ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "exercitii militare"

exercitii militare

,

Trident Juncture 2015 este cel mai mare exercițiu NATO,  din ultimul deceniu ,  care s-a încheiat cu un spectacol de forță în Spania și Portugalia, unde 36.000 de trupe din 28 de țări aliate și nouă națiuni partenere au fost implicați în manevre militare pe teritoriul Italiei, Spaniei și Portugaliei.

Unul dintre motivele pentru care a avut loc acest exercițiu,  a fost de a proba  eficiența în comanda de forței de reacție rapidă a NATO, reprezentând Forța de Răspuns a NATO, pentru 2016. Anul viitor Spania va conduce vârful de lance al acestei forțe, cunoscut sub numele de VJTF , care va avea unele elemente gata de reacție în maxim două-trei zile.

Publicat de romaniabreakingnews.ro

,

Forțele navale  ale Alianței Nord-Atlantice împreună cu cele ale Ucrainei, desfășoară ample manevre militare în Marea Neagră, cu implicarea unui efectiv de aproximativ 2.500 de militari, dintre care 1.000 sunt americani, iar alți 500 sunt militari din alte state membre NATO sau partenere ale Alianței Nord-Atlantice – Germania, Bulgaria, Grecia, Italia, Republica Moldova, România, Marea Britanie, Suedia, Turcia – și 1.000 de marinari ucraineni.

În total, peste 150 de piese vor fi implicate, inclusiv nave, submarine, elicoptere, avioane și vehicule militare.

Comandantul Flotei a VI-a, viceamiralul James Foggo, a catalogat aceste exerciții drept o „oportunitate importantă în colaborarea cu partenerii noștri și în vederea unei pregătiti serioase pe uscat, în aer și pe mare”.

„Sunt sigur că exercițiile vor conduce la schimburi de experiență prețioase între marinarii, militarii, aviatorii și pușcașii noștri marini, ceea ce va contribui la consolidarea legăturilor și la coeziune regională”, a declarat Foggo, citat de site-ul Naval-Technology.com.

Manevrele simulează operațiuni de interacțiune maritimă, luptă antisubmarin și protecția unor nave de mici dimensiuni. Ele vor simula și operațiuni de consolidare a apărării aeriene, repararea unor pagube și operațiuni de căutare și salvare.

Editat și publicat de Gabriel Negru – romaniabreakingnews.ro / sursă: mediafax.ro

,

Forțele Speciale – Belarus

Belarus intenționează să înăsprească controalele la frontieră pe direcția sud, un raport postat pe site-ul Ministerul Apararii al Belarus și preluat de romaniabreakingnews.ro, ne informează:

„Două companii din brigada independentă 38 mobilă din cadrul forțelor de operațiunii speciale a armatei statului Belarus au fost puse în stare de alertă în cadrul unei inspecții de consolidare  a protecției frontierelor în direcția sud. Cele două companii, vor avansa pe traseul Brest-Gomel și se vor află  la dispoziția Comitetului de Stat pentru Protecția frontierei cu scopul de a consolida protecția frontierei Belarusui în direcția sud, „, spune raportul Ministerului Apărarii din Belarus.

Pentru acest exercițiu militar, s-au mobilizat pe lângă cele menționate și trupele regulate, trupe aeropurtate cu elicoptere Mi-8 și inclusiv rezerviști.

Sarcinile principale ale apărării teritoriale care sunt vizate în acest exercițiu militar, sunt asigurarea securității facilitățior cheie, în vederea îndeplinirii sarcinilor de luptă individuale, împreună cu unități ale Forțelor Armate, rezistența în fața forțelor diversioniste și a formațiunilor armate ilegale și implicarea în paza unor secțiuni ale frontierei de stat din Belarus. Belarus a început formarea sistemului de apărare teritorială în anul 2001. Acțiunile practice ale trupelor teritoriale au fost demarate pentru prima dată în anul 2002. „Evoluțiile internaționale din ultimii ani au confirmat corectitudinea deciziilor luate atunci”, a declarat Ministerul Apărării din Belarus

Redacția România Breaking News menționează că exercițiul are loc după ce partea ucraineană a fost notificată, iar un grup de experți ucraineni s-au deplasat în zona exercițiilor pentru a supraveghea desfășurarea de forțe, deasemeni un grup de observatori polonezi vor supraveghea zona de exerciții militare la bordul unui avion ca parte din înțelegerile de tipul „cer deschis” dintre Polonia și Belarus.

