ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "diaspora română"

diaspora română

,

Cancelarul german Angela Merkel

Cancelarul german Angela Merkel

Cancelaul Germaniei, Angela Merkel, le-a luat apărarea imigranților români și bulgari din Marea Britanie, în cadrul unui discurs despre Brexit. Liderul german a avertizat că britanicii nu vor avea acces la piața unică europeană dacă nu acceptă dreptul europenilor de a intra fără restricții în Regat.

„Dacă încep să fac concesii privind libertatea de mișcare, atunci o altă țară va veni mâine și va spune: „Nici eu nu vreau atât de mulți lucrători bulgari și români”.

„Ulterior va apărea și o a treia țară și apoi vor veni forțele extremiste ale Europei. Astfel toți vom ajunge să închidem din nou granițele și nu vom avea nicio libertate, iar aceasta nu va mai fi Europa”, a spus Merkel la reuniunea tineretului conservator, potrivit realitatea.net.

romaniabreakingnews.ro

,

Klaus Iohannis_diaspora romaneasca, vector de dezvoltare

Președintele Klaus Iohannis a declarat, marți, în cadrul conferinței „Diaspora românească – vector de dezvoltare”, organizate de Administrația Prezidențială, că românii din străinătate au ceva util de oferit țării, un capital prețios ce poate fi valorificat, însă prea puțini dintre ei au planuri concrete de întoarcere, fiind necesară o strategie pentru a-i conecta pe aceștia cu țara, astfel ca plecarea din România să devină „o opțiune de alegere, nu de necesitate”.

„Ne aflăm azi aici pentru a pune o piatră de temelie pentru crearea unui nou cadru în care atenția pentru diaspora să devină prioritate națională”, a afirmat președintele Iohannis la evenimentul intitulat „Diaspora românească, vector de dezvoltare”, organizat la Palatul Cotroceni și la care a participat și premierul Dacian Cioloș, relatează News.ro.

Șeful statului a precizat că trebuie elaborate proiecte și programe în acest sens. Președintele a arătat că românii de peste hotare acumulează experiență, posedă expertiză, capătă deprinderi și construiesc rețele de contact pe care nu le-ar fi avut în țară, ceea ce constituie un capital prețios ce poate valorificat.

–––––––––––––

„Românii din străinătate au ceva util de oferit țării. Vin cu un capital profesional, intelectual, financiar, social, dar și civic, având experiența de a trăi în democrații consolidate, cu sisteme eficiente în serviciul public.”

Klaus Iohannis

–––––––––––––

Președintele a precizat însă că, din păcate, „prea puțini români au planuri concrete de întoarcere în țară”. El și-a exprimat convingerea că numărul acestora va crește pe măsură ce va spori atenția statului român pentru ei.

 

Spirit antreprenorial

Klaus Iohannis a susținut că, pentru a răspunde așteptărilor românilor de a se conecta cu țara și pentru a le oferi acces prietenos la informații, se pot crea cât mai multe instrumente online.

„România nu își permite să irosească prețiosul capital uman pe care îl reprezintă concetățenii noștri din afara granițelor”, a subliniat șeful statului.

El a mai declarat că românii din diaspora nu sunt doar ambasadorii sufletului românesc și purtătorii de mesaj ai tradițiilor și culturii noastre, ci au demonstrat și spirit antreprenorial prin însuși destinul pe care și l-au ales. De asemenea, a arătat președintele, banii trimiși anual acasă fac din românii de peste hotare un adevărat investitor.

„Avem datoria să le oferim mai mult, oportunități concrete”, a susținut Klaus Iohannis, pledând pentru măsuri care să facă din plecarea românilor din țară „o opțiune de alegere, nu de necesitate”.

Șeful statului a punctat faptul că statul român trebuie să-i servească deopotrivă pe toți românii, din interiorul și din afara granițelor, exprimându-și, totodată, convingerea că valorificarea potențialului românilor din afara țării înseamnă, de fapt, crearea unui cadru propice pentru bunăstarea tuturor românilor.

–––––––––––––

„Trăim într-o lume dinamică, în care națiunile nu sunt îngrădite de granițe și în care identitățile se suprapun. O Românie puternică se clădește prin oameni capabili să genereze prosperitate și nu putem ignora jumătate din România activă, care muncește peste hotare.”

–––––––––––––

Nu în ultimul rând, a mai precizat Iohannis, românii de peste hotare sunt importanți factori de influență în țările gazdă, proiecția României în lume depinzând, în mare măsură, de prezența, vorbele și acțiunile fiecăruia dintre ei.

„În acest fel, se creează o impresie mai vie și mai durabilă despre România decât prin orice alt instrument de comunicare elaborat de stat. Imaginea României în lume nu vine doar din realitatea de pe teren, de aici din țară, ci și din cum este ea tradusă de fiecare dintre cei plecați. În acest sens, doresc să salut efortul oamenilor de afaceri care, în mod voluntar, s-au mobilizat, cutreierând diaspora, pentru a prezenta oportunitățile disponibile în România”, a adăugat președintele.

În același discurs, Iohannis a spus că Guvernul va propune o foaie de parcurs care să reflecte importanța strategică acordată diasporei.

–––––––––––––

„Deja remarc atenția purtată informării cetățenilor despre votul prin corespondență, un drept câștigat de românii din afara țării cu multă trudă. Știu că sunt câteva inițiative ce se pregătesc deja și, la coagularea lor, le voi supune discuției cu înșiși beneficiarii lor, românii care trăiesc astăzi peste hotare. Astfel, Consiliul Consultativ promis diasporei va face un prim pas pentru a-și îndeplini misiunea.”

–––––––––––––

Șeful statului și-a încheiat alocuțiunea spunând că propune românilor din afara granițelor un parteneriat bazat pe încredere și scop comun, respectiv transformarea României într-un stat prosper și puternic.

 

Calitatea serviciilor publice, obstacol în calea întoarcerii

Premierul Dacian Cioloș a declarat, la rândul său, că românii care sunt plecați din țară ezită să se întoarcă atât din cauza nivelului salarizării, dar mai ales din cauza calității serviciilor publice din România, cum ar fi educația sau sănătatea.

–––––––––––––

„Diaspora românească reprezintă un capital pe mai multe planuri. Dacă e să ne uităm la partea economică, remitențele anuale sunt de circa 1,5 miliarde de euro, dar potențialul economic și investițional al diasporei românești putem să-l cifrăm chiar la zeci de miliarde de euro.”

