,
RĂZBOI TOTAL ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
„[Românii sunt] un popor fără istorie… destinați să piară în furtuna revoluției mondiale… [Ei sunt] suporteri fanatici ai contrarevoluției și [vor] rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor național […] Dispariția [lor] de pe fața pământului va fi un pas înainte.”
(Friedrich Engels)
Dacă până acum v-ați îndoit că ar exista un complot internațional ocult împotriva Poporului Român, acum puteți avea convingerea că nu este o desuetă teorie a conspirației, ci punerea în practică a distrugerii României ca stat național și independent. Fără doar și poate, independența a fost atrofiată concomitent cu aderarea la Uniunea Europeană – această nouă, dar mult mai agresivă și criminală Uniune Sovietică. Atacul concertat al cobrelor pătate împotriva României, coroborat cu sunetul clopoțeilor altei specii veninoase și cu rudele ursului Mișa, se asociază Turnului Babel de la Bruxelles, manifestându-se la unison, tot mai agresiv împotriva poporului român. Adăugați prezentării atacul cibernetic fără precedent împotriva instituțiilor româneși și tabloul poate fi conturat cu acurateță. La rândul lor, viperele autohtone, slugi prea-plecate și parșive ale Înaltelor Porți occidentale, execută fără crâcnire ad literam ordinele primite, fie de la Oncle Sam, fie de la dictatorii bruxelieni. Toate, în detrimentul poporului român. După ce au anihilat forța de reacție a armatei, agresorii mușcă lacom din trupul țării, conștienți de starea de neputință în care ne-au adus. Panglicile cu care România a fost îmbrobodită vreme de mai bine de douăzeci de ani aduc tare mult cu mărgelele cu care coloniștii i-au amăgit pe papuașii din Noua Guinee. de aici și până la aberanta afirmație (1)„Distrugerea României este o cauză nobilă”, nu-i decât un pas.
Regionalizarea – Calul Troian al instaurării N.W.O. în Europa
În anul care s-a încheiat, numeroasele vizite simandicoase ale unor înalți demnitar occidentali au prilejiut noi acorduri cu „Maica Rusia”. Urmările acordului nedeclarat oficial, dar ușor sesizabil, Merkel-Putin se vrea o versiune actualizată a Pactului Hitler-Stalin. La fel ca în urmă cu 74 de ani, consecințele le suportă tot românii. În acest context, un obscur scârța-scârța pe hârtie transnistreană și-a permis să afirme că România ar trebui să dispară ca stat.[ ] Deși „perla” xenofobului sună dezacordat, ea nu constituie decât ecoul deciziilor dictatorilor de la Bruxelles, care au decis că în 2013 se va realiza „distrugerea statelor naționale și transformarea Uniunii Europene într-o «federație de regiuni», astfel încât elitele naționale să nu mai poată opune rezistență centrului decizional aflat undeva pe axa Bruxelles-Berlin”. Dictatul de la Bruxelles nu este altceva decât versiunea clonă a Diktatului de la Viena, iar mult trâmbițata modificare a Constituției României va fi Calul Troian prin care „regionalizarea”, inclusiv cea pe criterii etnice, va instaura dictatura și controlul absolut al New World Order (Noua Ordine Mondială), în spatele căreia se află entități naționale și supranaționale deosebit de influente. Mișcările separatiste din țările occidentale precum Spania, Marea Britanie, Italia, Franța, Scoția (vezi cererea de independență a Scoției) etc., au fost listate în planurile Comisiei Europene de „regionalizare-federalizare” a tuturor statele-membre și crearea federației europene S.U.E. (Statele Unite ale Europei) sub copita N.W.O.
Asurzitoarea tăcere criminală
Refuzul, sub pretexte puerile de primire a României în spațiul Schengen, în special al Olandei (interesată prea mult de portul Constanța), alimentat de lobby-ul maghiar, se asociază cu creșterea artificială a numărului cetățenilor cu dublă cetățenie din România și cu blocarea intrării României în spațiul Schengen. Guvernele și președintele României, în mod trădător, au acceptat ca pe teritoriul țării noastre să fie aplicată o lege budapestană vizând acordarea cetățeniei ungare pentru anumiți cetățeni români. Ori serviciile speciale nu au sesizat aspectul (mira-m-aș), ori cârmacii României execută necondiționat și fără să ne întrebe, comanda. Președinția, Parlamentul României și Guvernul țării ne asurzesc cu o tăcere criminală.
