-au fost solicitate de către statele partenere. Să dea dovada faptului că parcursul pe care și l-au asumat este și cel pe care îl urmează și beneînțeles să țină cont de mandatul pe care l-au primit de la electorat în toamnă. Alegătorii care s-au prezentat la vot au arătat fără umbre de dubii că vor ca R.Moldova să se îndrepte către UE și să pastreze o relație speciala cu România. Acum, faptul că actualul guvern beneficiază de sprijinul comuniștilor din actualul parlament este o chestiune că, dacă va fi administrate politic în mod corect, să nu fie afectat parcursul european, nu poate produce îngrijorare. Eu, personal, însă, mi-aș dori foarte mult ca PL să se adauge acestei alianțe, mergând pe mandatul pe care l-au primit de la cetățeni și anume de a urma parcursul european și a să formeze o coaliție largă care să reziste presiunilor antinaționale pe care le are Partidul Socialiștilor, alături de alte forțe de stânga. E foarte important ca RM să nu dea înapoi un pas din drumul pe care și l-a asumat. Nu poți să joci duplicitar, depinde foarte mult cum îți asumi o politică pe care ai negociat-o cu partenerii europeni.

Priorități pentru românii de pretutindeni Domnule senator, ce priorități din punct de vedere al activității parlamentare v-ați stabilit pentru următoarea perioadă?

E foarte important să le asigurăm românilor de pretutindeni posibilitatea de a-și exercita votul la alegerile europarlamentare, parlamentare și prezidențiale. În acest sens, partidul nostru, PNL, a revenit la un proiect mai vechi de lege pe care l-am avut, privind votul prin corespondență. Astfel, împreuna cu colegii mei de partid am lucrat la o inițiativă privind introducerea votului prin corespondență, după care va fi prezentat într-un cadru mai larg pentru modificarea Codului Electoral. În acest sens, vrem să mărim numărul parlamentarilor din diaspora pentru că în acest moment comunitățile românești care sunt în afara României sunt subreprezentate. Interesul nostru e să facem în așa fel încât demersurile parlamentarilor să fie mult mai intense pentru zonele unde locuiesc români în afara României. Toate aceste modificări ale Codului Electoral vor fi discutate și negociate cu majoritatea parlamentară și sperăm din tot sufletul ca partenerii nostri din partea stângă a eșicherului politic să înțeleagă că între românii din afara Romaniei și românii care trăiesc în țară nu există nici un fel de diferență, că avem cu toții datoria de a-i ajuta pe confrații noștri din comunitățile românești de pretutindeni să își exprime un punct de vedere și să se implice activ în activitatea țării lor. Astea sunt proiecte importante la nivel legislativ. Pe de altă parte, am o serie de acțiuni pe care intenționez să le derulez, altele să le continui. În ce privește românii din R.Moldova, în ultima vreme mi-am concentrat activitatea pe zonele puțin mai delicate, mă refer în special la zona găgăuză și la românii care trăiesc în regiunea Bălți. Este cunoscut faptul că în aceste zone limba română se află într-o mare suferință, posibilitatea românilor basarabeni de a-și face simțită prezenta la nivel administrativ, cultural și de ce nu și identitar e foarte afectată în aceste regiuni. Prezenta însăși a României ca stat în aceste regiuni a fost destul de redusă în ultima perioadă și am considerat că trebuie să fim aproape de românii care locuiesc aici. În primul rând să pot prelua mesajul de la ei și să-l diseminez atât în România, cât și în alte regiuni unde locuiesc români. În acest sens am înființat un cabinet parlamentar la Bălți prin care pot lua legătura cu românii din regiunea de nord a Moldovei, am susținut înființarea unui Centru de Informare a României la Comrat.

Autor, sursă: Lucia Beiu / Adevarul Moldova prin România Breaking News
Editor Lena Captari /romaniabreakingnews.ro
,

Comisia românilor de pretutindeni din cadrul Senatului României, participă astăzi la deschiderea anului școlar de la Liceul ”Mihai Eminescu” din Comrat, Găgăuzia, unde va face și o donație de carte românescă. Este vorba de 7000 de cărți în limba română pentru biblioteca acestui liceu, precum și pentru Universitatea de Stat din Comrat.

