ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Cluj-Napoca"

Cluj-Napoca

,

Primarul orașului Cluj, Emil Boc, a anunțat pe contul său de Facebook că urmează să inițieze procedurile de înfrățire cu alte două orașe, respectiv Cernăuți (Ucraina) și Bottrop (Germania). Boc a scris această postare în contextul unei întâlniri pe care a avut-o recent cu oficiali din Bottrop și Cernăuți, informează romaniabreakingnews.ro citând o declarație a primarului orașului Cluj Napoca.

“Am convenit să demarăm procedurile de colaborare în vederea înfrățirii dintre orașele noastre” – a menționat primarul Clujului.

Întâlnirea dintre Boc și reprezentanții oficiali ai orașelor Bottrop și Cernăuți a a avut loc cu ocazia unei conferințe organizate la Cluj pe tema legăturii dintre Universitate și mediul de afaceri.

Cluj-Napoca este înfrățit cu următoarele orașe: Dijon (Franta), Nantes (Franta), Zagreb (Croatia), Koln (Germania), Pécs (Ungaria), Columbia (Carolina de Sud, SUA), Be’er Sheva (Israel) , Zhengzhou (Republica Populară Chineză) , Suwon (Republica Coreea), Makati (Filipine), Chacao-Caracas (Venezuela), Sao Paulo (Brazilia), Korçë (Albania), Provincia Parma (Italia), Rockford (Illinois, SUA), East Lansig (Michigan, SUA), Rotherham (Marea Britanie), Namur (Belgia), Viterbo (Italia), Ningbo (Republica Populară Chineză).

Cernăuțiul este înfrățit cu orașele Salt Lake City (Utah, SUA), Saskatoon (Canada), Konin (Polonia), Suceava, Timișoara, Iaș (România), Nazareth Illit (Israel), Klagenfurt (Austria), Bălți (Republica Moldova).

,

huligani-unguri

Imagine cu titlu de prezentare ( Huligani maghiari in Gara de Nord – București)

Bătaie cruntă încasată marți noapte de un clujean de 54 de ani, în fața pensiunii Pedro, de pe strada Paris din Cluj-Napoca, după finalul meciului de fotbal Rusia-România! Autorii sunt patru constructori din Harghita și Covasna – angajați a unei firme clujene – care, după ce au băut în pensiune și au urmărit meciul, împreună cu personalul localului și doi clienți, nemulțumiți că bărbatul n-a vorbit în maghiară, așa cum i-au cerut, l-au urmărit și sancționat sever pentru „ignoranța” sa. Culmea, chiar și după ce aceștia au ajuns la secția de poliție, cei patru au refuzat să vorbească în românește și au cerut un translator deoarece “nem tudom roman”! – informează Gazeta de Cluj citată de romaniabreakingnews.ro

Dl. Martin zis Miki este un cetățean pașnic al cartierului Abator, care și-a zis să urmărească la televizor, cu o bere în față, la Pensiunea “Pedro”, de pe strada Paris, meciul amical de fotbal Rusia-România. Omul a comentat fazele meciului în limba maternă, româna – împreună cu un alt client al localului și cu barmanița localului – suferind cumplit după ce echipa noastră a pierdut, nemeritat, după un gol marcat de ruși, în prelungiri, dintr-o poziție de off-side. Însă pe tot parcursul meciului cei trei au avut de înfruntat ostilitatea vădită a patru muncitori constructori de la o firmă din zonă, îmbrăcați în salopetă, originari din “secuime”. Aceștia erau teribil de deranjați de faptul că barmanița și cei doi clienți vorbesc românește, astfel că la un moment dat i-au somat, pur și simplu, să vorbească în maghiară, apoi l-au stâlcit în bătaie!

Miercuri, 16 noiembrie, sosit împreună cu fiica lui la I.M.L. Cluj,  bărbatul în vârstă de 54 de ani relatează împrejurările în care s-a petrecut incidentul:

“Era pe la 22.30 când s-a terminat meciul și am hotărât să mă îndrept spre casă, așa că am ieșit în stradă. În tot acest timp cei patru îi căutau pricină barmaniței și o amenințau cu bătaia fiindcă femeia dorea, așa cum era și normal, să închidă localul. Eu am ieșit atunci din pensiune, însă n-am apucat să fac decât vreo câțiva pași pe stradă că m-am și trezit atacat pe la spate de cel puțin doi dintre muncitorii constructori din Covasna sau Harghita care fuseseră în local. Unul dintre ei m-a lovit cu piciorul în gură, punându-mă la pământ și rupându-mi în două și proteza dentară, iar ceilalți m-au căptușit și ei, pe rând, cu pumnii și picioarele. Apoi cineva a chemat poliția și cei patru au fost duși la secție, iar eu la spital. Mai târziu am aflat de la barmaniță că agresorii au refuzat să vorbească în românește și la poliție, zicând că nu știu limba, astfel că le-a fost adus un translator”. Bărbatul este poftit în cabinetul de consultații al I.M.L., de unde se întoarce după câteva minute cu un certificat medico-legal în care i-au fost recomandate între 8 și 9 zile de îngrijiri medicale. Apoi cei doi – tată și fiică – părăsesc sediul instituției medicale, nu înainte de a ne lăsa un număr de telefon pentru a ne ține la curent cu evoluția cazului.

Joi, 17 noiembrie, revenim cu un telefon la fiica victimei. Aceasta ne mărturisește, cu amabilitate, că împreună cu tatăl său și o avocată s-a prezentat la Secția 2 de Poliție, unde tatăl său a întocmit plângere penală împotriva celor patru secui.

“Vom avea zilele următoare o întâlnire cu cei patru indivizi și de asemenea, cu cei doi martori ai incidentului – barmanița și clientul din seara respectivă.  Atunci vom hotărî, în funcție de atitudinea agresorilor, ce e de făcut. Însă vă mărturisesc sincer, acum după ce au trecut două zile de la incident pot să afirm cu convingere, fără să mă înșel: cei patru l-au bătut pe tata, în mod evident, pentru că nu vorbea maghiara”!

“La nivelul Secției 2 Poliție este înregistrat un dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe. 

În fapt, la data de 15.11.2016, în jurul orei 23:00, un bărbat ar fi fost agresat în fața unui local public de pe strada Paris, din Cluj-Napoca. Cercetările continuă pentru stabilirea exactă a împrejurărilor comiterii faptei”, a declarat pentru Gazeta de Cluj, Carmen Jucan, purtător de cuvânt al I.P.J. Cluj.

,

„Oamenii Timpului” ajung la Cluj-Napoca: dezbatere și recital de pian în cadrul Turneului Național Raluca Știrbăț. Seria de evenimente sub egida Campaniei „Oamenii Timpului” continuă mâine, 22 septembrie,
la Cluj-Napoca: dezbatere „Multiculturalismul. O abordare europeană în Transilvania”, cu participarea ASR Principele Radu al României și recitalul de pian susținut de Raluca Știrbăț.

oamenii_timpuluiJoi, 22 septembrie, de la ora 16.00, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei (Sala Reduta) va avea loc dezbaterea „Multiculturalismul. O abordare europeană în Transilvania”, în cadrul Colocviilor „Oamenii Timpului”.
Evenimentul va beneficia de prezența Alteței Sale Regale Principele Radu al României și se va bucura de participarea a numeroși invitați: István Vákár, vicepreședinte al Consiliului Județean Cluj; prof. univ. dr. Daniel Șandru, secretar de stat, coordonatorul Departamentului Centenar, președinte onorific al revistei de cultură contemporană Timpul; prof. univ. dr. Iancu Morar, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, președinte AVER, Cluj; lect. univ. dr. Georgiana Costin, Universitatea „Babeș-Bolyai”, vicepreședinte DWNT; cercetător științific dr. Tudor Sălăgean, Universitatea „Babeș-Bolyai”, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei; dr. Leonard Horvath, Universitatea „Babeș-Bolyai”, fost director al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, fost președinte al Administrației Fondului Cultural Național; Cornel Jurju, istoric, vicepreședinte al Clubului Monarhiștilor Clujeni; Mircea Miron, secretar general al Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei; Valentin Lungu, vicepreședintele Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei.

