ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Dr. Robert Stanciugel"

Dr. Robert Stanciugel

,

Motto:

Un înțelept face din veninul său interior remediu pentru sine; sau precept de tămăduire pentru semeni… Însă cine nu se luptă în contra Răului, s-a și predat deja inamicului.

Constantin Brâncuși

Reflexii ale istoricului Robert Stănciugel pe marginea celor dicutate în cadrul „Aniversării celor 98 de ani de la Unirea Basarabiei cu România la Parlamentul României” în cadrul căreia a avut loc dezbaterea  cu tema „27 martie – ISTORIE, ASPIRAȚIE, PERSPECTIVE”

Trentino – Tirolul de Sud – este una din cele 5 regiuni cu statut autonom din Italia și se află în partea de nord, la granița cu Austria.

În anul 1919, prin Tratatul de Pace de la Saint-Germain, regiunea Tirolul de Sud este anexată definitiv de Italia.

De la acea dată până în prezent, Austria a avut și are un departament guvernamental care se ocupă special de revenirea acestei regiuni la patria-mamă!

După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, Germania a fost divizată în patru zone de ocupație. Vechea capitală a Germaniei, Berlinul, ca sediu al Comisiei Aliate de Control, a fost împărțită în patru zone de ocupație corespunzătoare. Deși, la început, intențiile puterilor învingătoare erau de a guverna împreună Germania în granițele stabilite în anul 1947, izbucnirea Războiului Rece a făcut ca zonele de ocupație franceză, britanică și americană să fie unite în Republica Federală Germania, în 1949. Ca ripostă, în zona de ocupație sovietică a Berlinului avea să fie proclamată, în același an, Republica Democrată Germania, cu capitala în Berlinul Răsăritean.

Republica Federală Germania, de la apariția ei și până la căderea Zidului Berlinului, a avut un departament guvernamental care avea ca scop crearea premiselor de unificare a celor două Germanii.

După cum se cunoaște Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler, este (nu a fost), pentru simplul fapt că efectele lui se pot vedea și astăzi, un tratat de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, semnat la Moscova, la 23 august 1939 de șeful guvernului și ministrul de externe a URSS Molotov și ministrul de externe german Ribbentrop, în prezența lui Stalin.

Consecințele Pactului Ribbentrop-Molotov au fost practic continuate de Pactul Churchill-Roosevelt-Stalin, care a propus, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, o nouă diviziune a sferelor de influență în Europa, vestul urmând a se afla sub influența Statelor Unite ale Americii, iar estul, sub influența Uniunii Sovietice.

Întrebarea care se pune astăzi este următoarea:

Care este departamentul guvernamental care are atribuțiuni clare și precise în renegocierea Pactului Ribbentrop-Molotov și a Pactului Churchill-Roosevelt-Stalin?

Prin încheierea acestor două tratate, România a avut numai și numai de pierdut!

Prin renegocierea Pactului Ribbentrop-Molotov, pe căi diplomatice, Basarabia revine la patria-mamă, fără a mai avea manifestări de astăzi din stradă, iar cazul renegocierii Pactului Churchill-Roosevelt-Stalin, România scapă de sub influența Rusiei!

Dar…! Părerea mea personală, este că nu se vrea!

Există națiuni nefericite, blestemate, care își erodează energiile naționale lamentându-se între patimi și răstigniri.

O astfel de națiune suntem și noi, pentru că de la 1948 încoace nu am avut oameni politici legați cu sufletul de neamul românesc, de țară, mai întâi, și după aceea, de interese partinice sau politice egoiste.

Timp de o jumătate de veac sfânta lașitate românească ne-a strivit, ne-a răvășit inimile și a erodat energiile naționale lamentându-ne între pătimiri, răstigniri și moarte.

“De facto”, un om politic este judecat nu după retorica vânturată și bunele intenții, ci după foloasele aduse comunității naționale, deci vorbim de fapte, ce face el pentru întregul său neam, din țară sau de peste hotarele acestei țări.

