Pelerinaj la Cimitirul Eroilor Români de la Țiganca – Pildă de Onoare și Recunoștință față de jertfa Armatei Române pentru desrobirea Basarabiei și Nordului Bucovinei

În anul Centenarului Marii Uniri a Românilor, Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina (ACPBB), alături de de partenerii Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Strategice „Gheorghe I. Brătianu”, Institutul Frații Golescu și membrii Alianței Pentru Centenar, au organizat pe 22 iunie un pelerinaj pentru cinstirea eroilor români la Cimitirul de onoare de la Țiganca, din Republica Moldova, informează romaniabreakingnews.ro citând un comunicat al ACPBB.

Potrivit Comunicatului, la comemorare au participat alături de  reprezentanți ai societății civile din România și Republica Moldova, preoți, jurnaliști, autorități, elevi și profesori din dreapta Nistrului, care nu au uitat jertfa de sânge dată de bravii soldați ai armatei române, care au făcut sacrificiul suprem pentru desrobirea Basarabiei și Nordului Bucovinei.

P.S. Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud, împreună cu un sobor de preoți din cadrul Mitropoliei Basarabiei a oficiat o slujbă de pomenire pentru eroii români căzuți pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupația bolșevică.

P.S. Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud, sfintește locul de odihna veșnică al Eroilor Români de la Țiganca

Au rostit scurte alocuțiuni: Marian CLENCIU – președintele Consiliului Național al Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina, Dr. Constantin CORNEANU – președintele Asociației Europene de Studii Geopolice și Strategice „Gheorghe I. Brătianu”, Dr. Mihai Nicolae – președintele Institutului Frații Golescu, parlamentarul Daniel GHEORGHE, Iulia Modiga reprezentantă a Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni care a prezentat și mesajul ministrului pentru românii de pretutindeni, doamna Natalia-Elena INTOTERO, George SIMION – președintele Acțiunii 2012, preotul Daniel Andrian stareț al  Mănăstirii „Eroii Neamului” –  hramul „Înălțarea Domnului”din satul Ţiganca,  preotul paroh Sergiu Matei de la Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Peresecina, raionul Orhei, poetul Virgil Ciucă  din New-York (SUA).

Dr. Constantin CORNEANU președinte AESGS și Marian CLENCIU președinte ACPBB

George SIMION (Președinte Actiunea 2012) și Dr. Mihai NICOLAE (președinte Institutului Frații Golescu)

La comemorare au participat însoțiti de profesorii Ion IOVCEV și Eleonora CERCAVSCHI, elevii școlilor din Peresecina și  Tighina, care au recitat în acompaniament musical, piese patriotice, din Grigore Vieru și George Coșbuc. Un reprezentant al Mișcării Civice Tinerii Moldovei a interpretat la vioară, Rapsodia Română nr. 1 a lui George Enescu.

La finalul comemorării, artista de muzică folk Maria GHEOGHIU și artista de muzică populară Suzana POPESCU au mișcat audiența cu piese din repertoriul dedicat celor ce s-au jertifit și au avut de suferit de pe urma campaniei de eliberare a Basarabiei și a Nordului Bucovinei.

Membrii Clubului de Istorie Militară, Ionuț Poenar (Președintele Clubului), Gheorghe Frățiloiu și Claudia Theisz, au reprezentat în mod simbolic Armata Română,  asigurând Garda de Onoare a procesiunii, îmbrăcați în uniformele militare românești din perioada celor două Războaie Mondiale.

Garda de onoare – Membrii Clubului de Istorie Militară: Claudia Theisz, Ionuț Poenar (Președintele Clubului) și Gheorghe Frățiloiu

Începutul Campaniei din Est a armatei române a fost reprezentat prin bătălia de la Țiganca. Luptele grele care s-au dat aici între 22 iunie și 16 iulie 1941 pentru trecerea Prutului s-au soldat cu moartea unui număr atât de mare de ostași români încât Țiganca a fost considerate cea mai sângeroasă luptă purtată pentru reîntregirea țării.

Soldații români și comandanții lor au trec eroic Prutul și începând din 19 iulie 1941, armata roșie este împinsă spre Nistru, înapoi în spre Est.

Teribilele luptele date pentru a trecerea Prutului s-au soldat cu moartea a 3.382 de ostași, 7.962 de răniți și 3.492 dispăruți. Cimitirul de campanie, amenajat imediat după încetarea luptelor a fost distrus de sovietici după anul 1944.

Pierderile grele pentru atingerea aliniamentului Cania, Țiganca, Stoenești au determinat amenajarea a peste 25 de cimitire de campanie, între care și cele de la Cania (938 de oșteni români) și Țiganca (1020 de soldați, din care 830 de eroi identificați).

În 2014 au mai fost reînhumați 81 de eroi căzuți la Ștefan Vodă și Rașca, astfel încât în cimitir se odihnesc 1101 militari. În memoria lor, în toamna anului 1941, pe dealul Epureni se înalță o troiță din fondurile ofițerilor Regimentului 12 Dorobanți. Terenul pe care s-a amenajat cimitirul de campanie a fost oferit cu titlu gratuit de localnicii Mihalcea Tiron și Ștefan Comarzan în scopul “ridicării de către comandantul regimentului a locului de odihnă veşnică, în amintirea colonelului Niculescu, a  ofiţerilor şi  trupei  căzuţi  în lupta pentru  eliberarea Basarabiei”.

Încă din 1990,  Asociaţia Culturală Pro  Basarabia şi Bucovina a iniţiat un proiect de reconstructive, care s-a lovit de multe piedici. Proiectul a fost finalizat de nou înființatul Oficiu Național pentru Cultul Eroilor, în 2004 care a inaugurat  Cimitirului de Onoare.

VIDEO: Recunoștință si omagiu Eroilor Români de la Tiganca /22 iunie 2018 (Film complet)

Video: Cimitirul Eroilor Români de la ȚIGANCA – DEPUNERE de COROANE și DESFĂȘURAREA TRICOLORULUI de 100 metri

VIDEO: P. S. Veniamin – recunoștință si omagiu Eroilor Români de la Tiganca

Video: Preotul Daniel Andrian stareț al  Mănăstirii „Eroii Neamului” –  hramul „Înălțarea Domnului”din satul Ţiganca – recunoștință si omagiu Eroilor Români de la Tiganca

Video: Preotul Paroh Sergiu Matei de la Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Peresecina, raionul Orhei – recunoștință si omagiu Eroilor Români de la Tiganca

Video: Marian CLENCIU – recunoștință si omagiu Eroilor Români de la Tiganca

Video: Dr. Constantin CORNEANU- recunoștință si omagiu Eroilor Români de la Tiganca

Video:Deputat Daniel GHEORGHE – recunoștință si omagiu Eroilor Români de la Tiganca

Video: Dr. Mihai NICOLAE – recunoștință si omagiu Eroilor Români de la Tiganca

Video: Iulia MODIGA – recunoștință si omagiu Eroilor Români de la Tiganca

Video: George SIMION – recunoștință si omagiu Eroilor Români de la Tiganca

Video: Virgil CIUCĂ – recunoștință si omagiu Eroilor Români de la Tiganca

Video: Elevi din Peresecina si Tighina – recunoștință si omagiu Eroilor Români de la Tiganca

Video: Maria GHEORGHIU – recunoștință si omagiu Eroilor Români de la Tiganca

Video: Suzana POPESCU – recunoștință si omagiu Eroilor Români de la Tiganca

Cu prilejul acestei comemorări, Institutul Frații Golescu reprezentat de Dr. Mihai NICOLAE, a distribuit noul pliant despre istoria așezământului „Cimitrul de Onoare al Eroilor Români de la Țiganca” în care sunt trecute momentele importante care au marcat istoria acestui monument al cărui conținut îl redăm mai jos:

