ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "coreea de nord"

coreea de nord

,

Casa Albă caută prin analize și strategii,  posibilitatea de a schimba a regimulde la Phenian sau de a intervenii militar pentru a pune capăt ameninţării nucleare nord-coreene, informează romaniabreakingnews.ro citând ca surse Wall Street Journal și Fox News.

Preşedintele Donald Trump a luat măsuri pentru a-şi asigura aliaţii din regiune, îngrijoraţi de evoluţiile din Coreea de Nord, că nu va abandona acordurile care susţin de decenii politica americană în Asia.

În urma promisiunii lui Trump de a opri Phenianul să mai testeze vreodată vreo rachetă balistică şi în baza acestei revizuiri a strategiei, care datează de două saptimani, unii analişti se aşteaptă la o schimbare în politică americană.

Această revizuire are loc în contextul unor evenimente care au tensionat recent stabilitatea în regiunea. Coreea de Nord a lansat luna trecută o rachetă balistică în Marea Japoniei, iar fratele vitreg al liderului nord-coreean Kim Jong-un a fost asasinat în Malaysia.

Gabriel NEGRU / București / RBN Press – 03.03.2017

,

Un ziarist american care a trăit 20 de ani în Ungaria: Părăsesc Ungaria pentru că mi-e frică să nu devină o Coree de Nord a Europei

Ziaristul american David Landry, care a hotărât să părăsească Ungaria după 19 ani pentru că nu mai consideră țara suficient de liberă pentru familia pe care și-a întemeiat-o aici, publică un articol de adio furios în Budapest Business Journal. Aici el relatează pe larg despre cum a ajuns la concluzia că Ungaria ar putea deveni o Coree de Nord a Europei și să considere foarte serios si relevant pentru actualele condiții din Ungaria un titlu pe care vroia să-l dea pe jumătate în glumă unui editorial scris la începutul primului mandat al premierului ungar Viktor Orban în 1998 „Viktor Orban mă sperie”. Acel editorial nu a fost publicat atunci pentru că redacția maghiară se temea de repercusiuni, chiar și în perioada de început a lui Orban.

Când am venit aici, localnicii m-au intrebat: “De ce Ungaria?” Acum, când le spun că părăsesc țara, ei răspund: “Este momentul potrivit”. Deci ce s-a întâmplat în ultimii 19 ani?

Am venit pentru prima dată în Ungaria în 1995, dorind să cunosc o bucățică de lume din afara SUA și mai ales acea parte a Europei pe care știrile de la televizor o zugrăveau ca trecând printr-o tranziție uneori violentă (cum a fost cazul României), dar atât de interesantă. Aici erau înlăturate regimurile comuniste susținute de Uniunea Sovietică, despre care ni se spusese mereu că nu vor pieri vreodată. La șase ani după ce Gyula Horn a deschis granițele Ungariei către Occident, perioada era deja numită „a Schimbărilor”.

Cu câteva sute de dolari în buzunar și trei ani de jurnalism în spate, am hotărât să rămân la Budapesta un timp – în vremurile de azi presupun că asta mă face unul dintre acei speculatori care vor să exploateze orice oportunitate, împotriva cărora premierului Viktor Orban îi place să peroreze. După ce am trecut cu bine de iarna 1995-1996, care fără nicio glumă sau exagerare, a fost o iarnă lungă, de-a dreptul cruntă, am descoperit în Ungaria un mediu prietenos străinilor și care venea în întâmpinarea lor. În general maghiarii se ridicau la înălțimea reputației lor de excelente gazde, persoane inteligente și cu mintea deschisă. Iar dacă le plăceau noile restaurante McDonald’s sau magazinele Adidas exagerat de mult pentru gustul meu, cine îi putea condamna pentru asta după deceniile de oprimare inumană?

„Viktor Orban mă sperie”

Au trecut câțiva ani, timp în care am lucrat la ziarul Budapest Week, care acum nu mai există. În alegerile naționale din 1998 a ieșit victorios Viktor Orban și ai săi „Tineri Democrați”, adică partidul de dreapta Fidesz, aflat și acum la guvernare. De-a dreptul bombastică părea gașca lui Orban, deși demagogia lor, atunci aflată în stadiu incipient, nu se compara cu cea a Partidului Micilor Proprietari Independenți condus de Jozsef Torgyan, cu care partidul lui Orban a format o coaliție electorală. Partidul Micilor Proprietari era considerat de străinii care trăiau în Ungaria ca reprezentând cea mai mare amenințare ideologică pentru progresul social al Ungariei.

Totuși, rebelul de altădată Orban și oamenii lui au obținut la limită o majoritate parlamentară pe un curent de xenofobie pe care chiar partidul său îl alimentase. La scurt timp după câștigarea alegerilor de către Orban, am scris un editorial cu titlul „Viktor Orban mă sperie”, titlu oarecum ironic pentru că Orban a dus o campanie la fel de slabă cum a fost de exemplu cea a lui Ronald Reagan din perioada Războiului Rece din anii 80.