Acțiunea vine drept urmare a inițiativei Comisiei respective, din luna martie a acestui an, care a avut ca obiectiv strângerea de cărți pentru dotarea bibliotecilor școlilor românești din Găgăuzia. Toate volumele care vor fi donate au fost oferite de către funcționarii din Senatul României, de către senatorii români, precum și de organizații neguvernamentale din țară. Este, practic, cel mai important eveniment pe care autoritățile statului român l-au organizat vreodată în Găgăuzia.

Comisia românilor de pretutindeni din Senatul României se va afla și la Chișinău, unde va avea consultări cu reprezentanți ai Parlamentului Republicii Moldova. Inițiatorul al acestei acțiuni este senatorul Viorel Badea. Delegația se va afla în R. Moldova până pe data de 2 septembrie. (Deschide.md)

,

comratO percheziție a fost efectuată aseară, în jurul orei 21:00 (Joi 6 februarie a.c.), comunică găgăuzinfo.md. la domiciliul lui Anatolii Cara, membru în Comisia Electorală de la Comrat.

Aproximativ 10 persoane, colaboratori ai poliției din Chișinău, Eduard Velikov, adjunctul Procurorului General din Găgăuzia precum și reprezentanți ai Procuraturii Generale din Chișinău au desfășurat percheziția acasă la Anatolii Cara în jurul orei 21:00.

Anterior, în legătură cu refrendumul ilegal desfășurat în Găgăuzia la 2 februarie 2014 Procuratura Generală i-a deschis dosar penal lui Anatolii Cara.

După cum au declarat persoane aflate la fața locului, percheziția are legătură directă cu cauza penală intentată lui Anatolii Cara.

Potrivit portalului informational din regiune „Gagauzinfo”, pentru integrarea europeana au votat 2,77% din alegatori, în timp ce peste 98%  din găgăuzii prezenți la referendum au votat pentru integrarea Republicii Moldova în Uniunea Vamală, transmite IPN. Datele au fost prezentate de  Comisia Electorală  Centrală din regiune.

Referendumul din 2 februarie sunt considerate ilegale de catre autoritatile de la Chisinau. Comentand prezenta alegatorilor la urne, anuntata ca fiind de 70%, secretarul Comisiei Electorale Centrale din Chisinau, Andrei Volentir, a spus ca este o manipulare, deoarece in Gagauzia niciodata nu au participat la vot mai mult de 35% din alegatori.

Surse: deschide.md,gagauzinfo.md

,

Vladimir Voronin

PCRM-ul  lui Vladimir Voronin sprijina separatismul GAGAUZ

Un reprezentant al Partidului Comunist din R.Moldova recunoaste ca partidul sau se află în spatele referendumului separatist ilegal din Gagauzia.

Ieri, invitații emisiunii „În profunzime cu Lorena Bogza” deputatul PLR, Valeriu Saharneanu, deputatul PCRM, Grigore Petrenco și deputatul PLDM Vadim Pistrinciuc au dezbătut problema referendumului inițiat de liderii separatiști de la Comrat.

Și V. Saharneanu și Vadim Pistrinciuc au demonstrat cu argumente pertinente caracterul ilegal al acestui referendum, în spatele căruia, potrivit lui Saharneanu, stă „o politică pro-rusă, bine stabilită în regiune”, scrie timpul.md.

În intervenția sa telefonică, președintele Curții Constituționale Alexandru Tănase a precizat ca ințiativa găguzilor nu se încadrează în limitele legii deoarece o regiune autonoma nu se poate implica în probleme ce țin de politica externa a statului.

În replică, logoreicul activist comunist a declarat cu aplomb bolșevic și într-un dispreț total față de lege că, indiferent ce vor întreprinde autoritățile centrale ale statului, referendumul va avea, totuși, loc.