Moderatorul dezbaterii va fi Bianca Pădurean, de la Universitatea „Babeș-Bolyai”, director editorialClujToday.ro.

„Evenimentul organizat la Muzeul Etnografic al Transilvaniei marchează anul în care comunitatea noastră sărbătorește 700 de ani de când Clujul a devenit Oraș Liber Regal. Aniversarea clujenilor coincide cu o sărbătoare națională, cea referitoare la aniversarea a 150 de ani de la fondarea Dinastiei Regale a României. Prezența Alteței Sale Regale Principele Radu al României la acest eveniment reprezintă un motiv de bucurie și demonstrează încă o dată iubirea pe care o poartă membrii Familiei Regale orașului nostru”, a declarat Claudiu Pădurean, manager regional al Campaniei „Oamenii Timpului” pentru Cluj-Napoca.

Dezbaterea va fi urmată, de la ora 18.15, de un recital de pian susținut de Raluca Știrbăț în cadrulTurneului Național susținut sub egida Campaniei „Oamenii Timpului”. În cadrul aceluiași moment, va oferi un recital și Corala Regală Transilvană, fondată de Dan Dumitrana. Amfitrionul evenimentului va fi Claudiu Pădurean, manager regional al Campaniei „Oamenii Timpului” pentru Cluj-Napoca, redactor-șef al publicației Transylvania Today.

Partenerii locali ai Campaniei sunt Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Departamentul de Studii Internaționale și Istorie Contemporană al Universității „Babeș-Bolyai”, Univers T, Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei și Clubul Monarhiștilor Clujeni.

Parteneri media: ClujToday.ro, TransylvaniaToday.ro, România liberă, UNESCOinRomania.ro,SportinCluj.ro.

Campania „Oamenii Timpului” se desfășoară timp de o lună în nouă orașe ale României prin intermediul unor evenimente speciale dedicate comunităților devenite centre de monitorizare în acest an. Organizate de managerii regionali OT, evenimentele beneficiază de sprijinul unor sponsori locali și al autorităților publice, precum și al unor instituții mass-media locale.
Întâlnirile pianistei Raluca Știrbăț (membră a Juriului Național al Campaniei „Oamenii Timpului”, categoria Societate civilă) cu publicul vor avea loc pe parcursul celei de-a doua părți a lunii septembrie și începutul lunii octombrie și vor urma următorul itinerariu: București (4 octombrie), Piatra Neamț (7 octombrie), Iași (8 octombrie) și Suceava (9 octombrie).

Colocviile „Oamenii Timpului”, moderate și gândite special de către managerii regionali pentru comunitățile în care activează, se vor desfășura după următorul calendar: Sibiu (24 septembrie),București (4 octombrie), Piatra Neamț (7 octombrie), Iași (8 octombrie), Suceava (9 octombrie) șiTimișoara (15 octombrie).

Campania „Oamenii Timpului” este un proiect al Asociației Revistei Timpul și beneficiază în 2016 de o recunoaștere extraordinară din partea unora dintre instituțiile-emblemă ale României. ASR Principesa Moștenitoare Margareta, Custodele Coroanei Române, a acordat Înaltul Patronaj Galei „Oamenii Timpului”. De asemenea, Campania „Oamenii Timpului” RO+ beneficiază de patronajul Ministerului Culturii.

Producătorul Campaniei „Oamenii Timpului” este Editura Adenium.

,

romanibreakingnews_ro_mesaj_xenofob_anti_romaniaCu ocazia Brexit-ului, în Olanda au apărut sute de afișe xenofobe la adresa României și a orașului Cluj Napoca, în care se solicită nici mai mult nici mai puțin ca „România să fie dată afară din Uniunea Europeană”(!!!). Afișele au fost plasate pe stâlpii care au suport pentru afișaj media de pe străzile din Eindhoven.

Textul în limba engleză și nu olandeză cum ar fi fost normal,  sună astfel:

WHO MADE THE EUROPEAN DREAM A NIGHTMARE ?

CLUJ NAPOCA

ROMANIA SHOULD GO, NO THE UK

anti-romania_in_olanada_via_ungaria

Surprinderea mare este că aceste afișe plasate pe străzile din Eindhoven, Olanda, au fost create de extremiști maghiari și nu de cei olandezi așa cum în mod eronat au fost prezentate în media românească. Mesajul clar: „Cine a transformat visul european într-un coșmar? (Cluj Napoca) România trebuie să plece, nu Marea Britanie!” practic  îndeamnă poporul olandez să ia atitudine față de problema românilor punînd în fața olandezilor o problemă a extremismului maghiar: războiul plăcuțelor bilingve, oriunde oricum.

Ca sursă a campaniei apare pe afișele în cauză website-ul: www.language-rights.eu, un site care luptă pentru drepturile maghiarilor din Romania (!!!) și în special pentru autonomia maghiarilor în Transilvania.

Mesajul din afiș propagă ideea că vina pentru haosul creat în Europa pleacă de la orașul Cluj-Napoca, pe motivul bine știut pentru cei familiarizați cu problemele iredentismului maghiar, autonomie, limba maghiară, etc. În plus, din acest an Primăria Municipiului Cluj Napoca a refuzat să monteze la intrarea în oraș plăcuțe bilingve cu numele orașului în limba maghiară! Un motiv important în campania iredentistă maghiară.

Banner-ul de pe site-ul unguresc language-rights.eu, înregistrat în Germania, păstrează același mesaj, fiind prezentat și un manifest explicit în limba engleză:

mesaj_xenofob_anti_romania

The foundation European Language Rights launched its “Who made the European Dream a Nightmare” campaign.  The foundation has previously been campaigning with  a vote against campaign against the association agreement with Ukraine, based on its report Treason to Law. At the referendum on the 6th of April 2016 61 % of the Dutch population voted No. 

           In this report, the foundation points out, that the European Integration of Central Europe is impossible, without respecting the treaty of Strasbourg. Since this treaty guarantees the language rights of autonomous people and makes bilingual signs obligatory.After the ethnic failure of Yugoslavia ratification of this treaty was an entry requisite for Romanian to become EU and NATO member.

In contrary to Romania, both the Netherlands and the UK are fully complying with this treaty for its own Welsh and Frisian national minority.  The Netherlands as a founding member of the EU protects and nurtures its European diversity and identity by fully complying with the European Charta of regional languages, just like the UK does. Romania breaches this treaty despite its ratification.  In fact Romania made law meaningless through its structural and systematic breach of both treaties.

           Since the European Union is incapable to maintain and protect its own core values such as Human Rights, European Identity and Rule of Law, the population of the UK has no other moral choice than to choose for leaving the European Union on the 23th  of June.

