ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Clubul de la Roma"

Clubul de la Roma

,

ARCoRFlorin Mătrescu

„Dacă Clubul de la Roma are vreun merit, acesta este întâietatea în a se răzvrăti împotriva ignoranței sinucigașe a omenirii cu privire la adevărata ei condiție.”(Aurelio Peccei)

„Primul raport al Clubului de la Roma a creat o undă de șoc în toată lumea. […] Banca Națională a României și Asociația Română pentru Clubul de la Roma (A.R.C.o.R.) organizează conferința internațională cu tema „The Power of the Mind” în cadrul căreia va fi marcată cea de-a 40-a aniversare a primului raport al Clubului de la Roma, intitulat „Limits to Growth”, raport care a inițiat o dezbatere despre umanitate și natură ce este continuată și astăzi. […] 2012 este un an festiv pentru Clubul de la Roma, având în vedere că sărbătorim 40 de ani de când am lansat „Limits to growth”. Când acest raport a fost publicat a creat o undă de șoc în toată lumea, inclusiv în țările comuniste. Pot arăta acest ultim aspect pentru că am fost într-o țară comunistă. Eram tânăr în România și am discutat despre primul raport al Clubului. Prima aparență publică în 1973 a fost cu ocazia primului raport al Clubului de la Roma. Astăzi, fiind în recesiune, în special în Europa suntem în recesiune, nu ne place să spunem că trebuie să punem limite creșterii. Poate ne place să punem limite masei monetare”. (Mugur Isărescu – Guvernatorul B.N.R. – octombrie 2012)[1]

Clubul de la Roma

– Denumirea „Clubul de la Roma” nu are nimic comun cu orașul Roma, Vaticanul, sau Biserica catolică. Ovin Demaris a calificat preocupările acestei organizații secrete drept o „afacere murdară” (Dirty Business), în spatele său stau „Comitetul celor 300″ („Clubul” fiind considerat ca unul din instrumentele de lucru cele mai puternice ale acestuia)”Black Nobility” (în acest sens, unii atribuie ideea „Clubului” reginei luliana a Olandei) , „Marshall Fund” (vom reveni asupra lui) și clanul Rockefeller care a și donat, dealtfel, „Clubului” terenul unde-și are sediul general (Bellago, Italia).

– În fondarea sa în 1968, un rol major i se acordă lui Aurelio Peccei, cel mai vechi președinte al concernului Fiat (un multi-conglomerat gigantic, aflat în mâna Comitetului celor 300″), în care „Black Nobility” deține cote importante din acțiuni și profit (Ex. Agnellis și alții). Spre a-și realiza „misiunea” Peccei a absolvit cursurile la „Tavistock Institute” (considerat „mama” institutelor de „spălat creierul” din lume, fondat cu sprijinul lordului Bertrand Russel, fratele lui Aldous Huxley, Kurt Levin și Eric Trist), sub bagheta vestitului general maior John Rawlings Rees. Următorul pas în „finisarea” cunoștințelor sale 1-a reprezentat „cartierul general al NATO” de unde Peccei a selecționat oameni de primă mână; n-au lipsit, desigur, nici conexiunile cu celelalte organizații ale iluminaților, Bilderberg, Trilaterala etc.

Componența „Clubului” este identică cu a unui grup internațional aparținând „Establishment”-ului, cu membri din 25 de țări, înglobând între 50 și 100 de persoane. Ei sunt oameni de știință, educatori, economiști, industriași etc., cu funcții în guverne naționale, sau asimilați deja de „guvernul internațional” („international civil servants”), mulți dintre ei fiind membri ai C.F.R. și ai familiei Rockefeller.

