ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "copii români"

copii români

,

Institutului Român de Studii și Cercetări Avansate Giftel Education, a dat publicității rezultatele studiilor recente, prin care în România numărul copiilor supradodați este peste media mondială, iar unul din patru copii are coeficientul de inteligență de peste 130. Din păcate însă, puțini dintre aceștia au și șansa unei educații care să le valorifice potențialul scrie Deleanu Diana pe adevărul.ro citat de romaniabreakingnews.ro

O definiție completǎ a supradotǎrii a fost prezentatǎ în Raportul Maryland, propus de Comisia pentru Educație a Ministerului Educației din Statele Unite, la Congresul pe tema educației din 1971.

Conform acestei definiții, copiii supradotați și talentați sunt acei copii capabili de performanțe ridicate, care demonstreazǎ achiziții și/sau abilitǎți potențiale, precum: capacitate intelectuală generală, aptitudine academică specifică, gândire creativă sau productivă, capacitate de lider, arte vizuale și reprezentative, capacitate psihomotorie.

„E clar că vorbim de un copil care are abilități peste medie în diverse domenii. Putem vorbi de științe exacte, artistice, ureche muzicală, dexteritate în mișcări pentru dansuri, dar și abilități sportive, cum ar fi constituție atletică sau suprarezistență”, ne-a declarat medicul Valentin Boldea.

Oamenii supradotați constituie un grup aparte, care se diferențiază prin personalitate, stil de învățare, mod de interacționare cu semenii iar ei trebuie să fie considerați persoane cu nevoi speciale, tocmai pentru că sunt speciali.

Cum își dau seama părinții că au un copil supradotat ?

Preocuparea pentru identificarea copiilor supradotați este, în primul rând, la nivelul familiei. Nu este prea ușor să identifici un nivel de inteligență peste medie, fără instrumente adecvate și mai ales, din perspectiva părintelui, pentru care cel mic este mereu deosebit și special. Potrivit medicului Valentin Boldea, “indicat este ca de la o vârstă fragedă, cel mic să fie înscris în diverse activități. Chiar de la doi ani poate fi inclus în colectivități, în diverse cluburi, unde se poate face o selecție. IQ-ul este cel care va stabili dacă din punct de vedere al inteligenței cel mic este peste medie. Atenție însă – mai nou nu se mai discută că un IQ mare aduce automat succesul, ci și o pondere importantă de coeficient emoțional. Acesta asigură adaptabilitatea celui mic, în diverse situații. Din păcate, mai ales în România, acești copii se pierd din cauza faptului că părinții nu le testează din timp capacitățile fizice și intelectuale.”

Părinții eficienți sunt în permanent în contact cu educația copiilor lor, cu cercetarea din domeniul educației, în general. Când un părinte face efortul de a veni în întâmpinarea unui copil talentat, ar trebui să-l înștiințeze și pe profesor sau pe directorul școlii. Părinții trebuie să știe că Legea 17/2007 pentru educația tinerilor supradotați, capabili de performanță înaltă garantează “dreptul la o educație diferențiată, ca ansamblu de programe educaționale formale, nonformale și informale, adecvate dezvoltării segmentului de populație reprezentat de tinerii supradotați, capabili de performanță înaltă, caracterizat prin nevoi particulare.”

Cum putem recunoaște un copil supradotat?

Potrivit specialiștilor, copiii talentați dorm mai puțin decât alți bebeluși. Din clipa în care pot vorbi, acești au multe întrebări și păreri ferme.

“Există teste psihologice pe care le pot face de la 2 ani și care pot să determine personalitatea copilului supradotat. Unii au personalitate de lider, alții sunt colerici, alții sunt mai delăsători. Toate aceste caracteristici pot fi orientate către un domeniu sau altul. Așa poți observa dacă e migălos în lucruri practice, de exemplu. Mulți au o curiozitate excesivă, iar din întrebările lor îți poți da seama de gradul de sclipire”, a declarat medicul Valentin Boldea.

