ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Constantin Corneanu"

Constantin Corneanu

,

Video: 24 ianuarie 2017 – UN GÂND SPRE REÎNTREGIRE ȘI IDEAL NAȚIONAL… DE ZIUA PRINCIPATELOR ROMÂNE. Istoric Constantin CORNEANU  – președintele Asociației Europene de Studii Geopolitice și Strategice „Gheorghe I. Brătianu” și  Marian CLENCIU – președintele  CONSILIULUI NAȚIONAL al ASOCIAȚIEI CULTURALE PRO BASARABIA ȘI BUCOVINA.

romaniabreakingnews.ro

 

 

,

Apariția volumului dr-ului Liviu TURCU, intitulat Recurs la istorie. Un sfert de veac pe călușeii iarmarocului politic românesc, a generat o discuție cu autorul volumului pe tema avatarurilor modelului existențial românesc, a evoluției relațiilor internaționale în perioada Războiui Rece, a locului și rolului României, precum și al realităților de pe actuala scenă a relațiilor internaționale. Interviul a fost realizat pentru ROMÂNIA BREAKING NEWS de către publicistul dr. Constantin CORNEANU, președinte al AESGS „Gheorghe I. Brătianu” și colaborator al ROMÂNIA BREAKING NEWS – RBN Press.

Episodul 2 al interviului

Exclusiv! Radiografia unui model existențial românesc și-a evoluției relațiilor internaționale. Interviu cu analistul și ex-ofițerul CIE, Liviu Turcu (Episodul 1)

Publicat de autor: Constantin CORNEANUromaniabreakingnews.ro

,

Fundația Europeană Titulescu, Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Strategice „Gheorghe I. Brătianu”, Institutul Frații Golescu pentru relații cu românii din străinătate și Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina, organizează miercuri, 7 decembrie 2016, ora 16.00, dezbaterea „Drept istoric versus referendum. România și Republica Moldova: opțiuni politico-strategice”. Vor prezenta: General (r) dr. Constantin DEGERATU, General (r) dr. Alexandru GRUMAZ, Colonel (r) dr. Ion PETRESCU, Lect. univ. dr. Gabriel MICU și Dr. Constantin CORNEANU. Dezbaterea va fi moderată de Prof. univ. dr. Adrian NĂSTASE. Evenimentul va avea loc la Casa Titulescu, din București, Șos. Kiseleff nr. 47, sector 1. România Breaking News este partener media al acestei dezbateri și va transmite Live acest eveniment dedicat abordării noului context geopolitic.

Aici puteți viziona înregistraea pe secțiuni a transmisiei Live din cadrul dezbaterii  „Drept istoric versus referendum. România și Republica Moldova: opțiuni politico-strategice”, care a avut loc miercuri, 7 decembrie 2016, ora 16.00

VIDEO: ADRIAN NASTASE despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 1/3  (deschiderea dezbaterii)

VIDEO: ADRIAN NASTASE despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 2/3

VIDEO: ADRIAN NASTASE despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 2/3

VIDEO: ALEXANDRU GRUMAZ si ADRIAN NASTASE / DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 

VIDEO: CONSTANTIN CORNEANU despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 

VIDEO: GABRIEL MICU despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 

VIDEO: ION PETRESCU despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 

VIDEO: MARIAN CLENCIU despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 

VIDEO: MIHAI NICOLAE despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 

VIDEO: ALEXANDRU BUDISTEANU despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 1/2 

VIDEO: ALEXANDRU BUDISTEANU despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 2/2

VIDEO: TRAIAN PLESA despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 

VIDEO:Radu Ștefan Vergatti despre DREPT ISTORIC vs REFERENDUM, Romania – Republica Moldova 

Foto:

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (33)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (32)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (20)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (35)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (11)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (10)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (2)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (23)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (14)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (25)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (24)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (30)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (31)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (33)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (16)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (13)

Romania-Republica_Moldova_Drept_Istoric_vs_Referendum (15)

 

drept-istoric_vs_referendum_romania_republica_moldova_optiuni_geopolitice_si_strategice

ROMANIA BREAKING NEWS – USTREAM Cu sprijinul:

inregistreari_evenimente_white_over_blue_

e-syv

artimaginum_eu

,

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (6)

Vis-à-vis de „România și Republica Moldova – Interes Strategic și Național” (dezbatere realizată pe 17 mai 2016 la Fundația Europeană Nicolae Titulescu), nu se pune problema că nu există acest interes național și strategic față de Republica Moldova. Dacă îmi aduc bine aminte, a existat o puternică opoziție manifestată de către PNȚ-CD în anii `90 față de recunoașterea independenței Republicii Moldova și, dacă este să ne întoarcem la istorie (apropo de interes național și strategic), să ne aducem aminte că în dimineața zilei de 23 august 1944, scrisoarea prin care Iuliu MANIU și Dinu C. BRĂTIANU erau de acord să cedăm (încă o dată – n. r.) Basarabia și Bucovina de Nord, adică să acceptăm, cu acordul Aliaților Occidentali (Marea Britanie și SUA), frontiera stabilită pe 28 iunie 1940, nu a mai venit pentru că Gheorghe I. Brătianu nu a adus-o, deoarece cei doi lideri politici nu au vrut să o mai dea. Însă, tot ei, liderii opoziției politice anti-antonesciene, au fost de accord cu semnarea pe 12 septembrie 1944 a unui armistițiu cu Națiunile Unite (SUA, Marea Britanie și URSS) care avea să stea la baza Tratatului de Pace de la Paris din 10 februarie 1947 prin care Basarabia și Bucovina de Nord urmau să rămână în componența Uniunii Sovietice până la 27 august 1991 (data proclamării independenței Republicii Moldova, parte componentă a URSS – n. r.)…Se putea face mai mult, mai puțin…nu știu, dar acesta este unul dintre motivele pentru care în această dezbatere, eu am propus să facem și un pic de istorie, pentru că în perioada mandatului domnului prim-ministru Adrian NĂSTASE și, totodată, fost ministru de externe în anii `90-`92, relația cu Republica Moldova a fost deosebit de importantă.

1989 – Franța joacă un mare joc politic, unificarea europeană, moneda unică și îl roagă pe Gorbaciov să nu se împotrivească unificării Germaniei, însă nu a pus în discuție problema ROMÂNIEI (!!!) – Basarabia și Bucovina…

Mihail S. GORBACIOV spunea foarte clar în memoriile sale: „Când am simțit că lucrurile scapă de sub control, l-am sunat la Paris pe François Mitterand și l-am rugat să sune la București…”. Președintele Ion Iliescu ar trebui să spună care a fost scopul sau conținutul acelei convorbiri.

Cert este că „Decembrie 1989”, care a fost o Revoluție, o lovitură de stat, aici fiecare poate interpreta cum dorește în funcție de cultura lui și mai ales în funcție de ce citește, a făcut parte dintr-un mare joc politic în care François Mitterand a jucat cartea unificării europene, a promis Germaniei lui Helmuth Kohl unificarea celor două Germanii în schimbul monedei europene și l-a rugat pe Mihail S. Gorbaciov să nu se împotrivească unificării Germaniei, dar nu a pus în discuție problema viitorului ROMÂNIEI  (!!!), adică al Basarabiei și Bucovinei de Nord. Senatul SUA, apropo de ceea ce spunea un domn diplomat, respective sprijinul declarativ pentru autodeterminarea românilor din Basarabia și Nordul Bucovinei aflați în componența URSS, va emite un punct de vedere care va deveni o declarație istorică consemnată în documente. Așa au fost gândite lucrurile în 1991, referitor la oportunități.

Tot timpul a existat un interes național și strategic față de acest spațiu geografic dintre Prut și Nistru. Oportunitățile dar și provăcările au fost teribile. Oportunități azi?! Exact cum spunea domnișoara Angela GRĂMADĂ, „unii din România așteaptă să falimenteze Republica Moldova și se va uni pentru că vor fi săraci și plini de nevoi”, însă alții, precum ambasadorul Federației Ruse la București, într-un interviu la o televiziune, a spus negru pe alb: „Dacă aveți un interes național, vă rog să-l definiți și să veniți la dialog!”.

ROMÂNIA nu a avut o strategie politică coerentă față de Republica Moldova, însă am pus în aplicare unele idei, pe ici pe colo, dar am eșuat de cele mai multe ori…

…ori din păcate, în această seară vom încerca să aducem în discuție o sumă de fapte și întâmplări legate de cei care au avut puterea de decizie în politica externă și cei care au realizat efectiv actul de politică externă, neavând o strategie politică coerentă față de Republica Moldova. Am avut un plan de acțiuni, am pus în aplicare unele idei, pe ici pe colo, dar am eșuat de cele mai multe ori, fie din vina noastră fie și din vina celor de la Chișinău.

Din punct de vedere al provocărilor, acest mileniu trei ne găsește, iarăși, într-o situație în care istoria ne provoacă.

Avem o strategie? Dincolo de manifestările pro-unioniste și dincolo de toate discursurile publice prin care spunem că vrem Unirea și suntem în stare să facem orice, avem capacitatea: partide politice, decidenți de politică externă, ONG-uri, formatori de opinie etc. să ne așezăm la masă și să construim ceva, o strategie coerentă, ceva pe care cineva trebuie să și-l asume? Acel cineva trebuie să fie o instituție foarte importantă a statului român, fie Parlamentul României, fie Președintele României care propune, mai apoi, Parlamentului. Ori, cu această strategie, vis-à-vis de Reunirea cu Republica Moldova ca prim pas sau Reîntregirea Țării, am putea să întâmpinăm acest mileniu trei și să dialogăm cu marile puteri.

Înregistrarea video a expunereii personale din cadrul dezbaterii „ROMÂNIA – R MOLDOVA Interes Național și Strategic Oportunități și Provocări în Mileniul III”

Într-o emisiune de televiziune la care a participat și fostul ministru de externe Cristian Diaconescu, acesta spunea că „în 48 de ore, Ministerul de Externe al României este capabil să pregătească toate variantele pozitive și negative legat de ce se va întâmpla dacă România va cere Reîntregirea, Unirea cu R. Moldova”.