Dacian Cioloș

–––––––––––––

Prim-ministrul a precizat că românii care sunt plecați din țară ezită să se întoarcă atât din cauza nivelului salarizării, dar mai ales din cauza calității serviciilor publice din România, cum ar fi educația sau sănătatea.

Dacian Ciolos_diaspora romaneasca, vector de dezvoltare

–––––––––––––

„S-au obișnuit cu un anumit standard al serviciilor publice din afară la nivel de educație, de sănătate, de calitatea administrației publice și își doresc, dacă se întorc și decid să-și investească capitalul pe care îl au, inclusiv cel uman, personal, să fie siguri că pot să-și asigure un viitor decent și pentru copii.”

–––––––––––––

Premierul a spus că măsurile pe care statul le are în vedere, dincolo de programele de reformă pe care Guvernul le-a lansat pentru anumite servicii publice din țară pentru a întări legătura cu diaspora, sunt demersuri pentru a dezvolta rețele profesionale și pentru a impulsiona abordarea „de tip networking”.

–––––––––––––

„Vrem să mergem pe ceea ce există deja construit, să dezvoltăm structuri care au fost create la o anumită scară, cărora să le dăm o dimensiune mai mare, dar și să lansăm noi platforme de informare, mai ales pentru a facilita accesarea la fonduri europene în vederea investițiilor sau la anumite servicii publice.”

–––––––––––––

 

Parteneriate economice

Cioloș a declarat că în domeniul cercetării se vor continua programele care vizează parteneriatele între unități din străinătate și cele din țară, astfel avându-se în vedere crearea unei agenții pentru investiții și promovare comercială, în cadrul Ministerului Economiei și al Mediului de Afaceri, care va avea ca obiectiv stimularea implicării românilor din diaspora în parteneriate economice atât pentru investiții din țară, cât și pentru stimularea investițiilor românești din străinătate.

Premierul a menționat că un domeniu de unde România ar avea de câștigat prin stimularea diasporei ar fi dezvoltarea satelor, arătând că se intenționează definirea unor instrumente în Programul Național de Dezvoltare Rurală prin folosirea fondurilor europene pentru a stimula întoarcerea românilor în țară și pentru ca aceștia să investească în agricultură.

–––––––––––––

„Mă gândesc aici mai ales la migrația din ultimii 10 ani a unor locuitori din mediul rural în unele state membre din UE unde au lucrat în agricultură, oameni care și-au schimbat mentalitatea, și-au schimbat modul de abordare și de a vedea dezvoltarea socio-economică după experiențe de câțiva ani în țări ca și Spania sau Italia. Avem intenția să definim anumite instrumente în Programul Național de Dezvoltare Rurală, deci să folosim fonduri europene ca un instrument pentru a încuraja întoarcerea românilor în sate și pentru a investi în agricultură în sectorul agro-alimentar sau în servicii rurale.”

–––––––––––––

De asemenea, se are în vedere continuarea și dezvoltarea programului de burse pentru românii din diaspora, pentru formare și de cercetare.

 

Intervențiile lui Nicolae Rațiu și ale altor invitați la conferință

Printre invitați s-a aflat și expertul internațional Kingsley Aikins, care a afirmat că ar trebui să învățăm din experiența altor țări cu o diasporă puternică, precum China, Israel, India sau Irlanda, iar antreprenorii și specialiștii în finanțe prezenți s-au arătat interesați de acordarea unor facilități fiscale celor care angajează români din străinătate, impunerea unor cote de angajare în companiile de stat sau sprijin, din fonduri europene, pentru deschiderea de afaceri în țară.

Wener Braun, președinte al Clubului Economic German din Brașov, spune că a sfătuit investitorii străini să vină cu forță de muncă din diaspora românească. „Brașovul poate deveni un hub puternic în domeniul aviației, dar e limitat de lipsa resursei umane calificate. (…) Statul ar trebui să acorde facilități fiscale firmelor care aduc înapoi în țară specialiști din diaspora”, remarcă Braun, care a lucrat în cinci țări înainte de a se întoarce în România pentru a deschide o afacere acolo. El a propus, de asemenea, adoptarea unui model german care folosește specialiștii retrași din câmpul muncii pentru a lucra în consultanță.

Prezent la discuții, Nicolae Rațiu a afirmat că a fost dificil să faci afaceri corecte în România în ultimii 25 de ani, în mare parte din cauza corupției.

Nicolae Ratiu

–––––––––––––

„Guvernul de tehnocrați îmi dă speranțe. Multe dintre problemele României ar putea fi rezolvate de acest Guvern, iar două dintre provocările actuale sunt Programul Național de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale – care e obligatoriu de cinci ani dar până acum doar 20% din populație s-a asigurat – și protejarea domeniului silvic, supus unor defrișări masive și ilegale.”

Nicolae Rațiu

–––––––––––––

Andrei Stamatian, prim-vicepreședinte CEC, propune ca statul să impună companiilor unde este acționar majoritar să angajeze un procent, cuprins între 1 și 5%, de români care au învățat sau au lucrat în diaspora. Nivelul minim de salarizare ar trebui de asemenea specificat, crede acesta. 

Florin Jianu, fost ministru pentru IMM-uri și președinte al Patronatului Tinerilor Întreprinzători, propune crearea unui ecosistem de afaceri dezvoltate de tinerii plecați cu burse în străinătate, pe modelul România Startup din 2014, „prin care s-au creat peste 1.600 de firme, peste 4.000 de lucuri de muncă și 80 de incubatoare de afaceri”. Acesta ar trebui să includă educație antreprenorială, mentorat și acordarea de granturi, iar finanțarea s-ar putea face din fonduri europene.

–––––––––––––

„E un model folosit cu succes și în alte țări. În plus, ar trebui să se adauge start-up-urilor o componentă de internaționalizare (modelul de afacere să fie ușor de replicat în altă parte) și conectivitatea între beneficiari, pentru că multe idei sunt complementare.”

Florin Jianu

–––––––––––––

Florentin Banu, antreprenor în serie, crede că fiscalitatea redusă din România ar trebui să atragă averile românilor plecați din țară și că e un argument care ar trebui scos în evidență.