Din păcate, nici sistemul școlar nu îi ajută prea mult pe cei supradotați. Rolul cel mai important în educația copilului îl are tot părintele. Este foarte important ca acesta să facă diferența dintre educație formală, care se face la școală și cea non-formală, prin cultivarea pasiunilor. “Din păcate, în școală nu prea valorificăm aceste cazuri, pentru că este prea generalistă. Și nici nu mai avem acei descoperitori de talente”, ne-a declarat Valentin Boldea. Atenție însă: impresia că un copil supradotat este un mic adult, este departe de adăvăr. Nevoile afective ale copilului supradotat, în familie și societate, sunt deseori foarte mari.

Publicat de romaniabreakingnews.ro / Autor, sursă: Deleanu Diana – adevărul.ro

Sursa foto – tion.ro

,

În perioada 2 – 4 iunie 2015, Institutul  Cultural Român, prin Direcția Români din Afara Granițelor și Limba Română, a organizat un program dedicat copiilor din comunitățile românești din Ungaria și Serbia (Voivodina) care a cuprins reprezentații de teatru și ateliere de improvizație și interpretare.
Evenimentele s-au desfășura în școlile din localitățile Bătania și Micherechi (Ungaria), Satu Nou și Sân Mihai (Serbia, Voivodina)

Parteneri ai evenimentului au fost Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria și Comunitatea Românilor din Serbia.
Mini turneul a constat ]n organizarea a patru spectacole cu piesa “Ursul păcălit de vulpe”, adaptare după povestea cu același titlu scrisă de Ion Creangă și 4 workshop-uri interactive de teatru pentru copii (improvizație și interpretare) sub genericul „Atelierul micului actor” – proiect inițiat și susținut de actori profesioniști ai Teatrului Clasic Ioan Slavici din Arad, dar și din București.

Ideea este aceea de a folosi metode actoricești (exerciții de dicție, de mimică, de mișcare scenică) pentru a-i atrage pe copii spre această formă de manifestare artistică și, nu în ultimul rând, a le oferi un alt mod de a-și dezvolta abilitățile de comunicare în limba maternă și de a se apropia și mai mult de limba română, la vârsta la care jocul este încă cel mai la îndemână mijloc de comunicare.

Teatrul reprezintă instrumentul cel mai atractiv pentru copii, care astfel participă mai intens și intră în contact mai direct cu limba română, fără vreun efort deosebit, descătușându-le imaginația și energia.

Sursa: comunitatea-romanilor.org.rs prin romaniabreakingnews.ro

,

Pentru multe familii din România, a face un copil a devenit o probă de curaj: problema nu este cum să-l fac, ci cum să-l cresc. Iar ideea de a-l face și pe al doilea pare, pentru mulți, o adevărată nebunie.

Deputații au decis astăzi dublarea alocației pentru copii, de la 42 de lei la 84, prilej pentru lungi dezbateri despre cât de greu se crește un copil în România și cât de benefică este această măsură. S-a vorbit (mai puțin) de o mare victorie politică a PNL care a impus schimbarea și (și mai puțin) de impactul bugetar al acestui ajutor de stat (1,8 miliarde de lei pe an). Câteva observații, la cald:

1. Principiul. Nu se cresc copii cu alocația de la stat. Mai mult, nu se fac copii pentru alocația de la stat. Cu toate acestea, pentru multe familii din zonele sărace alocația copiilor este singurul venit stabil. Și da, există români care fac copii pe bandă rulantă pentru a beneficia de alocația de la stat. Alocația copiilor devine astfel o formă mascată de protecție socială pentru adulți.

2. Suma. 84 e la fel de puțin ca 42. O familie care se bazează exclusiv pe acești bani n-o să cumpere niciodată pamperși și lapte praf, ci, într-un caz fericit, cartofi și pâine pentru toată casa. E bine ca oamenii în nevoie să primească un pic mai mult de ajutor. Dar revin: asta nu rezolvă cu nimic problema creșterii copiilor, ci o problemă de subzistență a adulților. Și mai cred că nu toată lumea are nevoie.

