BUCOVINA – Repere dintr-o analiză geopolitică

Istoria Bucovinei constituie obiectul de studiu a cel puţin patru istoriografii naţionale (română, austriacă, ucraineană, poloneză) care, fiecare în parte, exprimă punctul de vedere al naţiunii / imperiului / regatului / statului naţional din care această provincie de frontieră a făcut parte de-a lungul istoriei. ,,Literatura istorică asupra Bucovinei este pe cât de bogată, pe atât de variată. S-a scris foarte mult despre Bucovina atât în limba română, cât şi în limbile engleză, germană, poloneză, cehă, slovacă, maghiară şi ucraineană. S-a insistat însă numai asupra unor anumite laturi ale problemei”, ne lămureşte Ion Nistor în cartea sa ,,Istoria Bucovinei”, tipărită postum, după căderea comunismului în România[1].

Geopolitica Bucovinei – Coperta

,,Analizând istoria Bucovinei din perioada stăpânirii habsburgice (1774-1918), ne întrebăm dacă multiculturalismul şi multilingvismul, lăudat de unii şi criticat de alţii, „reprezintă [ca experienţă istorică] un anacronism sau o perspectivă”? Mai ales, în contextul actual, când se discută intens despre ,,tradiţiile multiculturale bucovinene” în raport cu „sistemul de valori general europene”, când se doreşte ,,o integrare totală în ,,Casa comună a Europei”, ca singură posibilitate care ar aplana şi, în final, ar lichida toate problemele interetnice existente, încă, în această zonă”. Să nu uităm că Bucovina este prima provincie românească în care iluminismul european găseşte – în timpul lui Iosif al II-lea (1780-1790) -, cadrul optim de aplicare.

Legislaţia iluministă prefigurează, în fond, ,,esenţa începuturilor Europei moderne”.

,,Ce s-a întâmplat în cazul Bucovinei, ruperea unei provincii istorico-geografice în două, nu este decât un segment din tragedia unei zone mai largi. În întregul Centru de Răsărit al Europei, graniţele au fost mutate şi contestate, iar oamenii siliţi să plece în pribegie ori să accepte o nouă cetăţenie, austriacă, slovacă, română, sovietică sau ucraineană”.(Iacobescu, M., ,,Căutând arhivele Bucovinei”, Ed. Junimea, Iaşi, 2003 (pag. 256)).

Astăzi, pentru a înţelege cât mai corect complexitatea situaţiei în context internaţional – creat de-a lungul timpului -, se impune un nou tip de abordare, în care cercetarea istorică să se grefeze pe ​​analiza geopolitică. Domeniu metodologic încă în construcţie, analiza geopolitică urmează nişte norme care nu sunt încă foarte bine stabilite, dar, furnizează un cadru şi o ,,foaie de parcurs” pentru cei care doresc să se aventureze pe nişte căi incomode (dar sigure) de înţelegere a conflictelor (mocnite, în bună parte) iscate în jurul unor spaţii de interes strategic şi pentru securitatea diverselor naţiuni, implicate în acest ,,joc”.

Vom vorbi, în termenii consacraţi ai unei analize geopolitice (teritoriu, factor uman, reprezentări, rivalităţi, (f)actori externi, etc.) despre una dintre cele mai pitoreşti, mai iubite şi mai controversat cercetate provincii ale noastre, Bucovina.

Geografia politică” sau „geopolitica” a apărut ca disciplină şi metodă de cercetare istorică complexă, care implică deopotrivă geografia şi politica, în contextul afirmării statelor-naţiune europene, în acel moment din istoria Europei când (de)marcarea frontierelor fusese finalizată, şi când au apărut premizele omogenizării teritoriului – şi a culturii -, atunci când în mentalul colectiv s-a produs legătura strânsă dintre identitatea naţională şi sentimentul naţional.

Sarcina primordială a geopoliticii este de a evidenţia originile rivalităţilor, conflictelor şi a motivaţiilor factorilor implicaţi. Trebuie să existe un proces riguros de selecţie a datelor, bazat pe un singur criteriu, care constituie, în definitiv, problema recurentă a unei analize geopolitice: de ce, pe un (anumit) teritoriu au (avut) loc confruntări sau (mai) există rivalităţi?

Teritoriul – ca sursă de conflict – este pe larg analizat în diverse studii de geografie politică, militară şi socială. El are importanţă în ceea ce priveşte compoziţia etnică a populaţiei, evaluarea realităţilor religioase sau înţelegerea altor aspecte de funcţionare a statelor.

