Exclusiv: O radiografie a războiului rusesc prin biserică, în spațiul dintre Prut și Nistru. Interviu cu Dr. Mihai NICOLAE despre volumul „ALTARE și FRONTIERE”.

Sâmbătă, 24 martie 2018, ora 16:00, la Biserica Mărcuța, unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult ale Bucurestilor (1587), are loc un eveniment sub egida Centenarului Romaniei Întregite, dedicat „Basarabiei crestine”, mai multe detalii aici. Evenimentul este organizat de preotului Adrian MIRICĂ, din cadrul Parohiei MĂRCUȚA, Protoeria Sectorului II – Capitală; împreună cu Institutul Frații Golescu – pentru românii din străinătate (IFG); Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina (ACPBB) și Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Strategice „Gheorghe I. Brătianu” (AESGS).

Cu acest prilej va avea loc lansarea volumului „ALTARE si FRONTIERE”, a autorului Mihai NICOLAE, doctor în drept al Universitatii Bucuresti, lucrare ce tratează istoria religioasă din această parte a Moldovei, dar și delicata controversă canonică dintre Biserica Ortodoxă Română și cea Rusă asupra acest spațiul românesc, atât de încercat și disputat.

La solicitarea romaniabreakingnews.ro, domnul Mihai NICOLAE a avut amabilitatea de a răspunde la câteva întrebări legate de acest volum, răspunsuri pe care vi le împărtășesc în rândurile ce urmează.

Dorian Theodor CLENCIU (RBN Press) : Domnule Mihai NICOLAE,  de ce tocmai acest titlu ALTARE și FRONTIERE ?

Avocat Mihai Nicolae, președintele Institutlui Frații Golescu pentru românii de pretutindeni

Avocat Mihai Nicolae

Dr. Mihai NICOLAE: Ne pregătim să sărbătorim Centenarul Unirii Basarabiei şi credem noi, un spor de cunoaştere este mai mult decât binevenit. Cu acest gând am propus un compendiu al istoriei bisericii de neam din Basarabia. În afară de specialişti, mulţi şi capabili, evoluţia bisericii române de peste Prut este puţin sau deloc cunoscută. Afirmaţie valabilă şi în ţară şi în România de est, mă refer la R. Moldova.
… şi e păcat pentru că această biserică a reprezentat, alături de limba română, elementul fundamental care a făcut posibilă păstrarea identităţii şi a conştiinţei naţionale pentru marea majoritate a locuitorilor ţării româneşti de dincolo de Prut, de-a lungul celor peste două secole de apăsare şi control rusesc.

Am să parafrazez o expresie încetăţenită: a fost „rezistenţa prin credinţă”.

Titlul cărţii, „Altare şi frontiere” evocă, în acelaşi timp, rolul bisericii de neam în viaţa comunităţilor creştine, deci şi a celor româneşti, dar şi politica statului rus care şi-a aservit instituţia bisericii pentru a-şi realiza ambiţiile de expansiune şi remodelare – prin forţă militară – a frontierelor preexistente.

RBN Press: Putem vorbi în acest spaţiu dintre Prut şi Nistru, la nivel de biserică, despre un război, …o confruntare, dar desfăşurată în alte coordonate?

Dr. Mihai NICOLAE: Ce altceva reprezintă pătrunderea trupelor ruseşti şi ocuparea pământului românesc al Ţării Moldovei? Cum altfel se poate interpreta impunerea la Iaşi, în 1789, ca locţiitor de mitropolit a arhiepiscopului Ambrozie Serebrenicov al Poltavei? La fel, atunci când războiul ruso-turc (1806-1812) nu se încheiase, imperiul rusesc înfiinţează un „exarhat” prin care subordonează Bisericii Ortodoxe Ruse, mitropoliile Moldovei şi Ţării Româneşti. Veniamin Costachi în Moldova şi Dositei Filitis al Valahiei, mitropoliţii canonici ai românilor, sunt siliţi să se retragă din scaun.