Oamenii noștri politici valoroși, înzestrați cu acea eminență divină de a se pune cu întreaga lor viață în serviciul neamului, au fost arestați, condamnați în procese înscenate, au fost aruncați în temnițe și îngropați în gropi comune din cimitirul săracilor de la Sighet.

Nimeni nu știe cu exactitate unde se afla rămășițele pământești ale celor aproximativ 150 de fruntași politicieni, toți care au luptat și au realizat Marea Unire a Neamului de la 1 decembrie 1918, Alba Iulia, România Mare. Unii dintre ei, foști președinți de consilii de miniștri, generali de corp de armată, episcopi catolici și greco-catolici, alții, preoți, profesori universitari și oameni de știință. Vârsta lor înaintată nu a contat în fața judecătorilor. Au fost torturați, au fost înfometați, au fost lipsiți de medicamente și de tratamente medicale, până la exterminare.

După cele întâmplate, s-ar cuveni ca atât inchizitorii, astăzi liberi, care-și duc bătrânețea în vile și cu pensii mari, fără vreo remușcare, cât și victimele care mai sunt încă în viață să tragă învățăminte din primejdiile prin care au trecut. Să nu uite că suntem cu toții creștini, oameni și frați, că slujirea unei puteri străine atrage după sine trădarea de națiune, pentru niște privilegii trecătoare.

Generațiile viitoare ne vor chema în fața Tribunalului Conștiinței, că încă nu ne-am trezit la realitate și, în acest caz, din lipsă de prevedere și intuiție normală, vom fi mai vinovați decât cei care ne-au dus în “robia” comunistă.

Un om politic care guvernează și are puterea decizională este, într-un fel, “parter patria”, înseamnă că îi reprezintă pe toți alegătorii și are datoria morală să-i apere pe toți, fie buni, fie răi, chiar dacă l-au votat sau nu.

Pornind de la cuvintele domnului Marian Clenciu, președintele Asociației Culturale Pro Basarabia  și Bucovina:

“Există o diasporă care are interesele ei față de statul român și există un segment al românilor de lângă România, față de care consider că statul român este dator să-i ajute, pentru că i-a lăsat în afara granițelor. Dacă am fost înțeles(?) Aceeași problemă este de fiecare dată, „românii de pretutindeni”… intrăm într-o găleată, dar nu prea avem aceleași interese.(…)  Dar românii aceia care timp de două sute de ani au fost forțați să vorbească limba rusă sau numai rusește, pentru că i-ați văzut câteodată că își traduc gramatica din rusește, românii născuți în Siberia… Față de aceia avem o datorie și trebuie să fim alături de ei și ei nu sunt diaspora! Românii din jurul României nu au plecat nicăieri, nu s-au mutat! Știți că este proverbial pentru românii din dreapta Tisei: „Am schimbat patru state și toaleta din curte tot acolo este”. Ori, într-o astfel de declarație, dacă și domniile voastre, după ce am crezut că ne înțelegem, iar vorbiți de diasporă (ref. la românii din jurul României n.r.)?…” (vedeti mai mult aici: Video: Românii din jurul României și românii din R. Moldova, omiși de rezoluția finală a Conferinței Românilor de Pretutindeni! Reacție dură a președintelui Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina! )

Pentru această categorie, “românii din jurul României”, pe care, ignorându-i din motive de oportunism politic sau din alte calcule diplomatice, se comite o crimă națională imprescriptibilă, pe care nimic și nimeni nu o poate ierta.

Guvernanții și parlamentarii noștri încă nu și-au exprimat public poziția noastră (a României) fermă față de acești confrați oropsiți de soartă, care nici astăzi nu au acces la cele mai elementare instituții de cultură, școală, biserică, bibliotecă, presă etc. în limba maternă. Din acest punct de vedere sunt unicii și singurii exceptați de la drepturile omului din Europa.

Începând din secolul al XIX-lea există o conspirație împotriva neamului românesc, un proces de etnocid , în toate “statele vecine și prietene” cu noi. A continua acest proces de etnocid, care se petrece sub ochii noștri, ar însemna a fi complici la propria noastră sinucidere, strivire și primejdie în viitor.