Ce este interesant, este faptul ca agențiile de stitri rusesti, prin  sputniknews, prezintă acest exercițiu ca pe o pregătire de contracarare a unor serioase amenințări de tipul războiului hibrid la garnița dintre Belarus și Ucraina.

Autor: Andrei Rădescu
Redactor Șef Adj. RBN Press
romaniabreakingnews.ro

,

Fortele militare loiale regimului separatist de la Tiraspol au efectuat recent o serie de aplicatii militare cu scenarii de traversare a Nistrului pe poduri mobile, dar si exercitii de desant aerian in care s-au simulat situatii de razboi.

Trupele de desant aerian din cadrul asa-zisului Minister al Apararii de la Tiraspol au fost infiintate in acest an si sunt antrenate de instructori rusi, relateaza novostipmr.com. In ultimele saptamani, Politia de Frontiera din Republica Moldova a refuzat sa le permita accesul in republica mai multor ofiteri rusi care se indreptau in regiunea transnistreana.

Parasutistii separatisti au executat sariturile de la bordul unui AN2, de la inaltimea de 600 de metri.

Inainte de a trece la partea practica, acestia au fost instruiti si in teorie despre astfel de operatiuni. “inainte de a sari am avut o pregatire fizica speciala”, a spus caporalul Basciuc, citat de sursa mentionata.

Aceste operatiuni vin pe fondul a tot mai dese neintelegeri pe toate nivelurile dintre regimul separatist de la Tiraspol si autoritatile de la Chisinau, in contextul apropierii Republicii Moldova de UE. De altfel, vicepremierul pentru reintegrare Eugen Carpov discuta luni cu reprezentanta Tiraspolului despre problema terenurilor agricole ale fermierilor din Dubasari, aflate la Est de traseul Tiraspol- Camenca. Tiraspolul a decis sa desfasoare lucrari agricole pe terenurile respective, iar politia investigheaza acest caz. Fermierii au atentionat ca daca nu va fi solutionata aceasta problema, vor organiza proteste, relateaza Radio Chisinau.

Surse: novostipmr.com , karadeniz-press.ro

,

Antrenamentele pentru exercițiul multinațional de tip CALFEX – Combined Arm Live Fire Exercise (într-o traducere aproximativă: „Exerciții de trageri cu foc real din arme combinate”) care au loc în Germania în poligonul militar  din Grafenwoehr, care au început încă din luna mai a.c., au continuat, iar mașinile de luptă MLI 84M au trecut la întreținere și au lăsat locul „Bizonilor” (tancurile TR85M1).


Încă de la primele ore ale dimineții motoarele Bizonilor au început să răsune pe câmpul de luptă, pregătirea muniției, încărcarea în tancuri și …. gata de acțiune. Simplu și eficient, fără zarvă, fără agitație, doar comenzi scurte și zgomot de motoare.

Deplasarea în câmpul tactic fără evenimente, țintele timide parcă nu voiau să apară, se părea că mai au ceva de mers până la primul aliniament amenajat pentru tragere când se aude scurt prin stație comanda pentru tancul patru să angajeze ținta care se deplasa dinspre liziera pădurii.

O oprire bruscă, țeava se mișcă ușor către stânga, deodată se oprește, se aude un zgomot puternic, o flacără la gura țevii, mult praf și undeva în depărtare se vede o luminiță, un nor imens de praf și fum și locul unde fusese ultima dată ținta. Și acesta a fost doar începutul, toate cele patru tancuri au început să tragă în diversele tipuri de ținte fixe sau în mișcare aflate la diferite distanțe.


Un „spectacol” care a durat mai bine de două ore, țintă după țintă, zgomot, foc și praf, într-un poligon cu un teren accidentat, pațial acoperit cu vegetație, cu ținte camuflate. Un câmp de ținte automatizat, care permitea deplasarea țintelor, atât de front cât și în adâncime, au încercat să pună în dificultate subunitatea de tancuri – ne-a transmis corespondentul nostru din Germania, căpitanul Daniel Nistor.