Felix Pătrășcanu, CEO Fan Courier și unul dintre inițiatorii proiectului Repatriot, care militează pentru reîntoarcerea românilor în țară pentru a deschide o afacere, a subliniat că sunt mulți români care au realizat lucruri extraordinare acolo unde au ajuns și vor să împărtășească cu alții ce au învățat. „În plus, ei pot aduce în România spiritul civic pe care l-au deprins în alte țări”, a adăugat Pătrășcanu. Potrivit consilierului prezidențial Sandra Pralong, propunerile făcute în cadrul conferinței vor fi adunate într-o Carte Albă, astfel încât discuția să fie menținută vie și să ducă la lucruri concrete.

The post Iohannis și Cioloș, mesaje pentru românii din diaspora (video) appeared first on Diaspora Romaneasca.

Publicat de romaniabreakingnews.ro/Sursa: Iohannis și Cioloș, mesaje pentru românii din diaspora (video)

,

teapa agentie de recrutare

Presa din țară este plină de anunțurile agențiilor de recrutare a forței de muncă, agenții care promit salarii năucitoare în străinătate. Mulți români cad în capcana acestor agenții și se trezesc într-o țară străină, fără bani, fără niciun sprijin, la discreția unor angajatori fără scrupule.

E bine de știut că atunci când o agenție îți promite marea cu sarea în România nu trebuie să crezi tot ceea ce ți se spune. Sunt și agenții serioase și pentru a face diferența, pentru a ști ce te așteaptă, e bine să cauți pe site-urile din țara unde activează agențiile pentru a vedea părerile bune sau rele ale celor care lucrează sau au lucrat pentru acea agenție!

Exemplu clasic de anunț minunat postat de o agenție în România. De fapt, anunțul este mascat sub forma unei știri de presă cu un titlu care nu are cum să nu-ți atragă atenția dacă ești în căutarea unui loc de muncă: „Un șofer român poate câștiga aproape 5.000 euro pe lună pe TIR în Anglia!” Din start trebuie să fii atent la formulare. Atunci când cineva îți promite că poți câștiga aproape… o sumă oarecare, să fii sigur că niciodată nu vei câștiga acea sumă și nici măcar nu te vei apropia de ea.

Trecând peste excesul de entuziasm, să vedem ce condiții minunate și ce salariu atractiv oferă agenția în cauză.

Locurile de muncă sunt disponibile pe tot teritoriul Angliei, iar detaliile cu privire la locația curentă vi se vor transmite în timpul procesului de recrutare, care, pentru comoditatea dumneavoastră, se poate face si la distanță (on-line).

Ne asigurăm tot timpul ca șoferii noștri:

  • să lucreze pentru companii cu branduri de renume;
  • să primească asistență în completarea formalităților necesare pentru a lucra în Anglia;
  • formare profesională pentru muncă și cazare gratuită pe durata executării acestuia;
  • salariu atractiv, în intervalul £9 – £16 pe oră, în funcție de forma de angajare, precum și schimburile plătite la timp.

Beneficii oferite pentru angajați: întoarcerea zilnică la reședință după finalizarea programului de muncă.

Ce trebuie să înțelegi

Vă mai amintiți de promisiunea cu 5.000 de euro pe lună? Ei bine, e imposibil. Presupunând că ești angajat cu un maximum oferit de agenție, ceea ce nu se va întâmpla niciodată, asta înseamnă că, la 50 de ore lucrate pe săptămână ca șofer de tir, vei câștiga teoretic 800 de lire, din care se scad  taxele (20-30%) și comisionul săptămânal al agenției. E posibil să ajungi la 500 pe săptămână, adică 2.000 de lire pe lună. Dacă iei în calcul limita de jos a salariului, 9 lire pe oră, ceea ce e mult mai probabil, ajungi să realizezi că poți câștiga mai bine ca șofer de tir în România decât în Anglia! Celelalte beneficii, precum „întoarcerea zilnică la reședință după finalizarea programului de muncă”, le oferă orice angajator de pe planetă, inclusiv cei care contractează forță de muncă din penitenciare!

Citeste integral Adevărul din spatele agențiilor de recrutare

The post Adevărul din spatele agențiilor de recrutare appeared first on Diaspora Romaneasca.

Publicat de romaniabreakingnews.ro/Sursa: Adevărul din spatele agențiilor de recrutare

,

De câteva zile, de la începutul anului școlar, italienii din localitatea maritimă Ladispoli (centrul Italiei) au luat foc. La sfârșitul săptămânii trecute, arată o parte a presei, cetățenii s-au mobilizat și au strâns peste 900 de semnături împotriva limbii române în școli. Fenomenul a luat amploare pe stradă, fără ca cetățenii să fie informați corect.

De mai bine de zece ani, la Insitutul „Ladispoli 1” din localitatea cu același nume și, ulterior , la Institutul „Corrado Melone” elevii participă la cursuri multiculturale. Școlile sunt considerate fanion pentru multietnicitatea lor dar scandalul a izbucnit abia în această toamnă, aparent pentru obligativitatea limbii române, nedeclarat pentru anumite interese la nivel de conducere a instituțiilor.

Italienii au început sâmbătă,  10 octombrie, cu o  măsuță, mai apoi două, la care cetățenii sunt invitați să semeze împotriva acestor ore de limba română.

Am discutat cu Angela Nicoară, profesor de limbă, cultură și civilizație românească finanțat de Guvernul Român prin programul Institutului Limbii Române (ILR).

 – De ce acum și nu mai devreme, se întreabă Angela Nicoară, profesor de cinci ani aici?

La școala „Ladispoli 1” se fac ore încă din 2005 în arabă, poloneză, albaneză … mai târziu au apărut cele în limba română.

Această școală este un laborator multicultural, un exemplu în Italia. Ori, anul acesta avem un orar „curicular”, adică merg și la orele de dimineață, și la cele de după amiază. Așa vrea școala, consiliul școlii, nu am impus noi nimic. Acolo unde, în clasele cu mulți copii români, profesorul sau învățătorul crede de cuviiință că este nevoie de prezența mea, intru și explic, fac traduceri, vorbim despre limba, cultura și civilizația noastră. E vorba de noțiuni care ajută la mai buna integrare a acestor elevi. Întreaga clasă participă la proiect, nu numai românii.

 – Dar copiii italieni ce zic, vor?