In perimetrul graniţelor unui stat se află, de regulă, toate structurile administrative şi economice, conducerea ţării (care asigură unitatea teritorială în organizarea forţelor şi relaţiilor de producţie prin intermediul reglementărilor statale şi sociale), efectivul numeric al populaţiei (ca principal potenţial de dezvoltare economică) etc.

În acest context, o analiză geopolitică a Bucovinei se poate elabora pe patru paliere: cercetarea teritoriului, cu luarea în calcul a fluctuaţiilor istorice ale acestuia (I), analiza tipurilor de populaţie din teritoriul respectiv, cu stabilirea interacţiunii dintre aceste tipuri (II), identificarea rivalităţilor şi stabilirea cauzelor generatoare de conflicte (III), reperarea şi evidenţierea agenţilor (factorilor) externi de influenţă a evenimentelor şi a cursului istoric (IV).

Poziţia geografică a Bucovinei reclamă o analiză concertată a factorilor interni şi externi de dezvoltare a provinciei, care să ţină seama de contextele istorico-politice create aici în diverse timpuri, precum şi de relaţiile cu vecinii, stabilite de-a lungul istoriei. În procesul dezvoltării istorice, astfel de teritorii cu poziţie geografică ,,nefavorabilă” cunosc transformări neaşteptate: uneori, ele beneficiază, în chip paradoxal, de această poziţie şi devin teritorii prospere, alteori (şi acest lucru se întâmplă cel mai des) ele suportă consecinţele acestei poziţii şi devin teritorii supuse şi paupere. Poziţia geografică poate avantaja sau defavoriza un stat, o naţiune, un popor şi, de ce nu (?!), o provincie, mai ales dacă aceasta se află într-o zonă disputată – frontalieră -, sau – cum e cazul Bucovinei -, împărţite în două, transfrontalieră.

 Vom defini poziţia geopolitică a Bucovinei ca fiind o rezultantă a raportului dintre localizarea geografică şi potenţialul natural şi etno-demografic al provinciei, pe de o parte, şi legăturile (rivalităţile) politice, economice şi militare ale statului – din care teritoriul respectiv face parte (integral sau parţial, în funcţie de perioada istorică) -, cu statele vecine ori cu puterile regionale, pe de altă parte. Poziţia geopolitică determină orientarea relaţiilor externe ale statelor respective spre axe de interes geopolitic. Raporturile de forţă – mizele sau jocurile privind stabilirea marilor sfere de influenţă -, modifică adesea poziţia geopolitică a unui stat (a se vedea, spre exemplu, evoluţia geopolitică a României în sec. XX).

Hotarele Bucovinei, care au suportat importante modificări în diverse perioade istorice,  sunt privite, în termenii analizei noastre, ca parametri de influenţă geopolitică şi geoeconomică majoră, reprezentând acea linie naturală şi/sau convenţională de demarcaţie care separă teritoriile statelor din care provincia a făcut sau face parte, ca entităţi geografice, politice, istorice, economice. Aceşti parametri sunt expresia geopolitică a teritorialităţii.

,,Bucovina istorică este un concept cu care operează istoriografii. Dar pentru oamenii de rând, interesaţi de istorie la modul general, care  locuiesc de-o parte şi de alta a graniţei româno-ucrainiene, Bucovina/Bukovina este denumirea unui spaţiu mental, a unui „teritoriu ale cărui graniţe şi-au pierdut de mult conturul exact”, devenind „aproape un teritoriu de legendă”, un brand comercial, o atractivitate turistică sau altceva, în orice sens.

Prin apartenenţa la o zonă aflată la intersecţia unor interese geopolitice, geostrategice, cultural-religioase şi ideologice diferite, prin schimbarea repetată, în ultimele trei secole, a naţiunii politice dominante, destinul istoric şi cultural al acestui străvechi subspaţiu etno-cultural românesc a devenit unul de excepţie”.