Bătălia de la Ţiganca a însemnat începutul Campaniei din Est a armatei române. Luptele grele care s-au purtat aici între 22 iunie – 16 iulie 1941 pentru traversarea Prutului au adus moartea unui număr atât de mare de ostaşi români, încât apele râului s-au înroşit de sângele eroilor. (Un cântec popular, care a rezistat timpului, pomenea cu jale: „La Ţiganca, la Ţiganca, Curge sângele ca apa”). Bătălia de la Ţiganca a fost considerată cea mai sângeroasă luptă purtată pentru reîntregirea Ţării. Analele armatei au consemnat 3.382 de morţi, 7.962 de răniţi şi 3.492 de dispăruţi, între ei şi colonelul Gheorghe Niculescu, comandantul Regimentului 12 Dorobanţi, Bârlad. Aceşti oşteni viteji au îndeplinit întocmai ordinul de luptă din 22 iunie 1941: „Înainte !, Fiţi mândri că veacurile ne-au lăsat aici strajă dreptăţii şi zid de cetate creştină. Fiţi vrednici de trecutul românesc”.

Armata romană trece eroic râul Prut şi începând din 19 iulie 1041, armata roşie este împinsă spre Nistru, înapoi în est. Pierderile grele pentru atingerea aliniamentului Cania, Ţiganca, Stoeneşti (rebotezată de sovietici Stoianovca) au determinat amenajarea a peste 25 de cimitire de campanie, între care şi cele de la Cania (938 de oşteni români) şi Ţiganca (1020 de soldaţi, doar 830 de eroi identificaţi). În memoria lor, în toamna anului 1941, pe Dealul Epureni se înaltă o troiţă, din fondurile ofiţerilor Regimentului 12 Dorobanţi. Terenul pe care s-a amenajat  cimitirul de campaniei a fost oferit cu titlu gratuit de localnicii Mihalcea Tiron şi Ştefan Comarzan (3.150 m.n.) în scopul: „ridicării de către comandantul regimentului a locului de odihnă veşnică, în amintirea colonelului Niculescu, a ofiţerilor şi trupei căzuţi în lupta pentru eliberarea Basarabiei”.

Pliantul Cimitirului Eroilor Români de la Țiganca – Republica Moldova (pagina exterioară)

Aşezământul naţional „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor a preluat îngrijirea şi întreţinerea cimitirului, montând cruci de beton, în locul celor iniţiale, din lemn de brad. (Cele 120 de cruci au fost scoase de sovietici şi folosite la fundaţia unui sovhoz).

În vara anului 1944, deplasarea frontului spre vest a avut drept consecinţe distrugerea cimitirului şi a însemnelor comemorative. La Ţiganca s-au folosit buldozere pentru împrăştierea osemintelor militarilor români, iar ulterior s-a folosi un tractor pentru a netezi terenul pentru o fermă de porci, ale cărei dejecţii au împuţit perimetrul fostului cimitir. (După o vreme, a funcţionat şi o stână). În plus, datorită caracteristicilor solului, rămăşiţele pământeşti ale eroilor au fost scoase la suprafaţă, de-a valma cu resturi de uniformă şi alte efecte personale. Profanarea memoriei celor căzuţi în lupte a continuat nestingherită: există mărturii despre câinii fără stăpân care scormoneau pământul după oasele celor care au murit eliberând partea răsăriteană a ţării.

               Rudele celor morţi, puţinii supravieţuitor şi chiar localnicii au cerut cu smerenie creştină curmarea acestei stări de lucruri.

Încă din 1990, Asociaţia Culturală Pro Basarabia şi Bucovina a inițiat proiectul de reconstrucție care s-a lovit de multe piedici. Abia în 1999, la iniţiativa preotului Vasile Burduja, parohul bisericii din Cania consiliul sătesc din Ţiganca a aprobat repartizarea a câteva hectare de pământ pentru amenajarea „cimitirului ostăşesc”. Atunci s fost refuzată autorizarea schitului cu hramul „Înălţarea Domnului”.

În 2001 Asociaţia oamenilor de ştiinţă, cultură şi artă din R. Moldova a luat sub patronajul sau cimitirul, dar lipsa mijloacelor financiare a împiedicat demararea unui proiect de refacere.

Pliantul Cimitirului Eroilor Români de la Țiganca – Republica Moldova (pagina interioară)

              În iunie 2004 are loc la Vatra Dornei cea de-a IV-a conferinţă anuală a Consiliului Mondial Român (S.U.A.). În cuvântul său dl. Neculai Popa – român stabilit în California – membru în conducerea C.M.R a ridicat problema cimitirului abandonat. Nicu Popa s-a deplasat imediat la Chişinău şi a demarat o campaniei de presă (coordonată de jurnalista Zina Cerchez) pentru informarea publicului larg. În acelaşi timp a oferit susţinere financiară, iar în Bucureşti a început o campanie pentru sensibilizarea autorităţilor române, aducând ca „argument” un pachet cu oseminte recuperate din iarba văii Prutului. Iniţiativele sale s-au bucurat, parţial, de reuşită. Asociaţia culturală „România din inima mea” din Bistriţa Năsăud, reprezentată de ziaristul Florin Săsărman ridică o troiţă pe vechiul amplasament al cimitirului.

Pe data de 4 iulie 2004 sunt readuse de la Bucureşti osemintele eroilor şi reînhumate. După decenii de uitare şi dureroasă pângărire a memoriei, eroii noştri au avut parte, în sfârşit, de o pomenire creştinească şi de slujbă religioasă îndătinată. Totodată, pe terenul obţinut de Parohia Cania se reușește punerea pietrei de temelie a mănăstirii cu hramul „Învierea şi Înălţarea Domnului” (acum în construcţie). Primii vieţuitori ai Mănăstirii „Eroii Neamului”  au fost părinţii Nichifor Ilie şi Casian, veniţi de la Mănăstirea Neamţ la îndemnul preotului Vasile Burduja.  Aceştia    s-au închinat necontenit, înălţând rugăciuni pentru sufletele adormiţilor întru Domnul, nevoindu-se în condiţii grele, adăpostiţi în arşiţa verii şi în frigul iernii într-un vagon dezafectat de tablă.  Cei patru monahi care în prezent formează obştea mănăstirii (stareţ: ieromonahul Daniel Andrian),  înaltă cu credinţă, rugăciuni pentru odihna sufletelor celor care şi-au jertfit vieţile lor tinere şi care şi-au regăsit în sfârşit, liniştea somnului de veci.

            Înfiinţarea, în anul 2004, a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor a însemnat pasul hotărâtor pentru „reînvierea” proiectului memorialului eroilor români. Datorită distrugerii sistematice, proiectul a prezentat o complexitate deosebită, reprezentând de fapt o operă de reconstrucţie.

Sub conducerea colonelului Cristian Scarlat, doctor în istorie, O.N.C.E. a urmărit reamenajarea cimitirului, cât şi crearea unui loc de reculegere în memoria tuturor militarilor români căzuţi în Campania din Est (22 iunie 1941 – august 1044). Proiectul începe pe data de 9 iunie 2005, de Ziua Eroilor (de Înălţarea Domnului sau Ispas, după calendarul popular), lucrările demarând la 25 octombrie 2005 de Ziua Armatei Române. Proiectul tehnic de construcţie a fost elaborat de o echipă de specialişti condusă de arh. Constantin Costache. Execuţia lucrărilor a fost încredinţată, prin licitaţie, firmei condusă de ing. Ion Hanganu. O poartă tradiţionala românească a fost instalată la intrarea în cimitir, fiind sculptată în lemn de meşterul popular Ilie Benta din Bârsana, Maramureş.