Obiectivele „Clubului din Roma”

Obiectivele „Clubului din Roma” sunt de-a dreptul terifiante, între ele înscriindu-se:
– Unificarea lumii și constituirea unui „Guvern Mondial” format dintr-o elită (masonă – n.a.) care va acționa asupra unui număr de „10 regiuni administrative” (numite astfel în cadrul unui raport al clubului, datat din 1973) care se află în stare de „flux” (adică cu granițe deplasabile, ceea ce are ca efect conflicte etnice și războaie aducătoare de bani bancherilor internaționali ce finanțează confruntările și vând armamentul părților beligerante și, în al doilea rând, contribuie substanțial la reducerea populației; în sfârșit, introduce în capul oamenilor ideea că naționalismul și patriotismul sunt cauza tuturor relelor, inclusiv a războaielor, făcându-i tot mai apți să renunțe la suveranitatea națională și să accepte „noua ordine” și „guvernul mondial”, aducătoare de pace!), în 1973 se chemau „regate” (Kingsdoms), denumire ce ulterior a dispărut, revenindu-se la „regiuni”. În teribila lucrare a lui Gary Kah, este redată harta lumii cu cele zece regiuni concepute de „Clubul de la Roma”, în cadrul cărora Rusia poartă numărul 5, având înglobate între noile ei fruntarii România și toate celelalte țări ex-socialiste satelite.