Este de notorietate faptul că România a respectat în toate timpurile, chiar și sub dictaturi, drepturile tuturor minorităților, cu atât mai mult astăzi că există la noi în țară “raiul minorităților”!

Dacă noi o facem din toată inima, de ce nu ar face-o și ei?

Dacă nu vor să ne respecte confrații și statul român, atunci putem aplica “principiul reciprocității”, principiu invocat și aplicat în perioada interbelică!

Egalitatea în respectarea reciprocă a prevederilor din Carta Drepturilor Universale ale Omului a Națiunilor trebuie să stea la temelia unor raporturi diplomatice corecte și coerente.

Dar astăzi nu am avem oameni politici la înălțimea gravității timpului și a istoriei cu care să poți aplica “principiul reciprocității”. Așa-zisa “clasă politică”, “cârmacii noștri geniali” și-au vândut sufletul și neamul pentru vanitate și incompetență politică!?

Comunitățile de români din jurul României sunt desființate de “statele vecine și prietene” prin statisticile publicate, la care politicienii noștri nu au comentarii! De ce oare!?

Dacă așa-zisa “clasă politică” se poate lepăda de frații ei din jurul României, cei de un sânge și o limbă cu ei, cu noi, poporul, națiunea română nu trebuie să fie de acord cu ce vor să facă!

Domniile lor nu realizează faptul că vom fi un exemplu rău pentru Europa, pentru că “cine nu-și iubește feciorii, nu-și iubește nici patria, nici neamul”.

Domnilor politicieni, nu ne putem baza pe sentimente de generozitate așteptând de la “statele vecine și prietene” să le fie milă de frații noștri și să ne respecte demnitatea națională!

Domnilor politicieni, vă rugăm să luați act de sufletul poporului român, popor care va votat, luați act de dorințele și aspirațiile lui, bineînțeles cu respectarea legislației incidente, și haideți să ne lepădăm de “sfânta lașitate politică”!

Problema românilor din jurul României, a celor din Balcani, este un teren minat, dar demnitatea umană și națională se câștigă stând în picioare, nu în alte poziții!

Dacă România este cu adevărat independentă și nu trebuie să ceară aviz favorabil de la sultan, de la marele vizir de la Kremlin sau de la Unchiului Sam, este incredibil cum după aproape 27 de ani de la așa-zisa “Revoluție Română” nu am fost în stare să trecem la repararea unor nedreptăți care ne-au fost făcute prin acte normative internaționale!

Domnilor politicieni, fiți demni de mandatul cu care v-am investit noi, alegătorii!

România are nevoie astăzi mai mult ca oricând de un Minister al Propagandei Naționale, în cadrul căruia să funcționeze Departamentul Politici pentru Relația cu Românii din afara României, nu un Minister al Românilor de Pretutindeni, care nu va face nimic mai mult decât Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe!

Dragul meu Neam Românesc, sunt convins că ne lipsește experiența societății civile, oare cât ne trebuie să învingem această perversitate care ne ține pe loc?

Pentru România Breaking News – RBN Press – dr. Robert Stănciugel

,

„Alcătuind unul din vechile popoare ale Europei, românii, de la nașterea lor, au avut o arie de existențã mai întinsă decât cea cuprinsă târziu între frontierele de azi ale statului român, nici măcar între cele ale României Mari create în urmã cu 90 de ani. Rămân valabile și azi cele scrise de dârzul apărător al românilor de pretutindeni care a fost Mihai Eminescu: «Nu există un stat în Europa orientală, nu există o țară de la Adriatica la Marea Neagră care sã nu cuprindă bucăți din naționalitatea noastră»”. (Gheorghe Zbuchea, 2007)

Prof.univ.dr. Gheorghe Zbuchea a fost profesor în cadrul catedrei de Istorie universală a Facultații de Istorie, Universitatea București. Gheorghe Zbuchea a fost cel mai de seamă cercetator român al istoriei românilor sud-dunareni. Nascut în anul 1940, a absolvit Facultatea de Istorie a Universității București în anul 1962, unde a apoi a devenit profesor. Istoricul Gheorghe Zbuchea a coordonat în ultimii ani mai multe teze de doctorat ale unor români din Serbia cu privire la istoria românilor din dreapta Dunării. Profesorul Zbuchea a fost unul dintre puținii care au luat o pozitie publica față de încercarile de impunere a unei false teorii care susține o identitate separată a aromanilor față de români.