În unele medii româneaști această știre a fost prezentată ca o campanie a olandezilor care „nu ne înghit” din cauza portului Constanța a cărui dezvoltare ar contribui la scăderea importanței portului Rotterdam.

romaniabreakingnews.ro

,

Drapelul de luptă al legiunii comandate de Avram Iancu în timpul Revoluției din 1848 a fost expus, sâmbătă la Cluj-Napoca, în piața care îi poartă numele marelui revoluționar, informează romaniabreakingnews.ro

Steagul a fost expus în cadrul unei ceremonii desfășiurate în prezența ÎPS Andrei Andreicuț, mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului, a Fanfarei Diviziei 4 Infanterie „Gemina” și a oficialităților clujene, în fața statuii Crăișorului Munților.

Drapelul va putea fi admirat până la data de 9 mai,  la Cluj-Napoca, în Piața Avram Iancu între orele 10.00 și 22.00.

Primarul Emil Boc a anunțat că a înaintat o invitație școlilor clujene pentru a desfășura o lecție de istorie în fața drapelului.

Staegul_AvramInacu_Emil_Boc„Am lansat astăzi o invitație școlilor clujene de a desfășura o lecție de istorie în Piața Avram Iancu, în fața drapelului de luptă al eroului nostru național!

Astăzi suntem părtași la un moment de istorie, prezentând drapelul de luptă al unei legiuni a lui Avram Iancu, în fața statuii Crăișorului Munților, din Piața Avram Iancu, un loc simbolic al națiunii române, al transilvănenilor, alături de eroul național Avram Iancu și de ceea ce a reprezentat și reprezintă pentru fiecare român dezideratul păstrării ființei naționale. Voi propune ISJ Cluj ca lecțiile de istorie ale multor școli să se desfășoare în Piața Avram Iancu, în fața acestui drapel de luptă”, a spus Emil Boc.

Legiunea „Auraria Gemina” este una dintre cele cincisprezece legiuni românești organizate între 1848-1849, după modelul roman, pentru a lupta împotriva trupelor maghiare din Transilvania, condusă de Avram Iancu care avea pe atunci rangul de prefect, echivalent cu cel al unui general de armată. Legiunile erau puse sub comanda prefecților și viceprefecților, ale centurionilor (căpitani, conduceau 100 oameni) și decurionilor (caporali, comandanți de pluton) din cele 15 legiuni ale armatei populare a românilor, denumită Landsturm de austrieci.

Prefectura de pe raza căreia erau recrutați luptătorii legiunii era pe atunci împărțită în două viceprefecturi care, la rândul lor, erau împărțite fiecare în câte patru tribunate.

Avram Iancu a înființat Legiunea Auraria Gemina în Țara Moților, la 19 octombrie 1848, după ce a fost numit de către Comitetul Român de Pacificațiune de la Sibiu în rangul de „prefect”, iar Ioan Bălaș și Ioan Constantin Boeriu viceprefecți. Baza juridică a organizării acestui „Landsturm” românesc a fost constituită din punctul 10 al Petiției Naționale adoptate de Marea Adunare Națională de la Blaj din 3/15 mai 1848, care „cere înarmarea poporului sau gardă națională spre apărarea țărei în lăuntru și din afară. Miliția română să-și aibă ofițerii săi români”. La 17 octombrie 1848 înarmarea românilor a fost confirmată de comandamentul militar austriac de la Sibiu. Primele tabere de instrucție ale Legiunii Auraria Gemina, numite în epocă și lagăre (loagăre de către țăranii români) au fost înființate la Câmpeni, Bistra, Bucium și Măgina și au fost mobilizate la 19 octombrie 1848. Prefectul Avram Iancu era ajutat de viceprefecții Ioan Balaș, Simion Prodan, Ioan Constantin. În decembrie 1848 legiunea era alcătuită din 8 tribunate: Alba Iulia, Presaca, Ampoița,Țelna, Cricău, Galda, Aiud, Rimetea și Măgina.

Între cele 15 legiuni s-au distins în lupte: Legiunea Auraria Gemina condusă de prefectul Avram Iancu, Legiunea I Blăjana a prefectului Axente Sever, Legiunea Auraria și Saline de Turda (zisă și Legiunea Arieșului) sub comanda prefectului Simion Balint și Legiunea Crișana de Zarand având prefect pe Ioan Buteanu.

Cartierul general al prefectului Legiunii Auraria-Gemina, Avram Iancu, era instalat în clădirea în care funcționează în prezent Muzeul Avram Iancu din localitatea Câmpeni, județul Alba.

Avram Iancu a condus această mare unitate militară de la înființare, la 2 septembrie 1848, până în toamna anului 1849, după ce a fost înăbușită Revoluția Maghiară din 1848 și armata maghiară s-a predat trupelor țariste și austriece.

Publicat de Gabriel Negru – romaniabreakingnews.ro

,

Maghiarii protestează vineri la Cluj împotriva venirii lui Viktor Orban și a politicilor opresive și rasiste duse de acesta! Am trăit să o vedem și pe asta! Până și maghiarii s-au săturat de horthystul Viktor Orban!
Iată și textul invitației la protest (publicat și în limba maghiară):
Vineri, 3 octombrie, la ora 10:00, pe strada Câmpeni nr 1 (vizavi de Clinica Pediatrie 3) din Cluj vom demonstra împotriva politicii premierului Ungariei, Orbán Viktor și a partidului majoritar, Fidesz, pe care acesta îl conduce.
Acest protest își propune să tragă un semnal de alarmă asupra tendințelor antidemocratice si autoritare ale guvernului Orbán, începând de la criminalizarea sărăciei și a persoanelor fără adăpost până la intimidarea și hărțuirea ONG-urilor care se opun politicilor Fidesz. Recentul discurs al premierului de la Tusványos, în care afirmă că orice ONG care primește finanțări externe reprezintă un pericol la siguranța națională a Ungariei – in contextul în care instituțiile culturale și artistice au căzut sub controlul direct al acestui partid – indică clare tendințe dictatoriale. Intr-o notă tipică politicienilor, retorica Fidesz-ului s-a folosit de problemele sociale și economice ale Ungariei pentru a-și impune o viziune autoritară, de politici sociale conservatoare cu tendințe spre extrema dreaptă.
Transilvania este o regiune multi-etnică și multiculturală ale cărei valori sunt toleranța cooperarea și solidaritatea tuturor, iar în acest context modelul de politică naționalistă și etnicistă a lui Orbán Viktor nu este de folos ci, din contra, crește neînțelegerile și tensiunile din rândul cetățenilor. Demonstrăm așadar pentru menținerea echilibrului in societatea noastră și ne arătam solidaritatea cu persoanele care suferă de pe urma acestui regim autoritar.
 Vă așteptăm pe toți care nu ar participa numai din cauza frustrărilor naționaliste.

Sursa: Bogsan Diaconu / Partidul România Unită

 Facebook:Solidaritate cu cetățenii oprimati de regimul Orbán / Szolidaritás az Orbán-rezsim által kirekesztett polgárokkal

,

Holocaustul la mișto?

Holocaustul vesel?

Holocaustul la români?

Holocaustul ca nostimadă?

Holocaustul de trei parale?…

Holocaustul pris à la légère?

 

Cum să-l numesc ca să se potrivească mai bine?!

      Cine nu cunoaște această minunată vorbă? „Aici suntem la porțile Orientului, unde nimic nu este luat în serios”! Pe franțuzește, în gura celebrului Raymond Poincaré: „Nous sommes ici aux portes de l’Orient, ou tout est pris à la légère”!