Totul e să dai din clanță
Detractorii acționează și din interior, iar o parte a mass-media le face jocul. Nu cu multă vreme în urmă, în apropiere de Ziua Culturii, la unul dintre posturile de televiziune au putut fi văzuți și auziți într-un studio tv trei invitați: filosoful Constantin Barbu și doi jurnaliști (ultimii, probabil pentru decor). Când profesorul Constantin Barbu a relatat împrejurările în care și-a găsit sfârșitul „cadavrul din debaraua” lui „HoRoPa”, prezentând detalii indubitabile, madam jurnalista – autistă în domeniul Eminescu, de la firul din creștet până la talpa pantofului – a fost foarte ofuscată după ce profesorul a afirmat că împotriva lui Eminescu au complotat o madam, soție a unui scriitor contemporan cu „luceafărul” (unguroaică, agentă în serviciul austro-ungar), dând elegant de înțeles că moravurile acesteia se potriveau perfect cu profesionistele de pe Centura Bucureștiului, dar și că la eliminarea lui Eminescu și-au dat mâna, de-a valma: oamenii Austro-Ungariei, masonii, homosexualii și alte lichele, de care nu a stat departe Titu Maiorescu, Petre P. Carp & Co. (să ne amintim de acel „…Și mai potoliți-l pe Eminescu”). Dând din clanță fără rost, fără competență și fără a fi în măsură să argumenteze, madam jurnalista s-a dat în stambă în mod ridicol, mai cu seamă când profesorul Constantin Barbu, referindu-se la participarea lui Carol I la complotul împotriva lui Eminescu, l-a citat pe Nietzsche: „Hohenzollernii sunt o rasă de criminali stacojii!”. Madam a luat foc și chiar moderatorul s-a precipitat oprind comentariul. Asta da, libertate de expresie! Un profesionist care l-a studiat 35 de ani pe Eminescu și poate fi asociat cu venerabilul academician Dimitrie Vatamaniuc a fost „clănțănit” și, într-un fel cenzurat de incompetenți. Asta-i o parte a mass-media românescă!
În România, legile se aplică folosind cântare diferite
La două zile după numirea în funcția de consilier al primului Ministru al României, Gyorgy Frunda (cobră crescută la sânul românilor) a acordat un interviu publicației Népszabadság din „țara vecină și prietenă”. Discursul său naționalist-extremist împotriva Constituției României a trecut de supra-plin, demonstrând promovarea politicii de TRĂDARE a intereselor României, la nivel guvernamental: „România nu este un stat național! “.[2] Extras din interviu: „În primul rând, nu mi-am vândut sufletul. Am aceeași convingere și aceleași principii ca atunci când am fost secretarul adunării constituante și spun în mod necontenit că România nu este un stat național. Și de fapt acum cu atât mai puțin ca atunci când s-a schimbat regimul deoarece a intrat în Uniunea Europeană, N.A.T.O., Consiliul Europei, și a renunțat la o parte a suveranității sale pe care o împarte cu instituțiile europene de care aparține. Cred că primul ministru de aceea mi-a cerut să-i fiu consilier pentru că de a lungul carierei mele am rămas fidel credinței și principiilor mele și nu pentru a renunța la ceva. […] România să o lase mai moale cu statul național. Minciuna are picioare scurte. Dacă reușesc să susțin acea regiune în care maghiarii sunt majoritari, pentru că această regiune există de mai multe secole, aceste regiuni au dobândit autonomia sub Maria Tereza, iar numitorul comun al Uniunii Europene și cel al Impărației Mariei Tereza sunt regiunile, iar viitorul se bazează tocmai pe aceste regiuni” (György Frunda, consilier „onorific” al premierului României, Victor Ponta)
Același György Frunda împreună cu Marko Bela, reeditează cărțile criminalului de război Albert Wass la editura „Mentor” a fostului președinte al UDMR. Gyorgy Frunda, cu acordul tacit al autorităților românești, a militat ca busturile lui Wass Albert amplasate în curtea școlii din Lunca Mureșului, județul Mureș, în curtea bisericii romano-catolice din Reghin și în centrul orașului Odorheiu Secuiesc – alături de cel al lui Nyiro Jozsef să rămână pe soclu, în timp ce busturile și statuile mareșalului Ion Antonescu au fost demolate și distruse. În România, legile se aplică folosind cântare diferite. Analizând cele două cântare și viața politică din România, apreciez că definiția rezultată în urma concursului anual 2010 din S.U.A., este mai mult decât edificatoare: „Corectitudinea politică este o doctrina cultivată de o minoritate delirantă, ilogică, promovată de mass-media oficială, care susține că este posibil să apuci o bucată de rahat de partea curată”.
„Foștii «prieteni» ai României sunt, astăzi, bunii europeni”.
Larry Watts, unul dintre istoricii care a adus nenumărate elemente de noutate în istoria recentă a României, a evidențiat tranșant ura unor unguri și ruși la adresa românilor: „… șovinismul antiromânesc e evident – poporul român rămânând un popor-paria mulți ani după căderea lui Ceaușescu”, subliniind de unde pornește: „De la ocupanții Transilvaniei la Engels – care cerea explicit uciderea în masă a românilor și eliminarea „popoarelor-gunoaie” (vezi motto) -, și de la Lenin, care a declanșat primul război al U.R.S.S. cu România și (de la Gorbaciov – n.a.) care a dirijat ultimul război al U.R.S.S., dus tot cu România, în 1989, politica agresiva sovieto-rusească se prelinge ca o dâră de sânge în istoria Romaniei.[…] În România de după ’89 a existat linia gorbaciovistă care nu a vrut intervenție militară, a fost linia G.R.U. care a fost pregătită pentru interventia militară și paramilitară și a fost linia K.G.B.-istă, de asemenea, pregătită pentru interventia militară sau paramilitară. Puterea a fost acaparată de vechii agenti sovietici înlăturați de Ceaușescu”.
„Adevărul este că țările din Pactul de la Varșovia au conlucrat împotriva României, încă din anii ’60 și în anii ’70-’80, au continuat într-un mod foarte nociv, prin serviciile lor de informatii până în ’91 […]. În 1971, Brejnev declara: „Ceaușescu a mers prea departe”. […] Foștii „prieteni” din Pactul de la Varșovia au scos România din joc. Ei sunt, astăzi, bunii europeni”.