             De Ziua Eroilor, la 1 iunie 2006, la 65 de ani de la începutul Campaniei de Est a avut loc ceremonia de înaugurare, serviciul divin fiind oficiat de I.P.S. Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, împreună cu P.S. Casian, Episcopul Dunării de Jos. Pe lângă reprezentanţii oficiali au fot prezenţi la inaugurare Regele Mihai I, fiul colonelului Niculescu, veterani, între care şi un supravieţuitor al Bătăliei de la Ţiganca, sublocotenentul Teodor Halic, general în retragere de-acum şi preşedinte al Asociaţiei Cavalerilor Ordinului Mihai Viteazul. O mulţime de pelerini, din ţară şi din Basarabia au umplut până la refuz cimitirul de onoare renăscut, redând demnitatea oştenilor căzuţi pentru ţară şi un spirit viu obligaţiei pe care o avem să le păstrăm cu pietate memoria.

             Dumnezeu să-i odihnească în Împărăţia Sa pe eroii noştri!

FOTO: RECUNOȘTINȚĂ VEȘNICĂ PENTRU SOLDAȚII ROMÂNI / CIMITIRUL DE ONOARE AL EROILOR ROMÂNI – ȚIGANCA / REPUBLICA MOLDOVA

*Articol și materiale foto-video realizate cu sprijinul Institutului Frații Golescu pentru relații cu românii din străinatate




Noi abuzuri și presiuni ale pretinselor forțe de ordine ale regimului separatist de la Tiraspol asupra profesorilor de la Liceul românesc din Grigoriopol (Transnistria)

În ultimele două săptămâni, așa zisele forțe de ordine, aparținând pretinsului post post vamal transnistrean de la intersecția căilor Dubăsari – Doroțcaia – Grigoriopol din sectorul central al Zonei de Securitate (Republica Moldova), au interzis traversarea liberă a profesoarei Eleonora Cercavschi,  cetățean al Republicii Moldova, care este și directoare a Liceului din Grigoriopol, „Ștefan cel Mare”, aflat pe partea stângă a Nistrului. Liceul a fost strămutat în satul Doroțcaia, raionul Dubăsari. Forțe de ordine justifică măsurile discriminatorii prin faptul că Eleonora Cercavschi nu deține cetățenie transnistreană. Acest fapt, crede delegația moldovenească în cadrul CUC, este cel puțin absurd deoarece Eleonora Cercavschi locuiește în orașul Grigoriopol de mai bine de 30 de ani.

Potrivit portalului deschide.md, Eleonora Cercavschi a confirmat comportamentul discriminatoriu la care este supusă de către așa-numitele forțe de ordine transnistrene. Prima dată când a avut loc incidentul, pe 9 iunie curent, reprezentanții pretinsului post de trecere au invocat un nou regulament. Rugați să-i prezinte noul regulament, Cernavschi a fost direcționată să acceseze site-ul „serviciului vamal”. Incidentul a putut fi aplanat după ce Eleonora a sunat la Biroul de Reintegrare. Cu toate acestea, autoritatea „vamală” nu a încetat acțiunile discriminatorii. Pentru a fi lăsată să intre fără probleme, Eleonora Cercavschi trebuie să meargă în autobuzul școlar, pe care „forțele de ordine transnistrene” nu-l ating. Eleonora Cercavschi este lăsată să traverseze postul atunci când merge în satul Doroțcaia, care se află sub jurisdicția autorităților constituționale, însă nu i se permite să se întoarcă în Grigoriopol. Mai mult, Cernavschi a fost preîntâmpinată că în cazul în care ea va continua să încalce regimul de ședere pe teritoriul transnistrean, va fi supusă unor sancțiuni din partea pretinselor autorități.

Potrivit aceleiași surse la adresa Delegației Republicii Moldova în cadrul Comisiei Unificate de Control au venit plângeri din partea persoanelor care locuiesc în sectorul central al Zonei de Securitate și care nu sunt lăsați să traverseze liber pretinsa graniță moldo-transnistreană. Este vorba în special despre pretinsul post vamal la intersecția căilor Dubăsari – Doroțcaia – Grigoriopol unde profesoara Eleonora Cercavschi a fost împiedicată să treacă pe partea cealaltă a pretinsei granițe. Delegația Republicii Moldova în cadrul CUC a emis o adresare către celelalte delegații în care a cerut să fie stopate acțiunile discriminatorii.

Delegația Republicii Moldova în cadrul Comisiei Unificate de Control își exprimă profunda indignare cu privire la comportamentul provocator al așa-numitelor forțe de ordine ale regiunii transnistrene și condamnă acțiunile administrației de la Tiraspol de creare a unei pretinse granițe în zona de responsabilitate a Forțelor de Pacificare Comune și consideră ca fiind inoportună și discriminatorie încercarea de a separa locuitorii în „ai noștri și ai lor”. „Declarăm în mod categoric că aceste acțiuni ilegale de tip restrictiv față de cetățeni sunt absurde și nefondate, încalcă grosolan articolul 5 a Convenției cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova din 1992 și a deciziei Comisiei din 13 ianuarie 2017 cu privire la libera circulație în Zona de Securitate”, se arată în declarația celor de la CUC. Delegația moldovenească face apel către toate părțile-garant din cadrul CUC ca să stopeze această practică neconstructivă.

Tatiana Rotari / Chișinău / romaniabreakingnews.ro

Recomandat: Să învățăm despre „Școlile românești din Transnistria” – ultimul bastion în războiul de deznaționalizare a populației băștinașe, declanșat cu 220 ani în urmă de către Rusia. (articol exclusiv realizat de profesoara Eleonora Cercavschi din perioada în care a actvivat ca redactor RBN Press)




Să învățăm despre „Școlile românești din Transnistria” – ultimul bastion în războiul de deznaționalizare a populației băștinașe, declanșat cu 220 ani în urmă de către Rusia.

O treime din teritoriul actual al Republicii Moldova se găsește în stînga Nistrului. Această zonă geografică este numită Transnistria, adică aria de dincolo de Nistru.

Din cele mai vechi timpuri spațiul transnistrean a fost populat de reprezentanți ai diferitelor etnii. Și una dintre  primile, care a populat acest teritoriu liber, a fost populația de origine românească. Aceasta a fost și pîna la momentul de față este  cel mai numeros grup etnic.

Populația românească, conform datelor recensămîntului din 1989 , adică pîna la ocuparea forțată a  regiunii transnistrene de către forțele separatiste, susținute și organizate de Moscova, constituia în jur de 40%.  Ucraineni la rîndul lor sunt numai 28% , iar ruși – 25% .

E necesar de menționat că în 4/5  din cele peste 130 de  localități rurale din regiune, românii sunt majoritari – de la 40 pînă la 95%. De asemenea majoritari sunt românii în 3 din cele 5 structuri teritorial administrative (regiuni), care se numesc aici raioane.

Cum și de când a început să scadă ponderea românilor în spațiul Transnistrean?

Realizîndu-și politica de extindere a hotarelor sale, Rusia țariștă  a ocupat, prima data, spațiul transnistrian în 1792. Și de atunci procesul de deznaționalizare a populației românești de aici nu s-a mai oprit. Pentru ca teritoriile ocupate șă nu creeze probleme, ca aici să domine o atmosferă politică prielnică și binevoitoare față de Imperiu era nevoie ca populația baștinașă să fie strîns legată de Rusia, inclusiv din punct de vedere administrativ, etnic, spiritual și  politic.