      Unii, cei mai mulți, văd în citatul de mai sus o evaluare lucidă a defectelor neamului nostru românesc, propriu zis un blam la adresa noastră a românilor, un vot de neîncredere dat de spiritul occidental mentalității românești, stilului românesc de a trăi și acționa, vecin cu neseriozitatea, inconsistența, lipsa de principialitate, nepăsarea față de rigorile legii și ale disciplinei, ale ordinii! Și câte și mai câte nu încap sub umbrela acestui verdict: suntem un neam de oameni care luăm totul à la légère?!

      Chiar și Holocaustul, evenimentul cel mai tragic din istoria lumii, cum îl consideră atâta lume bună și bine informată, Holocaustul la care am fost obligați să luăm și noi parte, noi l-am luat… l-am luat la mișto!, îmi vine să zic cu această vorbă despe care nimeni nu știe cum s-a pripășit în graiul nostru! Dar cât ne este de utilă!… Tot încercăm, de câteva generații să scăpăm de ea, dar nu reușim! Nimeni nu poate scăpa de umbra sa!… Mișto-ul fiind proiecția românească inevitabilă asupra lumii, ar putea spune cineva mai pripit să generalizeze. Prea mult n-ar greși!

      Cum vine aia să iei ditamai holocaustul la mișto, să-l iei peste picior, să-l iei à la légère?!

      Am avut deseori acest sentiment, pe parcursul documentării mele „fortuite” în materie de Holocaust petrecut în România, la români. Căci documentare se cheamă să stai de vorbă și cu martori oculari, participanți propriu ziși la acele evenimente și situații. Din păcate mărturiile orale, pentru care nu ai consemnarea scrisă, eventual sub semnătură la notariat, nu prea au valoare probatorie, astfel că nu am rămas decât cu ele în suflet, în minte, toate adunându-se sub ideea că și Holocaustul din România s-a desfășurat à la roumaine, a fost pris à la légère, în bășcălie, la mișto…

      Am tot căutat ecoul acestei stări de fapt în documente și nu am găsit decât dovezi indirecte, cu care nu puteam emite pretenția de a fi crezut… Iată însă că zilele faste pe care le trăim, zile „speciale”, de speranță și de așteptare a bucuriei cu care retrăim an de an minunea din urmă cu 2012 ani, pentru mine s-au împlinit pe deplin și în modul cel mai dorit, mai așteptat: a apărut documentul! Documentul potrivit căruia mi se confirmă sentimentul, încredințarea apriorică aș zice, că românii nu erau și nici nu au fost în stare să participe ca lumea la o treabă atât de serioasă ca holocaustul, ca genocidul! Îi depășea gravitatea situației! Nu li se potrivea! Nu puteau s-o facă de-a adevăratelea, ci numai de mântuială, de ochii lumii, de ochii comisarilor europeni de atunci, veniți nu de la Bruxelles, ci de la Berlin! Nicio diferență!…

      Țin unii să demonstreze cu orice preț că am participat și noi la Holocaust! Ba unii zic că aici la noi a debutat! Că noi l-am inventat pe holocaust! Și dau și cifre! Cifre pe care eu oricând le pot dovedi mincinoase sau cel puțin eronate! Și refăcând calculele care ne sunt prezentate, dar păstrând metoda de calcul, eu oricând pot demonstra că noi, românii, nu am ucis (numai) 400.000 (patru sute de mii) de evrei, ci mult mai mulți, peste un milion și jumătate!… Vorbesc serios! Cine nu crede să-mi ceară socoteala, explicații!

      Până atunci să prezint documentul. Este vorba de o carte, care a împlinit 13 ani de când a fost tipărită, și i-a mers bine până acum, nu a văzut nimeni cât e de importantă! Cât pe ce să-mi scape și mie! Dar Domnul a vrut altfel și am dat de ea și am citit-o, cu oarecare neîncredere, căci are un titlu care m-a făcut să o las deoparte, necitită, ani de zile: Dosarele Suferinței, apărută la Editura Bucovina viitoare, anul 1999. Iar suferințe evreiești de-alea inventate?!, mi-am zis….

      Cartea are două părți, fiecare cu autorul ei: Martori ai secolului, de Ilie Ilisei și Ocrotitorul jidanilor, scrisă de însuși ocrotitorul respectiv: Ioan D. Popescu. Vom vorbi pe larg despre această carte într-o „emisune viitoare”! Deocamdată mă rezum la subiect, la titlul acestor rânduri, adică la al doilea text. Și fac precizarea cea mai importantă: Autorului i-a fost recunoscută calitatea de cavaler al adevărului și al dreptății, al omeniei, în Israel, la Ierusalim, unde numele său este onorat și omagiat, împreună cu copacul care a fost sădit ca semn de veșnică pomenire pentru că a fost un veritabil „drept între popoare”, cum se numește această distincție. (În paranteză fie spus, bănuiesc că e vorba de o traducere infidelă, ca orice traducere, căci expresia ca atare sună cam aiurea pe românește… Când va fi să primesc și eu această distincție, măcar post mortem, probabil că o să fac o propunere de revizuire a traducerii! La nevoie, se poate face și mai devreme…)

      Cu alte cuvinte, gașca de bugetivori de la Institutul de Cercetare a Holocaustului din România, inclusiv colaboratorii din străinătate, alde Radu Ioanid și alte pușlamale, nu mai pot strâmba din nas, cu superioritate academică(!!), cum că sursa nu e demnă de încredere!

      Și iată ce spune sursa, fost chestor de jandarmi la Tiraspol, pe timpul Holocaustului din Transnistria, având răspunderea directă pentru soarta evreilor evacuați în Transnistria și cazați în Tiraspol. Nota bene: Aceștia sunt termenii corecți: evacuați și cazați! Citez deci:

      „În primăvara anului 1944, odată cu precipitarea evenimentelor de pe front, am primit ordin să repatriez orfanii de ambii părinți în vârstă de până la șaisprezece ani. Cum orfanii nu aveau acte, actele se întocmeau în baza mărturiei unor rude apropiate. Am întocmit niște borderouri și-n dreptul fiecărui nume se adunau câte două semnături care atestau vârsta de până la șaisprezece ani a orfanului care urma să fie repatriat. Și, lucru nostim (sublinierea mea – I.C.), în felul acesta aproape întreg ghetoul a fost repatriat. Soțul atesta pentru soție și invers, tatăl pentru copil, acesta pentu tată ori pentru bunic, bunicii devenind în acte… copii care mai au binișor până la majorat.

      Constituiți în convoaie, îmbarcați în trenuri și însoțiți de câte un pluton comandat de câte un subofițer destoinic, evreii s-au întors în orașele României.” (pagina 107)

      Textul mai poate fi citit de câte ori vreți, este fără fisură! Adică nu poate rima nicicum cu ideea de represalii sângeroase, abuzuri inumane, bestialitate etc. Cine îi cunoaște pe evrei își poate ușor imagina cât au glumit aceștia, ce mișto au făcut pe seama declarațiilor date în fața Chestorului Popescu! Ioan Popescu! Nici că se putea un nume mai potrivit pentru semnificația profund românească a faptelor sale: cam în această notă s-au petrecut persecuțiile și represaliile anti-evreiești din vremea lui Antonescu. În nota de mișto în care s-a alcătuit tabelul cu evreii orfani de ambii părinți până în șaisprezece ani! Ce comedie faină s-ar putea face pe acest subiect: Lista lui Popescu! Și puse pe două coloane: Lista lui Schindler și Lista lui Popescu! Și de comparat ce a pățit fiecare pentru criteriile aplicate în alcătuirea listei!

