În 1944 Armata Română avea efective de 454.972 militari, din care 19.462 erau ofițeri activi.
Elita militară era formată din generalii aflați în funcții de conducere în Ministerul de Război, în Ministerul de Interne, în Jandarmerie, în Statul Major General sau la comanda Armatelor, Corpurilor de Armată, Diviziilor și Brigăzilor.
Majoritatea acestor generali, formați în cultul onoarei și demnității, participaseră la Primul Război Mondial, având o contribuție remarcabilă la realizarea României Mari.
Deasemenea participaseră la luptele pentru eliberarea Basarabiei, Bucovinei și pe Frontul de Est. Urmare a vitejiei și spiritului de sacrificiu de care au dat dovadă pe câmpurile de luptă, o mare parte dintre ei au fost decorați cu ordinul militar de război „Mihai Viteazul”, dar și cu ordine germane, franceze, sârbe, rusești, cehe. Imediat după 23 august 1944, elita militară românească s-a găsit într-o situație extrem de dificilă, fiind divizată în mai multe grupuri cu interese total diferite.
Un prim grup era format din generalii apropiați mareșalului Antonescu care organizaseră și conduseseră războiul împotriva U.R.S.S. în alianță cu Germania și care, imediat după actul de la 23 august 1944 au fost arestați.
Al doilea grup era format din generalii care participaseră la acțiunile militare împotriva U.R.S.S., dar care acum participau la acțiunile împotriva Germaniei, cot la cot cu forțele rusești, făcându-și datoria față de țară.
Un alt grup era format din dizidenții împotriva mareșalului Ion Antonescu, din generalii care complotaseră pentru înlăturarea acestuia și întoarcerea armelor împotriva Germaniei.
Aceștia, împreună cu reprezentanți ai partidelor istorice și ai comuniștilor, au ocupat funcțiile importante în stat, participând la guvernarea României, sub o strictă supraveghere a reprezentanților militari ai Forțelor Aliate – de fapt ai Armatei Roșii -, în cadrul cărora cuvântul cel mai important îl aveau sovieticii.
Putem aprecia că unitatea de grup a elitei militare a fost spartă, acest lucru având consecințe dramatice în perioada imediat următoare, când noul aliat, va declanșa procesul de epurare a Armatei Române, ce se va finaliza cu transformarea armatei regale în armată populară.
La terminarea acestui proces, au rămas activi doar 700 ofițeri din cei 19.462 care luptaseră în cel de Al Doilea Război Mondial.[1]
Mai exita un grup de militari, fără grade prea mari, care s-au înrolat în cele două diviziile de voluntari, formate pe teritoriul U.R.S.S. din foștii prizonieri de război.
Acest grup, căruia nu i se dădea prea mare atenție, va juca un rol deosebit de important în perioada imediat următoare.
Imediat după 23 august 1944 a fost elaborat un set de legi care a permis arestarea celor „vinovați de crime de război sau împotriva păcii și umanității, precum și de dezastrul țării și al armatei”.[2]
Ulterior, în funcție de evoluția situației politice interne, legislația a fost completată cu alte reglementări, care permiteau „arestarea și condamnarea celor care se opuneau clasei muncitoare și mișcării revoluționare, care primejduiau sau îngreunau construirea socialismului, ori defăimau puterea de stat sau organele sale, sau care puteau deveni eventuali dușmani ai noii orânduiri”.[3]
Această perioadă poate fi caracterizată ca cea în care au loc cele mai mari abuzuri din istoria României. „Tribunalul poporului”, inițial, Tribunalul Capitalei – Secția I Penală, începând cu 22 iunie 1946 și „Curțile de Apel”, după 7 august 1947, au pronunțat sentințe de condamnare a mii de români.
Printre ei numeroși generali și ofițeri care nu au putut afla mult timp „motivul privării de libertate”.[4]
Uneori, listele militarilor care urmau să fie arestați și condamnați erau întocmite de Înaltul Comandamentul Sovietic. [5]
În baza acestei legislații 160 de generali au fost condamnați, 4 dintre ei în contumacie.
