,
Să nu-i uităm niciodată pe eroii aviatori, ce au zburat spre nemurire (22 iunie 1941- 9 mai1945)
Zborul spre nemurire al aviatorilor eroi
Aviația română a intrat în acțiune în al Doilea Război Mondial, la 22 iunie 1941.
Și-a încheiat misiunea la 9 mai 1945. Din perspectiva istoriei și a interesului național, a fost un singur război cu un singur țel: păstrarea statului și refacerea hotarelor rupte în vara anului 1940.
În dimineața zilei de 22 iunie 1941, aviația română a primit misiunea de a deschide ostilitățile, în conformitate cu Directiva Operativă nr.34 și Ordinul de Operații nr.1 al Statului Major al Aerului.
Ordinul de Zi nr.1 al generalului de escadră aeriană Gheorghe Jienescu, ministru subsecretar de stat al Aerului, avea următorul conținut:
,,Camarazi zburători și ostași ai aerului. Un neam întreg pălmuit și martirizat fără motiv a așteptat cu înfrigurare ziua izbăvirii. Vă amintiți; ne amintim cu toții cum anul trecut, profitând de împrejurări vitrege, dușmanul ne-a rupt din trupul țării cel mai frumos colț, leagăn de voievozi, vestigii ale unui trecut glorios. În răbdare am așteptat momentul izbăvirii.
Zburători! Onoarea de a purta la biruință, pe cerul românismului cocarda tricoloră, vă aparține.
Consemnul zilei este : echipajul care a terminat muniția și în încleștarea luptei nu vede victoria se proiectează cu mașina în pasărea dușmană. Țara așteaptă de la voi întreg sacrificiul ; a sosit ziua marilor înfăptuiri, dați faptei voastre motiv de legendă. Le-ați făcut și în timp de pace. Sunt sigur și convins că le veți face fără șovăire și în timp de război , pentru a merita încrederea pe care regele, conducătorul și țara au avut-o întotdeauna în voi.
Tineret zburător !Sună buciumele și codrii răsună, uruie cerul, în cântec de motoare, cântecul națiunii, la arme, la manșe, cu Dumnezeu înainte !”
Generalul de escadră aeriană Constantin Celăreanu, comandantul G.A.L a trimis următorul răspuns :
,, Gruparea Aeriană de Luptă este gata și în măsură să execute Directiva nr.34”.
Și Zburătorii au luptat până la sacrificiul suprem. În total, între anii 1941-1945, aviația română a pierdut peste 2000 de aviatori, observatori, mecanici de avioane și militari din trupele auxiliare.
Anul 1944 a rămas unul de referință istorică pentru România. Astăzi, privind retrospectiv istoria din urmă cu 70 de ani, am putea crede că anul 1944 a fost situat sub imperiul a două lumi: înainte și după actul de la 23 august. Ce a însemnat pentru noi acea cotitură, rămâne în continuare sarcina istoricilor să analizeze, dar să nu uităm fiecare dintre cele mai curajoase și eroice lupte aeriene purtate pe Frontul de Est și pe teritoriul național. Sunt 70 de ani de la numeroasele lupte și victorii aeriane, de la înfrîngeri, pierderi umane și materiale, de la cele mai mari bombardamente care s-au executat vreodată asupra țării noastre, 70 de ani de la ultima luptă aeriană a Gr.9 Vt. sub comanda căpitanului aviator Alexandru Șerbănescu,
….70 de ani de la Zborul spre nemurire al aviatorilor eroi.
Luna aprilie 1944 a debutat cu situații dramatice, privind retragerea unităților de aviație de la Odessa și amplasarea lor, în țară, sub presiunea ofensivei sovietice. Începând cu 4 aprilie 1944 escadrilele Corpului 1 Aerian Român au fost dislocate pe aerodromurile din Moldova, cel de la Tecuci devenind cel mai important. Aici au aterizat escadrilele de vânătoare ale Grupului 9, cele ale Grupului 8 Asalt, precum și bimotoarele JU.88 ale Grupului 5 Bombardament greu.