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (19)

Constantin Corneanu: „Sunt convins că MAE poate pregăti așa ceva, dar problema fundamentală este care sunt ușile care ni se deschid nouă, informal, în capitalele europene, la Washington sau la Moscova, pentru că dacă recitim paginile de istorie, aflăm că degeaba am avut un Mărăști, Mărășești, Oituz, degeaba ne-am dus la Budapesta…nu ne-au băgat în seamă la Conferința de Pace de la Paris din 1919. Dacă citiți cărțile, amintirile, memoriile consemnate pentru istorie, o să aflați că a fost extraordinar de complicat să convingem Occidentul că trebuie să ne recunoască dreptul nostru istoric, legitim, pe care îl recunoscuseră la începutul războiului, în august 1916, dar pe care nu au mai vrut să-l recunoască trecând peste faptul că am murit și ne-am jertfit pentru acest ideal național de la 1918.

Titlul acesta, „România și Republica Moldova, interes național și strategic”, nu se pune în discuție, el există, a fost și va fi. Depinde cum vom lucra noi pentru împlinirea lui: fie într-un discurs, la televizor, pe stradă, în discuții, pe site-uri etc. Oportunități apar. La provocările milieniului trei suntem capabili să creăm o strategie națională coerentă față de Republica Moldova? Cine să o facă? Noi? Dumneavoastră ?

Președintele României, Klaus Iohannis, care a spus că „este o chestiune desuetă unirea Republicii Moldova cu România”? Este inadmisibil așa ceva! Și de aici se poate porni o lungă discuție: cine a fost la un dialog cu Președintele României, cine i-a explicat și cum? Sunt foarte multe întrebări și multe ale lucruri de comentat!

Inițiativele la Marea Neagră, flota NATO și visul despre navele americane cu pavilion românesc…

Vorbim de inițiative la Marea Neagră! Sigur că este foarte frumos să vorbim de o flotă NATO la Marea Neagră, o flotă formată din nave ale Bulgariei, României și Turciei. Cu ce? Îmi place ideea domnului general Constantin Degeratu, aceea de-a avea în Marea Neagră niște nave americane care vin, care coboară steagul american și îl urcă pe cel românesc pentru un timp îndelungat, 50 sau 99 de ani, însă este greu de crezut că Statele Unite ale Americii vor permite sau vor dori să facă așa ceva! Suntem într-o situație foarte delicată, iar pe relația România – Republica Moldova suntem în aceste momente în fața unei provocări strategice!

„Cum reacționăm la invitația publică a ambasadorului Federației Ruse la București? (Invitația referitor la definirea interesului național vis-à-vis de reîntregire – n. r.) Se pare că suntem incapabili și este dureros acest lucru! Nu contează ceea ce spun eu sau alții acum, dar este foarte important dacă la cel mai înalt nivel al statului, președintele României, își asumă public acest ideal al Reîntregirii Naționale și de aici, așa cum am mai spus, avem o provocare totală!”

„Pe de altă parte o provocare totală vine și din partea forțelor politice de la Chișinău. Recent, reprezentanții creatul Sfat al Țării 2, au declarat că doresc să intre în dialog cu Federația Rusă, alături de România, pentru Transnitria (!!!) Ce facem cu Transnistria? O luăm? Nu o luam?

„Nici măcar Sfatul Țării 2 nu a cerut să «decupăm Transnistria», după cum ziceau unii la București în anii 2000!”

Noul Partid DREAPTA prin vocea lui Dorin DUSCIAC – „Republica Moldova, dacă se va uni cu România se va uni cu tot cu Transnistria” !!!

„Pe de altă parte, noul partid Dreapta din Republica Moldova, condus de doamna Ana GUȚU, prin domnul Dușciac, a menționat foarte clar, într-o emisiune de televiziune, și trebuie să ținem cont de acest lucru: «Republica Moldova, dacă se va uni cu România, se va uni cu tot, cu Transnistria». În concluzie, noi avem două mari probleme: minoritatea rusă, rusofonă din Transnitria și Grupul Operativ de Trupe Ruse (prezente acolo – n.r.)  Se pune problema: avem capacitatea politico-diplomatică să înțelegem și să începem un proces intern de negocieri, să ne lămurim, dacă vrem, cum vrem…și după aceea să discutăm cu Chișinăul, apoi cu Occidentul și după aceea cu Moscova, sau concomitent, Reîntregirea României sau ne amăgim,  în continuare, că cineva ne va rezolva problemele?”

„Aceasta este intenția dezbaterii «ROMÂNIA – R. MOLDOVA. Interes Național și Strategic» – un discurs prin istorie, prin prezent, cu oameni care au avut puterea de decizie în anumite momente istorice”

Extras din expunerea personală din cadrul dezbaterii „ROMÂNIA – R MOLDOVA Interes Național și Strategic Oportunități și Provocări în Mileniul III”  Dezbaterea integral aici.

Publicat de autor: Constantin CORNEANUromaniabreakingnews.ro

,

Fundația Europeană Titulescu , Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Strategice Gheorghe I. Brătianu”, Institutul Frații Golescu pentru relații cu românii din străinătate și Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina, a organizat marți, 17 mai 2016, ora 16.30, dezbaterea România – Republica Moldova: Interes Național și Strategic, oportunități și provocări în mileniul III

Invitații, organizatori și participan’ți dezbaterii au fost:  Prof. univ. dr. Adrian Năstase, General (r) dr. Alexandru Grumaz, Ambasador Ion Bistreanu, Lect. univ. dr. Gabriel Micu, Dr. Angela Grămadă și Dr. Constantin Corneanu. Evenimentul a avut loc la Casa Titulescu, Șos. Kiseleff nr. 47, sector 1 și a fost disponibil în direct pe romaniabreakingnews.ro 

Înregistrarea transmisiei Live  (17 mai 2016)  – ROMÂNIA BREAKING NEWS

***********

Cuvântul de deschiderea a dezbaterii „ROMÂNIA – R MOLDOVA Interes Național și Strategic” de către representanții gazdelor și organizatorilor dezbaterii. Prof. univ. dr. Adrian NĂSTASE, Dr. Mihai NICOLAE – Președintele Institutului Frații Golescu „pentru românii din străinătate”, Marian CLENCIU – Președintele Consiliului Național al Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina.

 

Dr.Mihai Nicolae – președintele Institului Farții Golescu „pentru românii din străinătate”

„Subiectul este genereos și mai ales cald, important. Nu vorbesc numai ca un președinte de ONG implicat în dezbatere, ci mai ales ca un român, ca un cetățean român care crede că „Reunirea”,  „Unirea”… fac parte dintr-un Proiect Național …și trebuie să facă parte dintr-un Proiect Național. Cuvântul meu este motivat de această puternică și fermă convingere. Chiar în titlul conferinței noastre se vorbește de „ROMÂNIA – R. MOLDOVA – Interes Național și Strategic”. Nu cred că există vreun român care să perceapă altfel această sintagmă „Interes Național” decât din prisma secularei istorii românești. Nu se poate altfel. Oricum am interpreta-o tot ajungem la întrebarea „ne reunim sau nu ne reunim?” De altfel, ca exemplu, Regatul Unit al Marii Britanii nu a ezitat să aloce reurse, forțe umane și militare pentru a ajunge undeva oceanul subantartic pentru două stânci, vorbesc de „insulelel Fauckland”, care aveau o mai mare populație de ovine decât de oameni pe suprafața lor. De ce? Pentru o anumită statornicie a ordinii și echilibrului.

Ei bine, pentru noi, cei de aici, Republica Moldova, Basarabia cum îi mai spunem noi afectuos-emoțional, înseamna mai mult decât un vecin, așa încât, din capul locului nu putem să privim altfel lucrurile, nu putem privi cu detașare. În condițiile acestea, poate că este mai bine să ne pregătim și să facem ce putem. Efectiv este vorba de o cunoaștere a domeniului, iar faptul că la momentul de față (nu mă refer la trecut), nici la nivelul guvernului, nici la nivelul președinției, mai puțin societatea civilă, nu există acele proiecte (!!!), care trebuie implementate, lucrate sau macar schițate cu speranța că undeva vor fi concretizate. De altfel sub acest aspect, putem spune că sunt pași făcuți, nu este suficient, nu așa cum am dori noi, dar sunt pași făcuți. Acele autobuze pentru școli și grădințițe, reabilitarea clădirilor de învățământ, chiar în lipsa unei implicări investiționale serioase în viața economică dincolo de Prut, pașii s-au făcut. Dorința mea foarte mare este ca în cadrul acestui grup de specialiști prezenți la dezbatere să încercăm să punem problemele așa cum s-ar pune în viitor. Am să închei spunând că în cea de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Eugenbiu CARADA de la Banca Națională, oferea sprijin românilor transilvăneni deși ferestrele istoriei s-au deschis abia peste câteva decenii.”

Marian Clenciu invitat de domnul Adrian NĂSTASE să prezinte, rațiunile pentru care  a dorit să inițieze și să participe la această dezbatere.

„Ași dori să încep prin a vă spune că m-am întors recent dintr-o comunitate de români din Cernăuți și acolo lumea se salută cu Hristos a Înviat.

Pentru Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina, bineînteles că tema România – R. Moldova  este foarte interesantă și este domeniu nostru de activitate. Asociația are o activitate de 26 de ani și numără 32 de filiale și majoritatea activităților se îndreaptă spre a ajutora românii din jurul României, pe care noi (ca stat n.r.), îi considerăm români de pretutindeni, nu îi considerăm ca minoritari și oameni ai locului pentru care trebui să existe dreptul de a-și folosi limba și obiceiurile.

Fiind principala noastră activitate, vreau să subliniez că Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina nu revendică teritorii ci revendicăm o limbă o istorie și o populație. Restul va veni de la sine. Suntem interesați de păstrea limbii și obiceiurilor, în cultivarea lor acolo unde românii au trăit din totdeauna. Nu vreau să rețin mult atenția dat fiind că vom asculta multe opinii care sunt mandatate să croiască o politică a statului român, de care (atenție), noi ca ONG-uri nu suntem deloc mulțumiți (politica statului român până în prezent -n.r.)”