Generali decedați în închisori sau pe timpul anchetei:
Aiud
1 Aurel Aldea – mort la 17 octombrie
2 Constantin Anton – mort 1950,
3 Constantin Antohie – 1952,
4 Emanoel Barzotescu – 1951
5 Ion Carlont – 1950
6. Vasile Crețoiu –
7. Constantin Eftimiu – 1950
8. Iosif Iacobici – 11 martie 1952
9. Gheorghe Koslinski – 30 aprilie 1950
10. Gheorghe Macici – 1952
11. Nicolae Macici – 15 iunie 1950
12. Gabriel Negrei – 1951
13. Socrat Mardari – 9 februarie 1954
14. Constantin Petrovicescu – 8 septembrie 1949
15. Nicolae Samsonovici – 15.10.1950
16. Ioan Sichitiu – 29 aprilie 1952
17. Gheorghe Stavrescu – 10 ianuarie 1951
18. Ion Topor – 22 iunie 1950,
19. Alexandru Vatamanu – 1951
Botoșani
20. Ion Petrovan – 1963
CanalDunăre – Marea Neagră
21. Gheorghe Giosan – 1953,
22. Alexandru Nicolici – 20.01.1953, Poarta Albă
23. Emil Palangeanu – 23.01.1953, Capul Midia-Năvodari
24. Nicolae Stoenescu – 02.03.1959, Culmea
25. Constantin Voiculescu – 1953.
Dej
26. Traian Teodorescu – 1951
Făgăraș
27. Emanoil Leoveanu – 26.05.1959
28. Gheorghe Ștefan Liteanu – 17.02.1959
29. Gheorghe Linteș – 1955
30. Ion Popescu – 1954
31. Vasile Zorzor – 1952
Galați
32. Petre Vasilescu – 1959
Gherla
33. Vasile Pascu – 06.08.
34. Mihail Voicu – 17 .08.1961
35. Constantin Voiculescu – 17 septembrie 1955
Jilava
36. Ion Antonescu – 01.06.
37. Radu Băldescu – 02.12.1953
38. Sergiu Enulescu – 1949,
39. Constantin Iordănescu – 18.11.1950
40. Gheorghe Iliescu – 1957
41. Ion Mihăilescu – 1949,
42. Ion Negulescu – 01.04.1949
43.Romanescu Mihai -1952
44. Radu Rosetti – 02.06.1949
45. Constantin Teodorescu – 1950
46. Dumitru Teodorescu – 1957
47. Constantin Piky Vasiliu – 01.06. 1946
Ocnele Mari
48. Arthur Popescu – 1952
Pitești
49. Mihail Kiriacescu – 1960
Râmnicul Sărat
50. Gheorghe Dobre – 26.03. 1959
51. Constantin Pantazi – 23.01.1958
Sighet
52. Henri Cihoski – 18.05.
53. Grigore Georgescu – 1952
54. Alexandru Glatz – 1955
55. Gheorghe Marinescu -1952
56. Nicolae Marinescu – 1953
57. Nicolae Paiș – 1952
58. Alexandru Popovici – 1953
59. Epure Popovici – 1953
60. Mihai Cehan Racoviță – 14.08.1954
61. Mihail Racoviță – 28.06.1954
62. Ion Rășcanu – 25.02.1952
63. Radu Roșculeț -1952
64. Nicolae Tataranu – 1952
65. Alexandru Tătărăscu – 1951,
66.Gheorghe Vasiliu – 20.09.1954
67. Aurel Vlad, – 1953.
68. Anton Zwiedinek – 1953.
Târgu Ocna
69. Constantin Tobescu – 1951
Văcărești
70. Ioan Arbore – 25.12.1954
71. Nicolae Ciuperca – 25.05.1950
72. Constantin Constantin – 29.02.1948
73. Grigore Cornicioiu – 16.09.1952
74. Constantin Ilasievici – 06.10.1955
75. Radu Korne – 28.04.1949
76. Vasile Mainescu – 13.05.1953
77 .Ioan Mihaiescu – 22.10.1957
78. Gheorghe Rozin – 16.01.1961.
Generali decedați în detenție, pe timpul anchetei:
1. Generalul Alexandru Orășanu a murit în detenție, la două zile după arestare, în 1950. Familia presupune că s-a sinucis cu cianură.