Luându-l gura pe dinainte, Petrenko a spus ceea ce ascund cu grijă comuniștii: chiar dacă referendumul e anticonstituțional și nu are valoare juridică, noi îl vom organiza totuși, pentru că – fiți atenți! – „noi avem nevoie de rezultatele lui…”. Pentru ce au nevoie? E clar pentru ce: pentru propagandă de partid și electorală! Ca să poată trâmbița și aici, dar și în exterior că „găguzii au decis în cadrul unui referendum că nu vor în UE, ci în Uniunea vamală…

Tot pentru propagandă au avut nevoie ieri comuniștii să discute în parlament despre situația presei din R. Moldova.

Slavă Domnului că de data aceasta deputații din majoritatea parlamentară n-au înghițit nada.

 

,

Gagauzi in port national
Gagauzi in port national

Dosarul găgăuzilor se constituie într-unul dintre cele mai interesante și mai puțin cunoscute episoade ale istoriei moderne ale românilor de pe ambele maluri ale Prutului.

Popor puțin numeros, dar cu implicații puternice în peisajul politic din Basarabia, găgăuzii au fost, de cele mai multe ori fără să-și da seama, pioni ai repetatelor campanii de rusificare, devenind cu timpul o etnie rusificată ”ca la carte”, cu toate implicațiile complexe și dureroase care rezultă de aici pentru frații noștri de peste Prut. Restul este istorie. O istorie mereu provocatoare, chiar în prag de secol XXI.

Turcii cei creștinați

Apariția găgăuzilor pe scena istoriei se dovedește la fel de interesantă precum destinul acestui popor.
Cei care se auto-intitulează „gagavuz”, în limba lor maternă, par a fi la prima vedere urmașii triburilor de etnie turcă ale străvechilor oghuzi, popor în esența sa migrator, care, sub presiunea altor triburi, a ajuns la un moment dat și pe teritoriile primelor cnezate românești.

Conform unor istorici, găgăuzii se trag direct din triburile turce ale selgiukizilor.
Alte teorii, de dată mai recentă, susțin că sunt urmașii pecenegilor, oghuzilor sau cumanilor din triburile Kîpceak, care au urmat armatele sultanului selgiukid Izzedin Keykavus al II-lea (1236-1276).
În tot noianul tulbure al istoriei lor, se pare că un trib al turcilor oghuzi intrase într-un conflict de moarte cu celelate triburi turce din confreria care-i urma pe selgiukizi. Puși în fața pericolului de a fi exterminați de către frații lor de sânge, acești turci oghuzi au migrat în Balcani în căutarea păcii și liniștii.

De fapt, alături de turci, tătari și ciuvași, găgăuzii sunt singura etnie din Europa care mai vorbește o limbă eminamente turcică.

Unii istorici găgăuzi avansează teoria unei etnogeneze pur bulgare. Ei susțin că poporul găgăuz este descendent al unei populații bulgare turcizate de-a lungul sutelor de ani în care bulgarii au stat sub stăpânirea otomană. În sprijinul aceste teorii, ei menționează existența unei inscripții, deținută azi de Muzeul de Istorie al Găgăuzilor, inscripție veche conform căreia găgăuzii ar fi descendenții bulgarilor. Această ultimă teorie este totuși combătută de majoritatea etnicilor găgăuzi.

Dincolo de originea lor relativ neclară, găgăuzii rămân singurul popor turcic de religie creștină. Chiar dacă erau inițial musulmani, odată ce s-au stabilit în Balcani au fost influențați de Bizanț, adoptând la scurtă vreme de la „descălecare” creștinismul ortodox.

Mereu în rol de avanpost rusesc

Găgăuzii nu prea au ieșit la suprafața istoriei în secolele ce aveau să urmeze creștinării.
Lunga lor perioadă de obscuritate a luat sfârșit la finele secolului al XVIII-lea când, din varii motive, au migrat în Dobrogea și Basarabia.

După ocuparea samavolnică a Basarabiei de către Rusia Țaristă, trist eveniment petrecut în anul 1812, triburile tătare ale nogailor au părăsit Bugeacul și s-au îndreptat spre Crimeea. Rușii imperiali care au întâlnit în premieră găgăuzii din Basarabia i-au numit inițial bulgari, deoarece migraseră din Bulgaria.