      Ideea că avem de-a face cu un caz izolat nu ține! Este clar că Ionică al nostru nu s-a temut că se va afla de stratagema sa și că o va păți! O clipă nu i-a trecut prin minte că i se va cere socoteală pentru gestul său! Că încalcă vreun consemn militar, scris sau nescris, sau că se va găsi cineva să-l toarne! Așadar, gestul său nu intra în contradicție cu contextul, cu atmosfera în care se trăia și se supraviețuia în Transnistria!

      Las pentru altă dată alte comentarii și citez mai departe, discuția căpitanului Popescu cu un evreu din alt ghetou, cel de la Berșad:

      „ – Povestiți-mi mai departe!…

      – Domnul căpitan Mihail reușește să ne ațâțe pe unii împotriva celorlalți, ceea ce nu-i greu în situația în care ne aflăm. Este înconjurat de o clică de ticăloși, toți evrei (s.n.,I.C.), iar aceștia hotărăsc cine și unde merge la lucru, cui i se dă locuință. Tot ei îi procură căpitanului fete de treisprezece-patrusprezece ani.

      Numele Mihail îmi era total necunoscut. Bănuiam că este rezervist. Un ofițer activ nu s-ar fi putut preta la asemenea acte înjositoare care jignesc noțiunea de om. Să lovești un om nevinovat, un invalid lipsit cu totul de apărare, să-ți bați joc de un copil înseamnă ceva cu totul ieșit din comun (s.n., I.C.).

      Cele povestite m-au zguduit într-atât încât, imediat, m-am prezentat la raport la generalul Iliescu. Peste câteva zile, după o anchetă serioasă, căpitanul Mihai a fost arestat.” (pag. 126)

      Teribil de importantă și această mărturie: Așadar și generalul Iliescu, superiorul lui Ioan D. Popescu, era tot un… drept între popoare! Deci căpitanul Popescu nu era un caz izolat, tovarășe Ioanid! Însuși George Alexianu, guvernatorul de temut al Transnistriei și superiorul celor doi, este prezentat de autor ca fiind din același soi de oameni-oameni!

      Un caz izolat era netrebnicul de Mihail! Dar mai netrebnici decât Mihail al nostru sunt evreii noștri care au descris apoi abuzurile de la ghetoul din Berșad, săvârșite de acest mizerabil, dar au omis să spună ce s-a întâmplat cu Mihail, au omis să spună despre intervenția autorităților, au omis să spună ceva despre acoliții săi evrei, cu toții la un loc niște netrebnici! Iar asta rezultă numai din depoziția lui Ioan Popescu. Mărturiile evreiești despre Berșad te fac să crezi că așa se petreceau lucrurile în toată Transnistria și că toți românii erau niște persoane de teapa acestui Mihail!… Niciun evreu care s-a plâns de abuzurile de la Berșad nu spune că acestea au fost curmate la intervenția energică a autorităților!… Evrei nemernici prin omisiune!

      În fine, al treilea citat. Este vorba de procesul politic care i s-a intentat lui Ioan D.Popescu după 1950. Deh, făcuse parte din jandarmeria burghezo-moșierească. După un an de detenție în condiții de exterminare, de genocid propriu-zis, ajunge și la proces. Este adus ca martor fostul director al ghetoului din Tiraspol, evreul Goltzman. Iată câteva frânturi din declarația acestuia despre șeful jamdarmilor, adică principalul regizor al infernului transnistrean:

      „Venea des, în control, prin lagăr. Întotdeauna discuta cu noi și ne ajuta atunci când avea cum s-o facă. M-a luat cu el la Guvernatorul Alexianu ca să ni se asigure hrana cu alimente  pe care să le putem procura la preț oficial. Guvernatorul a aprobat.(…) Garda care ne păzea era pusă, de fapt, să ne apere de cei din exterior care ar fi fost dispuși să ne facă vreun rău. (s.n. I.C.) Noi aveam bilete permanente de liberă circulație prin oraș și mergeam chiar și la cinematografe. (…) A pedepsit și schimbat întreaga gardă pentru că, la un control, a găsit doi nemți în lagăr. (…) A salvat de la moarte un tren cu copii orfani care veneau de la Bălți pentru repatriere, iar nemții vroiau să-i extermine. Pe mulți evrei i-a ajutat să capete servicii, iar pe unul, Fux Bernard, l-a făcut director al oficiului de export.” (pag.185)

      Așadar  se confirmă informația pe care mi-a dat-o cândva Simion Ghinea, comandant legionar și participant la război în trupele de risc maxim al „spărgătorilor de cazemate”: în Transnistria, jandarmii români îi păzeau pe evrei nu ca să nu fugă, nu ca să nu evadeze, ci ca să nu vină peste ei persoane „dispuse să le facă evreilor vreun rău”. Adică nemți sau ucrainieni. În mod deosebit ucrainienii îi vânau pur și simplu pe evrei, localnici sau evacuați din România, ca să se răzbune de răul pe care evreii comuniști l-au făcut în Ucraina. Pe seama evreilor se pune și azi moartea a zece milioane de ucrainieni, prin înfometare sistematică, în deceniul 1930.

      De altfel, purtarea execrabilă a evreilor din Bucovia și Basarabia în timpul celor 12 luni de ocupație sovietică – din iunie 1940 până în iunie 1941, a fost și cauza propriu zisă a evacuării lor în Transnistria. Holocaustologii specialiști în participarea românească la uciderea celor șase milioane de evrei trec sub tăcere motivația oficială, nu îndrăznesc s-o pună în discuție, s-o contrazică, să-i dovedească netemeinicia: „Am fost nevoit să evacuez evreii din Basarabia și Bucovina, pentru că din cauza oribilei lor purtări din timpul ocupației acestor pământuri românești de către ruși, populația era atât de îndârjită împotriva lor, încât fără această măsură de siguranță, ar fi dat naștere la cele mai odioase pogromuri.” (Ion Antonescu, în scrisoare adresată lui H.Clejan, prietenul său evreu…)

      Am fost de-a dreptul uluit să aflu din această carte, din primul text, al lui Ilie Ilisei, că evreii s-au purtat cu românii mai rău decât armata de ocupație sovietică: „Pe 2 iunie 1940, primim ordin să ne regrupăm la Vatra Dornei. Rămâne la Cernăuți doar o companie de jandarmi condusă de colonelul Grosu, care ni se alătură după ocuparea Bucovinei de către ruși. Compania supraviețuiește mâniei evreilor cernăuțeni datorită tancurilor rusești de ocupație care o protejează. (s.n. I.C.)

      – Nu pricep de ce-au vrut evreii să ne omoare! Nu pricep de unde și de ce atâta ură împotriva noastră!

      Colonelul Grosu nu știe, încă, nimic despre incidentele similare de care au avut parte trupele românești în retragere.” (pag.46)

      Așadar, în retragerea din Basarabia și Bucovina, în iunie 1940, evreii au atacat români. Pe unii i-au ucis bestial, pe alții i-au batjocorit. Știam asta. Ce nu știam este că alți români și-au salvat viața grație „tancurilor rusești de ocupație”! Trupele sovietice, rusești, care i-au apărat pe români de evrei în Bucovina și Basarabia!… Ce rușine!