Cel mai bine a înţeles şi exprimat întreaga dramă a românilor bucovineni din vremea sa părintele profesor Simeon Florea Marian (1847-1907). Iată ce spune , marele etnolog, folclorist, naturalist şi istoric al Bucovinei: ,,Nu ştiu de s-a mai aflat, ori se mai află undeva pe faţa pământului vreo ţară care să fi fost de atâtea ori cutreierată, prădată şi pustiită de către atâtea limbi străine, păgâne şi creştine, de câte ori a fost ţara noastră (Bucovina – n.n.). Şi iarăşi nu ştiu de se mai află, undeva, vreun popor, care să fi avut atâtea de suferit din partea nenumăraţilor şi cumpliţilor săi duşmani, ca românii …..” (citate de M.Iacobescu în ,,Căutând arhivele Bucovinei”, Ed. Junimea, Iaşi, 2003 (pag. 357)).

Apreciere făcută la sfârşit de secol XIX, perfect valabilă şi la început de secol XXI.

Sub aspect geografic, acest ,,colţ” de ţară, atât de jinduit de imperiile din jur, în mod paradoxal, se află chiar în centrul Europei. Capitala Cernăuţi se află la o distanţă de circa 120 km – spre est – de centrul geografic al Europei, consemnat în anul 1887, la Trebuşeni (Dilove – la 5 km de graniţa cu România), de către cartografii militari austrieci.

Destinul Bucovinei, ca provincie care, în diverse perioade ale istoriei, a aparţinut Principatului Moldovei, Austro-Ungariei, României, URSS, iar acum – parţial -, şi Ucrainei, a depins (şi încă depinde) – după o cercetare riguroasă şi corelarea datelor, din surse noi, oricât de paradoxal ar putea să pară acest lucru unora dintre analişti -, ….de destinul Poloniei!

De-a lungul istoriei sale, România a avut cele mai sigure graniţe pe Dunăre, la Marea Neagră şi cea cu Polonia, stabilită din 1366, sub domnia lui Cazimir cel Mare, şi neîntrerupt vecină la hotarul nostru nordic – până-n 1940 -, polonii obişnuind să spună: „Între noi şi Moldova însuşi Dumnezeu a statornicit fluviul Nistru” – Inter nos et Valachiam ipse Deus flumine Tyras dislimitavit.

Polonia a suferit trei împărţiri teritoriale la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Prima ,,partiţie” a avut loc în anul 1772. Bucovina a fost ocupată de trupele austriece în toamna anului 1774 – la doi ani după prima împărţire a Poloniei -, printr-un ,,şiretlic diplomatic”, devenind provincie austriacă, oficial, la 7 mai 1775. A doua partiţie a Poloniei a avut loc în anul 1793, iar a treia în anul 1795, când, practic, şi-a încetat existenţa Uniunea polono-lituaniană, ca stat suveran. La 6 noiembrie 1918, cu ajutorul ,,aliaţilor”, s-a proclamat „Republica Populară Polonă”, iar la 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a votat în unanimitate – cu sprijinul majorităţii reprezentanţilor etnici poloni şi germaniunirea Bucovinei cu România.

Cea de a patra împărţire a Poloniei, care a afectat teritorial şi politic viitorul acestei ţări, s-a făcut între Germania nazistă şi Rusia bolşevică, în baza Pactului Ribbentrop-Molotov din august 1939. Pe 26 iunie 1940, într-un context geopolitic amplu, ambiguu şi complex, Uniunea Sovietică ocupă teritoriul românesc dintre Prut şi Nistru, respectiv, Basarabia şi nordul Bucovinei, acţiune ce se află – şi de data aceasta – în legătură directă cu (re)împărţirea Poloniei. Nu e o coincidenţă – pur şi simplu -, întâmplătoare. Era o consecinţă predictibilă.

România a intrat în cel de-al Doilea Război Mondial ca aliat al Germaniei, pentru a lupta împotriva Uniunii Sovietice care ocupase Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei, acţiune bazată pe o decizie discutabilă, atribuită exclusiv lui Ion Antonescu, care va plăti cu viaţa, pe lângă alte ,,poliţe” şi ,,îndrăzneala” de a se fi opus ocupantului bolşevic.

Acest cumul de probleme ,,neclare” ale istoriei Bucovinei din ultimele trei secole generează întrebări la care nu se poate da un răspuns clar şi plauzibil decât în condiţiile aplicării unei analize echidistante şi nepărtinitoare, opusă metodelor clasice – ideologizate politic -, care obişnuiesc să reconstituie contrafactual evenimentele trecutului.