De-abia peste alți 50 ani, etnografii ruși au sesizat că, în cadrul așa-zișilor coloniști bulgari exista un grup distinct, cu limbă, port și obiceiuri total diferite de ale bulgarilor. Credincioși principiului atât de vechi, dar mereu eficient: „Divide et impera”, Rusia Țaristă i-a așezat pe găgăuzi în zonele părăsite de tătari, oferindu-le o serie de privilegii importante, de care nu se bucurau românii moldoveni – de pildă, scutirea de impozite și de serviciul militar, precum și de obligația de a merge la școală.

Fenomenul a fost unul dureros pentru români și rămâne insuficient cunoscut chiar și în prezent.
Ocupația dintre anii 1806-1812 a Principatelor Române de către armatele rusești s-a încheiat cu Pacea de la București, semnată la 16 mai 1812, pace prin care Imperiul Otoman a cedat Rusiei Țariste Moldova Răsăriteană dintre Prut și Nistru. Faptul în sine este însoțit de un amplu proces de rusificare a provinciei istorice a Basarabiei. Târgurile și orașele sunt înțesate de garnizoane rusești. Orașele mari devin populate de funcționari ruși, alături de meșteșugari și comercianți evrei, precum și de agricultori bulgari.

Rușii trec la o restructurare etnică „clasică” a acestei noi gubernii. În urma recensământului din anul 1817, ordonat de Moscova, s-a constatat că întreaga populație minoritară din Basarabia (compusă aproape complet din alogeni) reprezenta doar 14% din populația totală a provinciei. Această nouă categorie socială este stabilită în târguri și orașe, în timp ce românii majoritari erau cantonați la sate, prin ocupațiile lor tradiționale – agricultura și creșterea animalelor- românii ajungând pe atunci să trăiască cel mult în suburbiile orașelor.

Primii care beneficiază de privilegiile oferite de Moscova sunt bulgarii și găgăuzii.

„Pentru ei, guvernul rus a rezervat numai în ținuturile Cahul și Cetatea Albă peste 450.000 desetine, adică circa 504.44 hectare de pământ.”, – luat ghiciți de la cine?

(A. Zașciuk, Materialî dlia gheografii i statistiki Rossii sobrannîe ofițerami gheneralnovo-ștaba, Bessarabskaia oblasti, tom I-II, S. Peterburg, 1862, p. 166 apud Ștefan Ciobanu, Basarabia. Populația, istoria, cultura, Ed. Știința, Chișinău, 1992, p. 34.)
Procesul de infiltrare al populație găgăuze în Basarabia este același cu al bulgarilor, chiar dacă găgăuzii au venit aici în număr mult mai mare decât bulgarii. Și unii, și alții, se refugiau din fața abuzurilor îndurate de la turci, dar au sfârșit a fi masă de manevră și cal troian folosit de rușii țariști și mai apoi de sovietici, în propriul interes.

Astăzi găgăuzii se întâlnesc în populații infime și pe teritoriul României, Greciei, Macedoniei, Ucrainei, Bulgariei, în Caucaz și Asia Centrală.
Totuși, cei mai mulți au rămas în Basarabia, unde au fost repartizați de rușii imperiali cu deosebire în orașele Avdarma, Comrat, Congaz, Tomai, Cișmichioi, Ceadâr-Lunga, Vulcănești, Chioselia-Rusă, Baurci, Cârlăneni, Dezghinge, Gidar, Chirciova și Beșalma.

Cronologic vorbind, găgăuzii și-au dobândit independența totală doar pentru o perioadă de cinci zile, cândva în iarna anului 1906. În rest, au aparținut de Rusia Țaristă, între anii 1812-1917, de Regatul României 1918-1940 și 1941-1944, de Uniunea Sovietică între 1940-1941 și 1941-1991 și, mai apoi, de Republica Moldova, din anul 1991 până în prezent.
În momentul Marii Uniri din anul 1918, deputații găgăuzi din sfatul țării se abțin de la votarea deciziei de a se reuni cu patria-mamă, mai mult de teama unor represalii din partea sovieticilor, în condițiile în care bolșevicii nu renunțaseră la ideea recuperării în forță a Basarabiei.