Vedeți, este o problemă de principii și de sume. De gândire limpede și pe termen lung. Și de alegeri:

– alegem să încurajăm natalitatea într-o zonă săracă, condamnându-i pe copii la o viață de lipsuri, sau alegem să oferim condiții mai bune de viață și de educație pentru acești copii? Desigur, asta ar presupune un efort mult mai mare decât simpla dublare a alocației: înseamnă investiții în creșe, în grădinițe, în școli, în programe de pregătire continuă, în stimularea aptitudinilor și creativității celor mici ca să devină oameni mari pe munca și pe priceperea lor, în orientarea adolescenților către meseriile care le pot asigura o viață decentă și care le-ar reduce în timp dependența de stat.

vrem să dăm aceeași sumă tuturor, și celor care n-au niciun venit, și celor care câștigă sute de milioane? Eu cred că experiența altor state, care diferențiază nivelul alocației în funcție de venit este o practică din care ne putem inspira. De asemenea, cred că multe familii cu venituri medii, în care ambii părinți merg la serviciu și în care nu există bunici în localitate care să stea cu cei mici, ar avea mai mare nevoie de creșe, de grădinițe sau chiar de bone „subvenționate de stat” decât de acest ajutor, indiferent de sumă. Adică exact de ceea ce au nevoie și cei din pătura cea mai săracă a societății.

Pentru multe familii din România, care și-ar putea permite să crească un copil cu tot ce-i trebuie, a face acest pas a devenit o probă de curaj: problema nu este cum să-l fac, ci cum să-l cresc. Și cum să mai și muncesc ca să fac bani în tot acest timp. Pentru multe tinere mame, găsirea unui job după terminarea concediului maternal devine o adevărată aventură. Mulți părinți se dau de ceasul morții ca să găsească o gradiniță decentă nu lângă casă, ci lângă serviciu: să-l duci, să-l iei, să-l plimbi, să fugi cu el la doctor când face febră și să-ți mai îndeplinești și sarcinile de la muncă, sub privirile încruntate ale șefului care are sau nu înțelegere față de prezența unei mogâldețe jucându-se printre calculatoarele angajaților („N-am avut cu cine să-l las…”) – iată câteva experiențe tari, românești, pe care le-au trăit probabil mulți dintre cei care citesc acest text. În aceste condiții, ideea de a-l face și pe al doilea copil pare, pentru mulți români din clasa medie, o adevărată nebunie.

Vrem, nu vrem, ajungem tot la educație, singura cale să ridicăm țara asta din orbecăiala ultimelor două decenii. Iar pentru asta avem nevoie de lideri cu viziune, care să aibă curajul de a crea condițiile ca noile generații de români nu doar să se nască, dar să și crească precum niște oameni liberi.

Autor:Florin Negruțiu / sursă: gandul.info prin romanibreakingnews.ro

Citiți și : 

SEMNAL! În 50 de ani, românii vor fi pe cale de dispariție

,

Cei mai fericiți copii din lume trăiesc în Turcia, România și Columbia, este rezultatul unui nou studiu desfășurat de cercetători din universități din Germania, Israel, Anglia și Spania în 2013 și 2014. În schimb, cei mai nemulțumiți sunt copiii din Coreea de Sud și Africa de Sud.

Studiul a fost realizat pe un eșantion reprezentativ de 53.000 de copii cu vârste cuprinse între 10 și 12 ani, din 15 țări diferite, Republica Moldova nefiind inclusă în clasament, scrie Agerpres.

Cercetarea a încercat să răspundă la întrebarea în ce țări trăiesc cei mai fericiți copii. Participanții la studiu au fost întrebați despre diverse aspecte al vieții lor, inclusiv familie, timpul petrecut acasă, prieteni, școală, bani, bunuri materiale.

Conform rezultatelor, cei mai fericiți copii trăiesc în Turcia, România și Columbia, la capătul opus al clasamentului situându-se copiii din Coreea de Sud și Africa de Sud.

Deși copiii sud-coreeni trăiesc în general într-un confort material ridicat, intensa presiune școlară ar putea justifica insatisfacția lor.

Cercetătorii au remarcat, de asemenea, că cei mai nemulțumiți de cum arată și care au cea mică încredere în ei înșiși sunt copiii din nordul Europei. Fetele în special au probleme legate de aspectul lor fizic.

Autorii cercetării au mai constatat că, în funcție de țara în care locuiesc, copiii își petrec timpul foarte diferit. Dacă în Polonia și Estonia petrec mult timp făcându-și temele, în Norvegia și Israel fac cel mai mult sport.

Sursa: independent.md prin romaniabreakingnews.ro

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press