ROMÂNIA – R MOLDOVA Interes Național și Strategic 2/12

Dr. Constantin Corneanu despre intenția din spatele dezbaterii „ROMÂNIA – R MOLDOVA Interes Național și Strategic” – un discurs prin istorie, prin prezent, cu oameni care au avut puterea deciziei în anumite momente istorice.

Vis-à-vis de „România și Republica Moldova – Interes Strategic și Național” (dezbatere realizată pe 17 mai 2016 la Fundația Europeană Nicolae Titulescu), nu se pune problema că nu există acest interes național și strategic față de Republica Moldova. Dacă îmi aduc bine aminte, a existat o puternică opoziție manifestată de către PNȚ-CD în anii `90 față de recunoașterea independenței Republicii Moldova și, dacă este să ne întoarcem la istorie (apropo de interes național și strategic), să ne aducem aminte că în dimineața zilei de 23 august 1944, scrisoarea prin care Iuliu MANIU și Dinu C. BRĂTIANU erau de acord să cedăm (încă o dată – n. r.) Basarabia și Bucovina de Nord, adică să acceptăm, cu acordul Aliaților Occidentali (Marea Britanie și SUA), frontiera stabilită pe 28 iunie 1940, nu a mai venit pentru că Gheorghe I. Brătianu nu a adus-o, deoarece cei doi lideri politici nu au vrut să o mai dea. Însă, tot ei, liderii opoziției politice anti-antonesciene, au fost de accord cu semnarea pe 12 septembrie 1944 a unui armistițiu cu Națiunile Unite (SUA, Marea Britanie și URSS) care avea să stea la baza Tratatului de Pace de la Paris din 10 februarie 1947 prin care Basarabia și Bucovina de Nord urmau să rămână în componența Uniunii Sovietice până la 27 august 1991 (data proclamării independenței Republicii Moldova, parte componentă a URSS – n. r.)…Se putea face mai mult, mai puțin…nu știu, dar acesta este unul dintre motivele pentru care în această dezbatere, eu am propus să facem și un pic de istorie, pentru că în perioada mandatului domnului prim-ministru Adrian NĂSTASE și, totodată, fost ministru de externe în anii `90-`92, relația cu Republica Moldova a fost deosebit de importantă.

1989 – Franța joacă un mare joc politic, unificarea europeană, moneda unică și îl roagă pe Gorbaciov să nu se împotrivească unificării Germaniei, însă nu a pus în discuție problema ROMÂNIEI (!!!) – Basarabia și Bucovina…

Mihail S. GORBACIOV spunea foarte clar în memoriile sale: „Când am simțit că lucrurile scapă de sub control, l-am sunat la Paris pe François Mitterand și l-am rugat să sune la București…”. Președintele Ion Iliescu ar trebui să spună care a fost scopul sau conținutul acelei convorbiri.

Cert este că „Decembrie 1989”, care a fost o Revoluție, o lovitură de stat, aici fiecare poate interpreta cum dorește în funcție de cultura lui și mai ales în funcție de ce citește, a făcut parte dintr-un mare joc politic în care François Mitterand a jucat cartea unificării europene, a promis Germaniei lui Helmuth Kohl unificarea celor două Germanii în schimbul monedei europene și l-a rugat pe Mihail S. Gorbaciov să nu se împotrivească unificării Germaniei, dar nu a pus în discuție problema viitorului ROMÂNIEI  (!!!), adică al Basarabiei și Bucovinei de Nord. Senatul SUA, apropo de ceea ce spunea un domn diplomat, respective sprijinul declarativ pentru autodeterminarea românilor din Basarabia și Nordul Bucovinei aflați în componența URSS, va emite un punct de vedere care va deveni o declarație istorică consemnată în documente. Așa au fost gândite lucrurile în 1991, referitor la oportunități.

Tot timpul a existat un interes național și strategic față de acest spațiu geografic dintre Prut și Nistru. Oportunitățile dar și provăcările au fost teribile. Oportunități azi?! Exact cum spunea domnișoara Angela GRĂMADĂ, „unii din România așteaptă să falimenteze Republica Moldova și se va uni pentru că vor fi săraci și plini de nevoi”, însă alții, precum ambasadorul Federației Ruse la București, într-un interviu la o televiziune, a spus negru pe alb: „Dacă aveți un interes național, vă rog să-l definiți și să veniți la dialog!”.

ROMÂNIA nu a avut o strategie politică coerentă față de Republica Moldova, însă am pus în aplicare unele idei, pe ici pe colo, dar am eșuat de cele mai multe ori…

…ori din păcate, în această seară vom încerca să aducem în discuție o sumă de fapte și întâmplări legate de cei care au avut puterea de decizie în politica externă și cei care au realizat efectiv actul de politică externă, neavând o strategie politică coerentă față de Republica Moldova. Am avut un plan de acțiuni, am pus în aplicare unele idei, pe ici pe colo, dar am eșuat de cele mai multe ori, fie din vina noastră fie și din vina celor de la Chișinău.

Din punct de vedere al provocărilor, acest mileniu trei ne găsește, iarăși, într-o situație în care istoria ne provoacă.

Avem o strategie? Dincolo de manifestările pro-unioniste și dincolo de toate discursurile publice prin care spunem că vrem Unirea și suntem în stare să facem orice, avem capacitatea: partide politice, decidenți de politică externă, ONG-uri, formatori de opinie etc. să ne așezăm la masă și să construim ceva, o strategie coerentă, ceva pe care cineva trebuie să și-l asume? Acel cineva trebuie să fie o instituție foarte importantă a statului român, fie Parlamentul României, fie Președintele României care propune, mai apoi, Parlamentului. Ori, cu această strategie, vis-à-vis de Reunirea cu Republica Moldova ca prim pas sau Reîntregirea Țării, am putea să întâmpinăm acest mileniu trei și să dialogăm cu marile puteri.

Înregistrarea video a expunereii personale din cadrul dezbaterii „ROMÂNIA – R MOLDOVA Interes Național și Strategic Oportunități și Provocări în Mileniul III”

Într-o emisiune de televiziune la care a participat și fostul ministru de externe Cristian Diaconescu, acesta spunea că „în 48 de ore, Ministerul de Externe al României este capabil să pregătească toate variantele pozitive și negative legat de ce se va întâmpla dacă România va cere Reîntregirea, Unirea cu R. Moldova”.

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (19)

Constantin Corneanu: „Sunt convins că MAE poate pregăti așa ceva, dar problema fundamentală este care sunt ușile care ni se deschid nouă, informal, în capitalele europene, la Washington sau la Moscova, pentru că dacă recitim paginile de istorie, aflăm că degeaba am avut un Mărăști, Mărășești, Oituz, degeaba ne-am dus la Budapesta…nu ne-au băgat în seamă la Conferința de Pace de la Paris din 1919. Dacă citiți cărțile, amintirile, memoriile consemnate pentru istorie, o să aflați că a fost extraordinar de complicat să convingem Occidentul că trebuie să ne recunoască dreptul nostru istoric, legitim, pe care îl recunoscuseră la începutul războiului, în august 1916, dar pe care nu au mai vrut să-l recunoască trecând peste faptul că am murit și ne-am jertfit pentru acest ideal național de la 1918.

Titlul acesta, „România și Republica Moldova, interes național și strategic”, nu se pune în discuție, el există, a fost și va fi. Depinde cum vom lucra noi pentru împlinirea lui: fie într-un discurs, la televizor, pe stradă, în discuții, pe site-uri etc. Oportunități apar. La provocările milieniului trei suntem capabili să creăm o strategie națională coerentă față de Republica Moldova? Cine să o facă? Noi? Dumneavoastră ?

Președintele României, Klaus Iohannis, care a spus că „este o chestiune desuetă unirea Republicii Moldova cu România”? Este inadmisibil așa ceva! Și de aici se poate porni o lungă discuție: cine a fost la un dialog cu Președintele României, cine i-a explicat și cum? Sunt foarte multe întrebări și multe ale lucruri de comentat!

Inițiativele la Marea Neagră, flota NATO și visul despre navele americane cu pavilion românesc…

Vorbim de inițiative la Marea Neagră! Sigur că este foarte frumos să vorbim de o flotă NATO la Marea Neagră, o flotă formată din nave ale Bulgariei, României și Turciei. Cu ce? Îmi place ideea domnului general Constantin Degeratu, aceea de-a avea în Marea Neagră niște nave americane care vin, care coboară steagul american și îl urcă pe cel românesc pentru un timp îndelungat, 50 sau 99 de ani, însă este greu de crezut că Statele Unite ale Americii vor permite sau vor dori să facă așa ceva! Suntem într-o situație foarte delicată, iar pe relația România – Republica Moldova suntem în aceste momente în fața unei provocări strategice!

„Cum reacționăm la invitația publică a ambasadorului Federației Ruse la București? (Invitația referitor la definirea interesului național vis-à-vis de reîntregire – n. r.) Se pare că suntem incapabili și este dureros acest lucru! Nu contează ceea ce spun eu sau alții acum, dar este foarte important dacă la cel mai înalt nivel al statului, președintele României, își asumă public acest ideal al Reîntregirii Naționale și de aici, așa cum am mai spus, avem o provocare totală!”

„Pe de altă parte o provocare totală vine și din partea forțelor politice de la Chișinău. Recent, reprezentanții creatul Sfat al Țării 2, au declarat că doresc să intre în dialog cu Federația Rusă, alături de România, pentru Transnitria (!!!) Ce facem cu Transnistria? O luăm? Nu o luam?

„Nici măcar Sfatul Țării 2 nu a cerut să «decupăm Transnistria», după cum ziceau unii la București în anii 2000!”

Noul Partid DREAPTA prin vocea lui Dorin DUSCIAC – „Republica Moldova, dacă se va uni cu România se va uni cu tot cu Transnistria” !!!