Azi, moștenirea prof. Zbuchea este dusă mai departe de cei care i-au fost studenți, printre ei numărîndu-se și domnul Robert Stănciugel, doctor în istorie, organizatorul unor serii de dezbateri dedicate românității balcanice. Dezbaterea „Lumea Balcanică în viziunea, activitatea și opera prof.univ.dr. Gheorghe Zbuchea” continuă seriile precedente ale dezbaterilor care au fost realizate în parteneriat cu Institutul Frații Golescu la Clubul Țăranului Român închinate românilor Sud-Dunăreni.

Video:Dezbaterea „Lumea Balcanică în viziunea, activitatea și opera prof.univ.dr. Gheorghe Zbuchea”

Rămân recunoscator și adresez sincere mulțumiri, izvorâte din adâncul sufletului meu, tuturor persoanelor implicate în comemorarea profesorului Gheorghe Zbuchea!

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Cu deosebita stima si respect,
Robert Stanciugel.

Deschiderea – „Dezbatere Lumea Balcanică – Gheorghe Zbuchea” (1/11)

Dr.Robert Stănciugel „Dezbatere Lumea Balcanică – Gheorghe Zbuchea” (2/11)

Prof.Univ.Dr.Ion Bulei „Dezbatere Lumea Balcanică – Gheorghe Zbuchea” (3/11)

Prof.Univ.Dr.Ionel Calafeteanu „Dezbatere Lumea Balcanică – Gheorghe Zbuchea” (4/11)

Prof.Univ.Dr.Gheorghe Sbârnă „Dezbatere Lumea Balcanică – Gheorghe Zbuchea” (5/11)

Dr.Alexandru Ghișa „Dezbatere Lumea Balcanică – Gheorghe Zbuchea” (6/11)

Dr.Alexandru Ghișa (precizări) „Dezbatere Lumea Balcanică – Gheorghe Zbuchea” (7/11)

Dr.Robert Stănciugel (precizări) „Dezbatere Lumea Balcanică – Gheorghe Zbuchea” (8/11)

Prof.Univ.Dr.Lascu Stocia „Dezbatere Lumea Balcanică – Gheorghe Zbuchea” (9/11)

Pr.Dr.Laurențiu Andreescu „Dezbatere Lumea Balcanică – Gheorghe Zbuchea” (10/11)

Col.Dr.Mircea Dogaru (din public) „Dezbatere Lumea Balcanică – Gheorghe Zbuchea” (11/11)

Rapsodul Ion Crețeanu unul dintre puținii cobzari din România (sunt, în total, vreo 20, cu tot cu Tudor Gheorghe, conform jurnalul.ro), a revărsat cu  o voce puternică și cobza sa inconfundabilă, în memoria marelui profesor Gheorghe Zbuchea și pentru cei prezenți, cântece impresionante de dor și jale care au transpus auditoriul în ancestralitatea și atemporalitatea tradiției Neamului Românesc.  – Dorian Theodorromaniabreakingnews.ro

Ion Crețeanu recital pentru participanții la Dezbaterea Lumea Balcanică – Gheorghe Zbuchea (1/3)

Ion Crețeanu recital pentru participanții la Dezbaterea Lumea Balcanică – Gheorghe Zbuchea (2/3)

Ion Crețeanu recital pentru participanții la Dezbaterea Lumea Balcanică – Gheorghe Zbuchea (3/3)

Despre rapsodul Ion Crețeanu, cel care a venit să onoreze cu vocea și cobza sa evenimentul dedicat tulburătorului destin al românilor de la Sud de Dunăre și implicit memoria marelui Gheorgeh Zbuchea