Personalul navigant al Grupului 9 Vânătoare, al cărui comandant era căpitanul aviator Alexandru Șerbănescu, au utilizat și terenul de la Gherăiești- Bacău. Frontul se stabilizase pe linia Carpați – Iași – Chișinău – Nistru. Distrugerea petrolului românesc, a căilor de comunicații și a industriei naționale cu toate ramurile ei, a fost scopul strategic declarat al bombardamentelor anglo-americane asupra teritoriului României. Ca urmare, aceste bombardamente s-au constituit în operațiuni aeriene de mare amploare, caracterizate prin : masivitatea forțelor aeriene folosite( în medie 600 de avioane pe raid),din care mai mult de jumătate erau avioane de bombardament ; numărul mare al raidurilor și al ritmurilor lunare de operații ( 7-12 atacuri) ; metodele de bombardament în ,,covor de bombe” ,de la mare înălțime sub protecția bruiajului radar, cu aviație de vânătoare de însoțire ; efectele distructive cauzate totalizând peste 100 de miliarde lei, dar și morale, de ,, teroare aeriană’’ asupra populației civile.
În concluzie, bombardamentele anglo-americane din perioada 4 aprilie-20 august 1944 efectuate asupra României au fost cele mai mari care s-au executat vreodată asupra țării noastre și care au urmărit distrugerea unor importante obiective militare, economice și administrative . Astăzi, la 70 de ani de la bombardament, niciun semn nu mai există spre cinstirea memoriei celor uciși. Doar un teren gol, uitat de lume…
Să amintim despre cine a fost Căpitanul aviator Alexandru Șerbănescu
S-a născut la 17 mai 1912 în comuna Colonești, jud. Olt, a făcut școala primară în localitate, gimnaziul la Iași, după care a urmat cursurile Liceului Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealul . În 1931 s-a înscris la Școala Militară de Ofițeri de Infanterie „Principele Carol” Sibiu, fiind absolvent în 1933, avansat la gradul de sublocotenent și repartizat la Batalionul 3 Vânători de Munte.
În perioada 1935-1936 urmează școala de Infanterie Aplicație Instrucție, arma Vânători de Munte, iar în 1938 frecventează Institutul Militar de Educație Fizică. În perioada 1 februarie 1939-31 iulie 1939 urmează cursurile școlii de observatori aerieni de la Otopeni, apoi între 1939-1940 urmează Școala de Ofițeri de Aviație „Regele Carol al II-lea” .
În august 1940 a fost numit comandantul Secției I din Escadrila 1 de elevi ai Școlii Militare de Ofițeri de Aviație. În toamna anului 1940 a început Școala de pilotaj împreună cu seria de elevi din anul 1 pe aerodromul Otopeni și a absolvit faza a I-a pe avioanele de la școală Feet 10-G. La data de 31 octombrie 1940 a obținut brevetul de pilot de vânătoare, după care s-a specializat în arta pilotajului la Ziliștea – Buzău și la Școala de Perfecționare a Pilotajului de la Ghimbav-Brașov, unde a făcut pregătirea pentru a deveni pilot de vânătoare pe avionul Nardi 305, terminând specializarea la Roșiorii de Vede pe avionul de vânătoare IAR 80.
În aprilie 1941 a continuat școala de pilotaj tot împreună cu seria de elevi –ofițeri anul I la Turnu Severin și a absolvit faza a II-a pe avionul școală IAR-27.
După absolvirea școlii de perfecționare a fost repartizat la Flotila 2 Vânătoare Turda, fiind însărcinat cu instruirea recruților, după care a fost mutat la Flotila 1 Vânătoare și este repartizat la Grupul 9 Vânătoare, sub comanda lt.comandor Borcescu, grup nou înființat cu avioane IAR 80. În septembrie 1942 cere să fie transferat la Grupul 7 Vânătoare pentru a pleca pe front.
Activitatea pe front este descrisă în raportul de mai jos :
CORPUL I AERIAN ROMÂN
Nr. 143 din 25 iulie 1944
CĂTRE, STATUL MAJOR AL AERULUI
Am onoarea să vă raportez următoarele:
Cpt. av. Șerbănescu Alexandru la data de 2 septembrie 1942 pleacă pe front cu Grupul 7 Vânătoare „Lt.C-dor. av. Alexandru Popișteanu”, intrând direct în gigantica bătălie de la Stalingrad.
