Cabral

Singura variantă este să le-o dăm peste bot de fiecare dată.

Cu eleganță, cu ștaif… cu spatele drept și cu fruntea sus.

Alte variante nu sunt…

Să vină leneșii cu mâna întinsă singuri acasă… nici gând!

Dacă-i trimit ăia cu forța… avem exemplul francezilor, sunt înapoi în câteva săptămâni.

Să-i luăm noi cu forța nu se poate. Și nici nu cred că vrea cineva…

Așa că singura variantă de a schimba situația este să o schimbăm noi, cu fiecare ocazie, cu fiecare ieșire, cu fiecare interacțiune pe care o avem cu străinii.

Când ne-au spus în Danemarca de la obraz că dacă eram români am fi fost cu mâna întinsă, nu la terasă, la masă cu ei… le-am spus că noi suntem convinși că nici ei nu sunt din Danemarca. S-au uitat uimiți la noi și ne-au întrebat de ce…

– Pentru că am auzit că toți danezii au probleme cu alcoolul dar voi nu sunteți sub masă, morți de beți.

Când s-au comportat urât cu noi în Germania le-am zâmbit larg și am întrebat foarte amabili You miss Hitler, eh?. S-au schimbat la față și s-au bulucit amândoi să remedieze problema… în timp ce noi le-am întors curul și ne-am văzut de drum.

Când s-au întrebat între ei la hotel în Suedia dacă să ne cazeze sau nu, i-am lăsat să se convingă că e OK. Apoi i-am anunțat că ne-am simțit discriminați, le-am cerut banii înapoi și le-am promis că le vom scrie șefilor. Apoi ne-am cazat la alt hotel, trimițând de-acolo mailul către șefii lor și către primărie. De la primărie ne-au direcționat în altă parte… nu-i bai, ne rezervăm timp și pentru asta, o ducem cât de departe se poate.

Ideea este că mulți dintre străini s-au obișnuit cu români umili, cu capetele plecate și cu mâna întinsă. S-au obișnuit să vadă zilnic români care târâie câte un handicap (de cele mai multe ori jucat), să-i vadă pe români cotrobăind prin gunoaie după PET-uri goale.

Mulți dintre străini văd zilnic prin orașele lor oameni umili, murdari, nesimțiți și bădărani… aflând apoi că respectivii sunt români.

Cum schimbăm asta? Mergând cu spatele drept prin lume.

Refuzând să ne fie rușine din cauza leprelor care au fugit din țară care-încotro pentru a cerși, fura și a face combinații.

Spune, atunci când ești undeva, că ești român.

Spune de unde ești.

Spune ce faci.

Privește-i în ochi și arată-le că te simți cel puțin egalul lor.

De cele mai multe ori se vor înmuia.

Ei sunt obișnuiți să vadă la români sau bulgari capete plecate.

Când se trezesc cu priviri directe vor pleca privirea. Ei vor pleca privirea.

Nici agresivi, ofensivi cu orice preț, deranjanți… dar nici umili. Să stăm cu spatele drept și să fim conștienți că în multe puncte le suntem egali. Ba avem câteva chestii unde le suntem peste.

Dacă imbecilul din fața ta nu face diferența între tine și un cerșetor… nu pleca privirea, n-ai de ce.

Am scris articolul de ieri așteptându-mă să se strângă ceva povești în care ai noștri au avut de suferit din cauza mentalității formate cu ajutorul cerșetorilor și hoților plecați din România.

Dar nu mă așteptam să se strângă atâtea.

Am vrut inițial să scriu un singur post, cel de ieri, în care să includ și concluziile de azi. Apoi m-am răzgândit și bine am făcut.

Dacă ai timp citește comentariile de la postul Pentru ei românii sunt niște nespălați și nesimțiți care cer bani la colț de stradă.

Așa vei vedea de ce trebuie schimbată situația.

De ce trebuie să îndrepți spatele și să nu te mai rușinezi vreodată că ești român.

Pentru că dacă te rușinezi… înseamnă că și tu ești de acord cu ei când ei spun că românii sunt niște nespălați și nesimțiți.

Desigur, la momentul ăsta aceea e realitatea lor.

Dar realitatea poate fi schimbată.

În timp și cu efortul susținut al românilor care pleacă din țară fără a avea în gând să fure, să jefuiască sau să cerșească.

În primul rând, chiar dacă-i greu, chiar dacă-i greu… în primul rând trebuie să stai cu spatele drept.

Și privește-i în ochi.

Poate că la economie nu suntem cei mai tari. Poate nici la infrastructură, protecție socială, sănătate și câte și mai câte…

Dar la calități umane românul le este egal. Cel puțin.

Stai cu spatele drept.

Nu vreau să mă votezi la alegeri, am fost plecat și n-am apucat să-mi înregistrez candidatura.

Nu vreau să-mi dai nici bani și nici aplauze.

Vreau doar să stau cu spatele drept, alături de tine, când mai plecăm din țară.

Da, sunt negru. Dar sunt român. Din fericire.

Și te rog să îndrepți spatele. Pentru că ai de ce.

Și apropos de România… am prins un răsărit superb în călătoria asta. Superb. Condusesem opt ore fără întrerupere și când am văzut ce era afară am oprit mașina și-am luat aparatul. Am tras câteva zeci de cadre, unul mai frumos decât celălalt.

Unde credeți?

În România:

Autor, sursă: Cabral /cabral.ro