O analiză geopolitică a Bucovinei ar putea permite o mai bună, facilă şi corectă înţelegere a situaţiei actuale a provinciei şi ar lămuri în termeni mult mai clari locul ei în istorie, ajutând generaţiile viitoare să afle: ce a fost, cum a fost, ce va fi şi cum va fi (dacă va mai fi ?!).

Sarcina primordială a unei asemenea analize este să pătrundă cât mai adânc în esenţa problemelor nerezolvate ale istoriei, la originea rivalităţilor – a conflictelor -, să dezvăluie adevăratele interese ale ,,actorilor” imperiali sau locali care i-au motivat să acţioneze într-un fel sau altul, pecetluind soarta Bucovinei. Este ca şi cum am încerca să ,,rezolvăm” un puzzle de-o altă factură, mai complex şi mai dificil de descifrat tocmai datorită multitudinii ,,pieselor” care-l compun. Or, iată că avem la dispoziţie câteva dintre ,,piesele” de bază ale unui puzzle geopolitic despre Bucovina: un teritoriu disputat, rivalităţi istorice, conflicte ,,îngheţate”, factori de influenţă, motivaţii, argumente şi protagoniştii, învingători sau învinşi.

Astăzi, se discută despre românii din nordul Bucovinei, ca despre niște simple prezențe fizice în mijlocul unor ,,jocuri geopolitice” – niște subiecți nedoriți la intersecția sferelor de  influență -, și nu ca despre niște generatori sau beneficiari ai unei identități distincte, într-un spațiu geocultural și geoistoric, care, în mod nefast s-a aflat ,,în calea tuturor răutăților”.

În preajma sărbătoririi centenarului Marii Uniri este important să discutăm despre Bucovina nu doar în termeni festivi – sau în limbajul consacrat al patrioţilor de conjunctură şi al euforiei provocate de show-urile cu artificii -, ci şi în contextul realităţilor incomode care au marcat trecutul – dar şi prezentul -, în termeni de analiză istorică, geopolitică şi geostrategică.

[1] I. Nistor, Istoria Bucovinei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991.(p. 2)

Autor: Mihai COPEŢCHI – KOPECKY




AUDIO: CENTENAR – PREOȚII UNIRII de la 1918

Institutul Frații Golescu pentru românii din străinătate a adus recent în spațiul public, un alt capitol dedicat Centenarului Marii Uniri a românilor, contribuţia slujitorilor bisericii la crearea statului naţional unitar român. Istoricii Dr. Alexandru GHIȘA, Dr. Robert STĂNCIUGEL și Preotul Laurențiu ANDREESCU au fost invitații Institutlui Frații Golescu, care au evocat contribuţia preoţilor români la realizarea Marii Unirii. Evenimentul a avut loc marţi, 18 septembrie 2018, ora 18:00 la Clubul Ţăranului Român.

Redacția România Breaking News – RBN Press vă invită să urmăriți în format audio, istoriile memorabile și inedite ale celor care prin puterea jertfei au reușit împlinirea visului de veacuri de refacere a Daciei Mari.


Audio: Preotii români și Unirea de la 1918




Centenar: Preoții Unirii – eveniment la București, dedicat contribuţiei slujitorilor bisericii la crearea statului naţional unitar român

Actualizare 19.09.2018 audio:

AUDIO: CENTENAR – PREOȚII UNIRII de la 1918

Sub egida Alianței pentru Centenar, Institutul Frații Golescu pentru românii din străinătate își propune să aducă în spațiul public, un alt capitol dedicat Centenarului Marii Uniri a românilor,  contribuţia slujitorilor bisericii la crearea statului naţional unitar român.  Istoricii Dr. Alexandru Ghișa și Dr. Robert Stânciugel sunt invitații Institutlui Frații Golescu, care vor evoca contribuţia preoţilor români la realizarea Marii Unirii, marţi, 18 septembrie 2018, ora 18:00 la Clubul Ţăranului Român.

Potrivit comunicatului de presă, transmis redacției România Breaking News – RBN Press, organizatorii,  au conceput acest eveniment ca un omagiu adus activității Bisericii Ortodoxe și Greco-Catolice, care și-au pus amprenta bicuvântată de Dumnezeu, asupra momentului astral de la 1918.

„„De la preoţii de mir, până la ierarhii celor trei ţinuturi româneşti, eforturile conjugate ale bisericii au făcut posibilă îmbărbătarea românilor întru susţinerea idealului naţional. Nu au fost numai rugile de binecuvântare, dar şi sacrificiile făcute de preoţii militari în marele război.

