,
Diaspora română din Paris. De 9 mai, Onor Reginei Maria și soldaților români de la Soultzmatt
Sambata, 9 mai, la ora 11, va avea loc la Cimitirul Militar Român de la Soultzmatt, dezvelirea unei plăci comemorative consacrate Reginei Maria care a construit Monumentul Eroilor Romani din Primul Razboi Mondial din acest cimitir. Initiativa realizarii acestei placi aparține domnului dr. C. Brad și a fost realizata cu ajutorul primariei comunei Gura Răului, judetul Sibiu. La aceasta ceremonie sunt invitati si rugati sa participe toti cei care pot sa o facă.
Anunțul este publicat prin intermediul Asociației „La maison roumaine” din Paris, președinte Alexandru Herlea și a Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina.
*
Despre povestea neștiută a eroilor români morți în lagărul de prizonieri de la Soultzmatt
Cimitirul militar român de la Val du Pâtre, este situat într-o zonă muntoasă, împădurită, din munții Vosgi, în imediată apropiere de orașul Soultzmatt din Alsacia. Este singura și cea mai mare necropolă militară românească din Franța.
La cimitir se ajunge, venind, din Franța, pe autostrada A4 dinspre Colmar sau din direcția opusă, dinspre Belfort, până la vest de orașul Rouffach. Din Germania se poate ajunge la est de Rouffach, venind pe la una din cele trei treceri de frontieră mai apropiate: Kehl/Strassburg, Freiburg/Bad Krozingen/Breisach, Neuenburg/Chalampé.
cimitirul militar roman Soultzmatt vedere de sus
Înainte de orașul Rouffach, de la intersecție, se merge cca. 20 km pe DN 18B spre Soultzmatt – Westhalten – Wintzfelden. La cca. 1 km după ieșirea din orașul Soultzmatt șoseaua se bifurcă. Indicatorul cu inscripția Cimitirul militar român semnalizează direcția spre stânga, pe șoseaua D5. După cca. 3-4 km se ajunge la cimitirul militar român
Potrivit documentației pusă la dispoziție de către Primăria orașului Soultzmatt, cimitirul a fost amenajat în mijlocul pădurii, chiar pe câmpul pe care s-a aflat odinioară lagărul de prizonieri.
Din documentațiile aflate la dispoziție reiese, că în acest lagăr, de la 6 Martie, până la 8 Mai 1917, au murit fie torturați, fie de foame sau de frig, 120 soldați români
După mărturiile din vremea aceea,„prizonierii români erau atât de înfometați de către gardieni, încât erau reduși la starea de schelete și mureau ca șoarecii”
Un grup de prizonieri români eliberați în anul 1918 – Soultzmatt
La propunerea Comitetului pentru amenajarea și îngrijirea mormintelor prizonierilor români din Alsacia și după o temeinică chibzuință, la 30 August 1919, orașul Soultzmatt a dăruit României platoul de la Val du Pâtre (Valea Păstorului), pe care odinioară fusese amplasat lagărul prizonierilor români, în care aceștia au cunoscut privațiuni, torturi, frig și foame, și pe care a fost amenajat ulterior actualul cimitir militar român.
INaugurarea cimitirului militar român de la Soultzmatt 1922
Se spune, că în privința alegerii locului s-a ținut seama și de recomandarea lui Max Dellfus – un elvețian din Vevey (Elveția). Dellfus a făcut parte din Comisia pentru soarta prizonierilor de război, cu reședința la Geneva și va fi fost cu mare probabilitate unul dintre membrii delegației din partea Crucii Roșii, care s-a interesat de soarta prizonierilor români din lagărele germane, lucru pentru care a fost considerat prieten și binefăcător al soldaților prizonieri români.
La 24 septembrie 1919, ziarul francez Alsacia făcea următoarea mențiune, cu privire la donația orașului Soultzmatt, făcută guvernului român:„Prin deliberare, la data de 30 August 1919, consiliul municipal a decis ca localitatea Soultzmatt să pună la dispoziția guvernului român un teren pentru înmormântarea soldaților români decedați în timpul prizonieratului lor în Alsacia. Comuna Soultzmatt a dăruit acest teren guvernului român”.