Conștiință globală, cu biserică unică într-o comunitate globală

Funcționând ca gigantica socialist-iluministă „Think-Tank” și beneficiind de activitatea unora dintre cei mai buni cercetători din lume, Clubul de la Roma își propune să realizeze o „conștiință globală” cu o „biserică unică” într-o „comunitate globală”, în care fiecare individ să-și dea seama că: „unitatea de bază a cooperării umane și a supraviețuirii s-a mutat de la nivel național la nivel global” (scrie „Comitetul executiv al Clubului la pag. 147 a lucrării sale, „Mankind at trie Turning Point” – „Omenirea la răscruce”). Din aceeași sursă aflăm de asemenea, că țelul final este „schimbarea fundamentală în distribuirea averii și venitului, deoarece distribuirea averii și a venitului nu se va mai face pe baza liberului schimb, când producătorul își vinde munca și produsele la prețul pieții și este plătit după cât valorează oferta lui pe piața liberă, „noua ordine mondială” prevede ca omul să fie sclavul total și perpetuu al „guvernului mondial” care-i cere maximum de efort și, în schimb, îl hrănește, îl îmbracă, îl cazează, câtă vreme este producător, după care urmează euthanasia, adică suprimarea lui blândă. „Naționalismul” este dat pe mâna așa-ziselor partide extremiste, în realitate creații ale regimurilor comuniste repomădate și socializate, la comanda „mondialiștilor. În sânul populației apar repulsie și reticență pentru elementele menționate, aceasta aruncându-o mai devreme sau mai târziu în brațele „mondialiștilor”.
– Noua religie, cu elemente satanice și oculte, va fi cea a „erei noi” (New age) în care se vorbește de „noosferă”, adică „intelectul colectiv”; noosfera poate fi găsită în scrierile oculte ale lui Pierre Theilhard de Chardin, care se pare că au influențat foarte mult religia „erei noi”.
– Un scop important și nedisimulat urmărește să frâneze dezvoltarea industrială și cercetarea științifică, în special în S.U.A., distrugând-o în economie și agricultură, în acest sens, la conferința Clubului, din 1980 (imediat după victoria în alegeri a lui Reagan, președinte nemason și neagreat de mondialiști), la Washington D.C., plecându-se de la cartea lui Sir Bertrand Russel („The Impact of Science on Society” – „Impactul științei cu societatea”) s-a formulat un plan concret de „control al activităților internaționale ale S.U.A..
– La aceeași conferință s-a mai discutat anularea politicii conservatoare a lui Reagan, prin „radicalizarea” (socializarea) partidului democrat; în acest sens, la aceeași întâlnire a fost prezent Anthony Wedgewood Benn, șeful socialiștilor britanici, un strateg al „Fabian- Society” și un adept al „războiului între clase”, în formularea cunoscută nouă ca „lupta de clasă”. O lună mai târziu, tot în Washington, s-au întâlnit aceiași oameni, la care s-au adăugat invitații, ajungându-se la 2.000 de participanți, având și persoane venite din partea grupului „Heritage-Foundation”, finanțat de magnatul berii, Joseph Coors. Această fundație a avut ca protagoniști pe șir Peters Vickers și Alfred Milner (membri ai „mesei rotunde”), Willy Brandt (evreu sefard, alias Herbert Ernst Karl Frahm, unul dintre cei mai importanți oameni de contact ai K.G.B.-ului în Europa, descendent al unei familii de evrei sefarzi din Lubeck), Olof Palme (cu antecedente de producător porno, dar membru al Comitetului celor 300), Franḉois Mitterrand (și el membru al „Comitetului celor 300″), Philip Agee (ex-agent CIA și membru al aceluiași comitet), Bettino Craxi (șeful socialiștilor italieni, arestat de câțiva ani pentru corupție, legături cu mafia și loja P2), Michael Harrington (de la „Institutul de studii social-democratice din Washington”), necunoscutul la acea vreme, Felipe Gonzales (devenit ulterior primul-ministru al Spaniei și șeful socialiștilor spanioli), Jerry Rifkin (evreu, ministru de Externe al Angliei, în guvernul conservator ce 1-a precedat pe Tonny Blaire, actualul prim-ministru laburist), Gar Apelrovich (reprezentând cel mai mare institut de studii socialiste din SUA „Institute for Policy Studies”), socialistul american Ron Dellums (din California), Gloria Steinham (organizatoarea „Mișcării libertății femeilor” din SUA, vizitată în urmă cu ani de zile de comunista evreică Kollontay, agentă sionistă și a Comminternului). Remarcabil este că reprezentanții „Internaționalei socialiste”, ca Brandt, Palme și Benn, aveau întâlniri zilnice cu reprezentanții lui „State Departament” (Cyrus Vance, Henry Kissinger), la o adunare ce s-a autodenumit „înmormântarea Statelor Unite”. În capitala S.U.A., 2.000 de complotiști internaționali, de conivență cu trădători din „Establishment”, conlucrau la ruinarea Americii, sub ochii binevoitori ai serviciilor secrete americane, dovadă peremptorie a formidabilei infiltrări a iluminaților. La adunarea următoare, din Lucatti (Veneția), delegatul Michael Harrington (prezent și la Washington) îl cita astfel pe Willy Brandt: „Willy Brandt dorește prăbușirea sistemului social în Europa, ceea ce va antrena după sine același lucru în S.U.A.”. Prin activitatea iluminaților, S.U.A. este oricum, din punct de vedere social, distrusă, cu un moral și un spirit al esteticii degradate, într-un cuvânt, în decădere; trebuie dată numai lovitura de grație. În planul „Clubului de la Roma” intrau chiar de atunci măsuri de destabilizare financiară a SUA: dobânzi variabile, dobânzi ridicate pentru împrumuturile contractate de Guvernul American la Federal Reserve Bank (FED); s-au mai propus, în același scop al destabilizării sociale, stimularea și declanșarea conflictelor rasiale și între clase, până la războaie civile, (luptele de stradă devastatoare din California din urmă cu câțiva ani se plasează, cu siguranță, între aceste acte de provocare și înscenare).
– Depopularea marilor orașe, în special din cele supraindustrializate din America de Nord și dislocarea populației în zonele agricole, vizând scăderea forței de muncă oferită și necesare industriei.

Programul de asanare rasială

– Un aspect terifiant în activitatea „Clubului” este „programul de asanare rasială” (Rassensanieraufsprogramm), cuplat cu reducerea la circa 2,5 miliarde de oameni a populației globului, ceea ce va permite prezervarea unei elite și a unei mase de executanți educate în spiritul „noii ordini” (inutil de relevat caracterul rasist și fascist al acestor „teze”). În acest scop, mass-media trebuie să întrețină isteria „suprapopulației pământului”, ca și a „crizei energetice” – prezentată, fals, ca insurmontabilă -, pentru a justifica necesitatea măsurilor, punitive și asasine, recomandate de acest „club”. În acest sens, Aurelio Peccei, fondatorul „Clubului” se exprimă foarte clar la adunarea C.o.R. din martie 1982 de la Paris: „Oamenii sunt ca insectele, se reproduc prea mult. Timpul este propice ca, întregul concept al națiunilor care conduce către cultura mondială, să fie pus în discuție. Credința creștină formează oameni mândri și o societate de vânzători care nu produc altceva decât o cultură moartă, muzică clasică și munți de hârtie. Imaginea C.o.R. este de oameni tot mai puțini, consumând tot mai puțin și cărora le sunt necesare tot mai puține lucruri, indiferent în ce anume situație sunt” (indiferent de situația socială și de nevoile fiecăruia – n.a.).