„Pe de altă parte, noul partid Dreapta din Republica Moldova, condus de doamna Ana GUȚU, prin domnul Dușciac, a menționat foarte clar, într-o emisiune de televiziune, și trebuie să ținem cont de acest lucru: «Republica Moldova, dacă se va uni cu România, se va uni cu tot, cu Transnistria». În concluzie, noi avem două mari probleme: minoritatea rusă, rusofonă din Transnitria și Grupul Operativ de Trupe Ruse (prezente acolo – n.r.)  Se pune problema: avem capacitatea politico-diplomatică să înțelegem și să începem un proces intern de negocieri, să ne lămurim, dacă vrem, cum vrem…și după aceea să discutăm cu Chișinăul, apoi cu Occidentul și după aceea cu Moscova, sau concomitent, Reîntregirea României sau ne amăgim,  în continuare, că cineva ne va rezolva problemele?”

„Aceasta este intenția dezbaterii «ROMÂNIA – R. MOLDOVA. Interes Național și Strategic» – un discurs prin istorie, prin prezent, cu oameni care au avut puterea de decizie în anumite momente istorice”

Video: Dr. Constantin Corneanu

Angela GRĂMADĂ  despre „ROMÂNIA – R MOLDOVA Interes Național și Strategic”

„Toate eșecurile de politică internă și externă, cât și amânarea reformelor sunt justificate în Republica Moldova prin mâna Moscovei, și în niciun caz nu sunt responsabile autoritățile de la Chișinău. Pe partenerii occidentali tot cu mâna Moscovei îi speriem”

„Vina pentru lipsa unei strategii comune pentru Republica Moldova aparține atât autorităților de la Chișinău, cât și celor de la București. ”România trebuie să-și promoveze interesele în R.Moldova într-un context de crize prelungite din 2009 încoace. Avem niște elite politice în R.Moldova care nu vin cu proiecte credibile. Majoritatea au eșuat și nu vor trece pragul la eventuale alegeri anticipate.”

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (13)Angela Grămadă a mai spus despre Justiția din Chișinău ca fiind  „o justiție selectivă la Chișinău, un politician reținut, dar cetățenii R.Moldova își doresc ca mai mulți politicieni să ajungă unde se află Vlad Filat și să-și asume răspunderea pentru ultimii ani de guvernare. Avem un mare fenomen de vânzare a fracțiunilor politice și mă refer la faptul că liderii PDM încearcă să-și loializeze alte fracțiuni parlamentare. Justiția n-a făcut nimic în acest sens, deși Partidul Comunist a sesizat asta”.

Reformele, deși un mare număr de acte legislative au fost adoptate la Chișinău, nimic pozitiv nu se întâmplă în economia R.Moldova, iar investitorii întârzie să apară, inclusiv cei din România.

Angela GRĂMADĂ despre R. Moldova în contextul războiului Ucraina – Rusia și anexarea Crimeei

Războiul dintre Ucraina și Rusia precum și anexarea Crimeei au fost utilizate și ele pentru a argumenta non-acțiunea, neimplementarea reformelor și au distras atenția de la amenințările care veneau dinspre Ucraina către criza internă din R.Moldova. „În 2014, luna martie, în Parlamentul R.Moldova nu se discuta despre provocările de securitate – proiectul Novorossia în care era inclusă și o parte din Bugeacul de Sud, ci se iniția o moțiune de cenzură împotriva guvernului Leancă sub acuzația că s-a alăturat sancțiunilor impuse de europeni Rusiei”

La vremea aceea, liderii opoziției, în frunte cu Igor Dodon, argumentau că integrarea în Uniunea Europeană nu este benefică pentru că UE trece printr-o criză financiară prelungită.

„Puterea și opoziția au uitat să definească interesul național în R.Moldova. Politicienii definesc interesul național ca stabilitate, în sensul rămânerii lor la guvernare, nu al bunei guvernări” a mai spus Angela GRĂMADĂ.

ROMÂNIA – R MOLDOVA Interes Național și Strategic 3/12

ROMÂNIA – R MOLDOVA Interes Național și Strategic 4/12

ROMÂNIA – R MOLDOVA Interes Național și Strategic 5/12

ROMÂNIA – R MOLDOVA Interes Național și Strategic 6/12

 

FOTO – Dezbaterea „România și R.Moldova – Interes Strategic și Național”

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (2)

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (3)

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (4)

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (5)

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (6)

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (7)

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (8)

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (9)

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (10)

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (11)

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (12)

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (13)

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (14)

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (15)

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (17)

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (18)

România și R.Moldova - Interes Strategic și Național (19)

AFIS_RO_MD_INTERES_NATIONAL_MILENIUL_III

,

Centrul de Studii Ruse și Sovietice „Acad. Florin Constantiniu” din cadrul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului a organizat masa rotundă cu tema „România în cel de-al Doilea război mondial”. Au luat cuvântul: dr. Radu Ciuceanu, prof.univ.dr. Alexandru Duțu, dr. Mioara Anton, dr. Constantin Corneanu.
Evenimentul a avut loc miercuri, 8 iunie 2016, orele 11.00,  la sediul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, str. Arh. Grigore Cerchez nr. 16, sector 1, București.

România în cel de-al Doilea război mondial

Dr. Constantin_Corneanu

Dr. Constantin_Corneanu

România în cel de-al Doilea război mondial, masă rotundă_1

dr. Mioara Anton

 

România în cel de-al Doilea război mondial, masă rotundă_2

dr. Radu Ciuceanu

romaniabreakingnews.ro

,

Traian Popovici ( 1892-1946 ) ajunge la 49 de ani primar al orașului Cernăuți. Inițial a refuzat, dar sfătuit de apropiați acceptă oferta și pe data de 8 iulie 1941 își începe activitatea ca viceprimar, iar din 1 august este numit primar. Respingând – cum a mărturisit – „ideologia rasială”, a făcut tot ce a fost cu putință să conserve spiritul de toleranță definitoriu pentru un oras multietnic cum era orașul Cernăuți.

A refuzat sa înființeze un ghetou care urma să primească populația evreiască. A reusit să-l convinga pe guvernatorul militar să excluda de la deportare diferite categorii profesionale, indispensabile activității orașului.”Autorizațiile Popovici” au permis unui număr de 3.120 de evrei să se întoarca la casele lor. Urmare a pledoariei sale insistente, mareșalul Ion Antonescu acceptă în octombrie 1941 să sisteze deportarea peste Bug a evreilor.În iunie 1942 este demis din funcția de primar invocându-se eliberarea certificatelor care a pemis evreilor din Cernăuți să evite deportarea. În „Spovedania” sa ( publicată postum, în 2002 ) subliniază : „Atitudinea mea era alimentata nu numai de o conceptție etică, dar ea îmi era dictată de constiința că în acest final de patimă, nu am voie sa fiu mistuit si că numai astfel voi crea suportul moral în care se va oglindi cândva poate iertarea unora, sigur însă nevinovăția neamului nostru. Nu pentru mine reclam onoarea de a fi fost om…”

Evocarea primarului Traian Popovici , la 70 de ani de la încetarea sa din viață, a avut loc joi, 2 iunie 2016, ora 18:00 la CLUBUL ȚĂRANULUI, a fost urmată de prezentarea filmului documentar „Autorizație pentru viață”, realizat de IURIE LEVCIC ( Cernauti), care a intrat in direct cu invitații de la București.

Organizatorii acestui eveniment au fost Institutul „Frații Golescu” prin președinte Mihai NICOLAE, Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina prin președinte Marian Clenciu, Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Strategice „Gh. I. Brătianu” prin președinte Constantin Corneanu și Clubul Țăranului Român în partenriat cu Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești – Cernăuți prin director Iurie Levcic.

Au prezentat Constantin CORNEANU – doctor în istorie, Mihai NICOLAE – doctor în drept, Marian Clenciu, pre;dinte al Asocia’iei Culturale Pro Basarabia și Bucovina, Iurie LEVCIC – director ARTBUC – Cernăuți, realizator al film lui „Autorizație pentru Viață”, moderator al evenimentului este jurnalistul Dorian Theodor CLENCIU din partea România Breaking News.

TRAIAN_POPOVICI_AFIS

În cadrul evenimentului, ziariștii Radio România Simona Lazăr și Valentin Țigău, au primit Premiul “Mile Cărpenișan” pentru Curaj și Excelență în Jurnalism 2016, pentru activitatea lor prodigioasă în slujba Adevărului și a Valorilor Românești din partea jurnalistului Cornealiu Vlad.

Omagierea lui Traian Popovici primar al Cernăuțiului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial,  cunoscut pentru că a oprit deportarea a 20.000 de evrei din Bucovina a fost transmis Live pe CANALUL USTREAM LIVE ROMANIA BREAKING NEWS, Joi 2 iunie 2016, începînd cu ora 18.00

Foto – de la eveniment.

eIMG_8700

eIMG_8703

eIMG_8738

eIMG_8745

eIMG_8743

eIMG_8749

eIMG_8747

eIMG_8765

eIMG_8764

eIMG_8762

eIMG_8759

eIMG_8741

eIMG_8709

eIMG_8696

eIMG_8843

romaniabreakingnews.ro

,

 

Ziua Limbii Române / Chișinău (foto: Dorian Theodor – romaniabreakingnews.ro)

Liderii de la Kremlin au devenit extrem de îngrijorați de turnura pe care o luau evenimentele în spațiul RSSM, astfel încât, la sfârșitul lunii martie 1989, a sosit la Chișinău o Comisie a CC al PCUS condusă de către Ivan Feklistov cu misiunea de-a examina situația politică locală și acordarea ajutorului necesar CC al PCM.

Chisinau_1989

Chisinau_1989

Referindu-se la comportamentul acestui înalt activist de partid al Uniunii Sovietice, Mircea Snegur consemna faptul că:

 „s-a opus, împreună cu unii adepți ai săi din aparatul CC al PCM, până la sfârșit tuturor transformărilor legate de problemele naționale ale poporului băștinaș”.