Militarii români au dovedit   profesionalismul lor prin rezultatele obținute în aceste exerciții multinaționale!

La exercitii au participat și Militarii Batalionului 300 Infanterie Mecanizată „Sfântul Andrei”, care s-au deplasat în poligonul stabilit, joi, 12 iunie, de la primele ore ale dimineții, hotărâți să pună ”Jderii” la treabă.

Ca la orice tragere cu muniție reală adrenalina a crescut treptat, începând cu primul cartuș introdus în încărcător sau în bandă și până pe aliniamentul de tragere, acolo unde se aud doar comenzile scurte și precise primite de la comandant. Pentru o fracțiune de secundă timpul parcă s-a oprit în loc. Dar țintele au apărut și ceasul a început din nou să bată. Gloanțele au șuierat în văzduh. Totul s-a învăluit în fum și în miros de ”praf de pușcă”. Țintele au fost lovite și s-au prăbuțit în adăpost. 

Subunitatea a înaintat desfășurată pentru luptă. Zona este un câmp deschis. După o pădurice, patru tancuri inamice erau pregătite de acțiune. S-a auzit o comandă scurtă și deja prima bubuitură. Trăgătorii la aruncătoarele portative de grenade AG-7 au început deja să execute foc asupra blindatelor, carcasele metalice au răsunat la lovire, câmpul s-a umplut de fum, țintele au fost lovite… bătălia continuă…

Focul precis executat de operatorii de la tunul de 25 mm de pe MLI (mașina de luptă a infanteriei) este foarte puternic și esențial în ducerea acțiunilor de luptă, a precizat comandantul companiei.
La ”Analiza Post Acțiune” comandantul de subunitate a prezentat rezultatele reieșite din calculator privind eficiența tragerii.

Exercițiile tactice cu trupe în teren pentru rezolvarea unei situații, desfășurate de militarii români alături de partenerii din NATO  au constituit cele mai importante exerciții de instruire de până acum. Sistemele MILES instalate pentru prima dată pe tancurile TR85M1 ,,Bizon” au oferit posibilitatea simulării tragerilor reale și executarea, în premieră pentru tanchiștii români, a exercițiilor tactice .

 

Sursa: M.Ap.N

foto: căpitanul Daniel Nistor.

,

putinPutin a ordonat pe neașteptate manevre militare în Marea Neagră. Participă chiar el, alături de ministrul apărării, Serghei Shoigu,  la supravegherea acestora din portul Anapa de la Marea Neagră. 36 de nave de război, 7000 de militari și 250 de blindate vor face 3 desanturi, unul pe țărmul caucazian. A fost suficient ca toată lumea să înceapă să-și dea cu părerea, analiștii să scoată de la naftalină scenarii apocaliptice și fel de fel de explicații i motivații, doar asta este treaba lor.

 

Interesant este ceea ce se ascunde în spatele acestor manevre, lucruri care nu prea favorizează Rusia lui Putin. Mi se pare relevant și momentul în care a fost dat ordinul de către Putin, la 4 noaptea, de pe drumul de întoarcere de la summitul BRICS (care cuprinde țările emergente Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud) din Durban, Africa de Sud.

282380_253390448096174_862964175_n

Ce l-a făcut pe Putin să dea un astfel de ordin tocmai atunci? Poate fi o explicație care ar putea ține mai mult de psihologia lui Putin, despre care se știe că este un ins impetuos și de multe ori necugetat. Să fiu bine înțeles, este un adevărat lider, dar are acest defect care are tendința să se dezvolte și să se manifeste la fiecare dictator în parte, pe măsură ce puterea lui devine totală. Așa s-au comportat toți dictatorii până la Saddam Hussein și Ceaușescu, i-au eliminat pe oamenii valoroși din preajma lor pe motiv că le contestau deciziile înconjurându-se de lingăi care îi ridicau în slăvi, orice tâmpenie ar decide.

Nici Putin nu este imun la astfel de lucruri, putem vedea că și el și-a concediat toți colaboratorii inteligenți și competenți, ultimii fiind ministrul de finanțe Alexei Kudrin și ministrul apărării Anatoli Serdiukov, asupra ultimului voi reveni. Faptul că Putin se lasă cuprins de furie și mai întâi ordonă, apoi gândește, s-a dovedit în cel puțin două cazuri. Au fost și altele, dar acestea le consider suficient de reprezentative.