– Până acum, de ceva ani, au fost de mulțumiți. Sunt părinții, o parte a lor, care nu vor acum, deodată. Am făcut „Sarea în bucate” cu ei, cu copiii italieni. Nu s-a mai întâmplat până acum. Eu nu aș putea intra în clasă fără aprobarea directorului, a consiliului profesoral și a învățătoarei de la oră.

   – Care sunt părinții care nu vor și de ce? Este limba română o amenințare dacă se impune?

– Limba română nu este obligatorie. Este propusă de școală prin planul formativ de oferte și este ales de învățătoarea de la clasă. Nu impune nimeni. S-a zvonit că a fost tăiată și o oră de engheză dar nu a fost tăiat absolut nimic. Se face doar acolo unde programa este flexibilă și se permite aceasta, mai ales până la clasa a V-a.

La Institutul „Corrado Melone” am participat deseori la evenimentele organizate prin intermediul acestui program finanțat de ILR, întotdeauna cu o bună prezență de copii și a directorului școlii. Practic, în această școală cu peste 1200 de copii, peste 10% dintre ei sunt elevi români. Pentru a nu mai vorbi de faptul că, anul trecut, olipiada de limba italiană pe școală a fost câștigată de o elevă româncă.

Publicat de romaniabreakingnews.ro / Autor: Cristi Merchea, Sursa:emigrantul.it

,

Radu Hajdu, un român care lucrează în Irlanda ca muncitor la o firmă de salubrizare și selectare de deșeuri, a găsit într-un container 2,775 de euro, potrivit  independent.ie și  thejournal.ie .

Nu a stat prea mult pe gânduri și s-a dus cu banii la șeful său. „M-au sunat cei de la firmă să-mi returneze banii și aproape că nu mi-a venit să cred”, spune cea care aruncase din greșeală banii la gunoi. Aceasta închiriase un container pentru a face curat în casa tatălui ei care murise în urmă cu ceva timp.

Din greșeală, femeia a aruncat cu mai multe lucruri și cei aproape 3.000 de euro, care cel mai probabil fusese strânși de tatăl ei.

Șefii au spus despre Radu că e „un muncitor serios și foarte onest”.

Femeia care aruncase banii din greșeală nu a vrut să își decline identitatea, a mărturisit, „Când Panda (firma de salubritate) m-a contactat, nu îmi venea să cred că au găsit bani și au avut cu onestitatea să mă caute. Sunt foarte impresionată de gestul companiei,  foarte frumos din partea lor. Am de gând să spun la toata lumea despre onestitatea lor”. Purtatorul de cuvant al companiei Panda , Brian McCabe, a declarat: „Suntem incantati că am putut înapoia proprietarului de drept banii pierduți. Un lucru foarte bine făcut de tot personalul implicat”

Și alți români s-au evidențiat prin conduită exemplară…

Salvatorul Cristian

Anul trecut, spre sfârșitul lunii octombrie, un alt român a ieșit în evidență la Dublin după ce a salvat de la înec o femeie care a încercat să se sinucidă aruncându-se în râul Liffey.

Angajat ca electrician, Cristian Pintea a observat-o pe femeie în timp ce se întorcea spre casă.

„Oprisem la semafor. Toți trecătorii care au observat evenimentul au început să țipe, oamenii au ieșit din mașini și s-au îndreptat spre apă. Am ieșit si eu din mașină.

Mi-am adus aminte că am o scară. Am luat-o, am extins-o maxim și am aruncat-o în râu. M-am agățat de peretele care înconjoară râul până am ajuns să ating scara și am coborât în apă. Am agățat-o pe femeia care plutea datorită gecii și am reușit s-o țin lângă mine până au venit pompierii, salvarea și poliția”, a povestit Cristian Pintea atunci.

Surse: thejournal.ie , romania-insider.com,  celebrity.yahoo.comindependent.ie

,

Extras din cuvântul fostului ministru al Integrării Europene Alexandru Herlea – Președinte al ONG-ului La Maisson Roumaine: Corneliu Coposu comemorare la Paris, cimitirul  Montmartre  (Joi 29 mai 2014 – ziua eroilor)

 

Alexandru Herlea:

Stimati participanti,

Cu ocazia comemorarii eroilor romani ai luptei pentru libertate si democratie, pe care « La Maison Roumaine » o organizeaza in fiecare an de Inaltare – ziua eroilor, comemoram astazi si implinirea a 100 de ani de la nasterea marelui Roman si European, martir al neamului romanesc Corneliu Coposu. El a fost de altfel cel care a inaugurat duminica 25 februarie 1990 acest Monument al victimelor comunismului, construit in cimitirul Montmartre – Paris, in fata caruia ne gasim. Monument ridicat la initiativa luptatorilor anticomunisti, Cicerone Ionitoiu si Remus Radina.

Corneliu Coposu s-a nascut la 20 mai 1914 la Bobota, in Salaj, intr-o veche familie transilvana, de preoti greco-catolici si intelectuali, angajata, ca atatea altele (cu unele dintre ele se inrudea, mai de aproape sau mai de departe, sa amintesc numai de Vaida, Maniu, Barnutiu), in lupta pentru emancipare nationala. Tatal sau, protopopul Valentin Coposu, a participat la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din 1918 unde s-a votat unirea Transilvaniei cu Tara. 

Traditia familiala si educatia primita si-au lasat puternic amprenta asupra profilului moral si comportamental, asupra scarii de valori a lui Cornelui Coposu, facand din el un autentic reprezentant al unei elite romanesti de cultura central europeana care a jucat un rol important in istoria nationala.

El a urmat liceul la Blaj si studiile universitare la Cluj unde a absolvit Facultatea de Drept si unde a fost presedinte al Uniunii Studentilor Democrati. A militat din frageda tinerete in randurile partidului National Taranesc, intai la Cluj si Salaj si dupa cedarea Ardealului de nord (1940) la Bucuresti, unde se va stabili. Intre 1937 si 1946 a fost secretar personal al lui Iuliu Maniu si din vara 1946 si pana la arestarea sa in vara anului urmator, secretar al Delegatiei Permanente, forul conducator al PNT. Din toamna anului 1944 a fost si secretar general-adjunct al PNT, secretar general fiind Nicolae Penescu. La Bucuresti l-a insotit pe Iului Maniu la majoritatea negicierilor politice si i s-a incredintat cifrul secret al corespondentei diplomatice prin care opozitia negocia iesirea din Axa. In toata aceasta perioada, atat la Cluj cat si la Bucuresti, a desfasurat o intensa activitate jurnalistica si a scris cateva studii cu caracter istoric.