Ivan Feklistov era responsabilul pentru relațiile cu RSSM și CC al PCM în cadrul CC al PCUS. Confruntați cu criticile Comisiei venite de la Moscova, activul de partid și de stat de la Chișinău se afla într-o situație extrem de dificilă: pe de o parte se cerea să se facă ordine, să nu se admită confruntări politice și interetnice, însă „entuziasmul acestei mișcări (de restructurare și renaștere națională – n. n.) era atât de mare, încât nu mai putea fi stăvilit”.

Mișcarea Democratică din Moldova în susținerea Restructurării (MD) va deveni principala forță motrice a societății în impunerea perestrokăi și a glasnosti-ului în RSSM și, totodată, va sparge monopolul politic al PCUS asupra vieții politice. Pe 29 iunie 1988, MD-ul va organiza primul său miting în susținerea restructurării și a lui Mihail S. Gorbaciov. MD-ul susținea, printre altele, consolidarea suveranității RSSM, în cadrul federației sovietice reclădită în baza principiilor leniniste, descentralizarea puterii, o reformă economică care să ducă la împroprietărirea țăranului, o reexaminare a politicii naționale, precum și stabilirea unor relații directe cu țările din exterior.

Bătălia pentru recunoașterea și acceptarea importanței limbii moldovenești în spațiul RSSM

Bătălia pentru recunoașterea și acceptarea importanței limbii moldovenești în spațiul RSSM va lua un avânt și mai mare ca urmare a rezoluției Adunării Generale a Uniunii Scriitorilor din RSSM, din 14 septembrie 1988, prin care cerea  să se rezolve problema introducerii cetățeniei, autofinanțării și autogestiunii în republică, lărgirii sferei funcțiilor sociale ale limbii moldovenești și recunoașterea statutului ei de limbă de stat și asigurării bilingvismului real, precum și să se…

„revină la alfabetul de până la 1938, singurul care se potrivește naturii romanice a limbii noastre (moldovenești – n. n.)

și, totodată, „să se rezolve în practică învățarea mai profundă a limbilor bulgară și găgăuză”.

Pe 25 octombrie 1988, un număr de 157 de scriitori din RSSM vor semna o Adresare către toți oamenii de bună-credință din republică în care se opera cu noțiunea de limba noastră, limba maternă, limba națională, precum și expresia străvechea limbă romanică.

În zilele de 31 octombrie și 1 noiembrie 1988, o serie de cercetători-lingviști din Moscova, Kiev, Leningrad și Chișinău vor analiza în cadrul unei consfătuiri de lucru, desfășurată la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a RSSM, problema limbii și a alfabetului.

În finalul consfătuirii, lingviștii au propus Comisiei Interdepartamentale din RSSM, următoarele:

1) decretarea limbii naționale din RSSM drept limbă de stat în republică;

2) recunoașterea unității limbilor care funcționează în RSS Moldovenească și în Republica Socialistă România și

3) revenirea la sistemul grafic latin.

Eseul-apel al profesorului universitar dr. Ion Buga intitulat O limbă maternă – un alfabet ce va fi publicat în ziarul Învățământul public, pe 19 octombrie 1988, va cere recunoașterea adevărului privind existența unei singure limbi, cea română, și a unei singure națiuni: române, în spațiul RSSM și al Republicii Socialiste România.

În contextul pregătirilor pentru Plenara CC al PCUS intitulată Cu privire la perfecționarea relațiilor dintre națiuni în URSS, planificată pentru mijlocul anului 1989, CC al PCM, în acord cu Prezidiul Sovietului Suprem și Consiliul de Miniștri al RSSM, a lansat, la mijlocul lunii noiembrie 1988, Tezele intitulate Să afirmăm Restructurarea prin fapte concrete care însemna transpunerea reală în viață a lozincii Toată puterea – Sovietelor!, însă în condițiile unui sistem politic unipartit, și, totodată, cerea să se dea o ripostă hotărâtă „proceselor stihinice, «democrației mitingurilor», care îi abat pe oamenii muncii de la rezolvarea sarcinilor arzătoare ale restructurării”.

MD-ul va riposta printr-un miting, pe 12 noiembrie 1988, iar studenții de la Universitatea de Stat, precum și de la alte instituții de învățământ superior din Chișinău, vor picheta sediul CC al PCM și al Guvernului, pe 17 noiembrie 1988, în semn de protest față de Tezele comuniștilor moldoveni. După eliberarea celor 30 de studenți arestați de Miliție, circa 2.000 de studenții vor organiza un miting de protest și, mai apoi, vor întemeia Liga Studenților din Moldova.

Demonstratie pentru grafie latina in RSSM Chisinau 1989

Demonstratie pentru grafie latina in RSSM Chisinau 1989

Pe măsură ce evoluțiile din viața publică și politică a RSSM căpătau noi valențe ca urmare a luptei pentru afirmarea identității naționale a majorității populației și a limbii sale, Comisia Interdepartamentală va comunica, pe 28 decembrie 1988, că este necesar „a se renunța la concepția cu privire la existența a două limbi est-romanice diferite, recunoscându-se identitatea lingvistică moldo-română” și a propus ca „limba moldovenească să fie decretată drept limbă de stat pe teritoriul RSSM și să fie introdusă completarea corespunzătoare în Constituția RSSM, asigurându-se principiul bilingvismului național-rus și rus-național, dezvoltarea și funcționarea liberă a limbilor naționalităților conlocuitoare de pe teritoriul RSSM”. Totodată, minoritățile naționale din RSSM, respectiv găgăuzii și bulgarii, au început să vorbească despre necesitatea studierii în limba maternă și despre nevoia unei autonomii administrative.

La începutul anului 1989, situația părea că va scăpa de sub controlul autorităților republicane în condițiile în care au început să se desfășoare mitinguri neautorizate, pe 22 ianuarie, 12, 19 și 26 februarie 1989, ale „neformalilor”.

În ziua de 12 ianuarie 1989, cu ocazia mitingului din Ceadâr-Lunga găgăuzii vor cere crearea unei mișcări naționale găgăuze. Pe 16 februarie 1989, Cenaclul Găgăuz Halkî (Po­porul Găgăuz), înființat în martie 1988, se transformă în Mișcarea Găgăuz Halkî, care stabilește imediat contacte cu Interfront-ul. Adversarii restructurării și ai Mișcării de Renaștere Națională a Românilor considerau că o condiție esențială pentru protejarea limbilor găgăuză și bulgară era crearea în limitele zonei de sud cu populație găgăuză a unei Republici Autonome Sovietice Socialiste Găgăuze în cadrul RSSM. Totodată, au început să fie sprijinite rezoluțiile repre­zentanților localităților bulgare și găgăuze din regiunea Odessa (RSS Ucraini­ană), care cereau, în numele localităților bulgare și găgăuze din RSSM și din RSSU, crearea unei „Republici Bulgaro-Găgăuze” sau a „RASS Găgăuze” pe teritoriul RSSM și a „RASS Bulgare în cadrul RSSU”.

Pe 25 ianuarie 1989 a fost adoptată Hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM cu privire la elaborarea proiectelor de legi intitulate: Cu privire la statutul limbii moldovenești și Cu privire la funcționarea limbilor moldovenească, rusă și a celorlalte limbi de pe teritoriul RSSM. Pe măsură ce activul de partid și de stat de la Chișinău tergiversa restructurarea sistemului și acceptarea doleanțelor majorității populației, circa 15.000 – 20.000 de cetățeni ai RSSM se vor afla în stradă, pe 26 februarie 1989, protestând în fața sediului CC al PCM și scandând:

„Vrem limbă și alfabet!”, „Opriți migrația!”, „Dați-ne istoria noastră!”, „Jos mafia!”, „Jos birocrația!”, „Am pierdut încrederea!”, „Trăiască Gorbaciov!”.

În cursul lunilor martie – aprilie 1989 se va intensifica acțiunea intelectualității românești din RSSM pentru promovarea și acceptarea limbii moldovenești în grafie latină ca limbă de stat. Uniunea Scriitorilor, pe 16 martie 1989, și Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a RSSM, pe 24 aprilie 1989, vor propune diferite proiecte de lege menite să confirme limba moldovenească în grafie latină ca limbă de stat în RSSM, în timp ce „limba rusă este un mijloc de comunicare între republicile URSS”.

Pe 13 mai 1989, Academia de Științe a RSSM a votat pentru decretarea limbii moldovenești în grafie latină ca limbă de stat în RSSM. Autoritățile republicane intraseră în alertă în condițiile în care la mitingul din 12 martie 1989 se afișase deasupra coloanelor, pentru prima oară, un drapel tricolor. Manifestații stradale și mitinguri în favoarea limbii de stat se desfășurau și la Cahul și la Bălți.

Pe 13 martie 1989 a apărut primul ziar cu caractere latine, Glasul, fondat de scriitorii Ion Druță, Leonida Lari și Ion Vatamanu, tipărit în 60.000 de exemplare la Riga, datorită opoziției autorităților de la Chișinău.

Bineînțeles, un rol important l-au avut conexiunile cu prietenii noștri din Țările Baltice. Eu am avut avantajul să particip la aceste activități conspirative, ca să spun așa. Prima publicație periodică ilegală, clandestină, s-a numit «Deșteptarea». Am scos trei numere. A urmat «Glasul», care a fost o publicație periodică deja legală, pe care a condus-o Leonida Lari, iar pentru a-i da mai multă notorietate, Ion Druță a fost un fel de președinte de onoare al colegiului de redacție. Leonida a făcut acest ziar la Riga. A fost transportat cu mașină. Am participat la descărcarea lui. Însă «Deșteptarea» a fost făcută în clandestinitate la Vilnius, cel care a organizat această operațiune fiind un basarabean de-al nostru, Victor Balmuș, nepotul istoricului literar Pavel Balmuș, un băiat de vârsta mea, căsătorit cu o lituaniană. (…) Duceam macheta cu ziarul cu avionul, iar înapoi veneam cu mașina prin Bielorusia – 100 și ceva de kilometri. Țin minte că am participat la primul congres al Sajudis-ului lituanian, în toamna anului 1988. Eram în trei: artistul și regizorul Mihai Fusu, Mihai Ghimpu și eu. Am văzut această extraordinară reuniune și am învățat foarte multe idei politice, pentru că balticii erau mult mai bine organizați datorită relațiilor strânse cu diaspora din SUA și țările europene. Cei care ne-au sprijinit enorm au fost trei posturi de radio internaționale, în primul rând postul Europa Liberă și aici trebuie să-l pomenim pe Vladimir Socor, pe care prima dată l-am cunoscut radiofonic și l-am văzut personal mult mai târziu, care îmi lua interviuri, practic, în fiecare seară. Mai era Vocea Americii, unde lucra Nicolae Dima și alți ziariști importanți, și postul de radio BBC, care suna mai rar, dar totuși menținea o legătură destul de strânsă cu noi, mărturisea Iurie Roșca.