Cu toate acestea, echipa maghiară a ziarului a considerat că publicația nu trebuie să publice articolul de teama represaliilor. Concluzia redacției era că „Viktor Orban conduce cu mână de fier”, așa că articolul nu a fost publicat niciodată. Eu am luat-o ca un fel de capitulare, de predare în fața principiilor presei libere promovate de presa occidentală, dar până la urmă am ajuns la concluzia că poate am exagerat un pic.

Cu siguranță că istoria nu poate merge decât într-un singur sens, mă gândeam eu, iar guvernul condus de Orban și-a demonstrat dorința de a continua neabătut pe calea pe care porniseră socialiștii, spre intrarea în Uniunea Europeană. Nu degeaba cu un an înainte poporul votase în număr copleșitor în favoarea intrării în NATO într-un referendum, iar o majoritate aproape la fel de masivă a sprijinit la urne intrarea în UE. Guvernul Fidesz nu a reușit să se opună devalorizării continue a monedei naționale și multinaționalelor care și-au înfipt rădăcinile din ce în ce mai adânc în Ungaria. Dar la scurt timp după acea perioadă lucrurile au început să o ia la vale.

Prăbușirea stângii și criza economică

Cine ar fi putut să prevadă eșecul mai mult decât jenant, care a avut loc aproape peste noapte, al formațiunilor de stânga, din 2006, din cauza aberațiilor exprimate înfumurat de premierului de atunci, socialistul Ferenc Gyurcsany? Cu siguranță mult mai puțină lume decât cei binecuvântați cu puterea de a prevedea criza bancară internațională, care a urmat la scurt timp după aceea.

Timp de doi-trei ani comunitatea internațională s-a confruntat cu o schimbare foarte mare, comparabilă doar cu „Schimbările” de la sfârșitul anilor 80 – începutul anilor 90. Din cauza dezertărilor din partidul socialist ungar MSzP și mutării în tabăra adversă, orice urmă de sistem democratic rațional, realist, multipartit a fost spulberată instantaneu, iar partidul Fidesz al lui Orban a obținut o majoritate constituțională, învățând lecțiile după primul mandat ratat.

În acest moment mi-am dat seama că lucrurile arătau cu adevărat prost, dar că în mod evident chiar și un lider care visează să conducă cu mână de fier trebuie să răspundă îngrijorărilor UE privind chestiuni mai importante; până la urmă economia suferindă a Ungariei din perioada crizei financiare internaționale a fost susținută neîntrerupt cu fonduri europene. (În 2012 de exemplu, fonduri europene de aproximativ 4,7 miliarde de euro au fost alocate Ungariei, în timp ce PIB-ul Ungariei era de 96,6 miliarde de euro. În plus, un procent copleșitor, de 99,8% din investițiile publice, au fost finanțate din fonduri UE în perioada bugetară respectivă.

Și dacă reacția guvernului condus de Fidesz față de interesele bancare internaționale considerate responsabile pentru problemele economice din ultimii cinci-șase ani este cu siguranță una extremă, le-ar fi convenit băncilor o pedeapsă de tipul celei aplicate sistemului bancar din Islanda, unde sistemul bancar a fost lăsat de guvern să se prăbușească?

Dictatura gulașului

Dacă mă uit în urmă, nu îmi dau seama exact care a fost ultima picătură care m-a determinat să îmi pun problema să părăsesc această țară pe care am ajuns să o admir și să o iubesc – dar cu siguranță s-a întâmplat cândva în ultimii doi ani. Poate a fost „campania” stângace și de-a dreptul jalnică dusă de partidele de stânga la alegerile parlamentare de anul acesta. Poate a fost situația tensionată creată în jurul așa-zisului monument în memoria Holocaustului.

Cei critici la adresa construirii unui monument în care vulturul imperial reprezentând Germania îl atacă pe îngerul Gabriel, reprezentând Ungaria, spun că statuia ar minimiza rolul jucat de Ungaria în deportarea a aproximativ 400.000 de evrei în lagărele de concentrare.

Poate a fost schimbarea de atitudine a agenției de știri de stat din Ungaria MTI, care a transformat serviciul de știri național într-o portavoce pentru mesajul transmis într-un limbaj de lemn propagandistic al guvernului aflat la putere. noua lege care interzice fotografierea altor oameni fără acordul lor expres sau legea care limitează libertatea online. Potrivit acestei legi, operatoriii site-urilor sunt responsabili pentru comentariile nepotrivite de pe siteuri, chiar dacă acestea sunt moderate sau eliminate la cerere. Sau poate a fost vorba de numirea ca vicepreședinte al parlamentului a unui fost skinhead care s-a manifestat rasist fără vreun scrupul.