La subcapitolul dedicat scopurilor Masoneriei, vom da detalii asupra metodelor recomandate pentru reducerea „consumatorilor inutili”, spre beneficiul acelui 5%, constituit din elita profitoare. Oricum, pentru vremurile contemporane, campionii „rețetelor” de eutanasie în discuțiile și conferințele masonice pe această temă au fost și vor fi membri C.o.R.. „Credibilitatea” lor nu mai este contestată de nimeni, de când, în „palmaresul” lor și-au înscris: înlăturarea lui Nixon (folosind organele lor de șoc din presă, ce le aparțin, Washington Post și New York Times), eficiența în începutul „erodării” Japoniei prin societatea deschisă de Rockefeller „Japan Geselschaft” și Suntory Stiftung”, prin mijloacele „indirecte” cu sorginte din vremea generalului Douglas Mc Arthur, cum ar fi îndoctrinarea cu idealuri socialiste și democratice, schimbări culturale în detrimentul tradiționalului, acțiunile conduse de doi absolvenți ai lui „Tavistock institute” și fanatici ai C.o.R., Danieli Bell și Daniel Yankelovich, răspândirea „Church of SatanT, consumul de droguri, sexul excesiv și tolerarea până la apologie a homosexualității.

„Noi nu doar vorbim, ci și facem!”

Cel mai „convingător” argument amintit deja este însă cel rezumat în rândurile următoare: Despre C.o.R. s-a turnat în urmă cu câțiva ani un film cvasidocumentar, interzis spre difuzare și din care s-au mai păstrat vreo 5 copii (videocasete). Acest film, „The Club of Rome” descrie explicit efectele criminale ale măsurilor recomandate de grupul ce stă în spatele acestui club. Toate persoanele, începând cu cei prezenți la munca de filmare sau având vreo conexiune oarecare cu producerea acestui film, inclusiv personalul necalificat, de serviciu, al studioului de filmare au fost – după încercarea de a-l da publicității – omorâți până la unul. În tălmăcire românească: „Noi nu doar vorbim, ci și facem”. Cu toată sinceritatea, și din modesta noastră convingere, îi credem, din toată inima.

În final, o listă incompletă a membrilor clubului în care, în afară de europeanul (decedat) Willy Brandt, figurează, probabil cu un anumit tâlc, numai americani: William Whispinger (Asociația Internațională a mașiniștilor), Șir Peter Vickers Hali, Stuart Butler și Steven Hessler (toți trei de la „Heritage Fondation), Lane Kirkland (președinte A.F.L.-C.I.O.), Irwin Suall (MI6), Roy Maras Cohn (ex-consilier al lui Mc Carthy), Henry Kissinger, Richard Falk (Princetown University), Douglas Frazier (Asociația producătorilor de automobile), Max Fisher (United Brands Fruits Company), Averill Harrimann (intim al familiei Rockefeller), Jean Kirkpatrick (ex-ambasador al S.U.A. la O.N.U.), Elmo Zumwalt (Admirai, US-Navy, Michael Novak (American Entreprise Institute), Cyrus Vance (ex-secretar de stat), April Glaspie (ex-ambasador în Irak), Milton Friedman (economis: Paul Volcker (F.R.B.), Gerald Ford (ex-președinte S.U.A.), Charles Percy (senator), Raymond Matthuis (senator), Michael Harrington (membru al „Fabian Society” de culoare socialistă), Samuel Huntington (șeful planului de distrugere a națiunilor), Clairborne Pell (senator), Patrick Leahy…

Grafica – Ion Măldărescu
sursa: REVISTA ARTEMIS
© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press