 

Estonia, pregatita pentru EuroPrimul caz ar fi atacul informatic asupra Estoniei din 2007 ca și reacție la mutarea monumentului soldatului sovietic, o prostie după părerea majorității analiștilor. Rusia și-a dezvăluit atunci potențialul de atac cibernetic pentru un lucru minor, făcând ca NATO să ia măsuri defensive, inclusiv prin crearea unui centru european destinat tocmai acestor cazuri chiar la Tallin. Ori, Rusia putea să aștepte și să-și folosească acest atu cu altă ocazie în cazul unor mize mai importante, cu această mișcare proastă a făcut ca NATO să se pregătească și să-și ia măsurile din timp, neutralizând din fașă o armă potențială teribilă.

 

Despre al doilea caz, ceva mai jos.

Gazele de șist și supremația energetică a Rusiei

Cu puțini ani în urmă Europa tremura la propriu de spaima Gazpromului mai mult decât tremura câteva decenii la rând de cea a fostei Armate Roșii. Rusia, prin intermediul Gazprom, dicta politica de aprovizionare cu gaze a UE pe cale de a deveni tot mai dependentă și legată de robinetul de gaze al Rusiei. Părea ca această dependență să crească tot mai mult, nimic nu  stătea în calea înrobirii energetice a UE de către Rusia. Unii analiști politici, unii președinți de state (printre care și cel român) au tras semnale de alarmă, dar UE se complăcea în situația dată, era mult mai ieftină și mai comodă oferta tentantă a Rusiei, care se angaja că este un partener serios al UE. Până în iarna lui 2009, când Putin decide brusc să pedepsească Ucraina tăindu-i gazul timp de două săptămâni în plină iarnă. Dar conductele de aprovizionare ale vestului Europei treceau prin Ucraina, astfel că UE a avut parte de un duș rece (și la propriu, și la figurat).

Reacția UE a fost pe măsură, încrederea în partenerul rus a scăzut dramatic, europenii căutând resurse alternative, ideea gazoductului Nabbucco primind un nou impuls. Pe lângă variantele clasice a apărut și varianta gazelor de șist aplicată tot mai mult în Europa. Ceea ce este evident, UE încearcă și reușește să scadă tot mai mult dependența de gazul rusesc. Rusia a acționat la fel ca și pescarul care în loc să aștepte peștele să muște momeala, smucește undița când acesta abia o adulmecă. Nu este de mirare că poziția Rusiei față de UE este în declin, vedem asta și asupra importanței acordate liderului acesteia Vladimir Putin. Dacă cu puțini ani în urmă el era prezent peste tot, la tot ce înseamnă reuniune europeană, iar fiecare vorbă a lui era disecată și interpretată, azi vedem o izolare crescândă a acestuia în spațiul european, din motive multiple, dar și chestiunea gazelor este una dintre ele.

Ca o paranteză asupra poziției României față de chestiunea gazelor de șist. Noi nu suntem în situația altor state europene net dependente de resurse externe, importăm doar circa 25-30% din necesar, restul fiind acoperit din producția internă. Avem nevoie de importuri numai pe timp de iarnă, deci nu suntem atât de presați, iar acele importuri le putem lua multă vreme de la ruși, chiar dacă mai scump, nu prea au cum să ne strângă cu ușa. Asupra oportunității dezvoltării la noi a tehnologiei gazelor de șist, nu avem nevoie să ne grăbim, putem sta liniștiți să vedem ce rezultate au alții. Sunt fel de fel de temeri ecologiste, vom trăi și vom vedea, dar e mai bine să vedem pe pielea altora, nu pe a noastră. Mai e și aspectul propagandei contra unor tehnologii sau altora, în care sunt mulți care și-ar putea băga coada. De exemplu, în anii 80, verzii din RFG, sponsorizați la greu de URSS (numiți de Brejnev acei idioți utili), prin campania lor împotriva armelor nucleare americane staționate pe teritoriul german, au făcut ca RFG să nu folosească centrale nucleare, iar accidentul de anul trecut de la Fukushima a îndepărtat și mai mult orizontul de timp în care Germania va face uz de energia nucleară. Părerea mea, în cazul gazelor de șist, este că nu e cazul să ne grăbim.