In iulie 1947 Corneliu Coposu a fost arestat impreuna cu intreaga conducere PNT. Timp de 8 ani a fost detinut fara a fi judecat (« detinut administrativ »), dupa care, in 1955 i se insceneaza un proces “pentru crima intensa contra clasei muncitoare” si este condamnat la 15 de ani de temnita grea. El a cunoscut tot iadul puscariilor comuniste, unde a pierit o parte insemnata a elitei romanesti : Malmaison, Vacaresti, Uranus, Jilava, Aiud, Gherla, Craiova, Canalul Dunarea – Marea Neagra (Poarta Alba si Capul Midia), etc. Dupa proces a fost incarcerat in sinisrtul penitenciar, cu regim sever de izolare, Ramnicul Sarat. In aceasta puscarie si-au sfarsit zilele peste 80% din detinuti. Aici, in 1960, a murit Constantin Hagea inculpat cu Cornelui Coposu in procesul din 1955, aici a fost asasinat in 1963 Ion Mihalache. La expirarea pedepsei, in 1962 a fost trimis pentru inca 2 ani in domiciliu obligatoriu in Baragan, la Rubla. In total Corneliu Coposu a petrecut 17 ani in puscariile comuniste.

Dupa iesirea din inchisoare si domiciliu obligatoriu si pana la caderea comunismului, in decembrie 1989, a fost urmarit si anchetat fara intrerupere de catre Securitate. Cu o determinare si o darzenie de exceptie el nu s-a incovoiat in toate aceste lungi decenii si a ramas credincios valorilor de libertate, democratie, solidaritate. A refuzat cu demnitate orice forma de colaborare fiind ferm convins ca mai devreme sau mai tarziu comunismul, ca orice dictatura, se va prabusi.

Cand aceasta s-a petrecut, in decembrie 1989, Corneliu Coposu avea 75 de ani.  Dotat nu numai cu calitati morale, dar si intelectuale si fizice deosebite, la aceasta varsta inaintata, s-a avantat in lupta politica cu o putere si o daruire tinereasca. A reinfiintat PNT-ul sub numele de PNTCD la inceputul lui ianuarie 1990 si avand o carisma, un simt politic si o putere de munca de exceptie s-a impus in mod natural ca lider al opozitiei democratice.

In mai putin de 6 ani cat au trecut din ianuarie ’90 pana in noiembrie ’95, cand a decedat, Corneliu Coposu a jucat un rol eminent in istoria Romaniei. Servirea Tarii si a poporului roman a fost principalul scop al existentei sale. A facut-o sub diferite forme in cursul intregii sale vieti : ca tanara speranta a politicii romanesti pana la arestarea din ’47, ca detinut politic in cei peste 17 ani de temnita grea, ca fost detinut politic, supravegheat cu strictete de Securitate, in cei 25 de ani scursi de la eliberarea sa din inchisoare si pana la caderea comunismului. Devenit persoana publica, a fost descoperit cu uimire si neincredere de o Romanie care uitase ca astfel de personalitati exista.

Corneliu Coposu a fost in ultima perioada a vietii sale un adevarat om de stat, chiar daca nu a avut functiile si titlurile pe care un astfel de calificativ le presupune. Cu o extraordinara capacitate de a trece peste toata suferinta traita, a actionat tinand cont numai de interesul superior al Tarii, de promovarea marilor valori de libertate, democratie, solidaritate in care credea si de realitatile existente, asa cum le percepea si le evalua el.

Proiectul sau pentru Romania, un proiect vizionar, a devenit astazi in parte o realitate ; Tara este membra a Uniunii Europene si a Organizatiei Atlanticului de Nord. Ea este insa in continuare cufundata in mocirla morala a unei vieti politice si economice dominata de cei care au ramas la putere dupa evenimentele din decembrie ‘89.

Se poate pune o intrebare : putea Cornelui Coposu sa actioneze altfel pe plan intern definind diferit relatiile cu reprezentantii fostelor structuri si nedeschizand larg, tuturor, usile partidului? Greu de raspuns la aceasta intrebare, care va continua sa se puna, intrucat cele doua mari axe ale proiectului Coposu pentru Romania au dus la doua rezultate diferite : un mare succes pe plan extern, un esec pe cel intern. Vasta dezbatere asupra careia, evident, nu ne oprim astazi.

Singurul lucru pe care il adaug este ca Presedintele PNTCD era perfect constient de starea in care se gasea poporul roman dupa 40 de ani de spalare de creier si era bine informat de felul in care occidentul intelegea sa gestioneze situatia creata de caderea comunismului. Stia ca ex-comunistii si fostele structuri sunt considerati interlocutori valabili de catre occident si ca acesta nu este favorabil unui Nürenberg al comunismului.  Lui Corneliu Coposu ii era probabil teama ca o tensionare prea accentuata a situatiei interne din Tara ar constitui un handicap important in orientarea spre vest a Romaniei, ori iesirea acesteia din zona de influenta sovietica constituia pentru el prioritatea incontestabila a politicii romanesti.

Am avut privilegiul si sansa de a-l cunoaste indeaproape pe Corneliu Coposu care m-a onorat cu increderea pe care mi-a acordat-o. L-am intalnit pentru intaia oara in 15 ianuarie 1990 cand am venit in Tara ; il cunosteam deja destul de bine din diversele istorisiri ale tatalui meu, ale lui Nicolae Penescu, Ion Jovin, Cicerone Ionitoiu si ale altor taranisti. Vorbisem deasemenea cu el de mai multe ori la telefon. Carisma si autoritatea lui erau evidente, el era PNTCD-ul si el va deveni in curand Opozitia. Eleganta si echilibrul tinutei si gesturilor, cat si tonalitatea vocii impresionau. Era reprezentantul unei lumi pe cale de disparitie, o lume pe care o cunosteam bine. Mi-a spus ulterior ca datorita tatalui meu  a putut sa vorbeasca pentru prima data in public la sfarsitul anilor ’70 in cadrul Asociatiei de Istorie a Dreptului si Institutiilor pe care tatal meu o crease la Bucuresti, dupa pensionare, in 1976, si care regrupa un mare numar de fosti detinuti politici.

