ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "comunitatea românilor din Serbia"

comunitatea românilor din Serbia

,

Semnalare primită de la  Comunitatea Românilor din Serbia:

Cunoscutul etnolog din Maidanpec, domnul Paun Es Durlic, scoate la iveală inducerea în eroare a membrilor Consiliului Național Vlah, privind decizia de standardizare a graiului vlah.
Domnul Durlic, comentează pe site-ul său (http://www.paundurlic.com) că prin contribuția „experților”din Consiliul Național Valah, românii timoceni și-au pierdut limba, și în locul limbii au parte de grai, ceea ce reprezintă cea mai joasă categorie lingvistică.
Pe de altă parte, Consiliul Național Valah face referiri la părerile a doi lingviști, care contactați de domnul Durlic, susțin că nu au nici o legătură cu cele amintite pe de o parte, dar nici nu-și pot da părerea, deoarece nu cunosc și nici nu sunt vorbitori de așa zisul „grai valah”.
Iată textul din decizia de standardizare a graiului „vlah” unde Consiliul Național Valah face referință către cei doi lingviști:
„Consiliul Național Valah ia în considerare privind părerea academicianului rus, Maksim Maksimovic Makarcev, expert pentru balcanistică, prin care limba valahă se consideră o limbă separată, aparținând grupului de limbi romanice, precum și părerile de specialitate a profesorului universitar Sasa Nedeljkovic, profesor al Facultății de Filozofie din Belgrad”

Domnul Durlic a conctactat cei doi profesori, și mai jos vă redăm întrebările și răspunsurile primite prin poșta electronică.

Adresă domnului Durlic către prof.univ. Sasa Nedeljkovic din Belgrad:

„Stimate coleg Sasa,Am făcut rost de copia Deciziei privind standardizarea limbii vlahe, care este pregătită de Consiliului Național Valah, și în care este pomenit numele dvs. fiind unul dintre cercetători pe a cărui părere se bazează în mod deosebit Consiliul Național Valah.
http://www.paundurlic.com/forum.vlasi.srbije/index.php?topic=2080.msg8881%3Btopicseen#msg8881
Puțin este spus că am fost de-a dreptul șocat când am citit asta, deoarece îmi sunt cunoscuți absolut toți lingviștii care înțeleg limba română din Serbia, dar numele dvs nu este pe această listă, sau măcar nu a fost până recent, și am rugămintea de a comenta Decizia mai sus amintită. Vă rog părerea dvs să fie în forma unei declarații oficiale, pentru a putea să o public.

Salutări colegiale,
Paun Es Durlic”

Răspunsul prof. Univ. Sasa Nedeljkovic:

„Stimate coleg Durlic,
Iată declarația mea oficială:
Sunt foarte surprins că Consiliul Național Valah a adus Decizia sa de standardizare a limbii vlahe, pe lângă altele, și pe „părerea mea de expert”. Sunt onorat că Consiliul Național Valah îmi atribuie expertiză și în acest domeniul, dar trebuie neapărat să menționez că este vorba de o neînțelegere. Eu nu sunt ligvist, și prin aceasta nu pot să îmi dau părere în calitate de expert privind standardizarea unei limbi. Pe lângă toate acestea, nici nu sunt vorbitor de valahă. Chiar dacă în decursul anilor am făcut studii privind comunitatea valahă, și am susținut ca membrii acestei comunități să își îmbunătățească situația, nu pot să dau nici o părere privind standardizarea limbii valahe. Îmbunătățirea limbii valahe o pot susține, dar astfel de susținere din punct de vedere de expert ștințific nu ar avea nici o valoare. Sunt pregătit pentru o colaborare cu Consilul Național Valah, dar contribuțiile mele pot fi doar de domeniu etnoantropologic și nicidecum lingvistic. Este posibil ca sprijinul meu prin care am susținut activitățile anumitor membri din comunitatea vlahă de a-și da contribuția pentru rezolvarea problemei privind limba, a fost înțeleasă ca sprijinul meu spre o soluție concretă. Acest fapt, nu ar fi nimic altceva, decât o înțelegere greșită a acțiunilor mele. Există mai multe păreri a ceea ce trebuie făcut cu limba valahă, sau a ceea ce este și ce reprezintă ea, iar în această polemică, eu personal nefiind expert, nu pot suține nici una dintre părți.

Cu aleasă considerație,
Sasa Nedeljkovic”

Pe de altă parte iată și răspunsul lui Maksim Maksimovic Makarcev:

„Stimate domn Durlic,
Chiar dacă nu știu nimic privind documentul pe care dvs mi-l trimiteți în scirsoarea dvs, cred că pe de altă parte s-a ajuns la eroare privind chiar și titlului meu academic. Eu sunt cercetător la Institulul pentru Slavistică a Academiei Rusiei, dar nu și academician. Niciodată nu am dat păreri privind statutul limbii vlahe în sesnul politic, dar nici nu pot comenta nimic privind înrudirea acestei limbi cu altă limbă. Pe lângă aceasta, eu nu pot comenta decizia Consiliului Național Vlah, dar știu că are membri care vorbesc foarte bine limba valahă, scriu cărți și manuale în această limbă, și doresc doar ce este mai bine acestei comunități.
Trebuie să adaug, când este vorba de „limba valahă”, eu folosec autonimul comunității, și utilizarea aceste definiții nu este o declarație privind statutul expresiei idiomatice.