Lucrările de amenajare s-au făcut la inițiativa și cu sprijinul Comitetului pentru Mormintele Românești din Alsacia și au fost definitivate în anul 1920.
Lucrările de amenajare s-au făcut la inițiativa și cu sprijinul Comitetului pentru Mormintele Românești din Alsacia și au fost definitivate în anul 1920.
Actul de donație al orașului Soultzmatt către Guvernul Român
Aici au fost (re)înmormântați 678 soldați români, luați prizonieri în Transilvania, care s-au stins unul după altul, din anul 1917 – până în anul 1918, în urma regimului inuman (privațiuni, foame, tortură) impus de germani. 553 de morminte sunt individuale. (foto jos)
În alte două morminte comune (de la unul lipsește inscripția de la baza crucii) se află osemintele a 125 de prizonieri („un întreg detașament român”), care au murit de frig în noaptea de 27 spre 28 Ianuarie 1917, la Steinbrunn-le-Haut.
În alte două morminte comune (de la unul lipsește inscripția de la baza crucii) se află osemintele a 125 de prizonieri („un întreg detașament român”), care au murit de frig în noaptea de 27 spre 28 Ianuarie 1917, la Steinbrunn-le-Haut.
În acest mormânt comun se odihnesc 71 de prizonieri de război români, toți necunoscuți & morți în chip tragic la Steinbrunn 1917
Legenda: În acest mormânt comun se odihnesc 71 de prizonieri de război români, toți necunoscuți & morți în chip tragic la Steinbrunn (ul) de Sus la începutul anului 1917. Trupurile lor au fost strămutate în cimitirul de la Val du Pâtre în Iulie 1924
Din documentația pusă la dispoziție de către Primăria orașului Soultzmatt reiese, că sfințirea cimitirului a avut loc la 9 Aprilie 1922, în prezența Suveranilor României – Regele Ferdinand I și Regina Maria
În broșura editată de Ministerul Francez al Apărării este consemnată ca dată a sfințirii „9 Aprilie 1924”, dată menționată dealtfel și în documentația Primăriei orașului Soultzmatt, cu precizarea însă, că Suveranii României „au venit în pelerinaj la Cimitirul militar român de la Vale du Pâtre”, ceea ce s-ar înețelge că Regele Ferdinand și Regina Maria, la 9 Aprilie 1924 au venit a doaua oară în pelerinaj la Soultzmatt.
La una din aceste ocazii, cu mare probabilitate la 9 Aprilie 1924, la baza crucii monumentale, la dorința Reginei Maria, au fost fixate patru plăci de marmură cu următoarele inscripții în limbile română și franceză:
“În amintirea celor 2344 de prizonieri de război români morți în lagărele germane de internare din Alsacia și din Lorena în (anii) 1917-1918. În amintirea Alsacienilor și Lorenilor care i-au ajutat să supraviețuiască”.
*
“Comitetul pentru mormintele românești din Alsacia a fost împuternicit de către guvernul român să regrupeze în acest cimitir mormintele care (în anul 1919) erau răspândite în 35 de orașe și comune din Alsacia. El a dovedit că toți cei înmormântați aici(soldații) au murit după suferințe greu de descris” (traducere liberă)
“Cei 687 de prizonieri de război români care odihnesc în acest cimitir au murit aproape toți din Ianuarie până la sfârșitul anului 1917. Au cunoscut foamea, lipsurile și torturile. Cimitir întemeiat în anul 1920 de către Comitetul din Alsacia pentru mormintele românești”.
“Soldați Români! Departe de patria voastră pentru care voi v-ați jertfit, odihniți-vă în pace, aureolați de glorie, în acest pământ, care nu vă mai este străin”.
„Soldats Roumains! Loin de votre patrie pour laquelle vous vous ętes sacrifiés, reposez en paix, auréolés de gloire, dans cette terre qui ne vous est pas étrangère”.
Maria, Regina României
Sursa documentării: Protoiereu Sorin P e t c u /Müllheim/Baden, în Iunie, a. D. 2011
Publicat de Dorian Theodor / romaniabreakingnews.ro