După anexarea în 1812 a Estului Moldovei, sinodul moscovit înfiinţează acolo Eparhia Chişinăului fără să consulte clerul şi mirenii locului, fără încuviinţarea autorităţii mitropolitane, acţionând ca putere militară de ocupaţie.

Îndrăznesc să fac aici o comparaţie cu evenimentele din 2014 când Federaţia Rusă ocupa Crimeea printr-un război nedeclarat – un război hibrid cum a fost caracterizat – purtat de trupe ruseşti fără însemne militare şi „omuleţi verzi” neidentificaţi.

RBN Press: Domnule NICOLAE, „beligeranța religioasă” – ar fi un termen prea greu pentru a cuantifica situaţia din trecut, dar și a timpului prezent, din punct de vedere canonic?

Dr. Mihai NICOLAE: Starea de război a existat permanent, chiar dacă nu a fost definită ca atare şi chiar, după încetarea stării de beligeranţă, un război cultural – am spune astăzi – a continuat nestingherit; anexarea religioasă a încercat necontenit deznaţionalizarea prin biserică a românilor din Basarabia. De altfel, acelaşi „modus operandi” a fost folosit şi în cazul bisericilor Georgiei, Finlandei sau Armeniei… şi nu a fost un „război sfânt” şi nici o „cruciadă”, ci doar rapacitatea hegemonică a unei puteri laice, cu totul străină sentimentului de smerenie creştină.

Este interesant că B.O.Ru. a justificat încălcarea autorităţii mitropolitane româneşti prin faptul că, la data aceea, biserica romană nu era autocefală. Este adevărat, recunoaşterea vine mai târziu, pe data de 25 aprilie 1885, când patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea trimite sinodului român „Tomosul de autocefalie”, care menţiona: „cu bucurie sufletească binecuvântăm Biserica Ortodoxă Română, recunoscând-o autocefală întru toate de sine ocârmuită”. Menţionez că B.O.Ru. a fost recunoscută ca biserică autocefală în 1448, dar fără a-i fi recunoscută şi o jurisdicţie asupra creştinilor români din Basarabiea. Important, din punct de vedere canonic şi istoric e faptul de necontestat că mitropoliile noastre fuseseră recunoscute cu secole în urmă, păstorind credincioşii continuu sub proprie autoritate.

RBN Press: Putem vorbi despre un drept românesc – istoric, dar actual, din punct de vedere al credinţei în acest spaţiu şi de ce?

Dr. Mihai NICOLAE: Rosturile şi rânduielile bisericilor creştine fuseseră stabilite de toate sinoadele care au urmat conciliului de la Niceea din anul 325, convocat de împăratul Constantin cel Mare,  când se stabileşte şi „Crezul” pe care îl mărturisim până azi. Fără să abordăm aspectele de credinţă, nu este nici locul, nici timpul pentru asta, trebuie citat aici Canonul 8 al Sinodului al III-lea de la Efes din anul 431:

„… iar dacă cineva a ocupat o eparhie străină şi în chip silnic a pus-o sub stăpânirea sa, pe aceasta să o dea înapoi, ca să nu se încalce canoanele părinţilor şi nici sub cuvânt de lucrare sfinţită să se furişeze trufia stăpânirii lumeşti”.

În baza canoanelor, ca şi a tradiţiilor bisericii, biserica răsăriteană, ortodoxă recunoaşte şi respectă un principiu naţional, de neam. Aşa avem acum bisericile autocefale greacă, polonă, albaneză, patriarhiile română, rusă, sârbă, şi toate celelalte…
De altfel, părinţii bisericii care au participat la istoricile sinoade nu s-au reprezentat pe ei însuşi, ci tocmai bisericile lor locale.

Iată ce spune Canonul 34 Apostolic:

„Se cade că episcopii fiecărui neam să cunoască pe cel dintâi dintre ei şi să-l socotească pe el drept căpetenie”

Cu alte cuvinte, ruşii să fie sub ascultarea unui ierarh rus de neam şi tot aşa, românii să asculte de ierarhul lor român. Problema a fost ca la un moment dat, Rusia s-a considerat „A treia Romă şi ultima”, îmbrăţişând astfel un principiu universal şi ca atare dominator. Iată, de pildă, Sanctitatea sa Kiril al II-lea, patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, în ultima sa vizită la Chişinău a spus „Am venit la poporul meu”. Atunci, cu noi cum rămâne…?

