,
Bogdan Diaconu. Despre cealaltă jumătate, fără președinte…
Semnalul dat de jumătatea tăcută este, de fapt, foarte sonor, dar nu corespunde intereselor clasei politice care se vrea validată așa cum este. De aceea, în continuare, jumătate din România nu va avea președinte și nu vrea să audă de politică. Eu n-aș acuza-o de neimplicare, ci de luciditate. De când a devenit luciditatea o vină? – Bogdan Diaconu*
Circa jumătate din România nu are candidat și nu va avea președinte pentru că nu se simte reprezentată de nimeni. Ca urmare, nu participă la vot. Cine vorbește în numele ei și cine stă să o asculte? Și de ce nu ar fi această jumătate importantă, numai pentru că nu vrea să se lase păcălită de promisiuni electorale? Se tot insistă pe valoarea celor care merg la vot. Și cei care nu merg dau un semnal foarte important: nu au pe cine vota!Jumătate din România nu intră în duelul președinților pentru că simte că niciunul dintre candidați nu joacă pentru țară, ci pentru sine și pentru propria armată.
Această jumătate nu ar trebui uitată și marginalizată, semnalul pe care ea îl dă este esențial, chiar dacă nu este promovat, ci criticat.
Iar la prezidențiale stăm bine ca participare. Două treimi din România nu e reprezentată de europarlamentari (conform cu participarea la alegerile pentru Parlamentul European).
Dacă în cazul unui referendum, acesta nu e valid decât cu participarea a peste 50 la sută dintre cetățenii cu drept de vot, în cazul prezidențialelor acest prag ar trebui ridicat. Să se străduiască clasa politică să producă ceva mai bun, dacă vrea validare. Dacă nu, să se dea la o parte.
Democrația înseamnă participare. Neparticiparea unei jumătăți de România la vot înseamnă un blam teribil acordat clasei politice actuale, pe care însă nimeni nu îl contabilizează.
Cum să fii președintele României cu votul a puțin peste 25 la sută dintre cetățeni?
Și restul, de 75 la sută, ai cui rămân? Unde e majoritatea glorioasă cu care se împăunează orice câștigător de scrutin în această țară, când ea înseamnă undeva la un sfert din voturi?
Semnalul dat de jumătatea tăcută este, de fapt, foarte sonor, dar nu corespunde intereselor clasei politice care se vrea validată așa cum este. De aceea, în continuare, jumătate din România nu va avea președinte și nu vrea să audă de politică. Eu n-aș acuza-o de neimplicare, ci de luciditate. De când a devenit luciditatea o vină?
Vina e a celor care nu participă, se spune. Nu, vina e a celor care îi determină pe români să nu participe. Și chiar așa, ce realizări ale clasei politice din ultimii 25 de ani i-ar face pe românii care stau acasă să participe? Iar implicarea jumătății absente de România în viața cetății nu se face cheltuind și mai mulți bani în campania electorală, pentru că viitorul țării nu e băutură răcoritoare care se vinde pe măsură ce investești în publicitate.
Chemarea la vot se reduce la atât: la sfaturi și clipuri publicitare. Și conținutul acestor alegeri unde este? De ce ar veni cealaltă jumătate, tăcută și scârbită, la vot? Votul negativ se pare că nu mai este suficient să convingă. Semnalul dat de jumătatea tăcută este, de fapt, foarte sonor, dar nu corespunde intereselor clasei politice care se vrea validată așa cum este. De aceea, în continuare, jumătate din România nu va avea președinte și nu vrea să audă de politică. Eu n-aș acuza-o de neimplicare, ci de luciditate.
De când a devenit luciditatea o vină?
Sursa, autor: Bogdan Diaconu / Adevarul.ro