În scopul realizării acestei idei expansioniste a fost elaborată, încă pe timpul  țarului Rusiei Petru I, la sfîrșitul secolului XVII – începutul secolului XVIII, o politică specială de deznaționalizare a populației băștinașe. Pentru acesta s-a recurs la colonizarea teritoriului dat, ca și în întregime a Basarabiei, cu ruși ,ucraineni, găgăuzi, bulgari și reprezentanți ai altor etnii. Ei au ocupat locul românilor baștinași, convinși și favorizați să plece la locuri mai „bune” de trai în Caucazul de Nord, în spațiul dintre Bug și Nipru, în Asia Mijlocie și Orientul Depărtat, unde unii au primit gratuit terenuri mari de pămînt și surse financiare pentru a-și organiza traiul în aceste locuri noi,iar alții  s-au încadrat în diferite servicii, inclusiv militar, ale Imperiului Rus. Astfel treptat,  a început să scadă  ponderea  românilor în teritoriul transnistrean.

Cum au fost desnaționalizați românii?

Din momentul ocupării Transnistriei, Rusia, în scopul deznaționalizării  populației baștinașe, a purces la rusificărea ei, promovînd limba rusă în toate domeniile vieții: în administrare, biserică, judecată ș.a.m.d. Au fost deschise școli cu predare în limba rusă, ignorîndu-se componența etnică a populației și necesitățile ei de  dezvoltare spirituală și culturală. Școlile rusești se deschideau și funcționau, în primul rînd,  în orașe și centre  județene . În așa fel administrația țaristă,timp de 126 de ani de ocupație a Transnistriei, a făcut tot posibilul ca populația de origine română de aici să rămînă  în întuneric și  necărturară, ca să-și piardă definitiv entitatea națională.

Primele școli românești

Primele 25 de  școli moldovenești (românești) în Transnistria  au fost fondate în 1918, avînd la bază, hotărîrea Congresului corpului didactic din județul Tiraspol, care și-a desfășurat lucrările  la  27 mai 1918.  Același Congres a hotărît ca, pe lîngă Asociația corpului didactic, să fie organizată Secția Națională Moldovenească. De aici, practic, începe învățămîntul național, adică în limba română, a populației băștinașe.

Capacana creării  Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești în cadrul URSS în 1924

S-ar părea că crearea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești ( RASSM) în componența Ucrainei,în 1924, a avut un impact pozitiv asupra dezvoltării etnoculturale a populației românești din Transnistria.  În această perioadă au fost deschise  școli naționale în toate localitățile, populate de români, au apărut primele ziare și cărți în limba maternă, și-au început activitatea Institutul Pedagogic și  Teatrul Dramatic Național din orașul Tiraspol, mai multe instituții culturale și de pregătire a cadrelor didactice. Așa stau lucrurile numai la prima vedere.

      În realitate, autoritățile sovietice ale Rusiei și Ucrainei, cu mult înainte de crearea Republicii Autonome Moldovenești, au pus la cale continuarea politicii de deznaționalizare a populației românești din spațiul ocupat. În acest scop a fost reanimată  vechea teorie a Imperiului Rus despre existența a două entitați naționale și a două limbi diferitemoldovenească și română. În laboratoarele ideologice sovietice a fost elaborată o limbă artificială, inexistentă, cea moldovenească.

Ca  bază a noii limbi literare a fost luat graiul uzual al moldovenilor transnistreni, ucrainizat și rusificat,  respingîndu-se  normele gramaticale și ortografice ale limbii române, limbă  oficial recunoscută  de către comunitatea  științifică  internațională și  înregistrată în atlasul lingvistic al popoarelor europene.

         În 1932, în conformitate cu hotărîrea organelor supreme de conducere ale URSS, s-a decis trecerea limbii moldovenești în Transnistria la +, faptul care a jucat un rol pozitiv în dezvoltărea  limbii și culturii în acest spațiu.  Însă  în 1938 politica lingvistică din URSS a luat o nouă cotitură.  În Transnistria iarăși s-a revenit la alfabetul rusesc.

         Campania de deromânizare, de la sfîrșitul anilor 30 ai secolului trecut, a avut consecințe dezastruoase pentru limba și cultura spirituală  din Republica Autonomă Moldovenească. În anii 1938-1939, marea majoritate a funcționarilor de partid și sovietici din învățămînt și cultură, care posedau limba română, au fost executați, fiind învinuiți de promovarea românismului.

         De atunci, timp de 50 de ani, în școlile naționale se  promovează o idee și o politică falsă,care au la bază  teza antiștiințifică precum că limba română și cea moldovenească sunt limbi diferite, că românii și moldovenii fac parte din diferite etnii.

      Această aberație a durat pînă la 01.09.1989, cînd Parlamentul Republicii Moldova a aprobat  limba moldovenească în calitate de limbă de stat , care funcționează în baza grafiei latine.

Revenirea la grafia latină și independența…

      Începînd cu anul 1989, toate instituțiile de învățămînt din țară,inclusiv din regiunea transnistreană , și-au început activitatea didactică , utilizînd grafia latină.

La 27 August 1991, Republica Moldova și-a declarat independența de fosta Uniune Sovietică, rezultat al recunoașterii nulității pactului Molotov-Ribbentrop.  Această acțiune a Republicii Moldova nu i-a fost pe plac Moscovei și atunci dînsa a pornit război împotriva Republicii Moldova. Războiul a fost declanșat din  Transnistria, unde Rusia are baze militare puternice și unde pînă astăzi se află dislocată o armată numeroasă și bine dotată a Rusiei.

În urma acestui război, Rusia și-a format pe teritoriul Republicii Moldova din stînga Nistrului republica moldoveniască transnistreană (rmn) – dirijată de Moscova. Aici și pînă în prezent staționează un numeros contingent rusesc și regimul instaurat în această zonă este unul totalitar și antinațional. Cu alte cuvinte: Rusia, a treia oară, a pus stăpânire pe teritoriul din stînga Nistrului, areal gîndit de Rusia ca un cap de pod spre Balcani.

 Din 1992 regimul separatist din Transnistria, care  promovează interesele geo-strategice ale Moscovei, a interzis predarea în școli în baza grafiei latine, utilizarea manualelor școlare contemporane, editate în Republica Moldova și România. Astfel, în școlile naționale din Transnistria din nou a fost introdus alfabetul rusesc.

   De 20 ani, instruirea copiilor băștinași se efectuează cu aplicarea unor manuale invechite,  care au fost editate încă în URSS, si nu mai corespund realității, schimbărilor social-politice radicale ce s-au produs în spațiul ex-sovietic. Studiile în școli, în baza unei limbi inexistente (moldovenească), nu sunt altceva decît un genocid cultural, care îi lipsește pe copiii baștinașilor de identitate culturala și de viitor.

 Deznaționalizarea  populației băștinașe din Transnistria, pe care Rusia țaristă a început-o în urmă cu 220 ani,  continuă, încălcîndu-se grav drepturile fundamentale ale omului.

Populația de origine latină din acest areal geografic, desigur, nu a putut să se împace cu o atare constrîngere a drepturilor cetățenești și, pedagogii, susținuți de părinții copiilor de vîrstă școlară și de mai mulți localnici, au  căutat o ieșire din situație. S-a considerat că este o datorie sfîntă ca pedagogii și părinți să lupte pentru democrație și învățămînt în limba maternă, adică în română.

Puși în fața faptului că le sunt încălcate grosolan drepturile cetățenești ale populației de origine română și demnitatea de oameni, partea cea mai conștientă a societății, și, în primul rînd, pedagogii, au pornit să opună rezistență farădelegilor regimului antinațional, antidemocratic și dictatorial, instaurat aici.