RBN Press: Lucrarea ALTARE și FRONTIERE se doreşte  a fi doar o radiografie a unei situaţii din trecut până în prezent, sau oferă şi o perspectivă asupra viitorului, mai ales că suntem în Anul Centenarului României Mari?

Dr. Mihai NICOLAE: Ne putem întreba de ce ar trebui să ne intereseze pe noi astfel de subiecte; pe noi, oamenii globalizării, beneficiarii unei tehnologii fantastice, noi, oameni care ne plimbăm mai mult sau mai puţin liber prin lumea întreagă? Copleşiţi de grijile fiecărei zile, tindem să uităm că atât credinţa, cât şi biserica fac parte din fibră ţesăturii naţionale; prin însuşi existenţa lor nu încetează să ne vorbească despre comuniune/colectivitate, despre unitate şi despre obligaţia de ajutor şi întrajutorare.
Aşa cum majoritatea dintre noi ne dorim şi acţionăm pentru întoarcerea acasă a Basarabiei, tot astfel ne dorim să refacem şi unitatea spirituală; ele constituie pentru noi adevăratul proiect naţional al vremii; aşadar unitate renăscută şi dezvoltare europeană.
Cum stăm însă? În cele şase judeţe care au format România Mare prin decizia liberă a Sfatului Ţării, avem acum două mitropolii. Una se afla sub jurisdicţia B.O.Ru. (I.P.S. Vladimir, mitropolitul Chişinăului și a întregii Moldove, e membru al sinodului rus), iar cealaltă se afla în ascultarea B.O.R. (I.P.S.Petru, mitropolitul Basarabiei este membru de drept al Sfântului Sinod al bisericii de neam).
Geopolitica ortodoxiei nu este întru nimic mai puţin complicată decât politica puterilor lumeşti. În această perspectivă trebuie să înţelegem şi întâlnirea celor doi patriarhi, fără să uităm nici contextul politic actual: războiul din Ucraina, problemele Mării Negre şi multe alte aspecte care par să confirme dinadins acel „blestem al geografiei”, de care ne-am tot plâns…
Ca atare, refacerea unităţii de neam, ca şi a unităţii de credinţa trebuie să ne motiveze cu fiecare generaţie.
Fostul episcop al Huşilor, P.S. Nicodim- înscăunat ulterior ca cel de-al doilea patriarh al României – care a fost desemnat ca locţiitor de arhiepiscop al bisericii autonome a Basarabiei va spune în cuvântarea sa de instalare din 1918, citez: „Nu se poate pricepe cu mintea ca Basarabia să fie alipită cu trupul la ţară de peste Prut, iar cu sufletul să rătăcească peste Nistru”.

RBN Press: Cu siguranţă un astfel de volum nu ar trebui să lipsească din biblioteca celor care doresc să înțeleagă și din punct de vedere, al credinței religioase, istoria și tumultul zbaterilor pentru supraviețuire a românilor din acest spațiu al patimilor. Deci, unde poate fi găsit acest volum?

Dr. Mihai NICOLAE: Acest compendiu, care prezintă principalele evenimente ce au marcat viaţa bisericească din Basarabia, se distribuie gratuit pe ambele maluri ale Prutului. Cei interesaţi pot, de asemenea, să solicite varianta electronică a volumului la adresa: fratiigolescu@yahoo.com

RBN Press: Domnule Mihai NICOLAE, vă mulțumesc pentru amabilitatea de a-mi răspunde la întrebări, unele poate un pic cam tranșante.

Dr. Mihai NICOLAE: Mulțumesc și eu, de altfel, prezența pe site-ul Romania Breaking News ne onorează. Eu zic să privim cu bucurie şi încredere Centenarul ţării noastre. Ştiţi cum ne îndeamnă preotul la liturghie „(…) Sus să avem inimile” Ziua bună și lectură plăcută celor care vor pune mâna pe această carte.