Revenind la Putin, consider că acesta a greșit în cele două cazuri, dar dacă ar fi avut colaboratori inteligenți și ar fi ascultat de ei, poate nu ar fi scăpat din mână două din armele potențiale letale ale Rusiei. În acest context ar trebui să privim și ordinul său de a începe manevre militare urgent în Marea Neagră. Confruntat cu scăderea importanței și potențialului Rusiei pe plan mondial, de asemenea nevoit să facă față unei creșteri de nepopularitate pe plan intern căreia nu știe decât să-i opună metode brutale (anul 2012 a fost anul cu cele mai grave reprimări de după perioada sovietică), Putin încearcă un exercițiu de imagine atât pentru uz intern, cât și extern. Vrea se demonstreze rușilor și occidentalilor că încă este un lider puternic, care trebuie luat în calcul măcar pe plan regional, iar ultima resursă este puterea militară. Odată scăpate din mână alte pârghii, ca orice imperiu în descreștere și aproape de disoluție, încearcă o demonstrație de forță care să amâne inevitabilul. Dar cum stă Rusia la acest capitol astăzi?

 

Puterea militară rusă

Imperiul trosnește pe la încheieturi, Cecenia nu este pacificată, insurgența continuă la un nivel scăzut și nu numai că nu a fost izolată, ci s-a extins în republicile preponderent musulmane vecine ca și Daghestan și Kabardino-Balkaria, chiar și în cele nemusulmane ca și Osetia de Nord.

Dar Putin se bazează în consolidarea încrederii în puterea brută, forțele armate, dar nu pe soldatul rus care dezertează tot mai mult, ci pe programul ambițios de înarmare anunțat cu surle și trâmbițe, în valoare de 700 de miliarde de dolari până în 2020. Au trecut deja doi ani de la anunțul acestui program și rezultatele sunt departe de cele preconizate. Să luăm câteva exemple de programe de dotare și înzestrare a armatei ruse care ar fi trebuit să facă din aceasta una modernă și capabilă de a face față războiului actual.

Unul din partizanii modernizării armatei ruse a fost chiar fostul ministru al apărării Anatoli Serdiukov, cel care a fost trup și suflet pentru achiziția de armament din străinătate susținând faptul că pe unele domenii complexul militar industrial moștenit din epoca sovietică nu are cum să producă componente necesare modernizării forțelor armate rusești. A fost înlocuit împreună cu toți colaboratorii săi în noiembrie 2012, în locul său venind actualul ministru al apărării Serghei Shoigu. Interesantă mi se pare soarta actuală a proiectelor inițiale anunțate cu mare tam-tam la vremea respectivă. Spre exemplu, în ianuarie 2013 a fost anulat contractul cu compania italiană IVECO pentru producerea sub licență a blindatului ușor LMV M65, contract semnat în 2011.

rusia-chian

Să luăm cazul navelor port-helicoptere Mistral de fabricație franceză. Contractul inițial prevedea achiziționarea a patru astfel de nave destinate fiecărei flote, cea a Mării Negre, a Mării Baltice, a Oceanului Înghețat și a celui Pacific. Primele două urmau să fie fabricate în Franța, iar următoarele două pe șantierele navale rusești sub licență franceză. Porthelicopterul de clasa Mistral este capabil să poarte 16 elicoptere de luptă și transport trupe, Rusia anunțând că le va dota cu elicoptere Ka-29 și Ka-52. Mai poate duce 70 de vehicule blindate sau 24 tancuri, precum și 750 militari ce pot fi debarcați de pe vehicule amfibie (am scris la vremea respectivă în Caucazul și Mistralul). Ori, la o lună după 301757_253391738096045_397746247_ndebarcarea lui Serdiukov, Dmitri Rogozin (am vorbit de el în Transnistria lui Rogozin), din funcția de vice-premier anunța că Rusia va decide construcția ultimelor două nave Mistral abia după ce le va testa pe primele două în condiții reale. Analiștii ruși s-au grăbit să explice că acestea ar costa tot atât cât primele două cumpărate din Franța, fiind un efort financiar prea mare (2,4 miliarde USD), iar industria rusă de apărare poate să facă altele mai bune cu costuri mai mici, de aceea programul va fi abandonat după cumpărarea primelor două nave. Păi tocmai asta a fost rațiunea contractului cu francezii, faptul că industria militară rusă nu este capabilă să realizeze această performanță! Și dacă 2,4 miliarde de dolari este mult, cum rămâne cu cei 700 de miliarde de dolari promiși pentru dotarea forțelor armate rusești?