Dana Andronie de la Jurnalul.ro spunea într-un articol „Cine este Ion Crețeanu și ce vrea el”, că „are o ipingea roșie veche de peste 150 de ani și grea de vreo zece kilograme, pe care o îmbracă la fiecare concert.  …are o cobză și o pereche de opinci impregnate de aura Mariei Tănase. Aceasta pentru că au aparținut unui cobzar vestit, Ion Șerban, zis Tarzan, care a fost cu marea cântăreață la New York, în 1939, când aceasta i-a cântat lui Benjamin Roosvelt o piesă pe care președintele SUA a aplaudat-o: „Ține, Leano, curu’ zvelt” (sau „cu Roosvelt”, depinde cum vrei să interpretezi jocul de cuvinte). Ion Șerban i-a fost „profesor” de cobză și lui Ion Crețeanu, și lui Tudor Gheorghe.

La capitolul fapte ieșite din comun, Ion Crețeanu a comis, în ultimul an, vreo patru. A inițiat o formă de marketing absolut inedită: lansări de carte și vernisaje „acompaniate” la cobză (are până acum, la activ, două vernisaje și două lansări de carte).
A doua faptă specială a fost participarea sa la Marșul Cultural „Nichita Stănescu”: 30 de kilometri, de la Șișești la Drobeta Turnu-Severin, parcurși pe jos, cu tot „harnașamentul” etnografic pe el.
A treia faptă a comis-o în luna iulie la Muzeul Satului, unde a predat copiilor din tabăra „Vara pe uliță” primele cursuri de cobză ținute vreodată în România în cadru instituțional.
A patra a fost călătoria recentă la Săpânța, pentru a-l întâlni pe Toader Ștețca și pentru a-i rosti, din cobză, „salutul dacilor liberi din Sud„. Cu această ocazie, a tras o cântare și în Cimitirul Vesel.
A cincea faptă specială (de data asta și într-un sens dramatic) s-a produs recent, în cadrul Festivalului Internațional „Enescu și muzica lumii”. În ziua în care a primit cea mai cumplită veste din viața lui, Ion Crețeanu a susținut la Sinaia, la Centrul Cultural „Carmen Sylva”, cel mai viu și mai fierbinte concert din cariera sa.

A dat totul și a primit totul, de la un public minunat.

Isprava cea mai de… ispravă  la 10 septembrie, la Roma. Ion Crețeanu a susținut, în fața Columnei lui Traian, un concert în cadrul proiectului „Lira Tracă. Ion Crețeanu pe urmele lui Badea Cârțan. Al doilea dac coboară de pe Columnă”. Crețeanu vrea să atragă atenția, prin acest proiect, că există un element de brand național chiar în instrumentul la care cântă, și anume cobza. Acest instrument era numit de romani Lira Tracă și este de presupus că era chiar lira la care cânta Orfeu, simbolul universal al muzicii esențiale.

 

afis zbuchea

O scurtă trecere prin viața și activitatea prof. Gheoghe Zbuchea așa cum au fost reflectate de Iulian PRUTEANU-ISÃCESCU în articolul închinat memoriei profesorului

Profesorul și istoricul bucureștean Gheorghe Zbuchea s-a stins din viațã în 29 decembrie 2008. Născut în anul 1940, a absolvit Facultatea de Istorie a Universității București în anul 1962, în cadrul căreia a și rămas, devenind profesor în ultimii ani și coordonator de doctorate.

Specializat în bizantinologie, imediat după 1989 a devenit un reper în istoria românilor sud-dunăreni. Titluri precum „România și lumea sud-est europeană în ajunul primului război mondial” (1995), „O istorie a românilor din Peninsula Balcanică. Secolul XVII-XX” (1999), „România și războaiele balcanice (1912-1913)”. „Pagini de istorie sud-est europeană” (1999), „Românii timoceni. Scurtã istorie” (2002), „Românii și Balcanii în epoca modernã” (1804-1918) (2003), „Românii timoceni. Destin istoric și documente” (2005) ș.a. îl recomandă drept un istoric serios, consacrat ideii naționale.