Mihai NICOLAE, autorul volumului „ALTARE și FRONTIERE este Doctor în drept al Universitatii Bucuresti.  Coordonează din anul 2000, activitatea organizatiei neguvernamentale Institutul Fratii Golescu pentru relații cu românii din străinatate. Este Copreședinte (2011 – 2015) al Platformei Unioniste Actiunea 2012. A publicat materiale (publicatii, prelegeri) în materia  drepturilor omului, cu accent asupra drepturilor minoritatilor, respectiv  Conventia – Cadrul privind protectia minoritatilor. Are preocupari constante în legatură cu evoluția contemporană a comunităților românești din vecinatatea  României. A publicat volumele : „ISTORII PARALELE” (editor) , „Romanitatea  rasariteana”, „Biserici rupestre din Basarabia” (coautor), „DE VITA ROMANEASCA” – Editura Tracus Arte.

Articole recomandate din același registru…




Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în vizită la Moscova la Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse. Prima slujire a unui Patriarh al României în mănăstirea Pokrovsky din Moscova

Duminică, 3 decembrie 2017, Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii s-a întâlnit cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, informează Biroul de Presă al Patriarhiei Române, citat de romaniabreakingnews.ro.

Potrivit sursei citate, întâlnirea a avut loc în Sala Tronului de la Reședința „Danilovski” și a fost prilejuită de vizita delegației Bisericii Ortodoxe Române cu ocazia festivităților împlinirii a o sută de ani de la restabilirea instituției patriarhatului în Biserica Ortodoxă Rusă.

Preafericitul Părinte Patriarh Kiril și-a exprimat bucuria de a-l primi pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în Mănăstirea Danilovski, cel mai vechi locaș monastic din Moscova, mulțumind pentru participarea la acest important eveniment al centenarului și pentru posibilitatea oferită de a discuta probleme actuale pentru ambele Biserici.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse a amintit situația bisericească dificilă din Ucraina și a subliniat unitatea episcopatului Bisericii Ortodoxe canonice din această țară, în pofida multor presiuni.

Patriarhul Kiril a constatat că participarea Preafericitului Părinte Daniel la acest eveniment al centenarului restabilirii patriarhatului Rusiei arată faptul că cele două Biserici sunt împreună și în vreme de suferință și de bucurie.

Preafericitul Părinte Daniel a mulțumit Patriarhului Rusiei pentru întâlnire, frățietate și ospitalitate exprimând importanța participării la acest eveniment în care au fost rememorate suferințele îndurate de Biserica Ortodoxă Rusă și de alte Biserici Ortodoxe în timpul persecuției comuniste.

Totodată, a subliniat Preafericirea Sa, se poate observa cum aceste Biserici au trecut de la răstignire la înviere, mai ales în Rusia de la o Biserică prigonită la o Biserică vie, înfloritoare.

În concluzie, Biserica lui Hristos nu poate fi distrusă, chiar dacă este răstignită, deoarece ea poartă în sine taina sau puterea harică a învierii.

Patriarhul României a adus în discuție și problema contemporană a secularizării care propune organizarea vieții individuale și sociale ca și cum Dumnezeu nu ar exista. De asemenea, o problemă la fel de importantă legată de secularizare este și criza spirituală a familiei contemporane.

Preafericitul Părinte Daniel a exprimat dorința de a da curs invitației Patriarhiei Ruse de a trimite tineri să studieze în Academiile Teologice rusești și de a continua colaborarea academică dintre Facultatea de Teologie Ortodoxă din București și Academiile teologice din Moscova, Sankt Petersburg și Kiev. Părintele Patriarh Daniel a subliniat faptul că invitația de a trimite tineri la studii teologice este reciprocă și foarte importantă pentru cunoașterea vieții și activității celor două Biserici.