      „Nu am auzit să fi existat un singur evreu atunci, acolo, în Basarabia-Bucovina, în Săptămâna Roșie (28 iunie –  3 iulie 1940), care să fi protestat verbal, necum să se opună corelegionarilor beți de ură (ură de rasă, nu de clasă), care s-au dedat la acte de pură bestialitate. Victime: Românii militari în retragere, Românii civili porniți în refugiu.” (Paul Goma, Basarabia și „Problema”) Evrei mizerabili! Buni de împușcat! Nu de evacuat în Transnistria!…

      Din păcate, după un an, când administrația românească a revenit în Bucovina și Basarabia, nu s-a putut stabili exact care au fost evreii aceia mizerabili! Neputând fi identificați criminalii, s-a trecut la măsura logică: evacuarea tuturor evreilor! În felul acesta se putea ști că au fost evacuați și evreii trădători, neloiali, vinovați față de statul român, evrei bolnavi de anti-românism!… Evrei ne-oameni!

      Au fost însă și evrei nevinovați printre cei evacuați! Poate că cei mai mulți erau evreii nevinovați! Tocmai de aceea regimul de care au avut parte în Transnistria a fost unul plin de omenie, de compasiune chiar! (…Știu bine ce vorbesc și ce sens au cuvintele omenie și compasiune!)

      Așa se face că majoritatea evreilor care „evadau” din Transnistria făceau tot posibilul să ajungă în …România, la București mai ales, sau de unde erau. Cu câteva excepții, puține, dar spectaculoase. Cum ar fi tatăl lui Norman Manea, care pleacă fără probleme din Transnistria, și trece cu mari riscuri linia frontului la ruși… În urma sa, familia nu risca nimic, nu pățește nimic, nimeni nu le reproșează trădarea tătânelui.

      Numai feciorul său, peste ani, îi va lua apărarea într-un text confuz, numit roman, în care ne povestește, dar nu ne explică cum era posibil ca familia sa, „deportată” în Transnistria, să primească vizita din România a unor prieteni, pe care să-i mai și găzduiască câteva săptămâni… Și în situația aceasta s-au aflat mulți evrei în Transnistria: le veneau musafiri din Țară! Unde i-au găzduit pe acei musafiri? În cocinele de porci unde se jură strâmba de Sonia Palty că au locuit evreii evacuați în Transnistria?! Ce fel de deportare a fost aia? Cum ar veni să aflăm că la Aiud sau la Canal veneau rudele să-și petreacă week-endul alături de cei dragi?!… Alături de Petre Țuțea, alături de Iuliu Maniu, de Gheorghe Brătianu… Da, a fost un holocaust în România, dar asta după august 1944… Au fost și mulți evrei în acel Holocaust, dar nu ca victime!… Ci de partea cealaltă a baricadei!

       …Cade, potrivit lui Ioan D. Popescu, și minciuna cu evreii scoși la munci istovitoare, extenuante! Antonescu i-a deportat pe evreii suspecți în Transnistria nu ca să-i pună să muncească – cum a fost cazul lagărelor de deportare germane, ci ca să-i izoleze, să-i împiedice să se dedea la acte de sabotaj și diversiune în favoarea inamicului sovietic. I-a lăsat pe evrei să se descurce singuri! Să-și găsească de lucru, dacă nu le-a plăcut să stea cuminți în România! Astfel că principala preocupare pentru evreii din Transnistria a fost cum să găsească de lucru, ca să-și poată câștiga existența. Același Grotzman declară, la începutul depoziției sale: „Printre evrei se știa că la Tiraspol (…) se poate cîștiga o bucată de pâine prin muncă cinstită” (pag. 184)

      Cum s-au descurcat evreii „prin muncă cinstită” în Transnistria? Unii foarte bine. Cu ani în urmă, când nici nu se pomenea de vreun holocaust în Transnistria, un domn ne povestea la o cafea băută la Athenee Pallace cum și-a făcut el armata în Transnistria, cum a făcut avere! Făcea naveta Transnistria – București. Uniforma militară îl apăra de orice control, iar el venea la București cu sume mari de mărci germane „de ocupație”, valabile în teritoriile ocupate și administrate de germani. Le aducea de la evrei din Transnistria și le ducea unor evrei din București. Aceste mărci erau aceleași la Paris și la Odessa. Numai că la Odessa se procurau ușor și, via București, ajungeau în Franța, iar de acolo veneau, cumpărate pe acele mărci, bijuterii, opere de artă etc!… Nu l-am crezut! Dar după 1990 a apărut confirmarea, documentul, publicat chiar de un evreu: Teodor Wexler. În volumele masive de documente privind situația evreilor din România, răposatul Wexler, evreu de bună credință, a publicat și stenograma unei discuții despre evrei într-o plenară a PCR ținută în 1945, 5 octombrie. Iată ce spune Vasile Luca, în deplin consens și cu ceilalți comuniști participanți la discuție, majoritatea evrei: „Și ce au făcut evreii din lagăre? Au venit cu saci de ruble. Au cumpărat ruble cu 5 lei și le-au vândut cu suta apoi. (…) În scurt timp au devenit milionari! (…) S-au îmbrăcat în uniforme rusești și au luat vitele de la țărani.” (pag. 26-28)

      Așadar, de la holocaustul din Transnistria evreii se întorc cu saci de ruble!…

      Cum ar fi oare să aflăm că evreii s-au întors milionari de la Auschwitz?!… Cine ne-ar crede? Cine ne-ar mai crede că la Auschwitz a fost holocasut?!…

      Iată însă că de la holocaustul din România te puteai întoarce cu „saci” de bani! Atunci cum rămâne cu acest holocaust, despre care unii, în frunte cu rabinul șef Moses Rozen, au afirmat că a început în România?! Tot ce se poate dovedi cu documente este că la noi, în România, țară unde tout est pris à légère  a început Holocashul, chiar înainte de a se încheia Holocaustul, caz clar, indiscutabil, de protocronism românesc! Să vedem cine ne contestă și această prioritate mondială: Holocashul a început în România!… Avem dovezile necesare!

      În fine, că tot vorbeam mai sus de umorul evreiesc, mi-e ușor de imaginat cât s-a rîs la București, în cercurile evreiești cele mai înalte, pe seama evreilor fraieri din Occident! Aceștia erau bombardați cu scrisori prin care li se cerea ajutor material, bani adică, pentru a întreține lupta de rezistență armată împotriva asupririi și abuzurilor regimului dictatorial al Mareșalului! Acele scrisori vorbeau despre suferințe evreiești inimaginabile – cuvîntul inimaginabil face real și credibil orice scenariu!, dar și despre faptele de vitejie ale haluțimilor, evrei tineri din formațiunile paramilitare de auto-apărare a evreilor. Poduri aruncate în aer, trenuri pline de muniție și trupe deraiate și mitraliate, depozite de carburanți transformate în torțe imense etc., etc. Aceste compoziții literare (care au premers literatura realist-socialistă de după Eliberare, cu eminenți reprezentanți evrei) au avut mare efect în Occident, de pe urma lor veneau din America sume mari, mult peste nevoile Comunității, așa că un număr restrâns de activiși sioniști își opreau partea leului din acest ajutor! Gluma a ținut chiar și după ce autoritățile românești au intervenit și i-au arestat pe escroci. Norocul lor că au fost arestați. Nu au apucat să fie judecați, căci a survenit 23 august eliberator din pușcării! Așa că după 23 August 1944 au putut pretinde că sunt victime ale regimului, luptători anti-fasciști neînfricați! Cu pensiile și onorurile adiacente!… De data asta plătite de fraierii de români, nu de fraierii de evrei americani!… Alte glume, alte hohote de rîs în sînul evreimii românești… Că și evreii sunt mari meșteri în a lua la mișto încercările vieții, ale istoriei!