       Prin lupte dure și diferite confruntări acerbe, în perioada 1992 – 1996, în 7 localități transnistrene (5 orașe și 2 sate), s-a obținut dreptul de revenire  la predare în școli în baza grafiei latine. Însă nu în școlile naționale existente, ci în instituțiile de învățămînt nou create de către pedagogi și părinți, cu statut, pentru autoritățile separatiste, de școli nestatale.

        Și iată, mai mult de 16 ani, în regiunea transnistreană, activează 8 școli naționale: Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din or.Tiraspol , Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din or. Tighina, Liceul Teoretic „Evrica” din or. Râbnița , Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare și Sfînt” din or.Grigoriopol , Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din or. Dubăsari , gimnaziul-internat pentru copii orfani din or.Tighina, gimnaziile din satele Corjova și Roghi, raionul Dubăsari,care nu sunt subordonate regimului ilegal de la Tiraspol și activează  în baza Curriculumului Ministerului Educației de la Chișinău.

          Aceste școli românești, precum le numesc înseși separatiștii, practic niște  insule ale latinității în regiunea transnistreană, activează în condiții extraordinar de dificile, care au fost create artificial de către autoritățile neconstituționale secesioniste. Șapte  din cele opt școli nu au sedii proprii. Iar sediile închiriate nu asigură condiții elementare de activitate școlară. În majoritatea din ele lipsesc sălile sportive și de festivități, ospătăriile, laboratoarele speciale pentru așa obiecte ca fizica și chimia,săli pentu informatică și multe altele.

           Se face tot posibilul ca aceste instituții de învățămînt să fie lichidate. Pentru aceasta este folosit tot arsenalul de forme și metode antiumane ale organelor de reprimare din acest spațiu, susținute și dirigate de către Moscova.

        Din același scenariu face parte și cazul liceanului din or. Tiraspol Alexandru Bejan,prin care autoritățile din regiune vor să demonstreze că, în instituțiile sus-nominalizate, elevii primesc o educație orientată spre violență și din acest motiv nu au dreptul la existență.

          În perioada respectivă s-a trecut prin mai multe încercări: terorizarea și maltratarea pedagogilor, părinților și copiilor, care au opus  rezistență în fața administrației de la Tiraspol, devastarea și lichidarea școlilor naționale, arestarea pedagogilor și părinților, destituirea nelegitimă din funcții a profesorilor și părinților, inclusiv interzicerea activității pedagogice pentru cei care aveau o altă viziune decît cea declarată de Tiraspol.

     Aceasta  politică antinațională și antidemocratică a fost confirmată și de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului prin   hotărîrea  sa  din 19 octombrie 2012,care a condamnat Federația  Rusă  pentru  violarea drepturilor la educație a copiilor din regiunea transnistreană.

       Declarațiile ostile, din ultimul timp, ale așa-zisului ministru al afacerilor externe al autoproclamatei “rmn”, Nina Ștanski, îndreptate contra acestor licee și gimnazii, , confirmă cele spuse anterior, că actuala conducere transnistreană, la indicațiile Moscovei, continuă politica de lichidare a școlilor românești din stînga Nistrului.

       Dacă politicenii de la Chișinău și comunitatea internațională nu  v-or întreprinde măsuri concrete  dorința  Moscovei poate să se  realizeze. În scurt timp poate  fi bătut ultimul cui în școala și graiul românesc din Transnistria și orașul Tighina.

        Cu toate aceste vitregii, spiritul dragostei față de neam și sacrificiul, demonstrat timp îndelungat prin fapte concrete de către pedagogii acestor licee și gimnazii, ne insuflă încredere în ziua de mîne și în viitorul nostru european.

Eleonora Cercavschi,

Redactor R.B.N.Press

Transnistria / 13 noiembrie,  2012

*Articol publicat pe R.B.N Press – rbnpress.info la data de 17 noiembrie 2012 de autor Eleonora Cercavchi și republicat azi, 20 septembrie 2014 de Redacția România Breaking News




TRANSNISTRIA, GOLGOTA LIMBII ROMĂNE ȘI A IDENTITĂȚII ROMÂNEȘTI, CREUZET DE EROISM ROMÂNESC – ELEONORA CERCAVSCHI INTERVIU EXCLUSIV PENTRU R.B.N.PRESS

Joi 18 aprlie ora 18.00, la Muzeul Țăranului Român, o tânără editură din Brașov – „Epublio”, a lansat varaianta on-line a cărții „Transnistria – Temnița Limbii Române „. Cartea poate fi găsită și descărcată de pe adresa electronică, „amazon kindle”.
În sală se aflau peste 150 de persoane printre care și reprezentanți de seamă ai presei, precum regizorul Marian Voicu de la TVRși reprezentanți de la Infoprut, Tocpress, Romanian Breaking News Press. Dar elementul – surpiză, inedit și care a entuziasmat și mișcat sala la cel mai înalt nivel a reprezentat aducerea la acest  eveniment a trei directori de licee românești din Transnistria, din cele opt școli românești existente în acestă autoproclamată republică, nerecunoscută legal de nici un stat din lume. Cei trei directori de școli romănești din Transnistria prezenți la lansarea de carte au fost Doamna Director Cercavschi Eleonora de la Liceul „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol,  Domnul Director Ion Iovcev de la Liceul „Lucian Blaga” din Tiraspol, precum și Domnul Director Sucitu Constantin, director al unui alt liceu romînesc din Transnistria. Cei trei directori ai școlilor românești din Transninstria au fost însoțiți de o inimoasă doamna – Înalt reprezentant al Ministrerului Educației de la Chișinău.

Doamna Director Cercavschi Eleonora

Domnul Director Ion Iovcev

Reprezentanții editurii au relatat pe șcenă aventurile prin care au trecut ca să reușescă să pătrundă în Transnistria și să penetreze barierele „pacificatorilor ruși”, în vederea documentării pentru a fi scrisă cartea „Transnistria – Temnița Limbii Române „. Editorii au prezentat totodată o expoziție de fotografii cutremurătoare din „infernul transnistrean”. Cei trei directori ai școlilor românești din Transnistria au fost invitați pe scenă și fiecare a povestit despre experiența cutremurătoare a ceea ce înseamnă să fi elev român sau dascăl român în Transnistria. Spectatorii au fost emoționați în cel mai înalt nivel de mesajul vibrant și plin de patriotism al celor trei profesori români veniti din Transnistria. Emoția produsă în sală a fost atât de puternică încât am avut plăcuta surpriză să asistăm la un gest spontan de solidaritate a unor bucureșteni. Familia Alb din Capitală, a făcut o donație neașteptată, o cameră video profesională pentru elevii români ai liceului „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol. La final, a vorbit și domnul Nicholas Dima, venit din SUA să participe la eveniment. Menționăm faptul că domnul Prof. Dr.Nicholas Dima, a scris șapte cărți despre Basarabia și a lucrat vreme de 25 de ani, până în anul 2000 ca redactor la emisiunea în limba română a postului de radio „Vocea Americii”. În prezent este Prim-vicepreședinte al „Comitetului Româno-American pentru Basarabia”. Cei trei reprezentanți ai școlilor românești din Transnistria au fost literalmente înconjurați și asediați cu întrebări de către reprezentanții mass-media, precum și ai societății civile prezente la aceasta lansare de carte.
La finalul programului am plecat cu mare grutate, cu inima strânsă, conștienți de tragedia continuă pe care o traversează Neamul Românesc din Transnistria dar și de faptul că elevii români, familiile lor și profesorii români din Transnistria reprezintă nu doar ultima rezistență din Răsărit ai Națiunii Române, ci și adevărați Eroi ai acestui popor atăt de greu încercat.
A doua zi doamna profesor Cercavschi Eleonora, Direcor al Liceului Românesc „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol, a avut amabilitatea să ofere un interviu în exclusivitate pentru Romanian Breaking News Press, despre viața și activitatea neobosită a Domniei Sale în slujba elevilor români din Transnistria.