Ce zice bașkanul ?

miscarea_legionaraÎn perioada interbelică, găgăuzii devin însă una dintre cele mai bine integrate comunități etnice din Basarabia. Toți găgăuzii cunoșteau pe atunci limba română și urau comunismul.

muncitorul-legionar1În mod surprinzător, tot în perioada interbelică, găgăuzii votează masiv cu Garda de Fier, fiind simpatizanți ai Legiunii Arhanghelului Mihail și ai politicii duse de Căpitan. Ortodoxia militantă și anticomunisul fervent, promovate de legionarii români, atrag pe atunci un mare număr de etnici găgăuzi.

Perioada de sub ocupația sovietică, educația forțată în spiritul materialismului dialectic și științific, precum și succederea generațiilor, duc însă la o schimbare profundă a societății.

Procesul de sovietizare și rusificare a fost atât de puternic încât, în momentele de răscruce din anii 1989 și 1991, găgăuzii au susținut păstrarea cu orice preț a URSS-ului.

Naționalismul găgăuz a început ca o mișcare în sânul intelectualilor acestei etnii, încă din anul 1980. În anul 1988 activiștii locali s-au aliat cu alte minorități etnice din Moldova pentru a crea o mișcare militantă găgăuză.

Primele manifestări publice ale naționalismului și emancipării cultural-politice a găgăuzilor au declanșat reacții ostile din partea conducerii sovietice, ulterior moldovenești, ale Republicii Moldova.

După anul 1989, unii istorici și lideri găgăuzi precum M. Marunevici, D. Tanasoglu, O. Radova, G. Stomatov încercau de zor să făurească o istorie autohtonă pe meleagurile basarabene.

Deseori, respectivii istorici se lansau în afirmații tendențioase și neadevărate, forțând adevărul istoric până la absurd în încercările lor de a demonstra că, în afară de Bulgaria de nord-est, întreg Bugeacul, Dobrogea și Basarabia ar fi alcătuit pe vremuri arealul de etnogeneză al găgăuzilor. G. Stomatov merge chiar mai departe, afirmând că găgăuzii ar fi apărut în aceste locuri cu mult timp înaintea cnezatelor proto-românești.

Atașamentul lor față de muribunda Uniune Sovietică a sfidat cursul istoriei. La referendumul din martie 1991, găgăuzii au votat unanim pentru rămânerea în cadrul Uniunii Sovietice. Cei mai mulți au susținut tentativa de puci din august 1991, când comuniștii au încercat să cucerească puterea din Moscova în detrimentul lui Boris Elțîn.

La puțin timp înainte de durerosul episod din Transnistria, găgăuzii au încercat să-și declare independența, dorind separarea politică și administrativă de Republica Moldova.

„Încurajați” de agenți de influență și agitatori care doreau încă o enclavă fierbinte în Basarabia, găgăuzii au fost la un pas de a crea o nouă Transnistrie, de data asta în sudul Republicii Moldova.

Obligat de Moscova, Mircea Snegur, președintele de atunci al Rep. Moldova, a promis autonomie găgăuzilor, dar a refuzat să accepte ideea independenței.

Asa zisa stema de inspiratie comunista a Gagauziei
Asa zisa stema de inspiratie comunista a Gagauziei

Pe data de 23 decembrie 1994, Parlamentul de la Chișinău a votat așa-numita Gagavuz Yeri, Legea pentru Statutul Special al Găgăuziei.
Astăzi, Găgăuzia este un teritoriu național autonom în cadrul Republicii Moldova, unde se vorbesc 3 limbi oficiale: româna, găgăuza și rusa. Ținutul autonom găgăuz este compus astăzi din trei orașe și 23 de comune.