2. Generalul Balosin Gheorghe, mort în timpul anchetei la Securitate
3. Viceamiral Eugeniu Roșca a murit în 1950, în închisoare, care nu a putut fi identificată pe timpul documentării.
Executați la Jilava:
Mareșalul Ion Antonescu – 1 iunie 1946
Generalul Constantin Piky Vasiliu – 1 iunie 1946
Generalul Romanescu Mihai – 8 februarie 1952
Foști miniștri în perioada interbelică sau în guvernarea Ion Antonescu decedați în închisoare:
– Pantazi Constantin – ministru de război, 1942-1944, arestat la 23 august 1944. Inițial a fost condamnat la moarte, dar i s-a comutatat pedeapsa la închisoare pe viață . A murit la 70 ani, dupa 14 ani detentie, la Râmnicul Sărat . Încarcerat inițial la abatorul uman Aiud, a fost transferat la Râmnicul-Sărat unde a murit orb, celula din subteran neavând fereastră. Diabetul și scleroza vaselor renale, precum și bătaia cumplită i-au pus punct vieții la 23 ianuarie 1958.[6]
– Iosif Iacobici – ministru apărării, 1941-1942, arestat în 1946, mort la vârsta de 68 ani, dupa 6 ani detenție , la Aiud, suferind de TBC pulmonar și osos.[7]
– Ion Negulescu – ministru de război, 1944-1945, arestat în 1948, mort la vârsta de 62 ani , dupa 1 an detenție, la Jilava.[8]
– Nicolae Stoenescu – ministru de finanțe, 1941-1942, arestat în 1945, mort la vârsta de 69 ani, dupa 14 ani detenție, la 2 martie 1959, la Culmea, cu diagnosticul de dublă pneumonie și insuficiență cardiacă.[9]
– Radu Rosetti- ministru educației naționale în 1941, arestat în 1945, mort la vârsta de 72 ani, dupa 4 ani detenție la Jilava.[10]
– Nicolae Samsonovici – ministru al apărării, 1933, arestat în luna mai 1950, mort la vârsta de 82 ani, dupa 6 luni de detenție , la Sighet, [11]
– Aldea Aurel – ministru de interne, 1944-1945, arestat în1946, mort la vârsta de 62 ani, dupa 3 ani de detenție , la Aiud, bătut crunt, măcinat de boli și foamete. Avea artrită, diabet și scleroză cardio-renală. [12]
– Mihail Racoviță – ministru de razboi, 1944, arestat în 1950, mort la vârsta de 65 ani, dupa 4 ani de detenție, la 28 iunie 1954, în închisoarea Sighet, cu diagnosticul de miocardită cronică.[13]
– Ion Sichitiu – ministru al agriculturii, 1941-1942, arestat în 1946, mort la vârsta de 74 ani, după 6 ani de detenție, la Aiud.[14]
– Henri Cihoschi – ministru al apărării, 1928-1930, mort în1950 în închisoarea Sighet
– Constantin Ilasievici – ministrul al apărării , 4 aprilie -27 decembrie 1937, arestat în 1950, mort, pe timpul anchetei în închisoarea Malmaison, la vîrsta de 74 ani , după 5 ani detenție, [15]
– Nicolae Ciupercă – fost ministru al apărării, 1938-1939, a fost arestat în 1948, a murit în 1950, în vârstă de 68 ani, fiind bolnav de scleroză cerebrală, sindrom Parkinson, miocardită și azotemie.[16]
– Grigore Georgescu – fost ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor , pentru o perioadă de doar 5 luni în anul 1941, a fost arestat în 1946, eliberat din cauza stării precare de sănătate în 1948, reîncarcerat în anul 1949, moare în anul 1952 la vârsta de 66 de ani.[17]