ELEONORA CERCAVSCHI – INTERVIU LA R.B.N.PRESS

Tot a doua zi, seara, la ora 19, la librăria „Predania”, doamna Director CercavschiEleonora și Domnul Director Ion Iovcev, împreună cu reprezentanții „Epublio”, întrun cerc restrâns, au reiterat emoționante fapte de viață ale comunității românești și ale elevilor români din Transnistria, confirmate de proiecția unor filmulețe documentare, edificatoare, despre opresiunea continuă la care sunt supuși românii din Transnistria.

 

Redăm în această ediție și interviul pe care Doamna Director Cercavschi Eleonora ne-a făcut onoarea să nil acorde.

Acest articol poate fi preluat de toată presa de limbă română din țară și de peste hotare.

Dacian Dumitrescu
Redactor Șef Adjunct – R.B.N Press

SURSA FOTO – http://transnistria.epublio.com/




„Dacă ai demnitate, ești respectat și de dușmanii tăi” de Eleonora Cercavschi

În doar câteva cuvinte, aș spune despre Eleonora Cercavschi, directoarea Liceului „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol, că este o femeie puternică.

Noi, jurnaliștii, o cunoaștem de mulți ani, am putea spune că de la prima acțiune de protest pe care a organizat-o în stânga Nistrului. De atunci, ne-a impresionat consecvența cu care a apărat întotdeauna dreptul elevilor ei de a învăța în limba română și am admirat-o pentru forța intelectuală cu care i-a încurajat și pe colegii ei să nu cedeze în momentele grele. Doamna profesoară spune că a devenit de nevoie luptătoare, pentru că ține la adevăr și la demnitate.

– Dragă doamnă Eleonora Cercavschi, locuiți în Transnistria, dar de baștină sunteți din Bucovina. Când vă amintiți de copilărie, ce imagini vă vin în minte?

– Îmi amintesc cu multă plăcere de dulcea și frumoasa Bucovină… Cea mai mare bucurie pentru un copil este să-și petreacă copilăria alături de ambii părinți și destinul mi-a oferit această fericire. Deși părinții au fost deportați, lipsiți total de avere, nouă, copiilor, nu ne-a lipsit pâinea și toate celelalte de pe masă. O amintire aparte sunt munții Carpați, unde vara îmi petreceam timpul culegând fragi, zmeură, afine, mure, ciuperci și alte daruri ale naturii. Dar câte emoții pozitive mi-a adus scăldatul în râul Siret, jocurile cu alți copii sau… primul sărut.

– Într-o bună zi, ați lăsat aceste imagini de Rai și… v-ați dus să vă vizitați rudele care locuiau peste Nistru… Bănuiați, pe atunci, că veți ajunge în Infern?

– Sigur că nu bănuiam. Aici m-a prins războiul din 1992. A trebuit să rămân și, dacă vreți, cred că asta mi-a fost soarta. Mai târziu, când elevii, părinții și colegii mei de lucru au investit atâta încredere în mine, am simțit că nu mă mai pot despărți de ei.

– Și chiar nu v-ați gândit să părăsiți „zona” pentru un loc sub soare cu mai multă securitate? Mai ales că aveți cetățenia R. Moldova și a României…

– Port responsabilitate față de elevi, față de colegii mei care au crezut în mine și m-au urmat, nu pot să-i las, ar fi din partea mea o trădare, nu știu dacă mi-aș putea găsi liniștea sufletească acolo unde aș pleca.

– În Transnistria v-ați asumat rolul de apărătoare a drepturilor copiilor transnistreni. Vă considerați o învingătoare?

– Am devenit luptătoare fără voia mea. Ca orice tânără, sigur că și eu visam la un viitor fericit, dar așa s-a întâmplat că destinul meu e mult mai dificil și, totodată, onorabil. Nu mă consider o luptătoare, ci mai curând o slujitoare a adevărului care, după cum se știe, întotdeauna învinge.

– De ani de zile, școlile românești din zona transnistreană își petrec viața pe baricade. Uneori, creați impresia că ați fi ostaticii regimului de la Tiraspol…

– Da, așa este, ne aflăm pe baricade și suntem pe bune ostaticii acestui regim. Nu doar noi – elevii, cadrele didactice care activează în instituțiile subordonate Ministerului Educației de la Chișinău -, toată populația din zonă este ostatica acestui regim. Din păcate, statul Republica Moldova nu ne poate asigura securitatea personală, protecția socială și juridică.

– Cum a suportat familia dumneavoastră umilințele prin care ați trecut?

– Cu multă demnitate. De fapt, demnitatea este cea mai mare valoare a omului, pentru care merită să lupți și să te sacrifici. Atunci când ai demnitate, ești respectat și de dușmanii tăi. Iar cel care nu a vrut să treacă prin această încercare a plecat.

– Care a fost cea mai grea lecție, în plan personal, pe care v-a dat-o viața?

– Ziua când am rămas cu doi copii minori de una singură, dar mă bucur că am susținut cu succes acest test al vieții.

– Dar cea mai mare bucurie personală pe care ați trăit-o?

– Nașterea primului copil, în pofida faptului că fusesem diagnosticată cu o maladie care nu îmi permitea să devin mamă. Până la urmă, a fi mamă este cea mai mare împlinire pentru o femeie.

– Cum vă susțin părinții elevilor din Grigoriopol, mai au răbdare, mai sunt solidari cu dumneavoastră?

– Judecați și singuri: de la 800 de elevi am ajuns astăzi la 170. Deci, nu pentru toți speranța moare ultima… Spiritul de solidaritate scade și din cauză că elevii sunt zilnic supuși riscului: activând în schimbul doi, în satul vecin, Doroțcaia, ei termină lecțiile după ora 19.00 și trebuie să se întoarcă acasă în condiții nesigure, mai ales iarna. Am avea mai mulți elevi, dacă școala ar avea sediul la Grigoriopol. Așa însă, părinții sunt impuși de situație să-și înscrie copiii în școlile rusești, care activează în condiții mai bune. Cu regret, conducerea de la Chișinău a făcut prea puțin pentru ca școlile de limba română să fie atractive. Mai mult decât atât, Ministerul Educației a elaborat un regulament de admitere în universități, conform căruia nota „5” din sistemul de cinci puncte practicat în școlile subordonate Tiraspolului a fost egalată cu 9,5 puncte din sistemul existent în R. Moldova. Astfel, elevilor cu note de „5” le este foarte simplu să ocupe locurile repartizate de la buget în universitățile din R. Moldova. Iar cei din școlile românești trebuie să se mulțumească doar cu locurile ce mai rămân, pentru că nu este simplu să obții note de „9” și „10”, noi pledăm pentru calitate. Asemenea acțiuni din partea ministerului de la Chișinău îi descurajează și pe profesori, și pe elevi.

– Ați câștigat un proces la CEDO, care a impus Federația Rusă să achite anumite despăgubiri școlilor românești din zona transnistreană. Termenul de executare a deciziei CEDO a expirat, dar Rusia încă nu a răspuns la ea…

– Sigur că pentru cei din Federația Rusă a fost un șoc din care încă nu-și pot reveni. Ei nu s-au așteptat că populația de aici va îndrăzni să-i atace la CEDO, au crezut că, aruncându-le oamenilor un os (gaz mai ieftin), ei vor uita de învățământul în limba română. Dar uite că n-au uitat, nu și-au pierdut cu toții demnitatea, ba chiar s-au găsit destul de mulți care să-și ceară dreptatea la CEDO. Dacă va fi nevoie, vom organiza proteste în fața ambasadei ruse de la Chișinău, pentru a-i obliga să-și onoreze obligațiunile.