      Ce s-a mai rîs și atunci când, tot după 1944, au început evreii să fie recompensați pentru suferințele din anii de dictatură antonesciană, mulți dintre ei cu diplome universitare și cu funcții intelectuale! Cei mai mulți evrei, cu Brucan în frunte, s-au vrut profesori universitari! Unul dintre ei a rămas de pomină printre ovrei: a cerut să fie numit conferențiar universitar, spre mirarea celorlalți. După ce și-a luat patalamaua în mână, colegii de …catedră l-au întrebat de ce așa modest? De ce numai conferențiar?! Și ce au mai rîs?! Bietul Ițic, care în viața lui nu călcase prin vreo universitate, nici măcar ca student repetent, crezuse, în ingenuitatea sa congenitală, că rangul de conferențiar este cel mai mare, doar despre profesori auzi la tot pasul! Iar el nu cunoscuse niciun conferențiar, așa că i-a plăcut și a ales să fie ceea ce nu înțelesese ce înseamnă!… Repet: ce s-a mai rîs la Comunitate pe seamă acelui evreu naiv și neinformat!… Drăguțul de el!…

      Dar cel mai mult s-a rîs totuși pe vremea lui Antonescu! Scosese Antonescu niște legi anti-semite de te cruceai! Pentru te miri ce fleac erau bieții evrei condamnați la zile întregi de recluziune, de temniță! Uneori chiar și o săptămână! Cel mai puțin, o zi lumină, de expunere la stâlpul infamiei!… E drept, la acest din urmă supliciu barbar, de inspirație medievală, nu a fost supus decât un singur evreu, Alexandru Spiegel, din Hârșova! A fost acuzat – tata zicea că pe nedrept, pentru stocare de produse alimentare. Așa că la începutul lunii Ianuarie 1941, evreul nostru și trei țărani, cu aceeași culpă, au fost expuși în piața mare din Hârșova, să-i vadă lumea și să-i rușineze. Seara, la lăsatul întunericului, au fost trimiși acasă!… Nu se mai puteau ține bine pe picioare,  căci din cauza frigului mântuiseră tot ce adusese tata de mâncat și mai ales de băut, transformând locul de penitența într-un soi de piknik, improvizat în taxiul cu care tata a venit special de la Constanța, să nu rateze așa „oportunitate” de a-și exhiba anti-semitismul, „funciar la români”! (Am citat-o la Lya B.)

     Am povestit această întâmplare pe site-ul meu, cu ceva vreme în urmă! Ca urmare, am fost căutat să mi se povestească ce se mai întâmpla la Constanța pe vremea Mareșalului când erau arestați evreii pe capete și condamnați, care la trei zile, care chiar la o săptămână de detenție. Pușcăria orașului era în plin centru, pe Tomis! Așa că era simplu pentru prietenii ovreiului sau ai ovreilor întemnițați să se prezinte la închisoare și să ceară vorbitor cu condamnatul. Directorul închisorii, constănțean și el, băiat de oraș adică, aproba fără nicio reținere. Mai ales că pe mulți evrei îi cunoștea pesonal! Le era prieten!

      La vorbitor, pe vremea aceea, se putea veni și cu de-ale gurii din bătrâni… Așa se face  că sala de vorbitor se transforma într-una de chef! Chef chef! Numai lăutarii lipseau! Dar nu totdeauna! Când și când, printre deținuți, se mai nimerea și vreun lăutar, doi! Că doar prigoana antonesciană i-a vizat și pe țigani! Împotriva voinței lor erau scoși din celula sordidă și întunecoasă și puși să le cânte boierilor constănțeni, greci, turci, români sau armeni, evrei! Trebuie spus că la Constanța au trăit cei mai mulți evrei care s-au împăcat bine cu paharul! Nu le-a fost teamă că în vin se află adevărul și l-ar putea rosti fără voia lor!… Nu aveau ce să ascundă! Așa se face că evreu este cel care a rostit fraza magică „eu sunt de naționalitate constănțean!…”

      Mi-nchipui și ce „mișto monstru” s-a mai făcut în cercurile evreiești și pe seama ideii, de un umor tipic evreiesc, de a se atârna înscripționarea carne cusher pe cadavrele legionarilor de care s-au folosit la înscenarea de la Abator, din ianuarie 1941… Cadavrele legionarilor, am zis! Nu ale evreilor! Evreii erau cu regia!…

      În concluzie: s-au petrecut în acei ani scene și momente de omenie înălțătoare! La Constanța, la București, nu mai vorbesc în Ardeal! În Moldova, la Iași, în Basarabia și Transnistria! Unele patetice, altele, nu puține, de tot hazul! Vestitul haz de necaz românesc! L-au simțit și evreii, chiar în timp de cumplit război mondial! Puțini au fost evreii din România care au avut ocazia să-l pipăie cât a fost de cumplit! Privilegiul ăsta l-au avut numai românii, câteva sute de mii, la Cotul Donului, în munții Tatra…

      …Așadar sunt tare și definitiv supărat pe evreii nemernici, mizerabili, care au scornit basna mizerabilă cu holocaustul din România! Îi iert pentru minciunile inventate, prin care s-ar discredita pentru vecie neamul românesc dacă ar fi luate în serios! E foarte ușor de demonstrat că sunt minciuni!… Nu-i mai crede nimeni!

      Dar n-am să-i iert și nici Dumnezeu să nu-i ierte pe evreii care prin propaganda uriașă și stupidă dezlănțuită pe această temă mincinoasă au împiedicat să se afle despre momentele de excelență umană petrecute la așa zisul holocaust, momente care au ridicat valoarea ființei umane în general, nu numai în ipostaza ei românească! Au împiedicat consemnarea lor, ca momente de excelență românească, de omenie rodnică, în acțiune!

      La aceste momente fantastice în ordinea morală a lumii face trimitere expresă chiar și Filderman, liderul evreimii, în Testamentul său: „Am fost martor al unor mișcătoare scene de solidaritate și de ajutor între români și evrei (s.n.) în anii de grea încercare din timpul infernului nazist în Europa. Mareșalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor! Aș aminti doar câteva exemple:

–          Grație intervenției energice a Mareșalului Antonescu, a fost oprită deportarea (în Germania – n.n., I.C.) a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina;

–          El a dat pașapoarte pașapoarte în alb, pentru a salva de teroarea nazistă evreii din Ungaria, a căror viață era în pericol;

–          Grație politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub un regim de administrare tranzitorie, care, făcându-le să pară pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.”

      Subliniez apăsat secvența „făcându-le să pară pierdute”, „să pară”!…

      Cum vă spuneam: curat la mișto! De mântuială! Treabă românească! Nici de un holocaust ca lumea nu am fost în stare!… Ditamai Mareșalul a ajuns „să se facă”! Să joace teatru! Să mimeze belirea evreilor! Să mimeze holocaustul!…

     Așadar mult clamata confiscare a averilor evreiești a fost făcută de sanchi! La derută! Numai pe hârtie! Ca să dea satisfacție comisarilor europeni de atunci! Ce scandal!… Ce situație penibilă! Ce moment înălțător, de excelență românească!… Fără pereche în acei ani de dezumanizare mondială!