România e privată azi de orice șansă, din cauză că dușmanii românilor, alături de promovatorii globalismului agresiv, au reușit să o izoleze mai drastic decât au făcut-o pe timpul regimului Ceaușist. Atunci era încă independentă.
Ucraina continuă acțiunile românofobe prin metode de intimidare la adresa românilor, dar și a nationaliștilor ucrainieni. Recenta întâlnire ruso-ucraineană dintre ministrului de externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov și omologul său ucrainean, Leonid Kozhar, la Cernăuți – vechea capitală românească a Bucovinei – poate fi interpretată și ca o sfidare la adresa României, (3)„un steag rusesc înfipt simbolic pe reduta rezistenței românești din Bucovina”.
(2) Textul original în limba maghiară:
„Először is: nem adtam el a lelkemet. Ugyanaz a meggyőződésem, ugyanazok az elveim. 1990-től, amikor az alkotmányozó testület titkára voltam, folyamatosan azt mondom, hogy Románia nem nemzetállam. Tulajdonképpen ma kevésbé az, mint a rendszerváltáskor volt, hiszen bejutott az Európai Unióba, a NATO-ba, az Európa Tanácsba, lemondott szuverenitása egy részéről, illetve azt megosztja az európai intézményekkel, amelyekhez tartozik. Azt hiszem, hogy a kormányfő éppen azért kért fel tanácsadójának, mert a politikai karrierem során hűséges maradtam az elveimhez, hitemhez, és nem azért, hogy lemondjak bármiről…”
(3)„un steag rusesc înfipt simbolic pe reduta rezistenței românești din Bucovina” citat din:
http://www.rbnpress.info/wp/ultima-ora-sfidare-la-adresa-romaniei-si-a-romanilor-intalnire-fara-precedent-la-cernauti-intre-ministrul-de-externe-al-ucrainei-si-cel-al-federatiei-ruse/…tocmai in Cernauti, (veche capitala romaneasca a Bucovinei si al doilea mare centru universitar al Romaniei Mari) si nu in orice locatie, ci în fosta reședință a Mitropoliei Bucovinei (unde astăzi funcționează Universitatea Națională din Cernăuți), locul unde s-a votat si s-a semnat Unirea Bucovinei cu Patria Mama Romania, este practic un steag rusesc infipt simbolic pe reduta rezistentei romanesti din Bucovina, pe istoria si cultura romanesca, pe Eminescu, pe Ciprian Porumbescu, pe Aron Pumnul si multi altii si un avertisment clar catre Bucuresti, Chisinau si catre cei ce vorbesc si simt romaneste in Bucovina dezlipita de Patria Mama… “Rusia a revenit in forta ! Suntem aici !”
ION MĂLDĂRESCU http://www.art-emis.ro
,
La Malta s-a pus la cale DISTRUGEREA ROMANIEI! asa sa fi fost?
Noua Ordine si Europa
HARTA NOII ORDINI EUROPENE, TRASATA LA MALTA, ÎN DECEMBRIE 1989
La începutul lunii decembrie 1989, presedintele României socialiste, Nicolae Ceausescu, a primit, din partea lui Iulian Vlad, un raport despre discutiile din Malta dintre celor doua mari super-puteri de la acea vreme, Statele Unite si URSS. Raportul vorbeste despre „un nou echilibru pe continentul european”, respectiv „redefinirea sferelor de influenta”. Documentul a fost facut public si nu insistam asupra lui.
Ceea ce nu se stie este faptul ca, alaturi de informatiile mai sus amintite, spionii români care s-au ocupat de operatiunea „Malta” au mai adus si o harta. Acest document a produs, pe plan intern, în timp, demisia unui sef de Mare Stat Major al Armatei Române si o catastrofa aeronautica: cea de la Balotesti, din 1995. Pe plan extern, tot ceea ce continea la acel moment harta s-a produs sau este pe cale sa se produca. Va prezentam o reproducere a documentului, care se afla la Biblioteca din Bucuresti a Miscarii Legionare.
Ceea ce nu se stie este faptul ca, alaturi de informatiile mai sus amintite, spionii români care s-au ocupat de operatiunea „Malta” au mai adus si o harta. Acest document a produs, pe plan intern, în timp, demisia unui sef de Mare Stat Major al Armatei Române si o catastrofa aeronautica: cea de la Balotesti, din 1995. Pe plan extern, tot ceea ce continea la acel moment harta s-a produs sau este pe cale sa se produca. Va prezentam o reproducere a documentului, care se afla la Biblioteca din Bucuresti a Miscarii Legionare.
Pe 31 octombrie 2000, generalul de corp de armata Mircea Chelaru, la vremea respectiva sef al Marelui Stat Major al Armatei, a anuntat o Conferinta de Presa ad-hoc, seara tîrziu. El a declarat, spre uluirea asistentei, ca structuri de tip mafiot încearca sa destabilizeze România si sa enclavizeze sudul Olteniei.
Adica sa constituie o veritabila „Republica a Olteniei”. Generalul nu a dat alte amanunte. La cîteva ore, în replica, a venit raspunsul Ministerului de Interne, prin generalul Mircea Muresan, care a spus ca „se poate vorbi de elemente de crima organizata, generate de nivelul scazut de trai, de saracie. Este vorba despre recuperatori, traficanti de droguri si de cei implicati în fenomenul prostitutiei.
Daca nu tinem sub control fenomenul, în timp, e posibil sa devina un pericol”. A doua zi, pe 1 noiembrie 2000, Mircea Chelaru si-a dat demisia din functia de sef al Marelui Stat Major al Armatei. Despre ce era vorba?