– S-a schimbat cumva atitudinea pseudoautorităților de la Tiraspol față de dumneavoastră, după ce CEDO și-a dat verdictul?

– Da de unde! Dacă nici până în prezent Rusia nu a executat decizia CEDO, despre care atitudine putem vorbi. Cei de la Tiraspol se supun întocmai Moscovei. Dar oricât s-ar strădui ei să ponegrească școlile de limba română din zonă, noi avem valoare și ei înțeleg foarte bine acest lucru.

– Faptul că ați câștigat procesul la CEDO a fost o acțiune curajoasă, dar riscantă, totuși, din moment ce nimeni nu vă poate garanta securitatea în zonă. Care a fost reacția oficialităților de la Chișinău?

– Cu regret, nu a fost nicio reacție. Noi nu putem lupta altfel cu atitudinea Federației Ruse decât prin capacitățile noastre intelectuale. Sunt sigură, evenimentul va întra în istorie ca un act de demnitate națională. Dar ne-am fi dorit ca și conducerea de la Chișinău să aprecieze efortul nostru. Reclamanții la CEDO le sunt recunoscători avocaților Ion Manole și Alexandru Postica, reprezentanți ai Asociației „Promo-LEX”, pentru capacitățile profesionale pe care le-au demonstrat, apărându-ne interesele în fața Înaltei Curți.

– Povestiți-ne ceva despre elevii dumneavoastră…

– Avem cei mai buni elevi. Nu fiecare copil ar putea rezista presiunilor zilnice prin care trec ei, de ani de zile. După mine, ei sunt niște eroi. Printre foștii elevi, aș aminti de Veaceslav Negruța, ministrul Finanțelor, de actorii Adrian Pușca și Natalia Tomov, ziariștii Tatiana Bogdan și Andrei Stanilă, pictorul începător Tudor Lazarenco… Avem masteranzi în țară și peste hotare. Dar cea mai mare realizare a liceului nostru este că nu avem niciun absolvent de care să ne fie rușine…

– De fapt, ce ar putea face autoritățile de la Chișinău pentru ca școlile românești din zonă să nu se mai simtă nedreptățite de soartă?

– Suntem susținuți financiar de Ministerul Educației de la Chișinău, fără de care cele opt școli cu predare în limba română nu ar putea exista sub presingul regimului tiraspolean. Știu că multe lucruri nu depind de Chișinău, pentru că acest teritoriu este controlat de forțe străine, fapt constatat și în decizia CEDO. Dar există factorul uman, pe care guvernul este obligat de Constituție să-l protejeze. Cadrele didactice care activează în aceste opt școli cu predare în limba română sunt, dacă vreți, singurii reprezentanți ai puterii legale în Transnistria. Noi trebuie să fim mai deosebiți prin tot: prin discurs, comportament, chiar și prin felul cum ne prezentăm în fața elevilor, inclusiv prin vestimentație, pentru că și aceasta face parte din arta de a-l dezarma pe adversar. Dar din anul 1995, când președintele Mircea Snegur a semnat un decret prin care ne-a dat un adaos de 30% la salariu, la noi nu s-a mai gândit nimeni. Și noi… stăm cuminți în banca noastră, deși ne facem datoria față de țară în condiții extremale, fiindu-ne zilnic pusă viața în pericol… Ca să nu mai zic că această povară stă pe umerii femeilor, deoarece din 220 de cadre didactice numai 25 sunt bărbați. Conducătorilor noștri, care în majoritate sunt bărbați, ar trebui să le fie măcar un pic jenă. Cu o lună în urmă, am înaintat guvernului, parlamentului niște propuneri care vin să protejeze, într-o măsură oarecare, oamenii care au stat și continuă să stea la straja țării. Îi voi înmâna aceste propuneri și președintelui Nicolae Timofti, poate cineva, până la urmă, se va gândi și la noi…

 

Eleonora Cercavschi

Redactor R.B.N.Press

Articol publicat pe www.timpul.md




Bun venit în echipa R.B.N. PRESS doamnei profesor Eleonora Cercavschi

Dupa cum ne-a anuntat  colegul nostru Dacian Dumitrescu,  doamna profesor Eleonora Cercavschi, s-a alaturat proiectului nostru de presa, alaturi de colectivul nostru.

În numele întregii echipe redactionale, doresc sa urez un inimos bun venit doamnei profesor, care  indeplineste  functia de Director al liceului „Ștefan Cel Mare” din orașul Grigoriopol si cea de Președinte a  Asociației “Lumina” a Pedagogilor Transnistreni  din Republica Moldova.

Cu totii ii admiram curajul si verticalitatea in fata neajunsurilor create de regimul separatist al autoproclamatei Republici Transnistrene.

Cristian Manoilescu

 R.B.N.PRESS




Profesorii din stânga Nistrului: Sperăm ca administrația de la Tirspol să învețe lecția oferită de CEDO

Eleonora Cercavschi

Elevii dar și profesorii din cele trei licee cu predare în limba română din regiunea transnistrenă (Liceul „Alexandru cel Bun” din Tighina, Liceul “Ștefan cel Mare” din Grigoriopol și Liceul “Evrica” din Râbnița) care figurează în dosarul “Catan și alții vs Moldova și Rusia” au fost extrem de bucuroși să afle că CEDO le-a făcut dreptate.

Deși așteptarea a durat opt ani, spun ei, rezultatul a fost unul pe măsură. „Am avut încredere în instituțiile europene, eram sigură că ni se va face dreptate, însă așteptarea a fost una extrem de lungă. Este evident că Federația Rusă a fost implicată direct în distrugerea școlilor românești din regiunea transnistreană și e foarte important că o instituție cum este CEDO a recunoscut acest fapt ”, a declarat pentru Moldova.ORG directoarea Liceului „Alexandru cel Bun” din Tighina, Maria Roibu.

Totodată aceasta a menționat că profesorii și elevii de la cele opt licee cu predare în limba română din regiunea transnistreană continuă să lupte pentru a-și apăra drepturile și a învăța în limba maternă. „Administrația de la Tiraspol a schimbat tactica, dar scopul a rămas același. Nu mai sunt abuzuri cum erau în 2004 însă nu ne-au lăsat în pace”, a adăugat Maria Roibu.

Decizia Curții Europene a adus multă bucurie și la Liceul „Ștefan cel Mare” din Grigoriopol. Directoarea acestuia, Eleonora Cercavschi a menționat pentru portalul nostru că hotărârea CEDO a fost una previzibilă. „Acum așteptăm să fie executată. Și poate, cu această ocazie, vom primi și noi sediul înapoi, ne-am săturat atâția ani să activăm în exil, să activăm într-o școală străină, iar elevii noștri nu visează decât la o clădire proprie, să nu mai fie nevoiți să parcurgă în fiecare zi zeci de kilometri pentru a învăța în limba maternă”, a adăugat Eleonora Cercavschi.

Menționăm că astăzi CEDO a recunoscut violarea dreptului la educație în regiunea transnistreană de către Federația Rusă. Curtea Europeană a stabilit că Republica Moldova nu se face vinovată în acest caz și a obligat Rusia să acorde prejudicii morale reclamanților 1 milion și douăzeci de mii euro și 50 mii euro cu titlu de costuri de reprezentare.