599333_253391348096084_387014057_n

Primele două nave Mistral vor intra în dotarea Flotei Pacificului și a protecției Insulelor Kurile disputate cu Japonia, am explicat rațiunea acestui fapt în articolul Rusia și apărarea imperiului.

Debarcarea lui Anatoli Serdiukov și a colaboratorilor săi din fruntea ministerului rus al apărării este o victorie a complexului militar industrial în bătălia pentru resursele destinate armatei. Pe noi, cei aflați în tabăra opusă, acest lucru nu poate decât să ne bucure, ținând cont de eșecurile constante înregistrate de acest sector. Câteva exemple. Racheta Bulava a avut până acum 12 teste, dintre care jumătate au fost eșecuri. Dezastrul contractului cu India pentru portavionul Gorshkov este un alt exemplu ilustrativ asupra capabilității industriei militare rusești. Programul noului sistem de rachete marine Pantsir-M va fi amânat cu cel puțin trei ani. Sistemul tactic de comandă și control (C-2), care ar putea apropia armata rusă de sistemul de luptă multicentric este amânat pe timp nedefinit, în timp ce în armata americană se vorbește de implementarea lui C4I (comandă, control, comunicații, computere și inteligență). În același timp, s-a ajuns ca armata să refuze unele produse, de exemplu sistemul Pantsir (pe care Rusia îl exportă!), aviația să susțină că noul avion de traspport Il-476 nu corespunde caracteristicilor cerute pentru luptă  sau marina să susțină că noul portavion nuclear rusesc (ce ar urma să fie lansat la apă în 2018) să fie doar o copie necorespunzătoare cerințelor actuale a unui proiect abandonat în perioada sovietică, respectiv Ulianovsk, toate acestea în urma corupției și dispariției banilor alocați de guvern în buzunarele largi ale responsabililor cu complexul militaro-industrial rusesc. Până la urmă aceasta este miza, banii, iar sumele acordate industriei de apărare vor continua să fie sifonați și armata va fi dotată ca și până acum. Iar în urma crizei și scăderii exportului de materii prime, banii nu vor fi cei promiși, ci mult mai puțini, dar chiar și aceștia vor fi jefuiți.

270989_246880558747163_397938111_n

Iar scăderea prestigiului Rusiei și a puterii ei de a impresiona și negocia continuă. Un alt exemplu este cazul Siriei. Se știe faptul că Bashar al-Assad este un aliat al Rusiei, el a închiriat acesteia singurul port disponibil pentru flota rusă în Marea Mediterană. Dar regimul lui Bashar al-Assad este pe ducă, la fel cum s-a întâmplat cu Libia lui Gaddafi.

Rusia a mai încercat o demonstrație militară pentru a-și arăta 313775_414704808624105_2018867922_nsusținerea față de Siria, dar s-a acoperit de ridicol și nu i-a fost de niciun folos. Am scris atunci: Este ca și imaginea flotei militare ruse în portul sirian Tartous, impunătoare de la distanță, dar găunoasă pe măsură ce te apropii. Singurul portavion rusesc, Amiral Kuznetzov, a sosit la 8 ianuarie 2012 în portul sirian, însoțit de fregata Amiral Chabanenko, remorcherul Nikolai Chiker și trei mici vase cisternă. Această flotă a plecat din Severomorsk, lângă Murmansk, la începutul lui decembrie. În Marea Mediterană li s-a mai alăturat un vas cisternă și corveta Mudri, din flota de Baltica, precum și corveta Ladni din flota Mării Negre. La Tartous, flota rusă a încărcat alimente, apă și combustibil. Doar Chabanenko, Ladni și cisterna Lena au acostat, portavionul Kuznetzov fiind prea mare și rămânând ancorat mai în larg.  La 10 ianuarie flota rusă a părăsit apele siriene, Ladni spre Sevastopol, iar portavionul Amiral Kuznetzov înapoi spre Severomorsk.