Dar un lucru pot spune cu siguranță: Astăzi nu văd vreun viitor roz pentru copiii mei (pe jumătate maghiari, unul în vârstă de opt ani și jumătate și unul de șapte ani. Și nu mă mai simt binevenit și ca putând avea o contribuție la binele țării din cauza „nefericitei” posturi în care mă aflu, de cetățean străin.

În timpul Războiului Rece, puținele informații pe care le primeam în SUA despre Ungaria comunistă erau legate de sistemul cunoscut în Ungaria ca „Socialismul de tip Gulaș„, regimul comunist din Ungaria, mai puțin opresiv decât în România. Un prieten mi-a descris sistemul ca fiind de tipul „Dacă nu comentezi, îți dăm câte ceva. „Ceea ce se întâmplă în prezent în Ungaria (precum și în alte țări, inclusiv în România și, lucru cu adevărat de speriat, și în Rusia) poate fi descris ca „Dictactura Gulașului”.

Într-o „Dictatură a Gulașului”, toate elementele care ilustrează cultura consumului specifică secolului XXI rămân foarte prezente; cetățenii sunt (oarecum) liberi să călătorească prin lume, în timp ce spiritul de liber întreprinzător este regula în economie (până la un punct) . Dar având în vedere cât de departe merg visele guvernului despre „noua ordine mondială”, supunerea față de dictatele lui Orban devine obligatorie. Și dacă unii consideră acest editorial ca fiind paranoia lipsită de orice bază reală, poate că și-ar schimba părerea dacă ar avea o discuție cu nefericitul fost editor al publicației maghiare Origo.hu, care a scris despre risipa din banii publici a secretarului de stat Janos Lazar, si care a fost apoi demis.

La nivel geopolitic, faptul că Ungaria ațâță cei doi poli de putere să fie în competiție unul cu celălalt pentru ca Ungaria să câștige nu poate decât să înrăutățească poziția precară a Ungariei de co-dependență față de marile puteri. Pe de-o parte perorează în discursul public împotriva invaziei Crimeei de către Rusia, iar pe de altă parte Orban și ai săi sunt perfect dispuși să „vândă (Rusiei n.red.) securitatea energetică” a țării prin modernizarea singurei centrale a Ungariei, de la Paks. Compania de stat rusească Rosatom va acorda Ungariei un împrumut de 10 miliarde de euro pe 30 de ani pentru acest proiect.

Între timp premierul Orban ignoră exodul de creiere prin care cele mai strălucite minți ale țării caută pajiști mai verzi în altă parte (aproape oriunde în altă parte). Un studiu recent arată că în medie cetățenii maghiari care trăiesc în străinătate trimit în țară aproximativ 5.200 de dolari pe an – echivalentul a peste 40% din salariul mediu anual: o soluție ideală pentru a ține la distanță pe oricine care și-ar imagina alternative, departe de posibilitatea de a fi un pericol prin influența lor asupra prietenilor și familiei de aici.

Acum ni se spune că șomajul în Ungaria este la cel mai mic nivel din istorie, în schimb faptul că aproximativ 6,4% din forța de muncă ocupată sunt „forță de muncă protejată”, care câștigă maximum 35% din salariul mediu, care nici el nu este prea mare, este o informație trecută sub tăcere de sursele de știri cărora li s-a pus botniță.

Dar cum rămâne cu Uniunea Europeană? Cu siguranță că respectarea drepturilor civile în statele membre este un principiu fundamental al acestui experiment internațional de proporții? Greșit, sugerează Bruxelles-ul. Amenințările UE de a nu plăti fonduri vitale pentru Ungaria s-au dovedit lipsite de fundament de fiecare dată în ultimul deceniu, birocrații împotriva cărora Fidesz latră mereu ignorând fiece regres al Ungariei. Parțial din cauza acestei atitudini îngăduitoare, Ungaria este în prezent folosită drept exemplu de cei care vor să părăseasca UE.

Oare chiar aceasta este Ungaria reală? A fost gândirea progresistă din anii 90 doar o minciună? Oare ascensiunea partidului extremist Jobbik, de-a dreptul barbar, exprimă sentimentele secrete ale țării? Este Ungaria menită să devină Coreea de Nord a Europei – o națiune despotică formată din muncitori și care promovează anti-intelectualismul?

În calitatea mea de fost rezident al acestei țări pot spune acest lucru. Temerea mea, pe care o simțeam pe jumătate în glumă în 1998, a devenit suficient de reală în prezent încât să pot să spun că la momentul când veți citi acest articol, familia mea și cu mine vom fi deja „în siguranță” la bordul unui avion către alte zări. Și sper din toată inima că într-o bună zi copiii mei vor putea să trăiască din nou într-o Ungarie care promite.

Acest lucru este foarte greu de imaginat azi – dar la drept vorbind și despre Uniunea Sovietică aveam impresia că va dăinui mereu.