Dosarele au fost depuse la CEDO în 2004 de către Asociația Promo-LEX.
Moldova.ORG




Alexandru Bejan

Cititi , mediatizați și actionați ca să salvăm un tânar erou , pe elevul Alexandru Bejan de la liceul Lucian Blaga din Tiraspol! (actualizat)

Dragi Romani !

Continuam sa mentinem pe prima pagina a rbnpress.info, cazul tanarului arestat si inchis in mod ilegal de autoritatile autoproclamatei Republici Socialiste Moldovenesti Transnistrene. Cititi , mediatizați și actionați ca să salvăm un tânar erou , pe elevul Alexandru Bejan de la liceul Lucian Blaga din Tiraspol!
NU RAMANETI INDIFERENTI ! DA-TI „LIKE” SI „DISTRIBUITI”  MAI DEPARTE ! ARATATI CA ROMANII SUNT SOLIDARI SI UNITI !…Va invitam si pe voi cei ce simtiti si ganditi romaneste sa va solidarizati si sa mediatizati fiecare in parte pe pagina Dvs. de facebook, pe email, si eventual si prin viu grai, cazul tanarului roman arestat la Tiraspol de separatistii Transnistreni. Nu trebuie uitat ca de fapt simtirea, gandirea si vorba romaneasca pe care tanarul le invata si aprofunda in scoala romanesca de la Tiraspol, in conditii deosebit de dificile, sunt adevaratele si veritabilele „actiuni teroriste” cu care a amenintat statul nistrean.

In locul lui putea fi oricare dintre noi daca ne-am fi nascut si am fi trait acolo. In inchisoarea transnistreana nu este incarcerat de fapt Alexandru Bejan ci identitatea romaneasca cu tot ceea ce inseamna ea. Arestarea lui este o amenintare perfida si voalata la adresa fiecarui roman, copil, parinte si profesor ce gandeste si vorbeste romaneste si care este obligat sa suporte conditiile vitrege, social-politice ale acelei parti de pamant romanesc, instrainat si uitat inca de la 1918.

adresa paginii de facebook pentru „Like” si „distribuie”:

http://www.facebook.com/pages/Romanian-Breaking-News-RBN-press/242333175889084
Al Dumneavoastra,
Cristian Manoilescu
Managing Editor
R.B.N.Press
…si nu uitati va rog –                   NU PRIVITI !  … DOAR CITITI !
rbnpress.info –  in slujba romanilor de pretutinden

Redăm scrisoarea  (actualizată) primita de la doamna profesoară Eleonora  Cercavschi:

Alexandru Bejan

Ambasadorilor statelor- membre ale OSCE, acreditați în Republica Moldova

Reprezentanului Special al Președinției Irlandeze a OSCE pentru conflictul transnistrean

Inaltului Comisar pentru Minorități al OSCE

Misiunii OSCE în Republica Moldova

Expertului superior ONU cu privire la drepturile omului în Transnistria

Secretarului General OSCE

Președintelui Republicii Moldova

Prim – ministrului Republicii Moldova

Președintelui Parlamentului al Republicii Moldova

Biroului pentru Reintegrare

Excelențele Voastre,

Asociația “Lumina” a Pedagogilor Transnistreni din Republica Moldova este nevoită să apeleze la domniile Voastre pentru a împiedica organele administrației separatiste din regiunea transnistreană să distrugă viața, destinul elevului clasei a XII-a, din Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din or. Tiraspol, Alexandru Bejan, care este învinuit de terorism.

Prin aplicarea violenței de către ”organele de drept” din regiunea transnistreană, fiind lipsit de asistența unui avocat, tînărul a fost obligat să recunoască comiterea unei presupuse infracțiuni de terorism.

Este vizibil faptul că dovezile vinovăției acestui elev au fost obținute prin falsificare și metode inumane, cu grave încălcări ale legislației Republicii Moldova, dar și ale celor internaționale, în condițiile unor mari și frecvente presiuni psihologice asupra lui și a părinților dînsului.

Aceste fapte denotă esența regimului separatist, instaurat prin minciună și violență de către forțele antinaționale și antidemocratice, dirijate din centrul fostului imperiu sovetic.

Totodată noi, pedagogii celor opt instituții de învățămînt, din regiunea transnistreană: Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din or.Tiraspol, Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din or. Bender, Liceul Teoretic „Evrica” din or. Râbnița, Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare și Sfînt” din or. Grigoriopol, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din or. Dubăsari, gimnaziul-internat pentru copii orfani din or. Bender, gimnaziile din satele Corjova și Roghi, raionul Dubăsari, care activează în baza grafiei latine și a Curriculumului Ministerului Educației al Republicii Moldova, considerăm că ceea ce vor să înfăptuiască forțele secesioniste nu este întîmplător. Ei caută să demonstreze că în instituțiile sus-nominalizate elevii primesc o educație orientată spre violență. Această intenție a lor noi o respingem cu vehemență. Considerăm că această acțiune este o nouă încercare a administrației separatiste de a compromite imaginea instituțiilor nominalizate și de a descuraja populația locală, de a o lipsi de dorința de a-și alege una din aceste instituții pentru instruirea copiilor săi.

În realitate, modul de educație al elevilor noștri este unul îndreptat spre toleranță, respect reciproc, valori naționale și europene. Administrațiile acestor instituții și profesorii suntem și am fost deschiși pentru colaborarea cu succes pentru realizarea educației și instruirii de calitate. Drept dovadă servește și faptul că în instituțile noastre se predau mai multe limbi străine, printre care, ca disciplină obligatorie și limba rusă, pe care elevii noștri o cunosc la perfecție, comunică în acesta la nivel avansat.

Este un fapt care merită să fie luat drept exemplu demn de urmat și de pretinșii conducători ai „republicii moldovenești nistrene” (rmn), care au declarate oficiale trei limbi de stat, dar în realitate nu cunosc decît una – limba rusă. Ei îi forțează, folosind diferite metode, pe toți locuitorii din stînga Nistrului, inclusiv pe localnici, să o vorbească în limba rusă în mod obligatoriu, uitînd de faptul că anume ei sunt aceia, care-s obligați să cunoască trei limbi: româna (dînșii o numesc moldovenească), rusa și ucraineana.

Declarațiile ostile anterioare ale așa-zisului ministru al afacerilor externe al autoproclamatei “rmn”, Nina Ștanski, îndreptate contra acestor licee și gimnazii, precum și cazul acuzațiilor nemotivate aduse elevului Liceului „Lucian Blaga” din or. Tiraspol, Alexandru Bejan, de terorism, vorbesc despre faptul că actuala conducere transnistreană, la indicațiile Moscovei, continuă politica de lichidare a instituțiilor noastre de învățămînt, folosind aceleași metode condamnabile ca și predecesorii săi, pe care îi considerăm cu o mentalitate demodată și lipsită totalmente de dorința de a progresa.

În contextul celor expuse, solicităm:

–          sprijinul Domniilor Voastre, folosind toate pîrghiile posibile, pentru salvarea, în cazul dat, a liceanului Alexandru Bejan, de a nu permite întemnițarea acestuia în baza presupuselor probe, care au fost obținute sub presiune, aplicînd metode inadmisibile, precum și salvarea de la dispariție a liceelor și gimnaziilor nominalizate. În modul acesta va fi salvat viitorul a mii de copii, care învață în instituțiile de învățămînt enumerate mai sus.

Domnilor ambasadori și conducători ai Republicii Moldova,Vă rog să primiți respectul și asigurările înaltei noastre considerațiuni.

Președintele  Asociației “Lumina” a Pedagogilor

Transnistreni  din Republica Moldova

Eleonora  Cercavschi