Implicat în viața Cetății, istoricul Gheorghe Zbuchea a fost prim-vicepreședinte (pentru o perioadã și președinte) al Societățiii de Cultură Macedo-Române și vicepreședinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, însuflețitor al Congresului Spiritualității Românești, organizat an de an la Alba Iulia și al Simpozionului Științific Internațional „Pãrinteasca Dimandare”, organizat anual la Constanța.

Neobosit, profesorul a onorat cu prezența sa lucrările celei de-a II-a ediții a Simpozionului Internațional Românii din afara granițelor țãrii. Coordonate istorice și naționale în cadrul european, Iași-Cahul-Chișinãu, 1-4 noiembrie 2007, unde a susținut douã comunicãri: Repere pentru o istorie a românilor de pretutindeni (îndeschidere) și Românii timoceni între trecut și viitor; la lucrările Simpozionului Internațional Românii din afara granițelor țãrii. Iași-Chișinãu: legături istorice, Iași Chișinău, 8-12 aprilie 2008, în cadrul secțiunii omagiale, 90 de ani de la întregirea Regatului României, ne-a trimis lucrarea Luptătorul național Constantin Stere între Iași, Chișinãu și București.

De numele său se leagă și postfața volumului Românii din afara granițelor țãrii. Coordonate istorice și naționale în cadrul european. Volum editat de Iulian Pruteanu Isăcescu și Mircea-Cristian Ghenghea, Iași, 2007, 398 p. Gheorghe Zbuchea va rămâne în amintirea celor care l-au cunoscut și prețuit, atât la catedră, la București, cât și la tribună, la Iași și Chișinãu, ca un adevãrat luptãtor național, dedicat cauzei românilor de pretutindeni.

Situația vlahilor/valahilor de la Sud de Dunăre la sfârșit de secol XIX 

…așa cum au fost prezenate pe blogurile dedicate românismului – rumaniamilitary.ro și  cersipamantromanesc.wordpress.com

„Și grecul, și bulgarul, și sârbul vor să ne zdrobească, văzând că suntem o nație moale”

– De ce, de-a lungul secolelor și până în ziua de azi, au manifestat bulgarii și sârbii atâta ură împotriva românilor?

Asta mă întreb și eu… Dacă sub Tito am avut 23 de ani interdicție să-mi văd casa părintească și mormintele părinților, iar sub Miloșevici, alți 22 de ani, mă întreb ce rău le-am făcut, în afară de aceea că am afirmat sus și tare că frații mei din Timoc sunt români lipsiți de orice drept elementar? De ce m-au tratat ca pe un străin la mine acasă?

Ei sunt străinii, ei au venit peste noi, nu ne-am dus noi să le luăm pământurile de dincolo de Volga. Ca să răspund totuși la întrebare, cred că se poartă astfel cu noi fiindcă au văzut că suntem o nație moale.

Toți, și grecul, și bulgarul, și albanezul, și sârbul vor să ne zdrobească capul, văzând cât suntem de moi, cât de mult îndurăm… O nație adormită. Apoi, ar mai fi și alte motive.

Spre exemplu, grecii. Cum să nu ne urască? Gândiți-vă că, pâna la Cuza, 1/6 din averile mănăstirești de la nord de Dunăre erau în mâna grecilor.

Prin secularizarea averilor mănăstirești, grecii au pierdut totul. Pe de altă parte, ei urăsc bogăția și vrednicia aromânilor, părtinirea de care s-au bucurat aceștia din partea turcilor, în timp ce pe dânșii i-au oropsit din greu; urăsc inteligența, mărinimia, spiritul liberal al multor intelectuali și magnați aromâni. Vorbind de sârbi, ei ne urăsc pentru că nu au reușit să ia întreg Banatul în 1918, deși nu li se cuvenea nici partea care se află azi la ei.

Socotesc că au fost stăpâni acolo și au pierdut din pricina vicisitudinilor istorice care pe români i-ar fi favorizat (însuși generalul Berthelot le-a alungat armata din Timișoara).

Ne mai urăsc și pentru bogăția păstorilor așa-ziși vlahi, pentru că noi am deținut cele mai bune pământuri (doar eram băștinași, ce-ar fi dorit?), pentru că suntem diferiți, suntem latini, aparținem unei mari familii de popoare vest-europene.