În 1992, William B. Wood, geograf-sef al Departamentului de Stat american (fost ambasador al SUA în Afganistan), dadea publicitatii o harta cu noile granite ale statelor Europei, care ar fi trebuit modificate în virtutea intereselor strategice de dupa caderea blocului comunist.
Adica întelegerea de la Malta.
Pe scurt, se preconiza ca: Scotia devine independenta; o parte a Irlandei de Nord se uneste cu Republica Irlanda; Bretania se desprinde de Franta; Tara Bascilor si Catalunia se desprind de Spania; Italia se divide în zona de nord si zona de sud; Belgia se divide în Flandra si Wallonia; Cehoslovacia se rupe în doua; Kaliningrad va fi o zona autonoma în cadrul Rusiei; Kosovo se alipeste Albaniei; Transilvania devine parte a Ungariei; actualele judete Dolj, Caras-Severin si Timis se desprind de România si devin o tara a tiganilor; partea vestica a Basarabiei revine României; partea estica a Basarabiei, inclusiv Transnistria, devin zona autonoma „Dniester” în cadrul Ucrainei.
Publicatia franceza „L’evenement de Jeudi” arata harta mai sus mentionata, în octombrie 1992. Peste România de sud-vest scrie „Tigani”. Un asemenea document primise Ceausescu si despre el vorbea si generalul Chelaru.
Ce spune harta si ce s-a întîmplat
Iata paralele dintre datele hartii mai sus amintite si evenimentele de pe batrînul continent, din 1990 pîna astazi:
– În 1993 Cehoslovacia a disparut de pe harta lumii si au aparut Cehia si Slovacia. Pasnic.
– Divizarea Iugoslaviei, asa cum vorbea documentul, a fost efectul unui sir de conflicte armate începînd cu 1990, cînd Germania recunoaste prima independenta Sloveniei si Croatiei. În 1991 începe razboiul dintre sîrbi si croati, iar în 1992 cel dintre sîrbi si bosniaci.
– În 1996 mafia albaneza preia controlul traficului de droguri din Balcani.
– În 1999 au loc bombardamentele NATO din Serbia.
-În februarie 2008 Kosovo îsi declara independenta fata de Serbia, cu recunoasterea UE si SUA. Este foarte posibil sa se uneasca cu Albania în urmatoarea perioada.
– În noiembrie 2007, premierul regional scotian Alex Salmond, seful Partidului National Scotian (SNP), a vorbit pentru prima oara despre un calendar de separare de Marea Britanie si a prezis ca Scotia va fi independenta peste 10 ani, respectiv în 2017. Salmond a promis organizarea unui referendum asupra independentei Scotiei înainte de alegerile regionale din 2011.
– În noiembrie 2007, flamanzii din Belgia au aprins scînteia scindarii – deputatii flamanzi au votat o lege care vizeaza reducerea drepturilor de vot ale francofonilor. Acest lucru s-a întîmplat pentru prima oara de la independenta Belgiei, în 1830.
– În vara anului 2009, guvernul Berlusconi a fost zguduit de un scandal care a readus în actualitate ideea secesiunii dintre sudul si nordul Italiei.
– „Eliberarea” bretonilor, considerati urmasi ai celtilor veniti din insulele britanice, de sub „opresiunea franceza”, este sustinuta de Armata Revolutionara Bretona, care si-a început activitatea înca de la începutul anilor 1970. Nascuta ca o copie fidela a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), organizatia bretona apartine aripii extremiste a miscarii nationaliste Emgann, miscare al carei obiectiv este independenta Bretaniei fata de Franta.
– În anul 2009, locuitorii din mai multe zone ale Cataloniei au participat la un referendum „simbolic” privind independenta acestei regiuni fata de Guvernul de la Madrid.
– În 1993 Cehoslovacia a disparut de pe harta lumii si au aparut Cehia si Slovacia. Pasnic.
– Divizarea Iugoslaviei, asa cum vorbea documentul, a fost efectul unui sir de conflicte armate începînd cu 1990, cînd Germania recunoaste prima independenta Sloveniei si Croatiei. În 1991 începe razboiul dintre sîrbi si croati, iar în 1992 cel dintre sîrbi si bosniaci.
– În 1996 mafia albaneza preia controlul traficului de droguri din Balcani.
– În 1999 au loc bombardamentele NATO din Serbia.
-În februarie 2008 Kosovo îsi declara independenta fata de Serbia, cu recunoasterea UE si SUA. Este foarte posibil sa se uneasca cu Albania în urmatoarea perioada.
– În noiembrie 2007, premierul regional scotian Alex Salmond, seful Partidului National Scotian (SNP), a vorbit pentru prima oara despre un calendar de separare de Marea Britanie si a prezis ca Scotia va fi independenta peste 10 ani, respectiv în 2017. Salmond a promis organizarea unui referendum asupra independentei Scotiei înainte de alegerile regionale din 2011.
– În noiembrie 2007, flamanzii din Belgia au aprins scînteia scindarii – deputatii flamanzi au votat o lege care vizeaza reducerea drepturilor de vot ale francofonilor. Acest lucru s-a întîmplat pentru prima oara de la independenta Belgiei, în 1830.
– În vara anului 2009, guvernul Berlusconi a fost zguduit de un scandal care a readus în actualitate ideea secesiunii dintre sudul si nordul Italiei.