Teatrul de Vară din Chișinău va găzdui, pe 19 martie 1989, cel mai mare miting de până atunci. Mitingul a fost inițiat de către Cenaclul Alexei Mateevici și MD, iar zecile de mii de oameni au participat, mai apoi, la o discuție referitoare la restructurare, timp de 7 ore, cu Simion Grossu – prim-secretarul CC al PCM, Alexandru Mocanu – președintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, I. Călin – președintele Consiliului de Miniștri al RSSM și V. Pșenicinikov – secretarul II al CC al PCM. Îngrijorați de tensionarea climatului social-politic din RSSM, ca urmare a răspândirii de zvonuri privind o posibilă insurecție armată a adepților MD-ului, Adunarea Generală a Uniunii Scriitorilor a adoptat o Adresare către cetățenii RSSM, pe 24 martie 1989, în care se menționa că „problema statutului de limbă de stat al limbii moldovenești și a folosirii alfabetului latin pentru această limbă nu poate fi un obiect de vrajbă între diferite grupuri etnice, nu poate servi drept cauză a îngrijorării pentru păturile populației de alte limbi, fiindcă fiecare popor este liber să-și rezolve problemele așa cum crede el de cuviință, iar problema limbii este un aspect al drepturilor fundamentale ale fiecărui popor”. Totodată, scriitorii menționau faptul că susțineau aspirațiile legitime ale minorităților etnice din RSSM, cu precădere ale găgăuzilor, în ceea ce privește păstrarea specificului național și redobândirea conștiinței naționale.

Pe 31 martie 1989, Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM a decis publicarea proiectelor de legi Cu privire la statutul limbii de stat în RSSM și Cu privire la funcționarea limbilor vorbite în teritoriul RSSM. MD-ul a organizat un miting, pe 9 aprilie 1989, la care au participat 25.000 de oameni și în care s-a cerut retragerea proiectelor de legi propuse de autorități deoarece au fost calificate ca fiind „mostre ale incompetenței politice și juridice”, în condițiile în care „chestiunea trecerii scrisului moldovenesc la grafia latină” urma să fie reglementat printr-o lege aparte. Pe 23 aprilie 1989, Interfront-ul desfășoară primul său miting la care participă circa 6.000 de manifestanți, iar a doua zi, 24 aprilie 1989, la Rîbnița, pe malul stâng al Nistrului, 5.000 lucrători ai Com­binatului Metalurgic vor manifesta împotriva adoptării legii privind folosirea limbii moldovenești ca limbă oficială de stat. În cursul zilei de 28 aprilie 1989, Grupul de Inițiativă al Interfront-ului înaintează Procurorului General al RSSM un apel: „Noi nu organizăm manifestații neautorizate, nu provocăm naționalismul, dar nici nu vom permite să fie batjocorit Drape­lul Roșu!”.

În pofida mitingurilor și a demonstrațiilor pro-restructurare și pentru recunoașterea limbii moldovenești în grafie latină ca limbă de stat, activul de partid de la Chișinău, reunit în Plenara CC al PCM din 11 mai 1989, a audiat raportul prim-secretarului Simion Grossu privind mersul perestroikăi în RSSM. Liderul PCM a condamnat „dispozițiile antirusești” manifestate cu ocazia mitingurilor și a demonstrațiilor organizate de către MD, precum și faptul că „tradițiile seculare de prietenie moldo-rusă” erau date uitării. Cenaclul Alexei Mateevici și MD au fost supuse rechizitoriului prim-secretarului Semion Grossu, însă acesta „doar în treacăt a vorbit – consemna istoricul Gheorghe E. Cojocaru – despre conservatorismul, nihilismul național și orientarea spre stereotipurile anilor trecuți ale Mișcării Internaționaliste Edinstvo (Unitatea), ce-și propunea să apere interesele populației vorbitoare de limbă rusă, despre tendințele autonomiste din zona de sud a RSSM, cu care speculau activiștii unor organizații găgăuzeGagauz halkî (Poporul găgăuz) la Comrat și Birlik (Unitatea) – la Ceadâr-Lunga”. Nicolae Țâu, prim-secretarul Comitetului de Partid Orășenesc Chișinău, va declara, în timpul desfășurării Plenarei, că majoritatea membrilor de partid, fără a mai vorbi de locuitorii Chișinăului, nu știu care este poziția CC al PCM față de problemele cu care se confruntă societatea și care sunt termenele concrete de soluționare a acestora. Referindu-se la rezultatele acestei Plenare, Mircea Snegur consemna: „Intelectualitatea a rămas neînduplecată, încrederea față de conducere fiind epuizată”.

În cursul zilei de 17 mai 1989 va fi destituit din funcție redactorul-șef al ziarului Moldova Socialistă, Tudor Țopa, pentru faptul că a publicat proiectul alternativ al legii privind funcționarea limbilor în spațiul RSSM, elaborat de Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a RSSM, și care era „mai corect – consemnează Mircea Snegur – și mai aproape de năzuințele neamului – decât cel oficial”. Protestul ferm al colectivului ziarului și amenințarea cu greva a determinat CC al PCM să revină asupra deciziei.

Pe 19 mai 1989, Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM va da publicității proiectul de lege Cu privire la trecerea scrisului limbii moldovenești la grafia latină. Într-o anchetă sociologică privitoare la acest subiect, 99,3% din cei 100.000 de intervievați susțineau trecerea la grafia latină. „Situația devenea neunivocă chiar și în unele comitete raionale și orășenești de partid: unii criticau CC al PCM, alții ocupau o poziție neutră și nu întreprindeau nimic. Au avut loc arestări ale manifestanților care, ulterior, au fost eliberați sub presiunea mulțimii (până la urmă, asemenea acțiuni greșite, efectuate la indicația conducerii, au înrăit și mai mult participanții la manifestațiile publice). Probleme, probleme, probleme care, aproape zilnic, erau puse în discuție la CC”, consemna Mircea Snegur cu referire la acele clipe din primăvara fierbinte a anului 1989.

Pe 20 mai 1989, în Sala Mare a Uniunii Scriitorilor își va deschide lucrările Con­gresul de constituire a Frontului Popular din Moldova (FPM), convocat de Grupul de Inițiativă al MD-ului. Au fost prezenți 147 de delegați din 30 de raioane și orașe, precum și delegați reprezentând Mișcarea Ecologică „Acțiunea verde”, Cenaclul Alexei Mateevici, Liga Democratică a Studenților, Asociația Istoricilor, Societatea de cultură „Moldova” din Moscova. Congre­sul a adoptat în unanimitate Hotărârea privind crearea Frontului Popular din Moldova, Programul și Statutul FPM și a ales un Consiliu al FPM, format din 82 persoane. În Comitetul Executiv al FPM au intrat Gheorghe Ghimpu, Mihai Ghimpu, P. Gusac, Nicolae Costin, A. Plugaru, Iurie Roșca, Ion Ha­dârcă, A. Țurcanu, A. Șalaru. În discursurile delegaților și în documentele adoptate au fost abordate: a) suveranitatea RSSM și „dreptul la ieșire din componența URSS”; b) limba de stat și tricolorul; c) Pactul Molotov-Ribbentrop și conse­cințele lui asupra Basarabiei; d) alegerile și drepturile cetățenești; e) posibilitatea deschiderii unui consulat al RSSM la Iași și a unui consulat român la Chișinău; f) libertatea de expresie și mijloacele de informare în masă etc.

Iurie Roșca și „Republica Română Moldova”

Referindu-se la personalitatea unuia dintre cei mai controversați lideri ai Mișcării de Renaștere Națională a Românilor din spațiul RSSM, primul însărcinat cu afaceri ad-interim al României în Republica Moldova (1992 – 1993), în gradul diplomatic de ministru-consilier, ambasadorul Ion Bistreanu, menționa în amintirile sale faptul că cel de-al doilea lider al FPM, Iurie Roșca, făcea impresia unei persoane ușor infatuate. Ostentativ, Iurie Roșca se declara ca fiind un luptător pentru cauza românească, însă manifesta foarte multă reținere atunci când era întrebat ceva mai mult des­pre curentul unionist din Republica Moldova. Totodată, era vizibil un anumit radicalism, voit afișat. Totuși, Iurie Roșca este autorul sintagmei „Republica Română Moldova”, pe care a introdus-o într-una din rezoluțiile celui de-al II-lea Congres al FPM, în 1990, însă așa cum a scris-o, așa a și rămas în arhive. După plecarea de la conducerea FPM a lui Ion Hadârcă (ales prim-vicepreședintre al Parlamentului), și după eșecul personal din 1990 de a accede în Parlament, Iurie Roșca a preluat, practic, conducerea Frontului, în calitate de președinte exe­cutiv.

Ion BISTREANU

Ion BISTREANU

Avea un disconfort vizibil în fața intelectualilor. Împotriva unor colegi din mișcare, pe care îi considera «incomozi» a început să răspândească zvo­nuri cum că ar fi fost agenți sau colaboratori ai fostului KGB. Nu au scăpat de asemenea acuzații figuri proeminente precum Nicolae Costin, Al. Moșanu, Lidia Istrati etc. Nu au fost cruțați nici Gh. Ghimpu, nici Al. Usatiuc-Bulgăr, oameni care, pentru vederile lor pro-românești, făcuseră ani grei de pușcărie, condamnați de acel KGB pe care îl invoca Roșca, consemnează ambasadorul Ion Bistreanu.