Sursa: eurotv.md, ZiarulFinanciar via R.B.N. Press

,

ACTUALIZARE !

ESTE SIGUR ACUM. NATO VA LOVI ȚINTE MILITARE ALE REGIMULUI Bashar al-Assad, ÎNSĂ NU VOR FI ACȚIUNI MILITARE CE VOR IMPLICA TRUPE LA SOL.

În urma consultării cu membrii ai Congresului American, Președintele Statelor Unite al Americii a decis că vor reacționa militar împotriva masacrelor ce au loc în Siria.

„…Am luat  decizia că America  trebuie să ia măsuri. Dar eu, de asemenea, cred că vom fi mult mai eficienți, vom fi mai puternici, dacă vom lua măsuri împreună ca o singură națiune. Și astfel aceasta ne oferă  oportunitatea nu numai de a prezenta la toți membrii Conducerii Congresului  American și diferitelor Comisii de Politică Externă dovezi cu privire la motivul convingerii că armele chimice au fost folosite de către regimul Assad, dar, de asemenea, ne dă o oportunitate de a discuta și explica de ce este atât de important ca acest regim să fie tras la răspundere.” Președintele Barack Obama

Președintele Obama a spus ca se cere Congresului acordul pentru luarea de măsuri militare, și a subliniat că planul elaborat nu implică trupe terestre:

  • „Acesta acțiune este un pas de proporții limitate, care va trimite un mesaj clar nu numai pentru regimul Assad, dar și pentru alte regimuri care ar putea fi dispuse la încălcarea acestor norme internaționale și că există consecințe pentru aceste încălcări. Ea ne dă capacitatea de a degrada capacitățile lui Assad atunci când vine vorba de arme chimice. De asemenea, acțiunile noastre se încadrează într-o strategie mai largă, care trebuie să ne asigure că putem aduce in timp un fel de consolidare a opoziției, a presiunii diplomatice, economice și politice necesare, astfel încât în cele din urmă să avem o tranziție ce poate aduce pacea și stabilitatea nu numai în Siria, dar și în regiune.”

Din discursul Președintelui Barack Obama:

„Iată întrebarea mea pentru fiecare membru al Congresului și fiecare membru al comunității mondiale: Ce mesaj dăm noi în cazul în care un dictator poate gaza și ucide sute copii pe față fără să i se întâmple nimic? Care este scopul sistemului internațional pe care l-am construit în cazul în care o interdicție privind utilizarea de arme chimice, care a fost aprobată de guvernele a 98 la suta din țările lumii și aprobată cu o majoritate covârșitoare de către Congresul Statelor Unite nu este  pusă în aplicare?”

„…Dar noi suntem  Statele Unite ale Americii, iar noi nu putem și nu trebuie să închide ochii la ceea ce sa întâmpla în Damasc. Din cenușa războiului mondial, am construit o ordine internațională și am pus în aplicare reguli internaționale pe care le-am dat un sens. Și am făcut-o pentru că noi credem că drepturile indivizilor de a trăi în pace și demnitate depinde de responsabilitățile națiunilor. Noi nu sunt perfecți, dar această națiune mai mult decât oricare alta a fost dispusă să îndeplinească aceste responsabilități.”

 SURSA whitehouse.gov

Traian Băsescu: Îndepărtarea lui Assad poate aduce Rusia în Transnistria!

Considerați că este posibilă o intervenție în Siria alături de SUA?

Răspunsul categoric este nu, pentru că SUA pun problema unei intervenții chirurgicale, dar asta nu înseamnă că, dacă SUA vor lua decizia de a interveni în Siria, nu vom fi solidari, pentru că nici România nu poate accepta ideea folosirii gazelor toxice de luptă. Problema pe care o avem este următoarea: unde ne ducem cu o astfel de intervenție? La întâlnirea cu Corpul Diplomatic Român, am spus că ne menținem liniile de politică externă, prudență față de intervenția în forță în Siria și solidaritate cu aliații noștri care vor lua această decizie. Spun solidaritate pentru că n-o să mă consulte nimeni, știind că n-am capabilități militare pentru tipul de intervenție pe care mizează SUA acolo. Astfel de capabilități le au doar câteva țări: SUA, Marea Britanie, Franța și Canada.  Am vorbit despre nevoia de prudență pentru că sunt diverse abordări ale statelor din jurul Siriei. Turcia vrea o intervenție directă la sol, Iordania va fi solidară, Iranul are alte obiective,  Israelul are alte obiective. Problema care se pune în cazul unei intervenții militare, chirurgicale a SUA este: această intervenție va avea sau nu va avea ripostă? SUA programează o intervenție de două zile, 100 sau 200 de rachete Tomahawk pentru diminuarea capacității armatei siriene de a utiliza gaze toxice.

Va riposta Damascul sau nu?