– „Eliberarea” bretonilor, considerati urmasi ai celtilor veniti din insulele britanice, de sub „opresiunea franceza”, este sustinuta de Armata Revolutionara Bretona, care si-a început activitatea înca de la începutul anilor 1970. Nascuta ca o copie fidela a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), organizatia bretona apartine aripii extremiste a miscarii nationaliste Emgann, miscare al carei obiectiv este independenta Bretaniei fata de Franta.
– În anul 2009, locuitorii din mai multe zone ale Cataloniei au participat la un referendum „simbolic” privind independenta acestei regiuni fata de Guvernul de la Madrid.
– „Situatia din Craiova a scapat de sub control si cred ca nu mai poate fi stapînita. Nu mai ai curaj sa iesi seara pe strada”. Afirmatia apartinea presedintelui Consiliului Judetean Dolj, Ion Preoteasa, si era legata de escaladarea luptelor de strada între clanurile mafiote din Banie în ultimele luni ale anului 2007. Au urmat anii 2008 si 2009, cînd razboaiele dintre clanurile de tigani din Craiova s-au derulat chiar în centrul orasului, lînga Tribunalul Judetean, în plina zi.
Chelaru: ” Oltenia urma sa se desprinda de România în decembrie 2000″
Generalul Mircea Chelaru: „La vremea respectiva (octombrie 2000) aveam informatii precise despre enclavizarea sudului Olteniei, si nu numai, de comunitati compacte de rromi, cu implicarea unor structuri de tip mafiot. Pe vreme de pace, rolul armatei e acela de a produce starea de descurajare a unor potentiali agresori. Tocmai în acest sens am convocat acea Conferinta de Presa, pentru a descuraja, pentru a atrage atentia acelor structuri ca se stie despre ele si ca exista modalitati de anihilare a lor. Demisia mea a fost legata de acea declaratie. Regret ca am avut dreptate. Fenomenul enclavizarii e real.
Oltenia urma sa se desprinda oficial de România în decembrie 2000, iar Strehaia urma sa devina capitala enclavei. Din cîte stiu, nu s-a renuntat înca la acest plan. În România s-au facut si se fac greseli politice ce intra în categoria erorilor istorice, care, tare ma tem, nu se vor putea spala decît cu sînge”.
Generalul Mircea Chelaru, nascut în 1949, este doctor în stiinte militare si a absolvit – pe lînga Scoala Superioara de Ofiteri si Academia Militara din România – Colegiul de Studii Strategice si Economice de Aparare din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate „George C. Marshall” din Germania, precum si cursuri internationale de drept militar. În anul 1990 a fost director al Diviziunii III de contraspionaj la Serviciul Român de Informatii. A fost seful Marelui Stat Major al Amatei în anul 2000. Din anul 2008 este general cu 4 stele, în rezerva.
De ce a disparut Dosarul Balotesti?
Din informatiile pe care le detinem, spionul român care i-a adus lui Iulian Vlad si, prin acesta, lui Ceusescu, acele date de la Malta, în 1989, a decedat în catastrofa aeronautica de la Balotesti. Citam declaratia unei persoane care cunoaste detalii din interiorul sistemului: „Omul care a adus informatiile de la Malta în 1989 se afla în Airbusul care s-a prabusit la Balotesti în 1995. Nu a fost un accident aviatic, a fost un act terorist, o executie, era vizata chiar persoana care era implicata în actiunea româneasca de spionaj de la Malta”. O aeronava cu destinatia Bruxelles s-a prabusit, la 31 martie 1995, în jurul orelor 9, în apropierea Aeroportului International Bucuresti – Otopeni, dupa aproximativ doua minute de la decolare. În accident si-au pierdut viata toti membrii echipajului, cei 49 de pasageri, majoritatea belgieni, inclusiv consulul Ambasadei Belgiei la Bucuresti, dar si functionari ai Comisiei Europene. Aeronava, fabricata în 1987, apartinea Companiei TAROM si efectua zboruri regulate pe ruta Bucuresti – Bruxelles.
Desigur, este greu de crezut ca în România am putea asista la o asemenea desfasurare complexa de forte, ca în filmele de spionaj, dar… Ce scria presa în 20 mai 2008: „Dosarul celei mai mari catastrofe aviatice din România, accidentul de la Balotesti, este de negasit. Consiliul Superior al Magistraturii încearca sa afle cum au disparut documentele, înainte ca procurorii sa se pronunte asupra cauzelor care au dus la catastrofa aviatica”. Timp de mai multe luni au fost luate la puricat arhivele Parchetelor Tribunalului si Curtii de Apel Bucuresti, dar si cele ale Parchetului Curtii Supreme. Verificarile au dus la concluzia ca dosarul accidentului aviatic nu a fost solutionat de nici unul din aceste parchete. Cît despre dosarul în sine, acesta s-a evaporat din arhivele celor trei unitati de Parchet, care au preluat, pe rînd, frîiele investigatiei. Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii a decis ca procurorii sa reconstituie documentele care lipsesc. Nu s-a specificat cum sa le reconstituie…
Desigur, este greu de crezut ca în România am putea asista la o asemenea desfasurare complexa de forte, ca în filmele de spionaj, dar… Ce scria presa în 20 mai 2008: „Dosarul celei mai mari catastrofe aviatice din România, accidentul de la Balotesti, este de negasit. Consiliul Superior al Magistraturii încearca sa afle cum au disparut documentele, înainte ca procurorii sa se pronunte asupra cauzelor care au dus la catastrofa aviatica”. Timp de mai multe luni au fost luate la puricat arhivele Parchetelor Tribunalului si Curtii de Apel Bucuresti, dar si cele ale Parchetului Curtii Supreme. Verificarile au dus la concluzia ca dosarul accidentului aviatic nu a fost solutionat de nici unul din aceste parchete. Cît despre dosarul în sine, acesta s-a evaporat din arhivele celor trei unitati de Parchet, care au preluat, pe rînd, frîiele investigatiei. Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii a decis ca procurorii sa reconstituie documentele care lipsesc. Nu s-a specificat cum sa le reconstituie…
România a scapat, deocamdata, de liniile noii ordini europene trasate pe aceasta harta blestemata. Reamintim, însa, o idee aristotelica, conform careia o comunitate în care dispare Justitia este pe cale de disolutie, în contextul în care România este în acest moment cel mai corupt stat din Uniunea Europeana, iar nivelul de trai este în prabusire.