Cu aleasă considerație,
Maksim Markatsev”

Prin cele mai sus amintite, este lesne de înțeles că Consiliul Național Valah, prin apelarea la cei doi „specialiști” care au infirmat vreo contribuție la standardizarea limbii valahe, a indus în eroare opinia publică, precum că ar fi avut părerea unor specialiști privind standardizarea limbii vlahe.

Discuțiile puteți urmări pe Forumul domnului Durlic: http://www.paundurlic.com/forum.vlasi.srbije/index.php?topic=2080.msg8881%3Btopicseen#msg8881

Publicat de romaniabreakingnews.ro / Sursa: Comunitatea Românilor din Serbia

,

Dr. Alexandru Butoarcă (1898 – 1980) și-a dedicat o viață întreagă pentru propășirea neamului românesc din Serbia (Iugoslavia). Încă din studenție este implicat în activitățile de afirmare a identității naționale, fiind ales în 1923 președinte al Asociației Studenților Români din Regatul S.C.S. A fost activ în viața politică, în 1935 fiind ales deputat în Adunarea Națională.

Contribuie semnificativ la aplicarea Convenției școlare iugoslavo-române. Pentru activitățile sale plătește cel mai scump preț, fiind privat de libertate. În 1942 se refugiază în România, unde trăiește până în anul 1950, când autoritățile comuniste române îl predau autorităților iugoslave, unde face 6 ani de pușcărie, fiind acuzat de colaborare cu autoritățile naziste. După executarea pedepsei, activează în Vârșeț ca avocat independent, iar averea sa o lasă moștenire românilor din Serbia. Astfel prin testament lasă în moștenire casa sa Bisericii Ortodoxe Române, spre a fi în folosul românilor, casă situată în zona centrală a orașului Vârșeț.

Din anul 2007, Casa Memorială „Dr. Alexandru Butoarcă”, devine sediul central al Comunității Românilor din Serbia (CRS). Episcopia BOR din Vârșeț încheie pe data de 02 februarie 2007 contract de închiriere (nr.31/2007) cu CRS, unde se dă imobilul spre folosință fără chirie, în schimbul lucrărilor de renovare în valoare de 45.000 euro. Dacă cei care au „renovat” în 2007 pot atrage anumite suspiciuni de costurile prea ridicate, un lucru este cert. Statul Român a asigurat mijloace financiare pentru renovarea Casei Memoriale „Dr. Alexandru Butoarcă” ca CRS să aibe un sediu central reprezentativ.

Astăzi, 22.10.2015, o delegație a Consiliului Național a Minorității Naționale Române (CNMNR), formată din: Daniel Petrovici, Nicu Ciobanu și Marcel Drăgan, s-a prezentat la Episcopia BOR din Vârșeț, cu intenția de a închiria Casa Memorială „Dr. Alexandru Butoarcă” pentru necesitățile CNMNR. Bani au, asta este cert.
CNMNR fiind o instituție românească din Serbia, se poate pune întrebarea de ce insistă să scoată CRS în stradă? Este scopul CNMNR să lupte împotriva CRS-ului? Cu cenzura ne-am obișnuit, dar dorința de a lăsa CRS fără sediu, depășește orice imaginație. Atunci cât de românească este această instituție a CNMNR?
Dacă CRS marchează evenimentele importante din istoria neamului, deranjează? Dacă CRS organizează manifestări românești, deranjează? Dacă CRS a introdus orele de limba română în Cuvin, deranjează? De ce CNMNR cu atâtea fonduri nu s-a concentrat de exemplu să facă un lucru benefic pentru copii români din Cuvin? Fiindcă sunt puțini la voturi?
Din câte observăm, evident că deranjează, deoarece după cum am văzut și la Bruxelles, toate consiliile luptă pentru conaționali săi, numai la cel „românesc” totul este roz.
Menționăm că CNMNR are reprezentanți și din partea CRS. La nici o ședință nu s-a discutat despre o astfel de intenție de închiriere a Casei Memoriale „Dr. Alexandru Butoarcă”. CNMNR are deja spații închiriate la Vârșeț, la centrul sportiv și de afaceri „Milenium”. Ba mai mult, propunerea CRS ca sediul central al CNMNR să fie la Vârșeț, a fost refuzată categoric.
La ultima Adunare Generală a CRS, PS Daniil a promis membrilor CRS că și pe mai departe, Casa Butoarcă va fi sediul CRS.
Înțelegem insistența vicarului Moise Ianăș de a închiria Casa Butoarcă către CNMNR, dar nu înțelegem de ce permite acest lucru PS Daniil, deoarece nu totul este în bani.
CRS a fost întodeauna alături de Biserică. Prea Sfințiia Sa cunoaște acest lucru foarte bine. Reprezentantul CNMNR la Bruxelles a spus public că nu au nici o treabă cu Biserica, iar CRS tot acolo a luat apărare Bisericii. Și vom lua în continuare, deoarece reprezintă unul dintre pilonii menținerii identității noastre naționale. Întradevăr CRS nu are bani, însă dacă cei 300 euro promiși de CNMNR valorează mai mult și înclină balanța, asta este.
Astăzi s-a semnat act de promisiune de închiriere a jumătate din Casa Butoarcă către Consiliul Național pentru o chirie de 300 de euro pe lună. Actul a fost semnat din partea Episcopiei de către: PS Daniil, vicar Moise Ianăș, și prot. Gheorghe Ianăș iar din partea CNMNR de către Daniel Petrovici, Nicu Ciobanu și Todorel Rașa. Se mai specifică dacă CRS nu va face rost de bani, casa va fi integral închiriată CNMNR.
Asta este, am fost vânduți!