După părerea mea, va riposta. Ce se întâmplă dacă Damascul lovește unul dintre distrugătoarele americane? Cât de chirurgicală va mai rămâne operațiunea? Cum va reacționa Hezbollahul, care este în Siria? Va genera provocări aruncând racheta peste Israel și Turcia? Dacă Turcia primește câteva rachete pe teritoriu, trase nu de armata siriană, ci de Hezbollah, va invada Siria? De aceea, eu am spus prudență. Nu poți să gândești politica externă în astfel de situații ca pe o nuntă la care te duci cu floricica în piept. Să facem ultimul scenariu: cade Guvernul Assad, iar actualul front de eliberare națională vine la putere. Cu care din secțiuni? Cu al-Qaeda? Cu alte grupări teroriste, cu Frații Musulmani? Care din facțiuni va dobândi puterea? Ce se întâmplă cu influența rușilor în Siria odată cu schimbarea Guvernului Assad, în urma unui război care înseamnă un măcel? Mai rămâne Rusia cu singura ei bază din Mediterana de Est, dacă vine altcineva în locul lui Assad? Presupunem că îndepărtarealui Bashar al-Assad va genera pierderea acestei baze, unde se va recompensa Federația Rusă ca pierdere de prestigiu? După Kosovo, s-a compensat în Georgia. Ce ar fi cel mai la îndemână acum? Transnistria. Lucrurile sunt mult mai complicate și sunt obligat să gândesc în termenii cei mai răi. La fel de bine se poate ca Guvernul Assad să nu reacționeze și să-și încaseze cele 200 de rachete. Mai există un risc. Dacă nu reacționezi la bomba atomică a săracului, pentru că astea sunt gazele toxice de luptă, te gândești să nu reacționezi nici la bomba atomică a Coreei de Nord, nici la cea a Iranului.

Cum vi se pare reacția președintelui Obama de a trimite la Congres decizia de atacare a Siriei?

Marea Britanie a ajuns la Parlament, SUA au ajuns la Parlament, Franța a decis să meargă în Parlament. Avem problema legitimității, pentru că nu s-au utilizat gaze toxice în raport cu alt stat. Siria nu este semnatara Convenției (n.r.- Convenția privind Armele Chimice), de asta și are acest tip de armament. Prudența în decizie și în acțiune mi se pare esențială pentru pacea lumii

Sursa:  ro.stiri.yahoo.com

Rusia avertizează asupra unui dezastru nuclear, dacă Siria va fi atacată!

Un atac militar asupra Siriei poate duce la o catastrofă nucleară, dacă o rachetă va lovi un reactor cu uraniu radioactiv, a avertizat un purtător de cuvânt al ministerului rus de Externe. Intervenția sa vine în contextul în care SUA se află tot mai aproape de o intervenție militară în Siria.

„Dacă o rachetă lovește, voit sau din întâmplare, reactorul miniatură sursă de neutroni (MNSR), de lângă Damasc, consecințele vor fi catastrofale, adică va fi provocată poluarea teritoriilor învecinate cu uraniu puternic îmbogățit și cu produse de fisiune și să facă imposibile controlarea și păstrarea materialelor de fisiune stocate în acest obiectiv”, a afirmat Alexander Lukașevici, potrivit site-ului Russia Today.

Responsabilul rus a mai spus că există riscul contaminării întregii regiuni „cu uraniu îmbogățit”. De asemenea, nu va mai putea fi ținut sub control materialul nuclear, care riscă să ajungă pe mâini greșite.

Anterior, președintele rus Vladimir Putin a avertizat Congresul american împotriva aprobării unor acțiuni militare în Siria, care ar constitui, în opinia sa, o „agresiune”, în cazul în care ar avea loc „în afara cadrului Națiunilor Unite”.

În cazul în care Congresul american, care examinează autorizarea unui recurs la forță împotriva regimului de la Damasc, dă undă verde unor acțiuni militare, Statele Unite „ar autoriza o agresiune, deoarece tot ceea ce se face în afara Consiliului de Securitate al ONU este o agresiune, cu excepția autoapărării”, le-a spus Putin unor membri ai Consiliului pentru Drepturile Omului de la Kremlin, potrivit agențiilor ruse.

Sursa: ziuanews.ro

Articolul de bază:

În Mediterană are loc o mobilizare impresionantă de trupe americane, britanice și franceze, escadrilele fiind deja mobilizate în poziție de atac spre direcția SIRIA ! Obama așteapta totuși decizia Congresului. O profetie biblica sugereaza ca razboiul din Siria a fost prezis acum 2.500 de ani. Ce spun teologii?

Un atac occidental este iminent, însă președintele Bashar al-Assad preferă să-și țină toți așii ascunși – și are destui, mai ales după întăririle promise de Rusia și Iran.

În ultima săptămână, amenințările Vestului la adresa regimului condus de familia Assad s-au acutizat de la o zi la alta. În Mediterană are loc o mobilizare impresionantă de trupe americane, britanice și franceze, escadrilele fiind deja mobilizate în poziție de atac.