De ce ne urasc fiii celor care au bolsevizat România?
Imediat dupa evenimentele din decembrie 1989, în peisajul mediatic au aparut voci care au început sa ne rastalmaceasca istoria, minimalizînd si denaturînd faptele de glorie ale înaintasilor, sa ne defaimeze personalitatile devenite simboluri si valori ale spiritualitatii românesti si, în general, sa-i prezinte pe români ca un popor necivilizat, fara cultura, fara demnitate. La început, mai timide, aceste atacuri au crescut, treptat, în agresivitate, ajungîndu-se ca, astazi, ele sa devina un fapt obisnuit, de care nu se mai simt deranjati nici macar cei direct vizati, adica românii. Constrînsi sa se îngrijeasca de propria existenta, sub presiunea unui individualism impus aproape cu brutalitate de activistii neoliberalismului postdecembrist, multi dintre ei nu si-au mai dat seama ca în România se instaura, cu ficare actiune politica sau asa-zisa reforma administrativa, economica, culturala etc., un regim de ocupatie. N-au sesizat, desi s-au straduit unii sa le deschida ochii, ca atacurile din ce în ce mai virulente asupra valorilor noastre culturale au fost gîndite tocmai sa înlesneasca realizarea acestui obiectiv. În acest scop, trebuiau demolati stîlpii de rezistenta ai unitatii si coeziunii poporului, ai credintei sale stramosesti, ai dorintei sale de a trai într-o tara libera si independenta, în care sa se simta stapîn pe munca si bogatiile sale, valori pentru care si-au dat viata generatii întregi de înaintasi.
Multi au fost dusi în eroare de aceste atacuri perfide, ajungînd chiar sa creada ca trecutul istoric al poporului român, în spiritul caruia au fost educate atîtea si atîtea generatii de români, ar fi fost glorificat, artificial, de propaganda comunista. Campania furibunda de condamnare a fostului regim, ce a reprezentat, practic, suportul ideologic al actiunilor de demolare a structurilor institutionale ale statului, s-a dovedit a fi extrem de benefica si pentru propaganda denigratoare îndreptata împotriva valorilor definitorii ale neamului românesc.
A trebuit, însa, sa treaca 20 de ani, sa vedem tara prabusita, cu economia devastata, cu bogatiile ei în mîna a tot felul de aventurieri straini, cu valorile noastre spirituale defaimate, cu învatamîntul, cultura, sanatatea si chiar vitalitatea poporului grav afectate, ca sa ne dam seama ca tot ceea ce a început în acel decembrie nefericit pentru poporul român n-a fost nimic altceva decît o agresiune de mari proportii, care continua si în prezent si care nu are alt scop decît sa ne piarda ca neam, pentru ca aceste teritorii si cine or mai ramîne pe ele sa ajunga pentru totdeauna sub stapînire straina.
Daca mai sînt unii care se îndoiesc de aceasta perspectiva si nu înteleg ca tot dezastrul ce s-a produs în ultimii 20 de ani este rezultatul unor actiuni premeditate, le supun atentiei, ca un argument suplimentar, o scurta analiza asupra unora dintre cei mai aprigi detractori si defaimatori ai neamului românesc.
În primul rînd, cred ca nu-i o simpla coincidenta ca, în marea lor majoritate, acestia sînt fiii celor care, tot într-un moment greu pentru tara, respectiv spre sfîrsitul celui de-al II-lea razboi mondial, au impus, de asemenea, României un regim de stapînire straina, facîndu-se cunoscuti prin zelul lor nemasurat fata de ocupantul sovietic.
Multi au fost dusi în eroare de aceste atacuri perfide, ajungînd chiar sa creada ca trecutul istoric al poporului român, în spiritul caruia au fost educate atîtea si atîtea generatii de români, ar fi fost glorificat, artificial, de propaganda comunista. Campania furibunda de condamnare a fostului regim, ce a reprezentat, practic, suportul ideologic al actiunilor de demolare a structurilor institutionale ale statului, s-a dovedit a fi extrem de benefica si pentru propaganda denigratoare îndreptata împotriva valorilor definitorii ale neamului românesc.