La Moscova a avut loc cu ocazia acestei vizite istorice, prima slujire a unui Patriarh al României în mănăstirea Pokrovsky din Moscova, unde Patriarhul Daniel a oficiat Sfânta Liturghie

Prima slujire a unui Patriarh al României în așezământul monahal din Rusia (sursa foto basilica.ro)

Aceasta este prima slujire a unui Patriarh al României în așezământul monahal din Rusia, relatează basilica.ro

Construcția Mănăstirii Acoperământul Maicii Domnului a început în anul 1635, în timpul țarului Mihail Federovici. După anul 1920 mănăstirea a fost închisă de regimul comunist și a fost redeschisă în data 24 noiembrie 1984 ca mănăstire de maici.

De asemenea, dintre membrii delegației Bisericii Ortodoxe Române au slujit: Pr. Michael Tița, Consilier Patriarhal, Pr. Eugeniu Rogoti, Arhid. Maxim Țifiu, Consilier Eparhial, și diac. Ionuț Mavrichi de la Biroul de Presă al Patriarhiei Române.

La finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul României a rostit o omilie la duminica a 26-a după Rusalii (conform calendarului iulian nerevizuit) în care se face referire la Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina.

Patriarhul Daniel a explicat că bogăţia nu este rea în sine, pentru că este lăsată de Dumnezeu, însă modul folosirii acesteia poate fi rău sau bun. Bogăţia şi sărăcia nu sunt un scop în sine,  ci ele pot fi prilej de apropiere sau de îndepărtare de Dumnezeu şi de semeni, a subliniat Părintele Patriarh Daniel.

Părintele Patriarh a atras atenţia asupra faptului că bogatul prezentat în textul evanghelic a uitat de Dumnezeu şi de semeni. Consecinţa acestei acţiuni are urmări în plan spiritual. Pentru că se gândeşte doar la sine se asigură material, dar se însingurează spiritual, a evidenţiat Preafericirea Sa.




Patriarhul Kirill, la Sinodul BOR: „Cu poporul rus s-a făcut un experiment monstruos, (…) nu poţi construi o societate fără Dumnezeu”

Lucrarea creatoare în via sfintei Biserici a lui Hristos nu este posibilă fără comuniunea frăţească între noi toţi şi fără întărirea relaţiilor dintre Bisericile noastre şi popoarele pe care acestea le păstoresc, a afirmat sâmbătă, patriarhul Moscovei şi al Întregii Ruşii, la şedinţa solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dedicată Anului omagial şi comemorativ 2017, transmite Agerpres citat de romaniabreakingnews.ro.

Desfăşurată în Aulă Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, şedinţa a fost prezidată de patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel. La eveniment au participat membrii Sfântului Sinod al BOR împreună cu: patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Kirill, Arhiepiscopul Tiranei, Durresului şi al întregii Albanii, Anastasie, Mitropolitul Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei şi din Slovacia, Rastislav, alţi ierarhi din Biserici Ortodoxe surori.

Patriarhul Kirill, primul care a luat cuvântul în cadrul Sinodului, a subliniat că, în faţă noilor provocări ale contemporaneităţii şi ale viitorului, suntem datori să preţuim darul păcii, primit de la înaintaşi, fără a uita experienţa istorică a sfintei Biserici din anii grei ai încercărilor. În cuvântul său, o adevărată istorie a dramei Bisericii Ortodoxe Ruse în timpul comunismului, Kirill a accentuat că „îndepărtarea de adevărul dumnezeiesc a fost în toate timpurile cauza multor nenorociri, necazuri şi încercări”.

„Acest lucru se referă atât la viaţa personală a omului, cât şi la viaţa societăţilor şi popoarelor. Cu poporul rus s-a făcut un experiment monstruos, care a demonstrat întregii lumi că nu poţi construi o societate fără Dumnezeu. Totuşi, chiar şi astăzi mulţi încă nu au înţeles acest exemplu şi nu se gândesc la fenomenul istoric al catastrofei ruseşti, precum şi la proiectarea acestuia asupra contemporaneităţii. Astăzi, creştinismul se confruntă cu invazia agresivă a secularizării militante în toate sferele vieţii sociale. Astăzi păcatul devine normă, pentru ca în societatea de consum se pierde noţiunea de legătură între libertate şi responsabilitate”, a spus patriarhul Moscovei şi al Întregii Ruşii.

Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Kirill a mai vorbit și despre situația bisericii ortodoxe în general, care azi trăieste o vreme potrivită şi se bucură de o libertate internă şi de o posibilitate nemaiîntâlnită de mărturisire a credinţei strămoşeşti.

„Această libertate a fost dobândită cu un preţ amar, plătit de generaţiile anterioare şi cu preţul jertfei multor mii de mărturisitori şi martiri ai Ortodoxiei, care au suferit în timpul comunismului. (..) Trebuie să păstrăm cu sfinţenie în memorie şi să studiem atent experienţa istorică a sfintei Biserici din anii grei ai încercărilor; să avem grijă şi să învăţăm turma binecredincioasă în vederea confruntării cu noile provocări ale contemporaneităţii şi ale viitorului”, a spus patriarhul rus, potrivit basilica.ro.

 




Ucraina, unde se află o numeroasă minoritate românească, pe agenda întâlnirii private a Patriarhului Moscovei şi al Întregii Rusii cu Patriarhul României

Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii şi Patriarhul României au avut joi, în cursul serii de vineri 27 octombrie a.c., o întâlnire privată. Întrevederea s-a desfăşurat în salonul Dignitas din Palatului Patriarhiei. În cadrul dialogului, conducătorii celor două Biserici au făcut schimburi de informații cu privire la problemele bisericești și relațiile dintre cele două Patriarhii, informează serviciul de presă al Patriarhiei Ruse citat de basilica.ro și preluat de romaniabreakingnews.ro

Potrivit sursei citate, Preafericitul Părinte Patriarh Kirill a vorbit despre manifestările viitoare dedicate aniversării a 100 ani de la Sinodul din 1917-1918, restabilirea Patriarhatului și întronizarea patriarhului Tihon și persecutarea Bisericii Ortodoxe în perioada regimului comunist. Cu acest prilej, Patriarhul Daniel a fost invitat să efectueze o vizită la Moscova pentru a participa la aceste evenimente.

Pe agenda discuției private dintre cei doi  Patriarhi, s-au mai aflat potrivit serviciului de presă al Patriarhiei Rusesituația creștinilor din Orientul Apropiat, ajutorarea creștinilor persecutați, dar și situația din Ucraina, încălcări ale drepturilor credincioșilor din Ucraina, precum și misiunea de pace a Bisericii Ortodoxe din Ucraina, spațiu în care se află o numeroasă minoritate românească (n.r.).

Din partea Patriarhiei Moscovei au participat: Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, Coordonatorul Departamentului pentru Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Moscovei, Arhiepiscopul Serghie de Solnetchnogorsk, Vicar Patriarhal, Pr. Protoiereu Nicolae Balashov, vicepreședinte Departamentului pentru Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Moscovei, Pr. Protoiereu Andrei Bondarenko de la biroul de Protocol al Patriarhiei Moscovei, Pr. Alexandr Volkov, Coordonatorul Biroului de Presă, Pr. Igor Yakimciuk, secretar relaţii Interortodoxe al Departamentului pentru Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Moscovei.

Alături de Patriarhul Daniel, din partea Bisericii Ortodoxe Române, au participat: IPS Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei, Exarh patriarhal, Pr. Michael Tiţa, Consilier patriarhal, Pr. Eugeniu Rogoti, traducător.

Foto credit: Robert Nicolae/Agenţia de ştiri Basilica

romaniabreakingnews.ro




Patriarhul Kirill către poporul român: „Evlavia dumneavoastră este o mărturie a înfloririi Ortodoxiei româneşti de astăzi (…) Domnul să apere pământul românesc şi poporul evlavios al acestuia de orice rău”

Patriarhului Kirill al Moscovei şi al întregii Rusii a adresat o cuvântare bisericească (omilie) poporului român, la Sfânta Liturghie oficiată cu prilejul sărbătorii Sfântului Dimitrie cel Nou,  27 octombrie 2017,  „evlavia dumneavoastră este o mărturie a înfloririi Ortodoxiei româneşti de astăzi”, informează agenția de știri a Patriarhiei Române – basilica.ro, citat de romaniabreakingnews.ro. Declarația Patriarhului Kiril a avut loc în contextul pomenirii Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov, ocrotitorul ceresc al cetăţii Bucureştilor.