În tot acest timp, Damascul a răspuns retoricii tot mai agresive fără a face referire la forțele proprii. Replicile de acest fel au fost lăsate de Assad pe seama celor mai vehemenți aliați ai săi: Iranul a amenințat că va ataca imediat Israelul dacă SUA vor conduce o ofensivă în Siria, în timp ce Moscova a amenințat cu „consecințe catastrofale” și a început să trimită la rândul ei întăriri în Mediterană.

Astfel că, deja, conflictul sirian a fost externalizat și transformat într-o luptă prin interpuși a marilor puteri. Însă adevărata forță a armatei controlate de președintele sirian s-ar putea dovedi a fi problema reală pentru vestici, după cum a subliniat până acum în nenumărate rânduri senatorul american John McCain.

Cât de puternică este armata siriană?

Trupele lui Assad ar putea fi mult mai puternice decât credem – în primul rând pentru că știm foarte puține despre ele. La sfârșitul lunii martie, se estima că armata siriană numără peste 170.000 de trupe terestre, potrivit Institutului Internațional pentru Studii Strategice. Dintre acestea, în jur de 50.000 sunt soldați de elită, din comandouri instruite și sprijinite de luptători iranieni, libanezi, din Hezbollah și de ofițeri nord-coreeni. Suficient pentru a reprezenta o provocare serioasă, în contextul în care americanii cel mai probabil nu vor trimite deloc astfel de trupe din cauza nemulțumirii populației față de implicarea SUA în războiul din Irak.

Armament rusesc, mânuit de luptători înrăiți

Artileria din acestă armate este, în cea mai mare parte, de proveniență rusească sau bazată pe tehnologia Moscovei. Potrivit Institutului, Assad are 5.000 de tancuri multirol, echipate cu sisteme de peenetrare, explorare și sprijinite de infanterie. Pe lângă acestea, 3.000 de tunuri Howitzer, mortiere și alte lansatoare de proiectile de dimensiuni mari stau la dispoziția președintelui. 350 de avioane de luptă stau și ele pregătite, atât aparate menite să se lupte în aer, cât și aeronave proiectate pentru atacarea țintelor de la sol. Acestora li se adaugă 100 de elicoptere despre care nu se știu prea multe detalii, însă ale căror capabilități generale includ transportul de trupe, misiuni de recunoaștere și atacuri aer-sol. Flota include două nave de luptă care se pot lansa în atacuri asupra submarinelor. Însă cea mai temută piesă din arsenalul lui Assad este arm chimică, pe care ar fi folosit-o de mai multe ori din martie 2011, de când izbucnit războiul civil dintre forțele controlate de el și rebelii sirieni. Regimul sirian ar avea astfel tehnologia necesară pentru folosirea iperitei, un agent chimic cunoscut și ca „gaz muștar”, foarte persistent, al cărui efect durează mai multe zile, și a gazului sarin, un alt agent letal, care pătrunde în organism prin piele sau prin inhalare. Iperita lasă urme după folosire, gazul sarin se evaporă la mai puțin de două minute de la elibarea sa în aer. Cei până la 1.300 de oameni care au murit săptămâna trecută într-un cartier din Damasc ar fi fost atacați cu gaz sarin. ONU a confirmat că s-au folosit „substanțe chimice”, însă concluziile finale ale anchetei asupra acestui atac încă nu au fost prezentate.

De ce își ascunde Assad puterea?

Un alt as important din mâneca lui Assad este fragmentarea excesivă a opoziției siriene. În momentul de față, războiul civil din Siria s-a extins pe atât de multe planuri încât rebelii nu mai luptă doar cu regimul, ci se luptă între ei. Situația poate fi observată cel mai bine în nordul țării, în orașul Ras al-Ayn, unde forțele kurde se confruntă cu islamiștii radicali. Pe lângă faptul că aici are loc o ciocnire constantă între kurzi, arabi și facțiunile jihadiste, orașul este despărțit doar printr-o poartă de oțel de trupele Turciei – un inamic implacabil al oricărei forme de separatism kurd. Vălul de mister în care este însă învăluită armata siriană este pus de analiști pe seama dorinței lui Assad de a-și proteja obiectivele strategice, dar și a încercării sale de a nu-și divulga furnizorii de armament, riscând astfel să-și piardă aliații.

Sursa: adevarul.ro

Obama amana razboiul cu Siria, spre nemultumirea complexului industrial militar american…   și totuși masina militara o data pusa în functiune este greu de oprit si pe aceasta mizeaza promotorii razboiului. Chiar si cu presedintele neconvins, este usor de gasit un pretext pentru declansarea bombardamentelor, iar lui Obama, cu toata autoritatea pozitiei pe care o are, s-ar putea sa-i fie greu sa evite cursul razboiului. Corespondentul Fox News de la Departamentul de Stat prezenta, sâmbata, ca „sigura” o actiune împotriva regimului sirian, chiar si în cazul în care Congresul va respinge interventia militara.