A trebuit, însa, sa treaca 20 de ani, sa vedem tara prabusita, cu economia devastata, cu bogatiile ei în mîna a tot felul de aventurieri straini, cu valorile noastre spirituale defaimate, cu învatamîntul, cultura, sanatatea si chiar vitalitatea poporului grav afectate, ca sa ne dam seama ca tot ceea ce a început în acel decembrie nefericit pentru poporul român n-a fost nimic altceva decît o agresiune de mari proportii, care continua si în prezent si care nu are alt scop decît sa ne piarda ca neam, pentru ca aceste teritorii si cine or mai ramîne pe ele sa ajunga pentru totdeauna sub stapînire straina.
Daca mai sînt unii care se îndoiesc de aceasta perspectiva si nu înteleg ca tot dezastrul ce s-a produs în ultimii 20 de ani este rezultatul unor actiuni premeditate, le supun atentiei, ca un argument suplimentar, o scurta analiza asupra unora dintre cei mai aprigi detractori si defaimatori ai neamului românesc.
În primul rînd, cred ca nu-i o simpla coincidenta ca, în marea lor majoritate, acestia sînt fiii celor care, tot într-un moment greu pentru tara, respectiv spre sfîrsitul celui de-al II-lea razboi mondial, au impus, de asemenea, României un regim de stapînire straina, facîndu-se cunoscuti prin zelul lor nemasurat fata de ocupantul sovietic.
Activisti ai bolsevizarii tarii si dusmani ai poporului român, acestia ne-au ramas în amintire prin cunoscutele fapte criminale din anii ’50, ce au urmarit anihilarea fizica a intelectualitatii, considerata, pe buna dreptate, stîlpul rezistentei nationale. A se constata ca analizele si rechizitoriile asupra acestor grave evenimente i-au ocolit, cu premeditare, pe adevaratii vinovati. Au fost supusi, însa, oprobriului public tot românii, care, din ignoranta, au devenit victime ale manipularii si au fost folositi în asemenea actiuni barbare.
Adevaratii criminali de atunci si-au dus traiul tihnit pîna la adînci batrînete si si-au lasat urmasi de nadejde, care le continua „opera” si în vremurile noastre.
Adevaratii criminali de atunci si-au dus traiul tihnit pîna la adînci batrînete si si-au lasat urmasi de nadejde, care le continua „opera” si în vremurile noastre.
Iata, doar, patru dintre aceste nume: Leonte Tismaneanu, nascut Leonid Tisminetki, Walter Roman, nascut Neuländer, Dionis Patapievici, nascut Denys Patapiewicz, si Mihai Oisteanu, nascut Mihail Oigenstein. Ce au ei în comun?
În primul rînd, faptul ca toti sînt evrei, proveniti din teritoriile unde sovieticii si-au pregatit actiunile împotriva României, toti, dupa 1964, si-au românizat numele pentru a-si ascunde originea, dar, mai ales, crimele savîrsite în perioada de bolsevizare a României, toti au ajuns, cu sprijinul Moscovei si al NKVD-ului, pe trepte înalte ale ierarhiei de partid, toti si-au lasat cel putin cîte un urmas carora le-a transmis atitudinea lor ostila fata de români si misiunea de a continua sa-i dusmaneasca.
Anul 1964 a marcat începutul unei perioade de dezghet în politica statului comunist. Românii din nomenclatura de partid si-au întarit pozitiile si au început sa imprime propagandei si ideologiei de partid un caracter national din ce în ce mai pronuntat. S-au recunoscut si au fost condamnate chiar si o parte din greselile si crimele trecutului. România se distanta tot mai mult de Moscova si stabilea relatii cu lumea occidentala. Concomitent, aparatul de partid si institutiile statului au fost curatate de elemente alogene, barîndu-se, totodata, prin subtile pîrghii administrative, accesul etnicilor minoritari în functii importante. În aceste conditii, indivizi ca aceia nominalizati mai sus si-au pierdut pozitiile dominante în partid si, o data cu ele, privilegiile importante de care beneficiau. Desigur, n-au fost aruncati în strada din locuintele luxoase pe care le ocupau, asa cum au facut odraslele lor cu românii dupa 1990, dar nici nu li s-a mai permis desfrîul si opulenta cu care se obisnuisera si, mai ales, favoarea pe care le-o dadea puterea.
Cei care le-au facut aceasta „neplacere” erau tocmai românii, pe care ei îi urau genetic si lucru acesta n-aveau cum sa-l uite. Unii au mai apucat momentul razbunarii din decembrie 1989, asa cum a fost Silviu Brucan, alt evreu cu nume schimbat, altii au lasat pe seama urmasilor dusmania împotriva românilor si, din cîte se constata, acestia se dovedesc extrem de zelosi în a-si executa aceste obligatii testamentare. Îi recunoastem, prin ostilitatea ce o manifesta fata de români, prin înversunarea cu care încearca sa ne înstraineze de valorile nationale si, în general, prin raul imens facut tarii în acesti 20 de ani, pe indivizi ca Vladimir Tismaneanu, Petre Roman, Horia Roman Patapievici sau Andrei Oisteanu. Sînt binecunoscute blasfemiile lor împotriva personalitatilor istorice, culturale, teologice etc. care ne-au marcat istoria si ne-au ridicat spiritualitatea nationala ce ne da identitate, legitimitate si ne plaseaza în rîndul natiunilor civilizate etc.