Generali care au supraviețuit detenției în închisorile comuniste:
1. Almăjan Ion
2. Anton Marin
3. Barbu Vasile
4. Barozzi Gheorghe
5. Batcu Alexandru
6. Bădescu Constantin
7. Bădulescu Florea
8. Bîrzotescu Emanoil
9. Carlaonț Dumitru
10. Calotescu Cornel
11. Carp Corneliu
12. Cămărașu Gheorghe
13. Ceaușu Gheorghe
14. Cialâk Gheorghe
15. Constantinescu Claps
16. Constantinescu Vladimir
17.Coroamă Dumitru
18. Dăscălescu Nicolae
19. Diculescu Achile
20. Dragomir Nicolae
21. Dumitrache Ion
22. Eremia Ion
23. Filip Agricola
24. Fîlfănescu Radu
25. Fundățeanu Preda
26. Ghenevan Nicolae
27. Georgescu Grigore
28. Georgescu E. Ioan
29. Gheorghe Mihail
30. Gheorghiu Ermil
31. Ghorghiu R.Gheorghe
32. Ghineraru Nicolae
33. Iliescu Mihail
34. Iliescu Victor
35. Iosipescu Modest
36. Jienescu Gheorghe
37. Lațea Constantin
38. Macellariu Horia
39. Manoliu Gheorghiu
40. Marinescu D. Gheorghe
41. Marinescu Ghe. Gheorghe
42. Marinescu Nicolae
43. Marinescu Ștefan
44. Mociulschi Leonard
45. Mosiu Gheorghe
46. Nasta Alexandru
47. Negrei Gabriel
48. Nicolau Grigore
49. Nicolescu Constantin
50. Panaitiu Constantin
51. Poenaru Alexandru
52. Popovici Ion
53. Popescu cu David
54. Popescu Dumitru
55. Potopeanu Gheorghe
56.Pretorian Septimiu
57. Saidâc Alexandru
58. Săvoiu Gheorghe
59. Seracia Ghedeon
60. Siminel Victor
61. Stavrat Olimpiu
62. Stănescu Traian
63. Stoika Grigore
64. Șova Nicolae
65. Șteflea Ilie
67. Teodorescu Gheorghe
68. Teodorescu Iosif
69. Teodorescu Paul
70. Tobescu Constantin
71. Trestioreanu Constantin
72. Trincu Atanase
73. Tudose Dumitru
74.Tudosie Dumitru
75. Zwiedinek Eugen
Generali condamnați în contumacie:
1. Chirnoagă Platon
2. Ion Gheorghe
3. Mihăescu D. Ioan
4. Rădescu Nicolae
Lista acestor generali poate fi completată și cu generalul de armată Gheorghe Avramescu care a fost asasinat, la 3 martie 1945, de către agenții N.K.V.D., în condiții neelucidate nici pînă astăzi.
[1] Mirela Corlatan, „Elita militara: o epurare perfecta”, cotidianu.ro,12 Octombrie 2006
[2] Dr. Alesandru Duțu, Florica Dobre – „Drama generalilor români(1944-1964)”, Editura Enciclopedică, București,1997, p.11
[3] Col. Petre Otu – „Armata în vizorul broului politic(1945-1960)”, Revista Document nr. 3(11)-2000, p.54-59
[4] Dr. Alesandru Duțu, Florica Dobre – op.citate, p.15
[5] Mircea Bălan – „Istoria trădării la români”, vol II,Ed. Eurostampa,Timișoar, 2012, p.427
[6] Ibidem – pag..204
]7]7 Ibidem, pag.140
[8] xxx, Wikipedia, Generalul Ion Negulescu
[9] Dr. Alesandru Duțu, Florica Dobre – op.citate, p252
[10] xxx, Wikipedia, Generalul Radu Rosseti
[11] xxx, Wikipedia, Generalul Nicolae Samsonovici
[12] Dr. Alesandru Duțu, Florica Dobre – op.citate, p19
[13]Ibidem, p.224
[14]xxx, Wikipedia, Generalul Mihail Racoviță
[15] xxx,Wikipedia, Generalul Henri Cihoschi
[16] Dr. Alesandru Duțu, Florica Dobre – op.citate, p.75
[17] Liana Mihai, Cantemir Moșoiu – „Eroiii nu mor niciodată”. General Grigore Georgescu
,