În pastorala sa, rostită în ziua de 1 decembrie 1918, atunci când la Alba Iulia s-a decis unirea Transilvaniei, I.P.S. Pimen, Mitropolitul Moldovei a afirmat un crez comun românilor:

„Trăim vremuri mari. Visul străbunilor noştri, al marilor voievozi Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare despre unitatea tuturor românilor s-a împlinit… această unire s-a făcut ca o dreaptă răsplată pentru suferinţele şi jertfele pe care le-a făcut poporul nostru românesc”.

În Transilvania, biserica de neam, ortodoxă, dar şi episcopii bisericii unite cu Roma (greco-catolice) au susţinut împreună, cu devotament, Unirea. Vladimir, Cavaler de Repta, Mitropolitul Bucovinei a stat neclintit alături de ideea reîntregirii. Cei care luptaseră îndelung pentru identitatea confesională a românilor s-au aflat alături de popor, consfinţind un ideal naţional. În Basarabia, arhimandritul Gurie Grosu (mai apoi mitropolit) a dedicat unirii eforturile sale arhiereşti alături de preoţii basarabeni.

Toate aceste strădanii au continuat după Reîntregire, când şi-a început activitatea Comitetul de Unificare a Bisericilor din România Mare””, se arată în textul invitației adresate publicului bucureștean la acest eveniment.




Video: Marea Adunare Centenară la Chișinău

Participanții la Marșul Centenarului, care au parcurs 1200 de km pe jos de la Alba Iulia, au ajuns în Republica Moldova pe 29 august, după ce au stat trei zile în vama Leușeni. Potrivit timpul.md, Poliția de Frontieră a RM, i-a interzis organizatorului acțiunii unioniste, George Simion, să intre pe teritoriul Republicii Moldova, pe motiv că ar fi avut un comportament agresiv.

George Simion a negat acuzațiile și susține că va depune plângere împotriva autorităților Republicii Moldova.

„Și eu și ceilalți cetățeni ai României care sunt pe drum cerem Guvernului României să intervină. Și dacă nu va fi soluționat cazul nostru vom cere să oprească orice ajutor către Guvernul Republicii Moldova și să fie acordată asistență direct către cetățeni și către autoritățile locale”, a declarat el.

Mai mulți cetățeni români semnalează că sunt lăsați să treacă frontiera Republicii Moldova doar cei care nu sunt suspectaţi că ar putea participa la mitingul de sâmbătă al unioniştilor.

„Foarte mulți cetățeni ai României sunt interziși, sunt întorși de la vamă, nu e doar cazul meu. Sunt și alți cetățeni ai României care sunt interziși după bunul plac al polițiștilor de frontieră care întreabă oamenii dacă vin sau nu vin la manifestația de sâmbătă, 1 septembrie, din PMAN. Consideră că statul Republica Moldova devine pe zi ce trece un stat antiromânesc, care folosește același metode pe care le foloseau comuniștii lui Voronin”, a adăugat liderul mișcării Acțiunea 2012.

Reprezentanții serviciului de presă al Poliției de Frontieră a Republicii Moldova, citați de Radio Chișinău, spun că ar deține informații, potrivit cărora s-ar încerca „deturnarea Marșului Unionist prin provocări în zona cu regim special de lucru”. Ofițerul de presă al Poliției de Frontieră, Raisa Novițchi, a declarat că cetățenilor români nu li permite trecerea în Republica Moldova pentru că ar fi perturbat ordinea publică la frontieră.

„Precizăm că cetățenilor români, care fac parte din Marșul Unirii, nu li s-a permis trecerea frontierei de stat, fiind întorși la intrarea în Republica Moldova. Motivul interzicerii este perturbarea ordinii publice în zona de frontieră.”

Marșul Centenarului a pornit din Alba Iulia pe 1 iulie și pe 1 septembrie ar urma să ajungă la Chișinău, unde ar trebui să aibă loc o manifestație stradală în favoarea Unirii.




Video: George Bariţiu, întemeietorul presei de limbă română din Transilvania și Prof. Niculina Merceanu despre mass media şi românism în emisiunea „Un Veac de la Marea Unire”

Evocarea vieţii şi operei marelui cărturar şi om de stat George Bariţiu, întemeietorul presei de limbă română din Transilvania, partea a treia din seria de filme documentare dedicate sacrificiului Armatei Române în cel de-al Doilea Război Mondial şi un Dialog Esenţial cu Dna. Prof. Niculina Merceanu despre mass media şi românism într-un nou episod al emisiunii „Un Veac de la marea Unire”.