Aici, în fruntea Escadrilei 57 Vânătoare, în scurtul timp de la 11 septembrie 1942 până la 17 noiembrie 1942 reușește să realizeze cel mai mare număr de misiuni la inamic pe tot Grupul, obținând și două victorii personale.
La data de 17 noiembrie 1942, când se produce spărtura din Cotul Donului și retragerea trupelor române și germane, cpt. av. Șerbănescu Alexandru se distinge în mod cu totul deosebit în acțiunile de atac la sol de la Beketovka, Kletskaia și Kotluban, pentru ca după trei zile, încercuit fiind cu tot Grupul pe terenul de la Karpovka, să apere aerodromul pas cu pas, sub focul infanteriei, artileriei și al tancurilor inamice care trăgeau chiar de pe marginea terenului.
După o noapte de apărare îndârjită a terenului, în care personalul navigant al Grupului a luptat de pe poziții terestre, în zori de zi, într-un iad de foc cu care inamicul acoperise tot terenul, cpt. av. Șerbănescu decolează cu escadrila sa, deși toate aparatele fuseseră lovite, și reușește să ajungă fără nicio pierdere pe terenul de la Morozovkaia. Aici se prezintă comandantului Grupării Aeriene ( de Luptă) și cere să plece înapoi în încercuire, pentru a lua comanda întregului eșalon rulant al grupului rămas acolo sub comanda a doi sublocotenenți.
Este refuzat, deși insistă. Nu i s-a aprobat să plece înapoi, motivându-i-se că locul său este acolo unde este pesonalul navigant și avioanele.
De la Morozovkaia, în condiții de vreme greu de descris, făcând escală la Tacinskaia, vine cu toată escadrila la Novo-Cerkask și de aici la Rostov, pentru ca împreună cu o escadrilă de bombardament din Grupul 5 He. 111, sub comanda cpt. c-dor. av. Iosifescu Nicolae, să constituie un Grup Mixt și să execute o serie întreagă de misiuni dintre cele mai grele ce i-au fost date vreodată.
Aici, de la 28 decembrie 1942 până la 11 februarie 1943, execută un număr de peste cincizeci de misiuni însoțind formațiile românești de He. 111 și Savoia, (SM-79) terminând fiecare misiune prin atac la sol, acțiuni soldate cu distrugerea mai multor baterii inamice de A.C.A., incendierea câtorva zeci de autovehicule și pierderea din partea inamicului a câtorva sute de sănii ce transportau trupe în zona Kostantinovka, Skaia, Bogavskaia și Maniciskaia, el personal cât și escadrila sa înscriind o gamă întreagă de nebănuite succese.
După aceasta, intră cu Grupul 7 Vânătoare în celebra Flotilă de Vânătoare germană „Udet”, unde până la data de 1 iunie 1943, cpt. av. Șerbănescu Alex. are noi prilejuri să se distingă și să se afirme ca un brav luptător aerian român.
Atacurile la sol de la Belovodsk, Starobielsk și Kupiansk, la peste o sută de km în spatele frontului inamic, îl confirmă pe deplin ca unul dintre cei mai neînfricați și mai entuziaști luptători aerieni ai noștri.
Are, la 1 iunie 1943, un total de opt victorii aeriene și un număr de peste două sute de misiuni la inamic.
La data de 5 iunie 1943 este distins „ Proprio Moto” de către dl. Mareșal Antonescu cu Crucea de Cavaler a Ordinului ,,Virtutea Aeronautică”.
De la data de 15 iunie 1943, sub comanda Corpului 1 Aerian Român, în luptele de pe Mius și Doneț, cpt. av. Șerbănescu Alex., prin calitățile sale de zburător, luptător și de exemplar comandant de escadrilă, însuflețit de cele mai nobile și temerare avânturi, disprețuind de fiecare dată moartea, prin numărul sale de misiuni la inamic, cât și prin numărul cel mai mare de victorii aeriene pe care-l avea vreun vânător român la acea dată (23 de victorii la 15 august 1943) i-a adus stima camarazilor germani care, prin comandantul Flotei a 4-a Aeriene germane, general de armată Dessloch, îl disting cu Ordinul „Crucea de Fier” cls. I (17 august 1943).