În fine, bulgarii ne urăsc pentru același lucru, dar și pentru că nu au reușit să ia Dobrogea. Ar fi dorit-o toată, până la Constanța, nu doar cele două județe. S-au bătut mult pentru asta.

Biserica Sf. Pantelimon din Vidin ridicata de Matei Basarab, peste o alta biserica facuta de Basarab Intaiul

– V-ați închinat toată viața luptei pentru eliberarea neamului românesc din sclavie. Ce faceți în prezent?

– Același lucru. Mă simt obligat să vorbesc în orice ocazie despre existența și necazurile românilor din Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania și din celelalte țări din regiune, care s-au întemeiat târziu, pe os românesc. Există o conjurație împotriva cuvântului „român”, atât la Sofia, cât și la Belgrad sau Atena.

Neromânii doresc uitarea acestui cuvânt, au dezvoltat politici de stat care urmăsesc acest cuvânt ca pe un… terorist, ca pe un… stigmat al diavolului. Ei ar dori ca românii balcanici să nu mai aibă nici o legătură cu țara de la nordul Dunării, să se țină drept o nație nouă, cu o limbă diferită, astfel că ajutorul și interesul României pentru fiii ei din sud să nu mai aibă obiect.

„Dacă sârbii nu dau drepturi minorității române din Timoc, România trebuie să blocheze aderarea lor la UE”

– Au făcut oare tot ce era normal să facă politicienii României de după 1989, pentru a-i ajuta să supraviețuiască pe daco-românii din Timoc și pe aromânii din restul zonei balcanice?

– Doar vag și doar din întâmplare. O excepție face președintele Băsescu, mai ales în ultimii ani, când s-a arătat interesat de românii din jurul României. Numai în ultimele luni dânsul i-a trimis pe primul-ministru Boc la Sofia și pe ministrul de Externe Baconschi la Bor (recent). Președintele s-a dus la Cladova și bine a făcut, deși autoritățile sârbe l-au ignorat. Urât din partea lor, mai ales că el caută să-i bage în Europa.

A fost, de curând, și în Macedonia. Declarațiile au fost frumoase, încurajările sunt puternice, promisiunile sârbilor și bulgarilor par ferme, dar, imediat după încheierea protocolului unei vizite, teroarea anti-românească reîncepe. Acești oameni nu au onoare.

Bulgarii au scăpat de constrângerile UE, de dinainte de aderare, ne-au păcălit pe toți, de la București, la Bruxelles. Dar sârbii nu mai trebuie lăsați să-și bată joc; dacă nu dau drepturi minorității române din Timoc, România trebuie să blocheze aderarea lor la UE. O mare șansă, pierdută, a avut fostul președinte Iliescu.

În anii războiului din Bosnia, peste 1.000 de cisterne de motorină au tranzitat România din Rusia spre Belgrad și spre front. Atunci să fi spus d-l Iliescu: până aici, tovarăși! Trec cisternele cu o condiție: recunoașteți statutul juridic al românilor timoceni, acordați-le dreptul la limba română, la școli, la biserici! Să-i fi văzut pe frații sârbi cum se conformau… Altminteri, ei nu știu de prietenie, de înțelegeri mutuale, de bună vecinătate, nici măcar de reciprocitate (sârbii din România au toate drepturile posibile!).

– Ar putea guvernanții de la București să facă față cerințelor românilor din jurul României, în condițiile în care criza îngenunchează economia românească?

– Cred că singurii guvernanți care ar înțelege drama noastră ar fi aromânii. Ei să vină la putere în București, și ne-ar fi mult mai bine! Bunînțeles, n-am auzit să fi fost tăiate fondurile pentru minoritățile din țară. În urmă cu patru ani, știu sigur că minoritatea sârbească din România (adică 25.000 de suflete) primea de la stat, pentru proiecte culturale, biserici, asociații etc., peste 200.000 de euro pe lună! Azi, poate or primi pe jumătate, dar tot primesc. Atunci, cum să se taie puținele fonduri pentru românii minoritari din jurul țării?