Șef peste toți găgăuzii este Bașkan-ul (un titlu cunoscut pentru amatorii de fotbal turcesc, fiind des asociat cu conducătorii și patronii cluburilor de fotbal din Turcia.)

Popor turcic, găgăuzii cunosc și ei termenul și semnificația sa de căpetenie, guvernator, șef etc.
Bașkanul este ales prin vot popular și își menține funcția timp de 4 ani. El are puterea supremă peste toate unitățile administrative ale găgăuzilor, precum și dreptul de a fi membru al Guvernului Republicii Moldova. Printre cerințele necesare pentru propulsarea în poziția de Bașkan se numără cunoașterea perfectă a limbii găgăuze, cetățenia moldovenească și vârsta minimă de 35 ani.

Asa zisul drapel Gagauz (?) - 3 stele pe un drapel rusesc modificat
Asa zisul drapel Gagauz (?) – 3 stele pe un drapel rusesc modificat

Cel care ocupă în prezent funcția de Bașkan este Mihail Formuzal, un personaj care susține politica Moscovei în zonă, și încă se teme de o eventuală unire a Republicii Moldova cu România.

Ca beneficiu al autonomiei, găgăuzii au dreptul de a-și înființa propria poliție.

La data recensământului din 1 ianuarie 2011, Găgăuzia avea o populație de 160.700 suflete, dintre care 82% erau etnici găgăuzi, restul fiind români, bulgari, ruși și ucrainieni. Recent, Ankara a finanțat deschiderea unui Centru Cultural Turc, alături de Biblioteca Turcă.

Stindard rusesc modificat pe post de drapel al Gagauziei folosit pentru interesele propagandei rusesti
Stindard rusesc modificat pe post de drapel al Gagauziei folosit pentru interesele propagandei rusesti

Nu trebuie uitat faptul că Republica Moldova este singura țară în care găgăuzii au autonomie și posibilitatea de a-și păstra și dezvolta limba și cultura națională.
Spre exemplu, în Bulgaria, găgăuzilor le este refuzat până și numele, autoritățile de la Sofia considerându-i și azi „bulgari turcizați care și-au păstrat religia creștin-ortodoxă”.

Conform jurnaliștilor și analiștilor politici basarabeni, indiferent de cine ajunge Bașkan la ei, găgăuzii au avut relații speciale cu autoritățile separatiste de la Tiraspol și votează de fiecare dată cu partidele comuniste, ca mai toate grupurile etnice rusificate din Republica Moldova.

Dispar găgăuzii din țară ?

Găgauzii au fost ana dintre cele mai vechi etnii minoritate din țara noastră. Până la începutul secolului al XIX-lea, găgăuzii erau prezenți în Dobrogea în număr mare.

Imediat după anexarea Basarabiei de către Rusia Țaristă, găgăuzii au migrat în proporție mare din Dobrogea în Basarabia. Cei care au rămas în Dobrogea au fost asimilați în mod pașnic de către populația majoritară.

O altă cauză a asimilării găgăuzilor a fost lipsa bisericilor proprii și a școlilor cu predare în limba proprie. Dacă la nivelul recensământului din anul 1930, numărul găgăuzilor din județele Constanța și Tulcea era de aproximativ 1.000, la recensămândul din anul 2002 s-au declarat găgăuzi doar 45 persoane, toate în etate de peste 60 ani.

Cea mai mare comunitate de găgăuzi a fost cea din satul Vama Veche.

Cele mai importante sate cu găgăuzi din județul Tulcea au fost Beidaud, Stejarul Agighiol și Izvoarele. În județul Constanța, cele mai importante comunități se găseau în celebra Vama Veche (Yilanlîk, în limba găgăuză), Negru Vodă, Mangalia, Topraisar, Cernavodă, Pădureni și Tătarul.

Găgăuzii din Dobrogea au fost o minoritate discretă, mereu la locul ei, fără pretenții absurde, dar care, din păcate, se stinge încet și sigur. Vor deveni, foarte probabil, prima minoritate etnică ce va dispărea din România în decursul următoarei generații.

Sursa: Timpul.md Via DESCOPERA.RO

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press