*

      Din păcate, corul impostorilor și al calomniatorilor a acoperit glasul evreilor normali, al evreilor cinstiți! Nu puțini, dar totuși insuficienți, din păcate! Astfel că la șapte decenii de la acei ani de cumpănă ne-am ales nu cu inventarul amplu, cuprinzător, a tot cuprinzător dacă s-ar fi putut, și atât de reconfortant al faptelor de solidaritate umană românească cu evreimea disprețuită și urgisită pe tot continentul! Cu chiu și vai au răzbit prin fortificațiile uitării și ale ignorării, ale minciunii, ici și colo câte o mărturie, cum sunt cele mai sus comentate. Dar celelalte, despre care avem toate motivele să credem că n-au fost puține, cine le mai recuperează din hăul uitării?!

      I-ați obligat prin teroare pe bieții oameni, evrei sau români, să le uite! Să le facă uitate, să le distrugă! Abia câteva au mai rămas, salvate ca prin minune!! Slavă Domnului, deși sunt puține, sunt suficiente ca să putem reconstitui adevărul! Un adevăr reconstituit din cioburi! Din cioburi atât de curat strălucitoare!

      …De ce, domnilor evrei degenerați, activiști ai minciunii, de ce ați nesocotit dreptul nostru la adevărul integral despre omenia românească, a părinților noștri?! Despre faptele lor minunate?!

      Chiar nu vă simțiți bine în fața Omului frumos împlinit ca Om?! Vă deranjează omenia? Cumva nu vă simțiți oameni?! Nu sunteți, împreună cu noi, fiii aceluiași Dumnezeu? Vă indispunea bunătatea noastră fără de leac, nedezmințită nici în cele mai grele clipe?! Vă umilea?! Vă complexa?! Vă umplea de venin?!…

      Chiar țineți ca nicio faptă bună să nu rămână nepedepsită?!…

      Ce milă și ce silă mi se face de voi?!…

      Sictir din fața mea!, cum ar zice orice evreu din Constanța.

ION  COJA

PS Spuneam mai sus, despre cartea de care m-am folosit, că prin titlul ei, Dosarele suferinței, nu mi-a inspirat încredere și ani de zile, din păcate, am lăsat-o neatinsă! Iată de ce: În 1945, imediat după război, fiecare familie de evrei din România a primit o carticică, un chestionar lung, intitulat aproximativ la fel: Dosarul suferințelor unei familii evreiești, cu aproape 80 de întrebări, privind anii de prigoană prin care au trecut evreii din România. Întrebări de genul: ce bunuri materiale v-au fost confiscate? Ați fost dat afară din servici? Cât timp nu ați găsit de lucru după ce ați fost concediat? Etc., etc. Cu privire la evreii ale căror suferințe au fost „încununate” prin moarte, prin exterminare, nu apare însă nici măcar o singură întrebare! La pagina 2 este o întrebare vagă despre „victimele și dispăruții” din familia respectivă, iar când întrebarea devine mai detaliată, aflăm că prin termenul victimă se referă la „arestări, maltratări, evacuări, expulzări, pagube”! De asasinate, execuții în masă sau exterminare, genocid, pogrom, nici măcar o întrebare!

Așadar, la data când s-a întocmit acest chestionar de către însuși Congresul Mondial Evreiesc, conștiința colectivă evreiască nu avea în vedere, ca suferințe extreme îndurate de evreii din România, decât „arestări, maltratări, evacuări, expuzări, pagube”!… S-a adunat astfel un material documentar imens: peste 100.000 de „dosare ale suferinței evreiești”! Acest material documentar extrem de prețios nu a fost niciodată adus în discuție de susținătorii genocidului din România. De ce? Probabil pentru că prin conținutul lor faptic infirmă orice supoziție de genocid, de holocaust!

Mai mult, am primit informația că acest fond documentar, aflat în arhiva Federației Comunităților Evreiești din România, a fost distrus!… Nu mi-a venit să cred. Drept care am cerut, în temeiul legii, să ni se dea acces liber la acest fond! Am fost plimbați cu vorba, cum că fondul se află în reorganizare… Vom reveni cu cererea noastră apelând la justiție! FCER este bugetată se statul român și este obligată să ofere publicului interesat accesul la arhive.

                   Mărturia profesorului  RAOUL VOLCINSCHI

            Subsemnatul RAOUL VOLCINSCHI, domiciliat în Cluj–Napoca, profesor universitar pensionar, membru al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, am de făcut următoarea declarație, în fața d-lui profesor Ion Coja :

            Sunt originar din Cernăuți unde, în 1940, am trăit  drama evacuării familiei mele din Cernăuți. Eram elev la liceul Aron Pumnul și făceam parte din echipa de fotbal Dragoș Vodă. Jucam la pitici. În Cernăuți erau trei echipe la care jucau tinerii evrei: Macabi, Borohov și Hasmonea. Deseori jucam românii cu evreii, meciuri agreabile, fără nici o tensiune de natură rasistă, antisemită sau antiromânească. Ne cunoșteam bine între noi, chiar dacă eram la școli diferite și trăiam în cartiere diferite.

            În seara zilei de 27 iunie la radio Monte Carlo, pe care familia mea îl asculta cu regularitate, s-a anunțat că România este obligată să cedeze Basarabia și Bucovina. La radio București, încercând să aflăm ce se întâmplă, se comenta felul cum a decurs examenul de bacalaureat al principelui Mihai… Nimic despre ultimatum ! Tata însă ne-a pus să începem împachetarea lucrurilor din casă, în vederea refugierii noastre în Țară. A doua zi, de dimineață, tata m-a trimis să-mi scot actele școlare de la liceu, care urmau să-mi fie necesare înscrierii la școală în septembrie. Drumul meu de acasă până la liceu trecea prin Piața Unirii și prin fața Primăriei. Când am ajuns la primărie am văzut că în stradă zăceau cinci cadavre de soldați români, al căror sânge se scursese în praful de pe caldarâm. Câțiva oameni de pe margine priveau consternați și derutați. Am întrebat ce se întâmplă, au venit deja rușii la Cernăuți ? Mi s-a răspuns că soldații au fost omorîți  „de ăia” ! Și mi s-a arătat spre două automobile în jurul cărora se învârteau vreo 12-15 tineri civili, înarmați, unii aveau chiar două automate, unul în mână, altul la spate și se agitau să încapă toți în mașini. Îi cunoșteam pe toți, pe unii din vedere, pe alții personal sau după nume: Aufleger Feibiș, Fisher, Abacumov, Eisinger Siegfried. Jucau fotbal în formația de juniori a echipelor evreiești amintite. Au plecat strigând „Zum Flugplaz”!(„La aeroport !”) M–am întors acasă pe un drum ocolitor, căci se auzeau focuri de armă pe alte străzi.

            În grupul amintit se afla și Sigi Bainer, pe care îl cunoscusem bine căci jucasem fotbal împreună, în câteva meciuri, ca adversari. L-am regăsit pe la mijlocul anilor ’50, la securitatea din Cluj, când am fost anchetat și de câteva ori am fost bătut măr de acest Sigi Bainer. Am încercat să vorbesc cu el omenește, amintindu-i că ne cunoaștem bine și că n-are cum să vadă în mine un agent al puterilor imperialiste occidentale, cum eram acuzat. Mi-a spus de mai multe ori : „pentru trecut un monument, pentru prezent un glonț !”

            Îl mai întâlnisem de câteva ori în Cluj, fusese un mic contrabandist înainte de a se angaja la securitate, ca anchetator și bătăuș. Când m-am eliberat am aflat că plecase în Israel.                                                      

                                                         

                                                                     Raoul Volcinschi

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press