În contextul evoluțiilor de pe scena publică a RSSM, Consiliul Orășenesc al Deputaților din Tiraspol se va pronunța, pe 23 mai 1989, pen­tru adoptarea a două limbi de stat: moldovenească și rusă. Ideea a fost preluată în cadrul sesiunii comune a Sovietelor Orășenesc și Raional al Deputatilor din Râbnița care vor proclama raionul Râbnița ca fiind o zonă populată compact de rusofoni și vor cere adoptarea legii cu privire la cele două limbi de stat. Ziua de 15 iunie 1989 a fost marcată de apariția primului număr cu caractere latine al săptămânalului Literatura și Arta, cu prilejul ceremonilor dedicate celor 100 de ani de la trecerea în eternitate a poetului Mihai Eminescu, și, totodată, cei prezenți la oficierea serviciului divin, în Soborul Catedral din centrul Chișinăului, i-au cerut mitro­politului Serapion să oficieze serviciul în limba română.

În perioada următoare, FPM va organiza o serie de acțiuni de protest față de tergiversarea, de către autoritățile republicane, a cererilor majorității populației privind problema limbii de stat. Cu ocazia mitingului din 25 iunie 1989, la care au participat 50.000 de oameni, FPM a cerut „ca ziua de 2 decembrie, data formării în anul 1917 a Republicii Populare Moldovenești, să fie declarată ca ZI A INDEPENDENȚEI poporului moldovenesc dintre Prut și Nistru” și, totodată, va cere delegației PCM la Plenara CC al PCUS să acționeze „cu toată hotărârea pentru obținerea unei statalități și suveranități reale a RSSM în componența federației republicilor sovietice socialiste, pe baza contractului unional”. Liderii FPM cereau ca delegația PCM să includă în programul lor:

1) independența economică sub forma autogestiunii republicane, în cadrul diviziunii unionale a muncii;

2) decretarea limbii moldovenești drept limbă de stat pe teritoriul RSSM și luarea sub ocrotire a limbilor populațiilor conlocuitoare;

3) recunoașterea prin lege a unității (și nu a identității – n. n.) lingvistice moldo-române și revenirea la alfabetul latin și la ortografia adoptată în RSR; 4) crearea școlii naționale;

5) lichidarea școlilor și grădinițelor mixte;

6) legiferarea constituțională în RSSM a drapelului național tricolor – albastru, galben, roșu, cu stema istorică stilizată – capul de zimbru;

7) adoptarea legii cu privire la cetățenia RSSM;

8) dreptul de veto asupra acțiunii legilor unionale pe teritoriul RSSM; 9) autonomia (independența) PCM;

10) autonomia (autocefalia) Bisericii Ortodoxe Moldovenești;

11) retrocedarea teritoriilor incluse pe nedrept în componența RSS Ucrainene.

 (Va urma)

 Publicat de autor: Constantin Corneanuromaniabreakingnews.ro / AESGS

 

(IV) Lungul drum spre regăsire, libertate și independență (4). Rolul KGB în implementarea „perestroikăi”

(III) Lungul drum spre regăsire, libertate și independență a R. Moldova (3) și o BOMBĂ! Lista KGB-ului pentru RM (3)

(II) Lungul drum spre regăsire, libertate și independență. Cazul Republicii Moldova (2)

(I) R. Moldova. Lungul drum spre libertate, regăsire și independență (1)

 

,

Video: Istoric Constantin Corneanu despre atacul anglo-american asupra Bucureștiului (4 aprilie 1944)

4 aprilie 1944. Bombardamentul anglo-american asupra Bucurestiului (jurnal german)

Publicat de Constantin CORNEANUromaniabreakingnews.ro

,

Clasa politică românească și societatea civilă au obligația de a susține și afirma idealul reîntregirii țării prin aducerea acasă a spațiului dintre Prut și Nistru, reîntregirea țării fiind marele proiect strategic al României după integrarea în NATO și UE. Cum ar trebui pregătită unirea României cu Republica Moldova și condițiile în care acest act istoric ar putea avea loc, sunt temele abordate și viziuinea împărtășită în cadrul interviului acordat jurnalistei Camelia Badea pentru Ziare.com – dr. Constantin Corneanu, președintele Consiliului-Director al Asociatiei Europene de Studii Geopolitice si Strategice „Gheorghe I. Bratianu”Constantin Corneanu – aesgs.ro , redactor pe teme de istorie și geopolitică în cadrul România Breaking News – RBN Press și bloger Adevărul.

Domnule Corneanu, ce se întâmplă la ora actuală cu Republica Moldova?

Dr. Constantin Corneanu

Republica Moldova se află într-o situație aproape imposibilă din punct de vedere politic și economic. Elitele politice conducătoare de la Chișinău, din interese de grup, racordate și la interese strategice aflate în dezacord cu opțiunea pro-europeana a unei importante majorități a cetățenilor Republicii Moldova, au reușit să pună în dificultate parcursul pro-european asumat de către majoritatea forțelor politice conducătoare de la Chișinău. Totodată, UE și-a exprimat îngrijorarea și dezacordul cu ceea ce se întâmplă la Chișinău,

respectiv furtul unui miliard de dolari din sistemul bancar și această prelungită criză politică care generează temeri în ce privește opțiunea pro-europeana.

În actualul context internațional, precum și al problemelor cu care se confruntă UE în acest moment, comportamentul elitelor politice moldovenești va ușura foarte mult sarcina celor care nu-și mai doresc o extindere a UE în spațiul ex-sovietic și o înrăutățire a raporturilor cu Federația Rusă.

Alegerile anticipate spre care pare să se îndrepte Republica Moldova, precum și colapsul financiar al statului moldovean ne îndreptățesc să concluzionăm că Republica Moldova se află la o răscruce a destinului său statal: spre spațiul și valorile euro-atlantice sau spre un spațiu dominat de interesele strategice și economice ale Federației Ruse?

„Reunificarea, un drept istoric și legitim generat de actul din 27 martie 1918”

Sfatul_Tarii_1918_Declaratie_de_Unire

„Forțe politice din Republica Moldova, aservite interesului geopolitic, economic și militar rusesc sunt extrem de hotărâte să împiedice cu mijloace legale, constituționale o continuare a parcursului pro-european!”

Greanîi și Dodon la dispoziția lui Putin

Greceanîi și Dodon – persoane din eșicherul politic al R. Moldova la dispoziția lui Putin

Există forțe politice extrem de hotărâte să împiedice cu mijloace legale, constituționale o continuare a parcursului pro-european, în detrimentul populației care suferă privațiuni economice, indiferent de apartenența etnică și religioasă a acesteia, și care începe să-și piardă speranța într-o viață mai bună.

Într-o astfel de conjunctură, ideea unirii Republicii Moldova cu România ca o ultimă soluție de salvare a acestui vis european, dincolo de dreptul nostru istoric și legitimitatea generată de actul din 27 martie 1918, ar putea să fie privită ca o alternativă serioasă.

Se poate realiza unirea Republicii Moldova cu România sau este o utopie?

Miting Pro Unire la Chișinău – Piața Marii Adunări Naționale (2015)

Unirea Republicii Moldova cu România și realizarea, astfel, a unui prim pas spre reîntregirea țării, a devenit un subiect extrem de discutat de către mass-media și opinia publică de pe cele două maluri ale Prutului ca urmare a eforturilor făcute de către o serie de ONG-uri, extrem de active în ceea ce privește unionismul (Declarație! Idealul Reîntregirii, un obiectiv strategic scump tuturor românilor, ce reclamă atitudine, strategie și acțiune în consecință!), precum și a manifestărilor publice ale Platformei Unioniste Acțiunea 2012.

Breșe într-o lume multipolară care ar favoriza împlinirea Idealului Național al Reîntregirii României

La o primă impresie, am putea spune că pe măsură ce sistemul de relații internaționale cunoaște transformări spectaculoase, de la ce părea o lume unipolară la certitudinea existenței unei lumi multipolare, am putea spera că există breșe care ar favoriza împlinirea unui ideal național: Reîntregirea Țării.

Și totuși, regimul actual al frontierelor de stat nu poate fi modificat decât în conformitate cu principiile Actului Final al CSCE de la Helsinki din 1975 și ale dreptului internațional, care fixează nu intangibilitatea frontierelor, ci inviolabilitatea lor prin forță.

Actul Final de la Helsinki oferă posibilitatea unei modificări pașnice a frontierelor, prin autodeterminarea popoarelor și cu acordul celeilalte părți implicate, ambele condiții fiind obligatorii, nu numai prima.

Reiterez o mai veche ideea a mea, expusă și în alte ocazii, respectiv faptul că, într-un astfel de proces, comunitatea internațională nu se poate implica decât în măsura în care cineva, în speță elitele politice conducătoare din România și/sau Republica Moldova, inițiază un astfel de demers politico-diplomatic ale cărui consecințe interesează și afectează UE și NATO.

Unirea Republicii Moldova cu România poate deveni o problemă pe agendă politico-diplomatică a cancelariilor europene și de pe continentul nord-american numai în măsura în care există o manifestare locală de voința în acest sens.

Cancelariile diplomatice europene, fără a mai vorbi despre Federația Rusă și SUA, ar putea să sprijine sau nu doar ceva ce există, respectiv un proces de negocieri politico-diplomatice aflat în derulare pe ambele maluri ale Prutului, între elitele politice autohtone.

Totodată, România, clasa politică românească și societatea civilă, ONG-urile etc. au obligația de a susține și afirmă idealul reîntregirii țării prin aducerea acasă a spațiului dintre Prut și Nistru, și nu numai, astfel încât să putem spune că reîntregirea țării este marele proiect strategic al României după integrarea în NATO și UE.

Cum ar trebui procedat? Ce ar trebui să se întâmple ca să putem face Unirea, cum ar trebui ea pregătită?