Nu este locul sa ma opresc asupra diferitelor imprejurari in care am avut prilejul sa-l cunosc si sa-l apreciez pe Corneliu Coposu – si au fost numeroase. Amintesc cu titlu de exemplu doua:

Prima este manifestatia de protest impotriva transformarii FSN in partid politic din 28 ianuarie si urmarile ei din 29 ianuarie. Am participat la reuniunea conducerii PNTCD, de dinaintea inceperii manifestatiei (la care erau prezenti si liberalii Radu Campeanu si Ioana Bratianu, precum si social-democratul Sergiu Cunescu), si imi aduc aminte de determinarea, tactul si responsabilitatea de care a dat dovada Corneliu Coposu. In dimineata urmatoare, stiind ca urma sa plec la Paris, m-a sunat la telefon rugandu-ma sa trec imediat pe la sediul partidului din piata Rosetti, acesta fiind asediat. Am ajuns, reusind sa intru pe geam de pe o strada laturalnica si dupa o conversatie in care a analizat situatia creata si mi-a spus ca trebuie ca aceasta sa fie facuta cunoscuta in occident cat mai exact si mai rapid, am parasit sediul. In seara aceleasi zile, ajuns la Paris, am relatat la radio Europa Libera cele intamplate in 28 si 29 ianuarie.

Al doilea exemplu se refera la prima vizita in strainatate pe care Corneliu Coposu a facut-o la Paris in 24 – 28 februarie 1990; vizita organizata de asociatia ADER (Action pour la Démocratie en Roumanie), al carei presedinte eram si care de facto era filiala PNTCD in Franta. La Paris a fost primit de personalitati de prim plan : Jacques Chirac, presedintele partidului RPR si primar al Parisului ; Alain Poher, presedintele Senatului, membru al partidului CDS (crestin-democrat) ; Daniel Hoeffel si Charles Pasqua, presedintii grupurilor parlamentare de centru-dreapta din Senat ;  Pierre Méhaignerie, presedintele partidului CDS ; François Leotard, presedinte al Partidului Republican si Bernard Pons din RPR, toti trei presedinti ai grupurilor parlamentare de centru-dreapta din Camera Deputatilor. S-a intalnit cu numerosi alti deputati, senatori, oameni politici si jurnalisti  precum Jean Marie Daillet (veche cunostinta a lui Corneliu Coposu, cel care, ca vice-presedinte al Internationalei Crestin Democrate – IDC, a jucat un rol important in afilierea PNT la IDC in 1987) si Bernard Debré, alt mare sustinator al PNTCD-ului – cei doi organizand pentru Corneliu Coposu o conferinta de presa la Adunarea Nationala. A fost invitat de asemenea la mai multe televiziuni si posturi de radio. In aceasta vizita Corneliu Coposu a aparut ca un om de stat, adevarat reprezentant al unei adevarate Romanii.

Imi aduc aminte cu emotie de intalnirile si discutiile avute cu el in locuinta sa din strada Mamulari si in special de o lunga seara – noapte de povesti « la gura sobei » in locuinta in care se refugiase, in iunie 1990, dupa vandalizarea locuintei din Mamulari de catre mineri.  Era convins ca cea ce conteaza sunt principiile si valorile, ca adevarata politica presupune servirea cetatii si asta inseamna acceptarea tuturor sacrificiilor. Considera si el, ca si Iuliu Maniu, ca in viata politica moralitatea trebuie sa prevaleze in fata inteligentei ;  este de preferat un politician onest unui politician abil dar lipsit de scrupule.  De aici si relatiile sale dificile cu numerosi intelectuali romani, care intr-un fel sau altul aduceau apa la moara « Grupului de Dialog Social » peste care se intindea umbra sinistrului Silviu Brucan.

Corneliu Coposu era pentru revenirea la o democratie clasica si se impotrivea tuturor solutiilor originale preconizate de fosta nomenclatura si Securitate ; considera de asemenea ca neavenite si pernicioase afirmatiile unor intelectoali de buna credinta, dar naivi, precum: « noi nu vrem partide », « noi nu vrem puterea ». Era impotriva oricaror manifestari violente, s-a opus cu fermitate unor incercari (Ion Puiu) de orientare in aceast sens a actiunilor PNTCD in timpul manifestatiilor din Piata Universitatii din primavara anului 1990. Considera ca revenirea la normalitate necesita timp si ca promovarea ei trebuie facuta cu inteligenta, tinand cont de starea in care se afla poporul roman, de capacitatea de manipulare a detinatorilor puterii si de realitatiile internationale. De aceea nu s-a retras din alegeri in 1990, de aceea a creat Conventia Democratica in 1992 si l-a promovat pe Emil Constantinescu candidat la presedintie.

Corneliu Coposu a fost o personalitate care pana in ultimul moment al vietii sale nu s-a lasat coplesit de destin. Era la Paris, la congresul Exilului Romanesc, in mai 1994, cand s-a manifestat in mod acut boala de care incepuse sa sufere.  Cu cata demnitate si seninatate s-a comportat ! Boala il va rapune intr-un moment in care tara avea atat de imperios nevoie de el.

Cu putine zile inaintea decesului ii fusese decernata de catre Franta « Legiunea de onoare » in grad de ofiter ca recunoastere a meritelor sale de promotor al valorilor de libertate, democratie, justitie, solidaritate, pentru care a inteles sa se sacrifice. Acestea sunt marile valori crestin-democrate pe care Europa a afirmat de la inceput ca trebuie sa-si construiasca unitatea. De aceea crestin-democratii francezi (Alain Poher, presedintele Senatului, Alain Lamassoure, ministrul afacerilor europene si inimoasa Monique Badenes, directoarea de cabinet a presedintelui Poher si ulterior deputata europeana) au fost cei care au lansat procedura si au insistat pentru decernarea legiunii de onoare lui Corneliu Coposu.  

Cu aceasta inchei, inclinandu-ma in fata memoriei lui Corneliu Coposu – acest mare Roman,  reper moral si intruchipare a suferintelor poporului roman sub comunism.  Neclintit in fata adversitatii, departe de orice forma de resentiment sau consideratii afective, a ramas in toate circumstantele fidel crezului sau de servire a Romaniei si a poporului roman in respectul marilor principii si valori europene. Interesul national a fost prioritatea vietii sale.