„Mă bucur să văd astăzi mulţimea credincioşilor. Evlavia dumneavoastră este o mărturie a înfloririi Ortodoxiei româneşti de astăzi. Ne-am adunat aici la invitaţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru a săvârşi soborniceşte Dumnezeiasca Liturghie, pentru a înălţa rugăciuni împreună cu alţi arhipăstori, păstori şi fii sau fiice duhovniceşti ale Sfintei Biserici Române în această zi atât de semnificativă pentru Bucureşti, ziua de pomenire a Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov. În numele Biserici Ruse am adus aici în dar pentru Biserica Română o părticică din sfintele moaşte ale Cuviosului Serafim de Sarov, făcătorul de minuni, ca să fie întru amintirea unităţii noastre spirituale nedespărţite şi a patrimoniului duhovnicesc comun.”

Fie ca, pentru rugăciunile Sfinţilor Cuvioşi Serafim de Sarov şi Dimitrie Basarabov, Domnul să apere pământul românesc şi poporul evlavios al acestuia de orice rău. Acest popor să fie plin de darurile Duhului Sfânt, să se nevoiască râvnitor pentru credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna (Iud. 1, 3) şi să păstreze neîndoielnic fidelitatea faţă de Biserica Ortodoxă cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică, pe care nu au biruit-o toţi prigonitorii ei. Amin.”

Foto: Aurelian Nicolae Iftimiu/Agenţia de ştiri Basilica

romaniabreakingnews.ro




Video Patriarhul Kiril: Sunt foarte bucuros să pășesc pe pământul României; avem valori ortodoxe comune

Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Kiril, a sosit joi la București, pentru o vizită de trei zile, prilej cu care și-a exprimat bucuria de a păși pe pământ românesc și a subliniat existența valorilor ortodoxe comune ale popoarelor român și rus potrivit agerpres.ro citat de romaniabreakingnews.ro

La sosirea pe Aeroportul Otopeni „Henri Coandă”, înaltul ierarh a fost întâmpinat de Patriarhul BOR, Daniel.

„Sunt foarte bucuros să pășesc pe pământul României. (…) Valorile Ortodoxiei sunt comune pentru români, pentru România, pentru ruși, pentru Rusia și pentru toți ceilalți ortodocși. Relațiile bune între oameni pot fi doar atunci când ei au valori comune. Și oricum ar decurge istoria, noi, creștinii ortodocși care trăim în țări diferite, trebuie să ținem minte că avem valori comune, avem un sistem al vieții comun. Și aceasta înseamnă că avem un potențial extraordinar pentru viața în pace și cooperare și interacțiune. Vreau să vă salut încă o dată pe Preafericirea Voastră, pe ierarhii Bisericii Ortodoxe Române și întregul popor român. Dumnezeu să păzească România”

El și-a exprimat satisfacția de a fi adus „o părticică din moaștele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, unul dintre cei mai iubiți sfinți din Rusia”.

„Sfinții din Rusia și sfinții din România sunt sfinții noștri comuni”, a spus Patriarhul Kiril.

Totodată, înaltul ierarh l-a felicitat pe Patriarhul Daniel pentru împlinirea a 10 ani de păstorire în fruntea BOR.

„Ne bucurăm că ați răspuns invitației noastre de a comemora pe mărturisitorii și apărătorii Ortodoxiei în timpul comunismului, cei care au mărturisit credința ortodoxă, uneori cu prețul vieții. De asemenea, ne bucurăm că venind în România pentru această comemorare și pentru concelebrarea liturgică, ne-ați adus un mare dar: moaștele Sfântului Serafim de Sarov, care este cunoscut nu numai în Rusia, ci și în întreaga Ortodoxie. Ne rugăm Sfinților Serafim și Dimitrie ca vizita Preafericirii Voastre să fie binecuvântată și binecuvântătoare”, a spus Patriarhul Daniel.