Decizia presedintelui Barack Obama de a cere votul Congresului cu privire la un atac asupra Siriei i-a luat prin surprindere pe adeptii interventiei militare americane si pe analistii politici deopotriva, dupa ce toate pregatirile sugerau un atac iminent asupra obiectivelor militare siriene.

Presedintele si-a argumentat decizia prin dorinta de a cere acordul Congresului – organul legislativ al Statelor Unite, care este reprezentantul poporului, asa cum prevede Constitutia. Criticii argumenteaza ca orice amânare este doar un semn de slabiciune care îi va dezamagi pe aliati si îmboldi pe inamici. Obama a argumentat în discursul sau de sâmbata dupa-amiaza ca o amânare nu înseamna o renuntare la pedepsirea presedintelui sirian Bashar al-Assad, fortele armate americane fiind pozitionate si actualizându-si tintele în permanenta. Criticii sai sustin însa ca regimul lui Assad va avea timp sa-si întareasca apararea si sa ascunda armele. Nu în ultimul rând, si decizia Parlamentului britanic de vineri, de a nu permite trupelor britanice sa ia parte la conflict, pare sa fi cântarit în razgândirea lui Obama.

 

„Este poate cea mai proasta decizie pe care o putea lua. Dupa ce a vorbit de «linia rosie» pe care Assad nu are voie sa o treaca, în acest moment o actiune militara nu mai poate fi evitata”

 

-a declarat John Bolton fostul amabasador la ONU si unul dintre criticii ferventi ai lui Obama. Republicanii John McCain si Lindsey Graham, doi dintre cei mai duri adepti ai razboiului, l-au avertizat pe presedinte ca nu vor fi multumiti daca actiunea militara împotriva Siriei va fi una limitata.

Dar au existat si reactii pozitive la anuntul lui Obama, atât în tabara democrata, cât si în cea republicana. „Administratia va trebui sa explice cum sunt afectate interesele americane” de actiunile regimului sirian, a declarat Alan Grayson, deputat de Florida al Partidului Democrat . „N-am auzit nicio explicatie în acest sens, cred ca singurii care doresc interventia militara sunt reprezentantii complexului industrial militar”, a adaugat el.

Complexul industrial militar american este un termen care caracterizeaza industria de armament si tentaculele sale care ajung în fortele armate, Congres, lobby si chiar formatorii de opinie. Pe lânga ocazia de a-si testa fortele armate în situatii reale de lupta, orice interventie militara americana înseamna zeci de miliarde de dolari care se scurg în bugetul industriei de armament si în conturile miliardelor de furnizori privati de tehnica militara, consultanta si sprijin logistic. Pentru acesti furnizori, orice noua implicare militara în lume înseamna mai multe contracte.

Toate interventiile militare majore ale Statelor Unite din ultimii 20 de ani au urmat acelasi model: o criza interna cu victime umane, care trebuie neutralizata înainte de a se extinde. Cancerul trebuie oprit, dictatorul trebuie pedepsit. Fie ca a fost vorba de bombardarea Serbiei, motivata de epurarea etnica a albanezilor din Kosovo de fortele lui Slobodan Milosevici, de razboiul din Irak, motivat de armele de distrugere în masa care s-au dovedit inexistente, sau de razboiul din Afganistan, motivat de razboiul împotriva terorismului, toate au avut un pretext care, daca a existat cu adevarat la un moment dat, actiunea militara americana care a urmat a fost disproportionata ca intensitate si durata si nu lipsita de „victime colaterale” printre civili.

Sase nave de razboi, dintre care cinci dotate cu rachete Tomahawk, si o nava amfibie cu 2.200 de infanteristi au fost pozitionate de acum câteva saptamâni în Marea Mediterana în anticiparea atacului asupra Siriei, desi înca de la începutul crizei din Siria a fost exclusa absolut posibilitatea unei descinderi cu trupe pe teren. Imagini cu victimele atacului chimic din Siria au fost difuzate la nesfârsit în programele de stiri în fiecare seara, în ultima saptamâna, desi spatiul alocat evenimentelor externe la posturile de televiziune americane este de obicei nesemnificativ. Iar alocutiunea lui John Kerry de condamnare a lui Assad a depasit în patos discursul lui Colin Powell de la Natiunile Unite despre armele de distrugere în masa ale lui Saddam Hussein, care a precedat atacarea Irakului.