Video: „Un Veac de la Marea Unire” despre Armand Călinescu, sacrificiului Armatei Române în cel de-al Doilea Război Mondial dar și despre un prezent dureros…

Evocarea personalităţii lui Armand Călinescu, prim-ministru al României într-una dintre cele mai tulburi perioade din istoria sa, filmul documentar dedicat sacrificiului Armatei Române în cel de-al Doilea Război Mondial şi un Dialog Esenţial cu Dl. Dr. Dumitru Murariu, membru corespondent al Academiei Române, preşedinte al Institutului de Biologie al Academiei Române, despre consecinţele defrişărilor, despre deşertificarea sudului ţării şi despre dispariţia faunei naţionale.




Evocarea prinţului Dimitrie Ghica. Renunțarea la candidatură pentru tronul Ţării Româneşti, a facilitat Unirea Principatelor şi Naşterea României

În ediţia difuzată în săptămâna aceasta, a emisiunii „Un Veac de la Marea Unire”, puteţi urmări evocarea prinţului Dimitrie Ghica, cel care, prin renunţarea la candidatură pentru tronul Ţării Româneşti, a facilitat Unirea Principatelor şi Naşterea României din data de 24 ianuarie 1859, continuarea filmului documentar dedicat sacrificiului Armatei Române în cel de-al Doilea Război Mondial şi un Dialog Esenţial cu Dna Academician Cornelia Sabina Ispas despre tradiţiile populare din perioada cuprinsă între Sfânta Înviere a Domnului şi Sfintele Rusalii.

Vă doresc vizionare plăcută!

Alba Catrinel Popescu, realizator Un Veac de la Marea Unire




VIDEO / Eveniment: „DOAMNELE UNIRII” – Omagiu închinat activităţii şi sacrificiului personalităţilor feminine româneşti pentru ROMÂNIA MARE

Articol din 15 aprilie 2018 / actualizat azi, 10 mai 2018

Lupta pentru România Mare a adus în prim plan femeile românce, emancipate și militante pentru idealurile naționale. Femei din toate domeniile, de la Regina Maria, la țărancă româncă, Minerva Stanca (purtătoarea stindardului tricolor al comunei Băița, la Adunarea de la Alba Iulia), de la eroine din linia întâi, la slujitoarele Domnului, de la călugărițele din mănăstiri, la surorile de caritate, membrele Crucii Roșii Române.
Femei eroine cu nume de neuitat, scrise cu litere de aur în cartea istoriei neamului, ele care au fost:

„Veșnic răbdătoare și vrednic jertfite, smerite femei, sunteți vrednice de cea mai înaltă admirație pentru soarta voastră.
Tăria Voastră, iubirea Voastră, puterea Voastră de renunțare au întărit pe ostașii noștri ca să țină piept dușmanului.
Voi n-ați întrebat niciodată cât va fi de lungă încercarea, ci liniștite ați luat asupra voastră povara dusă până în ziua războiului de bărbații voștri.
Dimineața la răsăritul soarelui și seara la apus, înainte de a merge la odihnă, voi căutați mereu cărările să vedeți dacă nu se întoarce unul dintre cei plecați.
Așa sunt femeile țării mele”. (Regina Maria)

Institutul Frații Golescu a organizat, miercuri 25 aprilie 2018, ora 18:00, la Clubul Țăranului Român, un eveniment – omagiu, închinat activităţii şi sacrificiului personalităţilor feminine româneşti, pentru contribuția lor la realizarea şi apărarea României Mari. Evenimentul cadru are loc în contextul lansării volumului „Eroinele României mari. Destine din Linia Întâi”. 