Dacă, totuși, au fost tăiate, e o lipsă de cultură politică din partea politicienilor români. Dai tu atâția bani unui grupuleț de sârbi (croaților le dau alți bani, bulgarilor alți bani, rușilor alți bani), și românilor timoceni nu le dai măcar zece mii de euro!?

Nouă, aici, la ASTRA, dacă ne-ar da două mii de euro pe an, nu pe lună!, și tot ar fi bine, tot am mai face ceva treabă, o revistă, un site pe Internet, un buletin, un transport de abecedare.

Am impresia că, în instinctul majorității românilor, sentimentul național a adormit de tot. Mai dăinuie puțin în Transilvania și în Banat, dar în rest îi mort. și mai e ceva: cred că politicienilor români le e frică de românii din sudul Dunării, de românii de pe pământul lui Decebal și Traian. Ei nu-i cunsoc pe timoceni.

Timocenii încă n-au fost sârbizați, încă n-au fost bulgarizați. Că-i urăsc sârbii și bulgarii e una.

Dar politicienii români nu-și dau seama că sârbii și bulgarii vor ca și românii să-i urască! Asta ar fi bucuria lor cea mare…

…toate cele de mai sus sunt tot atâtea motive să ne aplecăm cu maxim interes peste problematica românească de la sud de Dunăre – ROMÂNITATEA BALCANICĂ. Redacția România Breaking News – RBN Press vă invită sa urmăriți înregistrarea dezbaterii începând cu data de 12 decembrie a.c. care va fi disponibilă cu un link activ în această pagină.

Material editat și publicat de Dorian Theodorromaniabreakingnews.ro

,

ADEVĂRURI DESPRE NOI / ADN III - Lumea Balcanică în viziunea și activitatea diplomatului Vasile Stoica
ADEVĂRURI DESPRE NOI / ADN III – Lumea Balcanică în viziunea și activitatea diplomatului Vasile Stoica

I N V I T A Ț I E

Dragi români avem deosebita plăcere să vă invitam la dezbaterea:

„ADEVĂRURI DESPRE NOI / ADN III – Lumea Balcanică în viziunea și activitatea diplomatului Vasile Stoica”

Dezbaterea va avea loc miercuri 5 februarie 2014, ora 18:00 la Clubul Taranului Român. 

Câteva cuvinte despre personalitatea și viața diplomatului Vasile Stoica

Diplomatul Vasile Stoica (1889-1959) s-a nascut intr-o familie de tarani  in satul Avrig, in apropiere de Sibiu. Pamfil Seicaru scria: „…Vasile Stoica isi prezinta, cu o fireasca mandrie, parintii. El nu coboara, el urca dintr-un neam de tarani”. A ajuns sa detina functii importante in statul roman, participind la toate evenimentele care au marcat existenta natiunii romane in prima jumatate a sec. XX. A jucat un rol semnificativ in unirea Transilvaniei cu Regatul Romaniei, a  infiintat „Liga Nationala a Romanilor din America”, a organizat serviciului consular al României în Statele Unite ale Americii și Canada, a fost ambasador in Albania, Bulgaria, Letonia, Lituania, Turcia si Olanda. Vasile Stoica a fost romanul care a participat la cele doua Conferinte de Pace de la Paris, in 1919 trimis de I.I.C. Bratianu si in 1946 trimis de dr. Petru Groza, unde a pledat pentru natiunea romana si cu materialele elaborate de el. A condus, inca de la infiintare „Biroul Pacii” (1942), preocupat de „destinul postbelic al romanilor de pretutindeni.

A fost lasat sa moara in infirmeria inchisorii Jilava…

Putini stiu astazi faptul ca Vasile Stoica a fost o emblema si un model al slujirii neconditionate a neamului sau.

Dr. Robert Stanciugel si oaspetii sai va invita miercuri 5 februarie 2014, ora 18:00 la Clubul Taranului Român pentru a urmari evocarea personalitatii si activitatii diplomatului Vasile Stoica.

 

R.B.N. Press participă la această dezbatere în calitate de partener media.

Vă așteptăm…

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press