După aceasta, cpt. av. Șerbănescu Alexandru este din nou în fruntea misiunilor cele mai grele, pentru ca la Izium, în ziua de 20 august 1943, într-un atac la sol, destul de serios rănit la față, să nu întrerupă acțiunile la inamic. Din contră, mai însuflețit decât oricând și cu o furie greu stăpânită, continuă a fi șeful oricărei misiuni, înscriind încă patru victorii aeriene sigure, pentru ca la data de 30 august 1943 să i se confere Ordinul ,,Mihai Viteazul” cls. a III-a.
Prilej de distincție nouă îl conferă cpt. av. Șerbănescu Alex. la data de 10 octombrie 1943 când (…) apără o formație de bombardiere românești și le trece liniile (vest limanul Molotschonoie-Melitopol), pentru ca în luptă cu un inamic mult superior numeric, cu avionul incendiat, să nu se arunce cu parașuta la inamic, cum altul ar fi făcut în această situație, preferând moartea în pasărea-i rănită stării de prizonierat. Cade între linii, în sectorul Diviziei 4 Vânători de Munte, este dus la Comandamentul Diviziei 24 Infanterie română, de unde, cu o mașină, vine la terenul de la Ghenicesk și unde, luând alt avion, pleacă din nou în zborurile la inamic, găsindu-și liniștea tot într-o luptă aeriană, tot inegală, însă de data aceasta cu mai mult noroc pentru el, reușind să doboare un vânător sovietic în flăcări.
Dă dovadă de o înaltă ținută de comandant și luptător atunci când terenul Ceaplinka aflat sub focul tancurilor inamice, el decolează ultimul. Două zile mai târziu, ( 12 octombrie 1943) când s-a cerut o misiune de sacrificiu și anume, ducerea unui mesaj lestat la 70 de km în spatele liniilor inamice, la trupele încercuite din Div. 4 V.M. și Div. 24 Inf., cpt. av. Șerbănescu Alexandru cere în mod insistent să i se facă lui cinstea de a fi însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei misiuni, unde se punea problema de a veni în ajutorul camarazilor români lipsiți de orice legătură cu înaltele noastre comandamente. Împreună cu coechipierul său adj. av. Mucenica Ioan și (cu) lt. av. Dobran Ion se achită în mod strălucit de misiunea primită, deși riscurile întâmpinate au fost foarte mari, atât din partea A.C.A.-ului, cât și a vânătoarei inamice care i-a hărțuit până au trecut liniile înapoi.
Iarna îl găsește pe terenurile înaintate din Cotul Niprului (Kostromka, Apostolovo, Lepetika) unde cpt. av. Șerbănescu Alexandru luptă cu mult avânt, fiind și rămânând un exemplu ideal de luptător și comandant. Luptele aeriene de la capul de pod Nicopol cât și cele de la capul de pod Herson rămân de neuitat în viața sa de campanie din Rusia Sovietică.
Luând comanda Grupului 9 Vânătoare, îl organizează de așa manieră și-i instaurează o așa de înaltă atmosferă de camaraderie și cinstire reciprocă, încât astăzi se poate afirma, fără a se greși, că Grupul 9 este una dintre cele mai bune unități de aviație de vânătoare pe care le are Țara. Această unitate, având cel mai tânăr comandant de grup de vânătoare român, a cunoscut mari satisfacții în acțiunile de la Krivoi-Rog, Novi-Bug, Nikolaev, Odessa, Nistrul Inferior și Frontul din Basarabia și Moldova de Nord.
Cpt. av. Șerbănescu Alex., ajungând, până în prezent, la a 46-a victorie aeriană omologată și la peste 560 misiuni la inamic, a fost citat cu Ordin de Zi pe Aeronautică și felicitat prin telegramă și prin vizita personală a Comandantului Grupului de Armate Sud Ucraina, general de armată Schorner.
Toate aceste însușiri fac din cpt. av. Șerbănescu Alex. un ales al Națiunii Române, o mândrie a Armatei Române, un exemplu viu și un imbold permanent pentru generațiile tinere ce trebuie să privească cu încredere viitorul.