Publicat de romaniabreakingnews.ro / Sursa: Comunitatea Românilor din Serbia

,

Agenția pentru Retrocedare – filiala Novi Sad, a respins cererea Comunității Românilor din Serbia (CRS) pentru retrocedarea bunurilor colective ale românilor din Serbia.
Pe data de 06.04.2015, a fost prima audiere la Agenția pentru Retrocedare – Filiala Novi Sad. Magistratul Public din Zrenianin, a trimis părerea în scris precum nu există  dovadă de succesiune între CRS și Societatea „Luceafărul”.
La audierea din 06.04.2015, Comunitatea Românilor din Serbia a justificat că toate bunurile Societății „Luceafărul” au fost confiscate prin decizia Tribunalului Popular din Vârșeț din 1946. Societatea „Luceafărul” a fost obilagtă de către autoritățile comuniste să restituie „profitul de război”. Bunurile au intrat în posesia RFP Iugoslavia pe data de 6 februarie 1947, iar Societatea „Luceafărul” a fost dizolvată abuziv.
S-a mai specificat că scopul înființării societății „Luceafărul” a fost sprijinirea comunității românești. Clădirea a adăpostit liceul românesc, cu cele două intrenate ale sale. Activitățile culturale a comunității românești s-au desfășurat în această clădire. Clădirea „Luceafărul” a asigurat sediul asociațiilor și instituțiilor românești și a finanțat publicațiile în limba română.
Pe data de 27 iunie 1946, Uniunea Culturală a Românilor din Iugoslavia încearcă să salveze ce se mai poate salva din Societatea „Luceafărul”, adresându-se Tribunalului Popular pentru cumpărarea bunurilor mobile.
Potrivit procesului verbal al Comisiei Populare a Orașului Vârșeț din 6 noiembrie 1946, s-a constatat că societatea „Luceafărul” nu a returnat în totalitate profitul de război în valoarea de  1.377.037,00 dinari, evidențându-se că societatea a plătit 266.937,00 dinari, ceea ce a reprezentat probabil toată resursele financiare ale societății.
Dobânzile la datoria atribuită Societății „Luceafărul” erau exagerate, iar „profitul din război” era imbosibil de achitat.
Pe de altă parte, obiectivul Societății „Luceafărul” a fost să dea credite avantajoase românilor, sprijin material și financiar al instituțiilor culturale și al asociațiilor românești, finațarea publicațiilor românești și asigurarea existenței și propășirii activităților spirituale. De aici până a declara „Luceafărul” profitor de război, este cale lungă.
Pentru a exemplifica, suma de 1.377.037,00 dinari, în 1946 reprezenta valoarea a 24,4589 kg de aur pur, sau în zilele noastre 944.498,91 USD. Aceasta era suma pe care „Luceafărul” trebuia să returneze statului reprezentând profit din război.
Succesiunea directă nu se poate dovedi, Societatea „Luceafărul” a fost declarată profitor de război și dizolvată. Procesul reprezenta o simplă concluzie verbală extrajudiciară a RFP Iugoslavia împotriva Societății „Luceafărul” din 1946, care mai mult seamănă cu un inventar a averii societății decât un document juridic. Niciunde nu se specifică care sunt cauzele sau acțiunile Societății „Luceafărul” ce au determinat Tribunalul Popular să o declare profitor de război.

Conform deciziei Agenției Pentru restituire rezultă că românii din Serbia nu au dreptul să-și recupereze bunurile colective. Decizia nu este definitivă și urmează să fie depusă plângere din partea Comunității Românilor din Serbia.

Sursa:  comunitatea-romanilor.org.rs prin romaniabreakingnews.ro

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press