Aceasta este imaginea de la distanță, dar dacă ne apropiem puțin, vom vedea că portavionul Kuznetzov de 60000 de tone are capacitatea de a duce până la 50 de aparate de luptă, 26 cu aripă fixă (avioane) și restul elicoptere, mai puțin decât jumătate din capacitatea unui portavion american de clasa Nimitz. La Tartous, Kuznetzov a avut doar opt avioane Su-33 și două elicoptere Ka-27S pentru căutare-salvare, poate în cazul în care s-ar fi pierdut vreun Suhoi. Dar nu avea deloc Ka-27RLD, elicoptere radar de avertizare timpurie (early warning), fără de care întreaga flotă era practic legată la ochi.

Îi lipseau cu desăvârșire și elicopterele Ka-27PLO, cu capacități de luptă antisubmarin, poate că amiralii ruși considerau că fregata ASW Amiral Chabanenko era suficientă pentru a asigura protecția întregului convoi. (întregul articol aici: Transnistria și anul geopolitic 2012)

Cipru, ultima lovitură

 Cipru, această insulă în Marea Mediterană este divizată în urma confruntărilor între Grecia și Turcia în două părți, cea nordică fiind legată strict de Turcia din 1974. Restul insulei face parte din UE, dar are o caracteristică specială, este un paradis fiscal. În ce sens și ce înseamnă asta? La fel ca și alte teritorii cu slab potențial economic (insulele Virgine, Bahamas și altele), pentru compensa aceste deficit s-a orientat spre sistemul bancar. Dar cum? Prin taxe extrem de mici pentru depozite bancare și impozite infime pe profit, aceste paradisuri fiscale au atras sume mari de bani, mai ales că nu se pun prea multe întrebări asupra provenienței acestora. Astfel Cipru a ajuns un centru financiar important, de aici extrăgându-și bunăstarea mult deasupra posibilităților reale. Să dau un exemplu.

Dacă înregistrez o firmă cu sediul în Cipru voi plăti impozitul pe profit în această țară, putând să-mi desfășor activitatea comercială oriunde, dar impozitul pe profit, conform reglementărilor internaționale pentru evitarea dublei impozitări, le voi plăti doar în Cipru, atâta timp cât voi desfășura acele activități doar prin sucursale și nu prin filiale, acestea din urmă având personalitate juridică în țara în care le deschid. Deci, îmi fac o firmă în Cipru cu o sucursală în România, desfășor toată activitatea comercială în România, dar aici plătesc doar TVA, CAS-ul și impozitul pe salarii angajaților, impozitul pe profit îl plătesc în Cipru, chiar dacă acolo nu am decât sediul sub forma unei căsuțe poștale. Și e o diferență să plătești impozit pe profit de 16% în România sau 2-3% în Cipru. Aceasta se numește o companie off-shore, și mulți dintre miliardarii noștri de carton au procedat sau procedează așa.

Dar care este avantajul Ciprului față de alte paradisuri fiscale de peste mări și țări? E simplu, Cipru este în Uniunea Europeană, și așa beneficiază de o mulțime de scutiri de taxe intracomunitare, fiind mult mai atractiv. Astfel a atras o mulțime de bani rusești, mare parte greu de justificat. Sunt bani din intermedierile de export de gaze, se știe că Rusia vinde gazele prin intermediari care își trag partea leului, plus o grămadă de bani proveniți din activități rusești ilicite.

Acum când Ciprul a ajuns falimentar și cere ajutor de 10 miliarde de euro de la UE, prima măsură cerută de statele din uniune este curățarea sistemului bancar care a dus la această situație. Dar mare parte sunt bani depuși de entități rusești, unii obținuți ilegal sau pur și simplu spălați, iar blocarea acestor sume enorme lovesc greu Rusia. Vorbim de sume imense care evită impozitarea în Rusia, eludând taxe și impozite la bugetul rus! Taxe și impozite care ar trebui să fie folosite în beneficiul populației sau la alimentarea bugetului apărării cu care se lăuda Putin! Să vedem de ce sume vorbim. Conform analiștilor ruși, 80% dintre companiile imobiliare din Rusia își țin banii în Cipru.Aceiași analiști susțin că în cazul în care banii rusești din Cipru sunt blocați, 2% din produsul intern brut al Rusiei va fi compromis (asta a zis-o adjunctul fostului director al Băncii Centrale a Rusiei, Seghei Aleksashenko), ajungând ca această țară să aibă o creștere zero în acest an, practic o stagnare economică! În așa măsură sunt sifonați banii din economia Rusiei!