COMANDANTUL CORPULUI I AERIAN ROMÂN
General comandant aviator,
Ionescu Emanoil
(AMR, Fond C.A.R.)
În luna mai 1944, aviația americană a executat misiuni de bombardament asupra României în zilele de : 5, 6,7,19,21 și 31 mai, la misiuni luând în total parte 3150 de avioane. Elementul de noutate l-a constituit bombardamentele nocturne efectuate de aviația engleză (Royal Air Force) cu trei atacuri asupra Bucureștiului în zilele de 3/4, 6/7 și 7/8 mai 1944, cu scop preponderent demoralizator asupra populației, misiunile fiind însoțite de lansarea manifestelor care cereau României să iasă din cadrul Axei și să se alăture Națiunilor Unite.
Din cele 15 avioane britanice doborâte în luna mai 1944,-românii le spuneau Văduve negre-, s-au salvat numai 18 aviatori, ceilalți 202 prizonieri erau zburători americani capturați în luna mai 1944, printre ei s-a aflat și maiorul Chester Haas din statul major al Escadrei a 5-a Aeriene din Foggia. Dacă în luna aprilie 1944, din cei 270 de aviatori prizonieri, numai trei se aflau la prima lor misiune,în mai, numărul debutanților captivi a crescut la 32. Faptul nu putea să aibă decât o singură explicație : pierderile aviației strategice americane deasupra României erau în creștere.
Aviația britanică și-a coordonat atacurile de noapte cu cele întreprinse de americani pe parcursul zilei, urmărind terorizarea populației civile, bombardând orbește, pe întuneric Capitala țării sau alte obiective civile, fără nici o importanță militară. Unii aviatori americani aflați în prizonierat n-au ezitat să mărturisească continuarea bombardamentelor asupra României, dar și faptul că : ,, Piloții noștri de vânătoare când survolează un teritoriu inamic, se lasă antrenați de o adevărată sete de distrugere și nu mai respectă ordinele primite ,încălcând astfel dreptul internațional’’. În luna mai 1944, aviația română a ripostat împotriva aviației americane cu 317 avioane– ieșite în misiuni,obținând 39 de victorii aeriene cu pierderea a 8 avioane și a 7 piloți. Germanii au participat și ei cu 342 de avioane înregistrând victorii aeriene, dar și pierderi în oameni și aparate de zbor.
Printre aviatorii doborâți reamintim pe: adjutanții aviatori Pavel Țurcanu, Emil Bălan și Alexandru Economu, av.Gheorghe Popescu-Ciocănel al cărui avion a fost incendiat de inamic, dând dovadă de o voință extraordinară și-a păstrat calmul și sângele rece, aterizând cu el în flăcări. Se va stinge din viață, din cauza rănilor, în ziua de 12 august 1944.
Cpt. av. Gheorghe Stroici cel mai mare pilot de bombardament greu a fost atacat de o formație mare de avioane de vânătoare, fiind doborât în flăcări la 26 iulie 1944.
Locotenentul av. Dinu Pistol din Escadrila de Noapte a fost doborât în flăcări la 31 iulie 1944, fiind citat prin Ordin de Zi pe Aeronautica română.
A căzut deasupra Buzăului, adjt.av. Ioan Panaite, unul dintre cei mai buni vânători români din Flotila 1 Vt.
Aviația română are rădăcini adânci în sfera națională și mondială, iar acei magnifici ai aerului pot trăi încă prin noi cinstindu-le memoria tuturor celor ce au clădit imaginea aviației române în lume. Putem să construim mai departe pe structura de granit clădită de înaintașii noștri, putem să cuprindem cu aripile sufletului icoana lor, dar mai ales putem să ne amintim de ei, de aviatorii eroi.