Acest volum reprezintă, potrivit directorului de proiect Mireille Rădoi, președinta Fundației Universitare Carol I, „o perspectivă mai nouă asupra importantului moment istoric al înfăptuirii Marii Uniri, cu modificarea centrului de greutate de la bărbatul-erou către femeia-erou, a fost punctul de pornire al acestui demers cultural (…). Consider că, în acest fel, ne achităm de una din datoriile istorice pe care le avem în fața Doamnelor neamului românesc, care, prin viziunea lor avangardistă, prin varii forme de emancipare au urnit, la început de secol, către modernism împietritul statut social de până atunci al femeii române”

Despre volumul „Eroinele României mari. Destine din Linia Întâi”

Lucrarea este un omagiu adus participării femeilor române la evenimentele derulate în timpul Primului Război Mondial și ale căror acțiuni au adus o mare contribuție la înfăptuirea visului secular, Unirea tuturor românilor. Volumul în sine este expresia materializării unui susținut dialog interinstituțional, proiectul finanțat de Primăria Municipiului București, prin Muzeul Național al Literaturii Române. Proiectul de cercetare și expoziţia au fost derulate la iniţiativa Fundației Universitare Carol I, în parteneriat cu Arhivele Naționale ale României și cu Biblioteca Centrală Universitară Carol I. Permanent pe durata proiectului Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Națională a României, Muzeul Național Militar Regele Ferdinand I, Muzeul Național de Istorie a României, Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Brașov, Biblioteca Județeană George Barițiu din Brașov au colaborat spre buna sa desfășurare.

Rezultatul muncii colectivului de cercetători din București, Cluj și Reșița, aflați sub coordonarea științifică doamnei prof. univ. dr. Adina Berciu, s-a concretizat în redactarea unui număr de peste o sută de medalioane dedicate doamnelor neamului nostru ale căror demersuri au avut ca principale direcții acțiuni civice și politice, eroismul pe câmpul de luptă sau rezistența sub ocupația germană, activitățile în cadrul Societății Naționale de Crucea Roșie a României din țară și străinătate. S-au adăugat manifestările culturale ale personalităților din sfera artistic-literară dedicată strângerii de ajutoare pentru răniți și prizonieri, manifestări ale reprezentantelor intelectualității românești cu rol de a propaga și cultiva ideea conștiinței naționale, a unității de neam și de țară.

Din cele aproape 500 de pagini, un capitol este dedicat exclusiv acțiunilor Reginei Maria a României, un altul marelui sprijin venit din partea monahiilor, angrenate la rândul lor în acțiuni ale Crucii Roșii Române. Reconstituirea activităților a avut o amplă bază documentară din Arhivele Naționale, biblioteci, dar și din arhive personale ale urmașilor acestor doamne ale neamului românesc. În plus, fiecare medalion, în măsura existenței materialului, a beneficiat și de imagini.

Bogata documentare fotografică a oferit materialul potrivit realizării unei expoziţii omagiale cu acelaşi titlu, „Eroinele României Mari. Destine din Linia Întâi”, expoziţie care respectă structura cărţii.

Prin imagine, ca limbaj universal, se completează astfel în mod strălucit tematica Albumului, accentuându-se contribuţia femeii române la realizarea statului naţional unitar, eveniment care a depăşit graniţele ţării şi a influenţat istoria contemporană a Europei.

Volumului „Eroinele României mari. Destine din Linia Întâi”a fost lansat oficial, joi, 10 mai 2018, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I. Cu prilejul lansării a fost vernisată expoziția cu aceeași temă.

Expoziţia este rodul amplei documentări în fondurile de fotografii/ stampe/ desene/tablouri, puţin sau insuficient valorificate din această perspectivă nouă, alcătuită din 16 panouri care se constituie într-o invitaţie vizuală de excepţie pentru a descoperi în paginile cărţii realităţi şi detalii despre femeia română în calitate ei fie de regină, medic sau soră de caritate, luptător, opozant în faţa ocupantului, artist implicat în acţiuni de caritate, intelectual luptând pentru idealul naţional, potrivit bcub.ro

Video: „Doamnele Unirii” sau „Eroinele României mari. Destine din Linia Întâi” la Clubul Țăranului Român.




Omagierea Suveranilor Marii Uniri a Românilor de către tinerii istorici români

După Unirea Transilvaniei cu România, Regina Maria îi scrie președintelui Marii Adunări de la Alba Iulia: „Ziua Măreață a Împlinirilor Visului Nostru a sosit și este o zi de biruință, ziua, când îmi împreunez mâinile și aduc mulțumirile mele Domnului”.

La rândul său, Regele Ferdinand scria după împlinirea Unirii: „Cum am fost părtașul suferințelor și durerilor voastre, așa iau parte din adâncul inimii, la bucuria voastră care este aceea a tuturor românilor și unind glasul meu cu al vostru, zic, plin de nădejde într-un viitor frumos: TRAIASCĂ ROMÂNIA MARE, UNA ȘI NEDESPĂRȚITĂ!”