Veți putea spune ca Putin nu știe de acest lucru, la fel cum sunt unii care susțin și astăzi că Ceaușescu nu știa situația reală din România, fiind mințit de colaboratorii săi. Nu există o tâmpenie mai mare, atunci cum rămâne cu conducătorul puternic și grijuliu care știe și se preocupă de soarta fiecărui rus?

Dar să vedem reacțiile. Premierul Medvedev, cățelușul lui Putin care a făcut și pe președintele timp de patru ani (apoi a recunoscut că stabilise chestia cu rocada cu Putin încă din 2007) a calificat situația din Cipru ca și jaf, propunând crearea de paradisuri off-shore în insulele rusești ca și Kurile sau Sahalin. Deci zone exclusive prin care banii rusești să fie sifonați în continuare! Ce să ne mai așteptăm după o astfel de dovadă clară a legăturii între politicul la vârf din Rusia și corupție? Dar care e reacția lui Putin?

În primul rând, a început o campanie împotriva organizațiilor de protecție a drepturilor omului ce activau în Rusia, mă refer aici la Human Rights Watch, Amnesty International, Memorial, dar și altele legate strâns de Germania, fie că vorbim de partidele de la putere sau din opoziție. Tuturor acestora li s-au confiscat documente și calculatoarele, doar pentru a pune presiune pe occidentali. Dar asta e o mică parte din tabloul întreg.

Să facem o scurtă paranteză aici, de decenii Rusia (sub forma URSS sau sub forma Rusiei), încă de la 1945 a tot încercat să-i scoată pe americani din Europa. A tot încercat să fisureze NATO, încercând să-i atragă pe europeni, în speță Germania și Franța, puterile dominante ale UE, și să le antagonizeze cu SUA pentru a crea o fisură în NATO, tocmai în ideea apariției unei lumi multipolare. Spre exemplu, iată ce declara Putin (în 24.02.2012) că Europa se schimbă în favoarea Moscovei, NATO se dezintegrează și marile puteri europene în curând se vor alia cu Rusia împotriva SUA. Omul ăsta chiar știe ce spune?

Dar tocmai în această idee Rusia a făcut eforturi majore să se apropie de Germania și Franța, pentru germani a creat North Stream, sperând că îi va reuși manevra. Din cauzele prezentate mai sus, a eșuat. Apoi a venit dușul rece cu Siria, acum cu Cipru. Iar Putin a fost deranjat mult de chestia cipriotă, semn că are multe în legătură cu banii rusești care se spală pe acolo. Și nu prea înțelege reacția Germaniei, care a spus clar că nu este dispusă să bage bani pentru ca în continuare să-i fie subminată economia. Este normal, din cei zece miliarde de euro pentru salvarea Ciprului, cea mai mare parte va fi plătită de Germania, iar acestaă țară nu este dispusă să plătească pe cineva care îi va eluda în continuare taxele și impozitele. Că sunt bani rusești care fac asta, ghinionul lor!

Acesta este contextul în care Putin a ordonat manevre militare în Marea Neagră, care implică portul Sevastopol, cea mai apropiată bază de Siria și Cipru, dar mult prea departe pentru a fi efective. Iar aceste manevre și demonstrații de forță nu vor avea niciun impact major pe plan internațional, în sensul în care nu vor schimba cu nimic percepția occidentală față de Rusia. O furtună într-un pahar cu apă, în care Putin încearcă să arate că el mai contează cu ceva. A greșit, atât în chestiunea Siriei, cât și în cea a Ciprului, el nu mai contează. Dar va încerca în alte părți, după cum vedem și acum. Va trebui să ne ținem tari în problemele apropiate nouă, cum ar fi Basarabia.

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press