Zbor spre Nemurire
Proiectul Expo “Zbor spre Nemurire” s-a născut în urmă cu cinci ani. Unul dintre artiști plastici din București s-a adresat Fundației „Erou Cpt.Av.Alexandru Șerbănescu” cu următoarea întrebare: de ce aviația nu organizează , de Ziua Aviației, o expoziție de artă plastică cu tematică aeronautică așa cum fac marinarii de Ziua Marinei? Nu am știut să-i răspund distinsului pictor. Ce-i drept, nici nu mă gândisem la un astfel de program, dar pictorul avea dreptate să se întrebe de ce marina da, iar aviația nu? Ce era de făcut ? Am compus o misivă argumentată pe care am adresat-o Forțelor Aeriene. Răspunsul a fost pozitiv, astfel că, în iulie 2011 Fundația „Erou Cpt.Av.Alexandru Șerbănescu” a debutat cu programul anual Expo, denumit generic “Zbor spre Nemurire”. Cele trei ediții de până acum s-au desfășurat în colaborare cu forțele aeriene, premărgător Zilei Aviației, la sala Galeria Artelor din incinta Palatului Cercului Militar Național. Un colectiv format din artiști plastici, membrii și afiliați ai fundației, consecvenți și atașați iremediabil de valorile aripilor românești, prin măiestria penelului au transpus în lucrările de artă teme extrase din istoria aviației. Pentru exemplificare, expoziția din anul 2013 a însumat un număr de 90 lucrări semnate de :
pictorii Valentin TĂNASE, Ion HULTOANĂ, Gabriel GHEORGHIU, Silviu MORARIU, Silviu BUCUREȘTEANU și mulți alții. Lucrările au avut menirea de a ilustra, pentru cei interesați cu adevărat, istoria aeronauticii militare, tipuri de avioane , Stalingrad, precum și teme reprezentând repere istorice petrecute de-a lungul timpului , scopul fiind acela de aduce în plan public istoria așa cum a fost, portrete de aviatori eroi și zborul ca o artă.
BACĂU 2014
Expo “Zbor spre Nemurire “– Ediția a IV-a
Ediția de anul acesta are loc la Bacău și face parte din programul comun al Bazei 95 Aeriană și Fundației “Erou Cpt.Av. Alexandru Șerbănescu” . Activitatea este structurată în două secțiuni: Expo “Zbor spre Nemurire“și Miting Aerian, ambele fiind dedicate aviatorului erou Alexandru Șerbănescu – 70 de ani de la ultima misiune de luptă aeriană. Programul expo se va desfășura la Cercul Militar Bacău în perioada 10-14 iunie, cu deschidere oficială marți 10 iunie, ora 12. Ediția va cuprinde o serie de lucrări cu teme de aviație și portret de erou, semnate de pictorii Gabriel GHEORGHIU, Adrian STOENICĂ, Silviu MORARIU, Silviu IVANCEA “BUCUREȘTEANU”, Marian DRAGOMIR, Aurelia STRUNGAR ROMAN, toți din București, și pictorii Maria BODRON, Luminița PANOSCHI, Ioan MARIC din Bacău. În mod cu totul excepțional pentru publicul din Bacău, expoziția cuprinde o secțiune cu imagini fotografice și documente inedite, precum și mărturii olografe ale G.ral.av.(rtr.) Ion DOBRAN, singurul zburător în viață care a făcut parte Grupul 9 Vânătoare. Căpitanul aviator erou Alexandru Șerbănescu și camarazii lui aparțin în întregime neamului românesc. Eroii noștri și-au dat viața spre nemurirea neamului lor și au rămas în pagina de aur a aviației militare române. Aviatorul Alexandru Șerbănescu este simbolul zburătorului glorios în marele și vulcanicul său destin. A căzut eroic la 18 august 1944 la Rușavăț- Buzău, căderea lui a fost simbolică, înălțare sublimă, el ridicându-se în zările infinite ale cerului, în coloana nesfârșită a istoriei Neamului românesc. Bacăul este “ acasă, acolo unde-i este locul de drept” , a spus Cdor.av.Nicolae Jianu la 1 Dec. 2006 în cadrul ceremonialului militar pentru atribuirea numelui “Căpitan aviator erou Alexandru Șerbănescu” – Bazei 95 Aeriene. Noi avem onoarea să prezentăm celor interesați cine au fost cavalerii cerului nostru și ce au făcut ei pentru gloria Aripilor românești în anii celei mai cumplite conflagrații din sec.XX.
Istoria se bazează pe faptele eroilor .
Progresul înseamnă și cultul pentru ei.
Eleonora ARBĂNAȘ
Președintele Fundației „Erou Cpt.Av.Alexandru Șerbănescu”
Iunie 2014