 

 

,

Alexandru Herlea,  despre  Cicerone Ionițoiu la despărțirea întru eternitate…

 

Doamna Ionitoiu, draga Gabriela, Henri, Diane, Richard,

Parinte Stoica,

Intristata asistenta…

Ne despartim astazi de luptatorul neinfricat, de cel care si-a inchinat intreaga viata luptei impotriva comunismului, a apararii libertatii si demnitatii poporului roman : Cicerone Aristotel Traian Ionitoiu. A fost una din acele figuri luminoase prin care o natiune traieste si se afirma. Dotat cu calitati morale, intelectuale si fizice de exceptie, avand o memorie si un tonus vital iesite din comun, el a facut din servirea Romaniei si a poporului roman scopul existentei sale. Pentru acest ideal a  sacrificat totul, absolut totul, incepand cu propria sa persoana. Felul in care a stiut sa puna interesul national, colectiv, deasupra interesului familial sau personal au fost impresionante. Cum impresionante au fost  determinarea si darzenia cu care  Cici Ionitoiu, profund atasat valorilor de libertate, democratie si dreptate,  nu s-a incovoiat, nu a acceptat nici un compromis, sub nici o forma si sub nici un motiv.

Cicerone Ionitoiu s-a nascut la 8 mai 1924, la Craiova unde urmeaza studiile liceale pentru a deveni, in 1943, student la istorie, la Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti. Aici nu se dedica numai studiului, ci este activ si pe taram social si politic,  afirmandu-se ca leader al studentilor PNT-isti, partid in care se inscrie la varsta de 19 ani. Apartine unei generatii nascuta in anii de euforie de dupa crearea Romaniei Mari, patrunsa de importanta unificarii romanilor in acelasi Stat si de obligatiile si raspunderile fata de viitor si fata de cei care s-au sacrificat pentru acest ideal. Sentimentul datoriei fata de Tara si Neam apartinea generatiei care, cum spune  Cicerone Ionitoiu « din copilarie si-a format conceptia de viata la flacara dragostei fata de inaintasi » si careia i-a « revenit datoria sfanta a apararii dreptului la viata libera »

Spirit viu si imaginativ, in continua miscare si activitate, devotat celorlalti si cauzei publice, cetatii, el s-a angajat, din frageda tinerete in lupta.  Il gasim printre cei care organizeaza ajutorarea colegilor refugiati din Ardealul de Nord in urma Dictatului de la Viena, iar dupa ocuparea Tarii de catre sovietici se afla in primele randuri ale celor care lupta impotriva samavolniciilor ocupantului si a terorii comuniste. Este curand reperat si cunoaste primele arestari : iulie, septembrie si noiembrie 1945. Urmarit, intra in clandestinitate, se refugiaza un timp in munti si participa activ la campania electorala din toamna anului 1946.

Este din nou arestat si condamnat in iunie 1947 la un an si jumatate inchisoare. Dupa o scurta perioada de libertate este iarasi arestat si condamnat in « lotul TUNT – Tineretul Universitar National-Taranesc » la cinci ani pe care ii efectueaza in mare parte in lagarul Peninsula de la Canal. Eliberat in august 1954 va lucra pe diferite santiere din Tara fiind constant urmarit de Securitate care il rearesteaza in mai 1961. Este din nou condamnat in mai multe procese politice ; intre 1947 si iulie 1964, cand este eliberat, Cicerone Ionitoiu a fost condamnat in 6 procese penale la un total de peste 24 de ani de puscarie si munca silnica, din care a executat peste 10.

Sunt multi cei care l-au cunoscut in inchisorile comuniste, unde cu un curaj si o generozitate nemasurate si-a sprijinit si ajutat colegii de suferinta. L-a asistat si sustinut pe tatal meu, prof. Alexandru Herlea, cu care impartea aceeasi baraca in lagarul de munca fortata  Peninsula, la Canal. Fiind grav bolnav in urma batailor la care fusese supus, tatal meu nu mai avea puterea seara, dupa munca istovitoare din timpul zilei, sa revina pe picioarele lui in baraca si Ionitoiu l-a dus nu odata in spate. In puscarii, Ionitoiu a fost unul din cei mai activi protestatari impotriva regimului de exterminare la care erau supusi detinutii, facand in acelasi timp tot ce se putea pentru ca acestia sa-si pastreze moralul. La Peninsula a reusit, impreuna cu Constantin Ionascu, sa transmita lumii libere informatii despre conditiile de munca si detentie care au avut ca efect o oarecare ameliorare a situatiei detinutilor. Cum afirma in memoriile sale, el si-a consacrat viata luptei pentru « pastrarea valorilor spirituale, considerand ca supravietiurea capata un sens numai daca iti pastrezi echilibrul sufletesc in fata proceselor de  degradare si descompunere la care este supusa fiinta umana  in regimurile totalitare »

Cicerone Ionitoiu a fost printre ultimii detinuti politici eliberati din inchisoari, cand acestea s-au inchis, in urma presiunilor Occidentului, in vara lui 1964. A fost printre putinii care au refuzat sa colaboreze cu regimul comunist sau sa faca macar o declaratie  de recunoastere a unor imaginare merite ale acestuia. Aceeasi intransigenta si hotarare de a persevera in lupta impotriva comunismului l-a  caracterizat si dupa iesirea din puscarie, pana in ultima clipa a vietii. Cum afirma in memorile sale, iese din inchisoare « dupa un deceniu de lupta impotriva metodelor de dezumanizare si lichidare fizica practicate in puscariile comuniste, hotarat sa faca cunoscuta realitatea gulagului romanesc ».

L-am cunoscut in vara anului 1979, la Bucuresti unde venisem la moartea tatalui meu. Era in asteptarea eliberarii unui pasaport pentru Franta, obtinut in urma interventiilor presedintelui Valéry Giscard d’Estaing si m-a impresionat dinamismul sau si determinarea cu care afirma ca va continua, in strainatate, lupta impotriva comunismului. La inmormantarea tatalui meu a avut curajul sa acopere cu tricolorul romanesc sicriul, spre spaima unei importante parti din numeroasa asistenta.