Modelul german?

Președintele României ar trebui să-și asume acest ideal al reîntregirii și să propună în mod formal, oficial, Parlamentului României, reprezentanților politici ai românilor, să ia în discuție asumarea în mod public a acestui mare ideal. Totodată, ar trebui să urmăm modelul german din 1949 și să trecem în preambulul unei noi Constituții a României, sau a celei prezențe, un text care să prevadă obligația morală pentru poporul român, pentru elitele sale politice conducătoare, de a nu renunța la idealul reîntregirii țării, respectiv inserarea următorului text:

„Întregul popor român este mandatat să înfăptuiască prin liberă autodeterminare, precum și în temeiul principiilor Actului Final al CSCE de la Helsinki din 1975 și ale dreptului internațional, reîntregirea României și afirmarea acesteia ca un membru egal în drepturi într-o Europă unită”.

Este nevoie de o astfel de prevedere constituțională care să motiveze, dacă nu să determine, orice om politic și de stat român, sau orice forță politică din România sau Republica Moldova, să inițieze un astfel de demers politico-diplomatic și juridic, chiar și după model german.

O decizie a Parlamentului României, în acest sens, ar întări poziția președintelui României în efortul pe care va trebui să-l facă domnia sa pentru punerea în aplicare a unei strategii coerente politico-diplomatice și juridice menite a transforma un ideal într-o realitate.

România trebuie să gândească o strategie menită să convingă partenerii din UE și NATO, precum și elitele politice din Republica Moldova, ca statul român este capabil să gestioneze relația cu un spațiu geografic în care există, totuși, un curent antiromânesc evident, precum și o minoritate rusofonă care se teme pentru viitorul ei în noua configurație statală și o grupare militară a Federației Ruse.

În viitoarea strategie a reîntregirii este absolut obligatoriu să fie oferite răspunsuri la câteva chestiuni esențiale referitoare la modul în care elitele politice din Republica Moldova vor fi tratate și implicate în viața politică și statală din România reîntregită, precum și la îngrijorările minorității rusofone din Republica Moldova în ceea ce privește locul și rolul ei într-o Românie reîntregită, modul în care le vor fi respectate drepturile și identitatea culturală și religioasă.

Poziția României față de românii din Transnistria

„…spațiul nistrean, parte componentă a teritoriului istoric și etnic al devenirii poporului român”

Totodată, trebuie definită foarte clar poziția României față de românii din Transnistria, față de perspectivele soluționării acestui conflict înghețat, în contextul noilor realități geopolitice, însă fără a se uita de prevederile Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (regiunii transnistrene a Republicii Moldova), adoptată în unanimitate de către Parlamentul Republicii Moldova pe 22 iulie 2005, precum și al Declarației de Independență a Republicii Moldova din 27 august 1991 care relevă foarte clar faptul că elită politică moldovenească din 1991 a avut conștiința faptului că spațiul nistrean este parte componentă a teritoriului istoric și etnic al devenirii poporului român (ex: Subliniind dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria – parte componentă a teritoriului istoric și etnic al poporului nostru, se menționează în preambulul Declarației de Independență a Republicii Moldova).

Dintr-o astfel de perspectivă, conform adevărurilor istorice recunoscute și asumate de către elita politică a Republicii Moldova din 1991 și până astăzi, se naște întrebarea: pot fi acceptate soluțiile de federalizare sau decupare a Transnistriei de Republică Moldova, propuse de către terți, sau trebuie sprijinit de către România efortul de reinstaurare a ordinii constituționale în spațiul nistrean?

În acest moment există posibilitatea unei reîntregiri a spațiului românesc prin voința elitelor politice din Republica Moldova și România, sub presiunea maselor populare, sau ca efect al prăbușirii complete a statalității moldave. În derularea ambelor posibile scenarii rămâne de răspuns la o întrebare extrem de arzătoare: va accepta Federația Rusă această nouă perspectivă geopolitică pentru spațiul moldav, având în vedere interesele strategice și geopolitice ale Federației Ruse în spațiu și grijă față de minoritățile rusofone, precum și derularea unui dialog politico-diplomatic cu România, ca stat membru al UE și NATO, cu referire la interesele naționale și strategice ale ambelor părți în spațiul moldav?

Imposibilitatea asumării formale de către România a unui astfel de proiect strategic, precum și a unei strategii coerente în acest sens, din motive obiective și subiective, va genera o așteptare în ceea ce privește un gest de apropiere din partea elitelor politice de la Chișinău sau o prăbușire a statului Republica Moldova și o reeditare a unui posibil „27 martie 1918”.

Trebuie subliniat faptul că în Declarația de Independență a Republicii Moldova din 27 august 1991 se prevede ca „Republica Moldova este un stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”.

În contextul în care Curtea Constituțională a Republicii Moldova a decis, pe 5 decembrie 2013, ca Declarația de Independentă este peste Constituția Republicii Moldova și Declarația de Independentă are clauză de eternitate ( vezi: DECIZIE ISTORICĂ PENTRU NEAMUL ROMÂNESC DE DINCOLO DE PRUT ! Curtea Constituțională a dat un verdict ISTORIC: OFICIAL, ÎN R. MOLDOVA SE VORBEȘTE ROMÂNEȘTE), unii analiști politici de la Chișinău consideră că această prevedere, denumită Clauză de Eternitate, face ca art. 142 privind limitele revizuirii Constituției (alin. 1. Dispozițiile privind caracterul suveran, independent și unitar al statului, precum și cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorității cetățenilor înscriși în listele electorale) să devină inoperabil din perspectiva unirii, astfel încât a cere unei elite politice conducătoare din Republica Moldova să achieseze la idealul unirii/reîntregirii spațiului românesc reprezintă o încălcare foarte gravă a Constituției Republicii Moldova, o trădare a statalității acesteia.

Falimentul public al Republicii Moldova ar putea fi începutul repetării unui scenariu asemănător celui german din 1989 – 1990. Din păcate, România nu are un Program în 10 puncte.

Dr. Constantin Corneanu

Este nevoie de speranță și o strategie coerentă menită a releva drepturile noastre istorice, interesele strategice și faptul că vom respecta pe toți cei trăitori în spațiul dintre Prut și Nistru

„…nu avem voie să renunțăm la ceea ce noi am pierdut pe 28 iunie 1940”

„Avem nevoie de trezirea conștiințelor adormite sau nepăsătoare la clipele istorice pe care le traversăm”

În actuala conjunctură politică și economică din Republica Moldova, sondajele de opinie relevă că un procent de 21% dintre cetățenii Republicii Moldova doresc unirea cu România. Un procent aparent descurajator, însă este nevoie de speranță și o strategie coerentă menită a releva drepturile noastre istorice, interesele strategice și faptul că vom respecta pe toți cei trăitori în spațiul dintre Prut și Nistru, precum și dincolo, drepturile și libertățile lor cetățenești. Însă, nu avem voie să renunțăm la ceea ce noi am pierdut pe 28 iunie 1940, confirmat, mai apoi, de Tratatul de Pace de la Paris din 10 februarie 1947. Avem nevoie de trezirea conștiințelor adormite sau nepăsătoare la clipele istorice pe care le traversăm, de înțelegerea adevărurilor istorice și de construirea unor strategii adecvate secolului XXI.

Un referendum comun ar fi o soluție?

Nu! Un drept istoric se negociază politico-diplomatic sau se moare pentru el! Un referendum ar da impresia că ne îndoim de drepturile noastre pentru care s-au luptat corifeii mișcării de renaștere națională din Basarabia în anii 1917 – 1918 și, totodată, s-a murit pe Frontul de Est după 22 iunie 1941 în efortul de-a înlătura nedreptatea de la 28 iunie 1940 generată de Pactul Molotov-Ribbentrop. În cazul unui rezultat negativ, pe ambele maluri ale Prutului, ce facem, în veacurile ce vor veni, cu acest ideal al reîntregirii și cu dreptul nostru istoric asupra pământurilor răpite în 28 iunie 1940?

Ce aliați internaționali ar fi gata să sprijine un asemenea demers, dacă România și Republica Moldova ar lua această decizie?

Menționez faptul că Senatul SUA a recomandat guvernului american în iunie 1991:

„1. Să sprijine dreptul la autodeterminare al poporului din Moldova și nordul Bucovinei, ocupate de sovietici, și să elaboreze o hotărâre în acest sens; 2. Să sprijine eforturile viitoare ale guvernului Moldovei de a negocia pașnic, dacă o dorește, reunificarea Moldovei și nordului Bucovinei cu România așa cum s-a stabilit în Tratatul de pace de la Paris din 1920, conform normelor în vigoare ale dreptului internațional și Principiul 1 al Actului de la Helsinki”.

Din această perspectivă, cred că trebuie valorificat parteneriatul strategic cu SUA, respectiv obținerea sprijinului politico-diplomatic al SUA și, totodată, al liderilor UE și al principalilor decidenți, la nivel informal, din spațiul euro-atlantic.

Afirmarea dreptului nostru de-a impune ștergerea ultimelor consecințe ale Pactului Molotov-Ribbentrop reprezintă o provocare totală pentru diplomația românească și elita politică autohtonă și, totodată, pentru comunitatea internațională.

Repunerea în discuție de către România a prevederilor Tratatului de Pace de la Paris din 10 februarie 1947 nu cred că va fi acceptată așa de ușor. Va fi nevoie de mult efort politico-diplomatic pentru a convinge și a primi recunoașterea comunității internaționale în acest demers al reîntregirii țării cu Republica Moldova.

Însă, atâta timp cât statul român nu și-a manifestat în mod formal această dorință, nu se poate vorbi despre aliații internaționali care sunt dispuși să sprijine ceva ce, din păcate, nu a fost afirmat în mod oficial și public. Sperăm la un sprijin total al comunității euro-atlantice în cazul în care ISTORIA ne va împinge, cu voia sau fără voia noastră, spre împlinirea acestui vis ce trebuie să rămână scump oricărui român.

Publicat de Constantin Corneanuromaniabreakingnews.ro

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press