Si ei, ca si bolsevicii din care, biologic, se trag, tot de pe functii de autoritate îi dusmanesc pe români. Puterea ce le-o confera aceste functii le permit sa actioneze cu mai multa eficienta si, totodata, sa beneficieze de privilegii si sa duca un trai opulent pe seama poporului pe care-l batjocoresc prin cele mai infame expresii. Daca parintii lor i-au dusmanit pe români în numele comunismului, iata ca ei o fac de pe pozitie de anticomunisti. Numai vectorul s-a schimbat, scopul a ramas însa acelasi, adica sa-i mentina pe români într-o stare de înapoiere culturala pentru a-i putea domina.
Pentru români se pun, însa, niste întrebari: de ce tocmai Patapievici, cel care s-a afirmat deschis ca denigrator al neamului românesc, a fost numit si reinvestit în functia de presedinte al Institutului Cultural Român, organism care ar trebui sa ne promoveze cultura si valorile în lume si de care el, de fapt, se foloseste pentru a ne batjocori si a ne expune în ipostaze umilitoare? De ce o alta odrasla de bolsevic, în speta Tismaneanu, a ajuns „inchizitorul” comunismului, folosindu-se de aceasta ocazie, autoritate si, bineînteles, fonduri substantiale, pentru a-i ataca, de fapt, tot pe români? De ce si celelalte odrasle de bolsevici se situeaza bine în zona privilegiatilor postdecembristi, nimeni nu-i deranjeaza cu nimic, ocupa functii importante, duc un trai opulent pe seama românilor pe care continua sa-i umileasca cu abjectiile lor anticomuniste? Sînt întrebari la care ar trebui sa raspunda cel care le-a încredintat aceste functii si continua sa-i încurajeze în actiunile lor, desi acestea oripileaza tot mai multa lume.
Anul 1964 a marcat începutul unei perioade de dezghet în politica statului comunist. Românii din nomenclatura de partid si-au întarit pozitiile si au început sa imprime propagandei si ideologiei de partid un caracter national din ce în ce mai pronuntat. S-au recunoscut si au fost condamnate chiar si o parte din greselile si crimele trecutului. România se distanta tot mai mult de Moscova si stabilea relatii cu lumea occidentala. Concomitent, aparatul de partid si institutiile statului au fost curatate de elemente alogene, barîndu-se, totodata, prin subtile pîrghii administrative, accesul etnicilor minoritari în functii importante. În aceste conditii, indivizi ca aceia nominalizati mai sus si-au pierdut pozitiile dominante în partid si, o data cu ele, privilegiile importante de care beneficiau. Desigur, n-au fost aruncati în strada din locuintele luxoase pe care le ocupau, asa cum au facut odraslele lor cu românii dupa 1990, dar nici nu li s-a mai permis desfrîul si opulenta cu care se obisnuisera si, mai ales, favoarea pe care le-o dadea puterea.
Cei care le-au facut aceasta „neplacere” erau tocmai românii, pe care ei îi urau genetic si lucru acesta n-aveau cum sa-l uite. Unii au mai apucat momentul razbunarii din decembrie 1989, asa cum a fost Silviu Brucan, alt evreu cu nume schimbat, altii au lasat pe seama urmasilor dusmania împotriva românilor si, din cîte se constata, acestia se dovedesc extrem de zelosi în a-si executa aceste obligatii testamentare. Îi recunoastem, prin ostilitatea ce o manifesta fata de români, prin înversunarea cu care încearca sa ne înstraineze de valorile nationale si, în general, prin raul imens facut tarii în acesti 20 de ani, pe indivizi ca Vladimir Tismaneanu, Petre Roman, Horia Roman Patapievici sau Andrei Oisteanu. Sînt binecunoscute blasfemiile lor împotriva personalitatilor istorice, culturale, teologice etc. care ne-au marcat istoria si ne-au ridicat spiritualitatea nationala ce ne da identitate, legitimitate si ne plaseaza în rîndul natiunilor civilizate etc.
Si ei, ca si bolsevicii din care, biologic, se trag, tot de pe functii de autoritate îi dusmanesc pe români. Puterea ce le-o confera aceste functii le permit sa actioneze cu mai multa eficienta si, totodata, sa beneficieze de privilegii si sa duca un trai opulent pe seama poporului pe care-l batjocoresc prin cele mai infame expresii. Daca parintii lor i-au dusmanit pe români în numele comunismului, iata ca ei o fac de pe pozitie de anticomunisti. Numai vectorul s-a schimbat, scopul a ramas însa acelasi, adica sa-i mentina pe români într-o stare de înapoiere culturala pentru a-i putea domina.
Pentru români se pun, însa, niste întrebari: de ce tocmai Patapievici, cel care s-a afirmat deschis ca denigrator al neamului românesc, a fost numit si reinvestit în functia de presedinte al Institutului Cultural Român, organism care ar trebui sa ne promoveze cultura si valorile în lume si de care el, de fapt, se foloseste pentru a ne batjocori si a ne expune în ipostaze umilitoare? De ce o alta odrasla de bolsevic, în speta Tismaneanu, a ajuns „inchizitorul” comunismului, folosindu-se de aceasta ocazie, autoritate si, bineînteles, fonduri substantiale, pentru a-i ataca, de fapt, tot pe români? De ce si celelalte odrasle de bolsevici se situeaza bine în zona privilegiatilor postdecembristi, nimeni nu-i deranjeaza cu nimic, ocupa functii importante, duc un trai opulent pe seama românilor pe care continua sa-i umileasca cu abjectiile lor anticomuniste? Sînt întrebari la care ar trebui sa raspunda cel care le-a încredintat aceste functii si continua sa-i încurajeze în actiunile lor, desi acestea oripileaza tot mai multa lume.