Cateva zile mai tarziu a reusit sa plece in Franta pentru a continua mai eficient, spera  el, lupta impotriva comunismului, cea de denuntare a ororile din gulagul romanesc si a samavolniciilor si nedreptatilor la care era supus poporul roman. Ne-am revazut curand  la Paris, unde din prima zi a inceput proiectata lupta. Este activ atat in PNT din exil cat si in cadrul Consiliului National Roman, recent infiintat ; este un colaborator apropiat a lui Nicolae Penescu, presedintele PNT in exil, cel care a luat initiativa constituirii CNR. Exilul romanesc este insa profund divizat, in parte infiltrat si orgoliile si ambitiile nu permit o reala coagulare a acestuia. Dupa moartea lui N. Penescu in 1982, Ionitoiu devine presedintele PNT in exil, din care fac parte veterani ai inchisorilor comuniste : Alexandru Bratu, Nicolae Evolceanu, Dumitru Ionescu, Ovidiu Borcea, Alexandru Micle, etc.

In cei aproape 25 de ani petrecuti in Franta a luat o serie de initiative printre care : organizarea si participarea la manifestatii contra regimului de la Bucuresti,  trimiterea catre cancelariile occidentale de memorii privind incalcarea drepturilor omului in Romania,  in 1981 il sprijina pe R. Radina care ia initiativa comemorarii, la cimitirul din Soultzmatt, a soldatilor romani morti in Alsacia in Primul Razboi Mondial,  in 1984 infiinteaza impreuna cu R. Radina « Asociatia Detinutilor Politici Anticomunisti » si ia initiativa constructiei in cimitirul Montmartre a Monumentului victimelor comunismului din Romania pe care scrie : « Morti pentru Dumnezeu si Democratie », monument inaugurat cu prilejul vizitei in Franta a lui Corneliu Coposu, in februarie 1990.

Dupa evenimentele din decembrie ’89 C. Ionitoiu se deplaseaza adesea in Tara si participa activ in anii’90 la viata PNTCD. A adus, in primele zile ale lui ianuarie 1990, banii cu care s-a inscris PNTCD pe lista partidelor politice, reintrand astfel in legalitate. Este ales vice-presedinte al partidului, il sustine pe Corneliu Coposu si ia parte la diversele campanii electorale dealungul anilor ’90. In deceniul urmator participa cu oarecare regularitate la scoala de vara organizata anual de catre “Fundatia Academia Civica – Memorial Sighet”.

Cicerone Ionitoiu nu se desminte nici dupa ’89, ramane acelasi om intransigent care nu accepta nici un compromis. Denunta impostura asa-zisei revolutii din decembrie si pe  detinatorii puterii reale : fosta nomenclatura si fostii securisti. Sustine punctul 8 din Declaratia de la Timisoara si afirma ca numai «Procesul comunismului, cu masuri reparatorii, denuntarea si excluderea din viata publica a celor care au contribuit la genocid poate repara fibra morala a Neamului si aduce pacea sociala ». Deschide in instanta, in 2001, impreuna cu Ioan Rosca, procesul comunismului ; acesta a ajuns astazi la Curtea Drepturilor Omului de la Strasbourg. In ultimii ani a privit cu revolta si a denuntat impietatea si  impostura utilizarii numelui PNTCD, de catre cei care nu au nimic in comun cu acest mare partid al romanilor si care pana ieri erau in tabara tortionarilor.  Considera PNTCD legal de astazi ca fiind un anti PNTCD.

Dar Cicerone Ionitoiu este cunoscut si pentru publicarea unei importante literaturi privind sinistra perioada comunista. Este un cronicar al gulagului romanesc cu o opera memorialistica bazata in principal pe lucruri traite si marturii culese. Ea are imensa calitate de a exista si asta in contextul in care informatiile privitoare la subiectele abordate de Cicerone Ionitoiu sunt relativ rare si trunchiate, iar arhivele, care au fost fara indoiala curatite si pieptanate, nu sunt inca toate consultabile. Opera lui Ionitoiu formeaza o materie prima de o indeniabila importanta pentru istoricii perioadei Romaniei comuniste.

Din opera lui mentionez  in primul rand impresionantul dictionar, in 11 volume, intitulat: « Victimele Terorii Comuniste. Arestati, torturati, intemnitati, inchisi », ed. Masina de scris, Bucuresti, 2000 – 2008. Amintesc de asemenea : « Morminte fara Cruce », ed. Ion Dumitru, Freiburg, 1882 – 1885, 3 volume ; « Rezistența anticomunistă din Munții României. 1946-1958 », ed. Gîndirea Românească, București, 1993 ; « Cartea de aur a rezistenței românești împotriva comunismului », ed. Hrisovul, București, 1995 ; « Martiri și mărturisitori ai Bisericii din România (1948-1989). Biserica ortodoxă. » Vol. 1, ed. Patmos, Cluj-Napoca, 1998 ;. « Martiri și mărturisitori ai Bisericii din România (1945-1989)  Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Biserica Romano-Catolică », ed.Viața Creștină, Cluj, 2001 ; « Genocidul din România – Repere în procesul comunismului », Apologeticum, 2006 ediție electronică www.procesulcomunismului.com; « Memorii. Din tara sarmelor ghimpate », ed. Polirom, Bucuresti, 2009 ; « Memorii. Drama Romaniei vazuta din exil », ed. Polirom, Bucuresti, 2011; « Figuri de legenda”, ed. Fundația Academia Civică, Bucuresti, 2013.

Inainte de a incheia si de a-mi lua ramas bun definitiv de la prietenul meu Cici, trebuie sa arat ca el nu era numai un luptator neinfricat, ci si un om dotat cu o adanca sensibilitate. Imi aduc aminte cu cata nerabdare si emotie m-a asteptat cand m-am intors din Bucuresti, in 1980, epoca la care familia lui, nevasta si fiica, erau inca ostatece in Tara si carora le-am transmis anumite mesaje si de la care ii aduceam vesti.  Cici Ionitoiu are o familie care i-a fost  total devotata si solidara, o familie pe care a inconjurat-o cu multa dragoste si de care era mandru ; are 3 nepoti cu succese scolare si profesionale deosebite. Prezint, inca odata, familiei Ionitoiu cele mai sincere condoleantele atat din partea asociatiei La Maison Roumaine din Paris, al carui membru a fost, cat si din partea mea.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

 

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press