Contemporanii  Centenarului Marii Unirii au participat la Clubul Țăranului Român, parte a Muzeului Țăranului Român, la evocarea curajului și loialității Suveranilor României, în cadrul unui eveniment dedicat rolului familiei regale în încurajarea rezistenței de la Iași, în realizarea Unirii și a eforturilor diplomatice ale Reginei Maria la Paris. Potrivit organizatorilor, Institutul Frații Golescu și Alianța Națională Pentru Restaurarea Monarhiei, actualitatea acestor modele pentru generația Centenarului Marii Unirii și reafirmarea lor în cadrul public, reprezintă condiția sacră a valorificării acestora pentru posteritate.

Dezbaterea a avut loc luni, 7 mai a.c., la ora 18:00 la Clubul Țăranului Român și a fost moderată de jurnalistul Bogdan Șerban IANCU, realizator al emisiunii „Ora Regelui”, reunind tineri pasionați de istoria României, membrii ai Alianței Naționale Pentru Restaurarea Monarhiei:  Alin Valentin BORCEA, Irina Andreea CRISTEA, David Ștefan IONIȚĂ, Tudor PETCU și Tudor VIȘAN-MIU.

 




La 100 de ani de la decizia Sfatului Țării din 27 martie 1918, Chișinăul a devenit centrul de greutate al manifestărilor de sărbătorire a actului istoric de la 1918

În fiecare an, la 27 martie, românii sărbătoresc Unirea Basarabiei cu România, act înfăptuit în anul 1918. Astăzi, la 100 de ani de la decizia firească a înaintașilor moldovenilor, Chișinăul a devenit centrul de greutate al manifestărilor de sărbătorire a actului istoric de la 1918 unde este organizată Marea Adunare Centenară.

Duminică 25 martie,  în centrul Chișinăului a avut loc un eveniment generic și simbolic intitulat „Marea Adunare Centenară”, care a fost inițiată la apelul mai multor organizații patriotice din R. Moldova, români de pe ambele maluri ale Prutului, potrivit deschide.md, citat de romaniabreakingnews.ro Aici și-au dat întâlnire în PMAN, fostul preşedinte Traian Băsescu, preşedintele Partidului Naţional Liberal, Ludovic Orban, primarul Sectorului 1, Daniel Tudorache, dar şi mai mulţi deputaţi şi aleşi locali care susţin unirea Republicii Moldova cu România.

Între toate manifestările organizate la Chişinău pentru Unirea dintre Republica Moldova șiRomânia, aceasta manifestare a fost una dintre cele mai numeroase.

Evenimentul a început cu un spectacol folcloric, după care au fost intonat imnurile de stat ale Republici Moldova şi României, la final, zecile de mii de particpanţi scandând îndelung „Unire!!”. Fostul preşedinte Traian Băsescu a declarat că parlamentele de la Bucureşti şi Chişinău trebuie să voteze în cel mai scurt timp unirea. Liderul USR, Dan Barna a afirmat că locul Basarabiei este în Uniunea Europeană, iar „cel mai puternic motor este speranţa încrederea şi dragostea” potrivit news.ro citat de romaniabreakingnwes.ro

Video (înregistrare) MAREA ADUNARE CENTENARA CHIȘINĂU

Suntem în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Foarte mulţi, în România, nu ştiu de ce această piaţă se numeşte Piaţa Marii Adunări Naţionale, şi le spunem acum: aici, românii din Republica Moldova au dat în 1989 bătălia pentru limba română. 300.000 de români din Republica Moldova au cerut ca limba română să le fie limbă de stat”, a spus Traian Băsescu.

Fostul președinte al României  a cerut parlamentelor celor două ţări să voteze unirea.

„Aici, astăzi, venim cu al doilea mare eveniment şi cerem parlamentelor de la Bucureşti şi Chişinău ca, în cel mai scurt timp, în cinstea Centenarului Unirii, să voteze din nou unirea”, a continuat fostul şef al statului.

În discursul susţinut duminică, fostul şef al statului a reluat afirmaţia făcută cu o zi în urmă, conform căreia trăim „după voinţa lui Stalin şi Hitler, trăim după odiosul pact Ribbentrop-Molotov”, afirmând că românii sunt singurii care nu au avut tăria de a îndepărta efectele pactului, potrivit news.ro citat de romaniabreakingnews.ro