Decizia lui Obama de a cere aprobarea Congresului este una extraordinara, iar daca teoria influentei complexului militar industrial se confirma, atunci Obama ar putea fi primul presedinte în ultimii 20 de ani care nu se lasa „impresionat” usor. Fie ca este cu adevarat informat si a realizat perspectiva clara a posibilelor complicatii pe care o noua implicare militara în Orientul Mijlociu le-ar avea, fie ca îsi calculeaza doar precis miscarile, urmând teoria jocului în toti pasii pe care îi urmeaza, Obama pare sa stea pe propriile lui picioare. Una dintre caracteristicile presedintiei lui înca din campania electorala dinaintea primul mandat, este aceea ca a fost înconjurat de echipe puternice de consilieri si masuratori de opinie care i-au calculat exact sprijinul, sansele si miscarile, în toti pasii pe care i-a urmat. Fie ca a fost vorba de Legea Sanatatii, de decizia retragerii din Irak si Afganistan sau de legalizarea casatoriilor gay si relatiilor deschise în armata, care desi nu i se poate atribui direct este legata de administratia sa – deciziile majore luate sub Obama au fost validate de sprijinul popular, în pofida criticilor initiale. Altele, precum închiderea centrului de detentie de la Guantanamo sau asasinatele de suspecti teroristi, ramân înca în dezbaterea publica.

Masina militara o data pusa în functiune este greu de oprit si pe aceasta mizeaza promotorii razboiului. Chiar si cu presedintele neconvins, este usor de gasit un pretext pentru declansarea bombardamentelor, iar lui Obama, cu toata autoritatea pozitiei pe care o are, s-ar putea sa-i fie greu sa evite cursul razboiului. Corespondentul Fox News de la Departamentul de Stat prezenta, sâmbata, ca „sigura” o actiune împotriva regimului sirian, chiar si în cazul în care Congresul va respinge interventia militara. Analize semantice se fac pe formularea din discursul presedintelui: „Am decis ca Statele Unite trebuie sa întreprinda o actiune militara” asupra regimului sirian. Este de anticipat ca în saptamâna urmatoare se va da o adevarata lupta în culisele scenei politice, bazata pe justificari si formulari, pentru ca rezolutia propusa Congresului sa poata obtine sprijinul necesar. Ramâne de vazut daca decizia lui Obama de a nu actiona militar precipitat va slabi imaginea Americii în lume sau o va întari, atât pe plan intern cât si extern. De asemenea este de urmarit cum reactiile interne si internationale din urmatoarele zile vor influenta atitudinea Congresului.

Cu o opinie publica americana care se opune majoritar implicarii Statelor Unite într-un razboi, cu un sprijin international redus si cu opozitia Chinei si a Rusiei, Obama se pare ca a preferat, cel putin pe moment, solutia cea mai înteleapta. „A actiona corect înseamna a actiona cu tarie”, si-a argumentat el pozitia. Saptamâna viitoare, presedintele american va merge la Sankt-Petersburg la summitul G20, iar Congresul va reveni din vacanta peste înca o saptamâna, asa ca votul cu privire la atacarea Siriei ar putea avea loc la o data apropiata de 11 septembrie, aniversarea atentatelor teroriste de la World Trade Center. Daca adaugam si reuniunea Adunarii Generale a ONU care are lor traditional în a doua jumatate a lunii, se anunta un septembrie încarcat.

Sursa analizei: inprofunzime.md

VIDEO ARMATA SIRIANĂ

Blindate ale armatei Siriene în acțiune…

Tanc al armatei Siriene (T 72 – rusesc) în acțiune într-un oraș din Siria…

O profetie biblica sugereaza ca razboiul din Siria a fost prezis acum 2.500 de ani. Ce spun teologii?

Distrugerea orasului Damasc, capitala Siriei, ar fi fost insa prezisa de acum 2.500 de ani, cred unii crestini.

Potrivit unor bloguri crestine, un fragment din Vechiul Testament vorbeste exact despre acest subiect.

Este vorba de un citat din Cartea lui Isaia, capitolul 17: “Iata, Damascul va inceta sa mai fie un oras si va deveni un morman de ruine. Orasele vor fi parasite pentru totdeauna”.

Desi unii crestini cred in adevarul acestei profetii si asteapta implinirea ei, cei mai multi teologi spun ca textul nu trebuie interpretat literal, scrie Time.

“Nu putem interpreta asa Biblia, ar fi absurd. Este un text antic si vorbeste despre evenimente din trecut. Nu putem compara acum Statele Unite cu anticul Babilon”, spune profesorul Walter Brueggmann, de la Seminarul Teologic Columbia.

Damascul si Siria sunt mentionate deseori in Biblia, chiar si in Noul Testament. Dupa cum scrie inFaptele Apostolilor, in apropiere de acest oras a fost convertit la crestinism cel care avea sa devina apostolul Pavel.

Sursa: protv.md

 

Razboiul din Siria: Distrugeri, Moarte, Durere, Victime Nevinovate…

 

Surse foto: inliniedreapta.net , www.cugetliber.ro , unimedia.info , stirileprotv.ro , www.realitatea.net, npr.org

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press