Din delegația Bisericii Ortodoxe Române care l-a întâmpinat pe Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii au mai făcut parte Mitropolitul onorific Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei, exarh patriarhal, preoții Michael Tița și Costin Spiridon, consilieri patriarhal, preotul Valentin Fătu, secretar patriarhal, preotul Mihai Mușat, secretar, preotul Eugeniu Rogoti, traducător.




De pe vremea Ecaterinei cea Mare. Prezența armatei ruse în Siria, o așa-zisă „tradiție” și „moștenire” a expansionismului imperial țarist

Aventurile „țarului” Putin în Siria; De ce Rusia a intrat în acest război ?

În iunie 1772, trupele țariste bombardau, atacau și cucereau Beirutul, o fortăreața de pe coasta Siriei otomane. Rușii înaintaseră în Orientul Mijlociu pentru a-și susține aliatul, un despot arab.

Anul următor au revenit și au ținut Beirutul sub ocupație vreme de șase luni.

Atunci ca și acum, rușii au găsit Siria sub înfățișarea unui cazan ce stă să dea în clocot sub presiunea diverselor facțiuni entice pe care le-au adus rapid la supunere cu ajutorul tunurilor și a prafului de pușcă, reamintește scriitorul Simon Sebag Montefiore într-un articol din New York Times.

Moștenirea Ecaterinei cea Mare

Astăzi interesele lui Vladimir Putin în Siria sunt mai multe și mai complexe decât cele de acum două secole și jumătate. Interesant însă este modul în care Kremlinul alege să își prezinte incursiunea militară în Siria.

Ecaterina ce Mare

Ecaterina ce Mare

Și nu este doar Kremlinul care da acestor atacuri un rol deosebit în fața publicului, ci și Biserică Ortodoxă a Rusiei.

Recent, purtătorul de cuvânt al acesteia a apreciat că intervenția militară comandată de Putin este parte a „rolului special pe care țara noastră l-a jucat întotdeauna în Orientul Mijlociu”.

Legăturile Rusiei cu regiunea Orientului Mijlociu sunt percepute ca o tradiție prin însăși pretenția vechilor țări de a se considera urmașii împăraților bizantini și apărători ai Creștinătății Ortodoxe.

Ambițiile Moscovei: Nu a treia Romă, ci chiar Noul Ierusalim

Pentru țarii Rusiei, Moscova nu era a treia Romă, ci Noul Ierusalim, o putere menită să apere creștinătatea din Balcani și Orientul Mijlociu, inclusiv orașul sfânt Ierusalim.

Prima mare intervenție militară a Rusiei în această regiune s-a petrecut în 1768, când țarina Ecaterina cea Mare a pornit la război împotriva Imperiului Otoman, iar contele Alexei Orlov, fratele amantului țarinei a primit comanda flotei ruse pentru a stârni revolte de-a lungul coastei Mediteranei.

Folosindu-se de ajutorul unor experimentați comandanți scoțieni, Orlov a reușit să spulbere flota otomană la Chesme, instaurând și prima perioadă de dominație rusească în estul Mediteranei.

Între timp, în Egipt și Siria, al cărei teritoriu cuprindea pe atunci și Libanul și Israelul de astăzi, Ali Pasha și Dahir al-Umăr au încercat în zadar să cucerească Damascul de la trupele otomane.

Disperate, cele două căpetenii arabe au negociat cu Orlov și Ecaterina cea Mare o alianță prin care solicitau ocuparea Siriei cu ajutorul rușilor în schimbul cedării Ierusalimului.

Astfel, Orlov a ajuns să asedieze și să cucerească de două ori Beirutul și alte câteva orașe siriene.

Mediterana, marea atracție

Rușii au plecat din Siria în 1774, după ce sultanii turci au oferit la schimb Crimeea și Ucraina, dar aerul Mediteranei începuse deja să facă minuni în privința aspirațiilor politice ale Moscovei.

Așadar, cu ajutorul prințului Potemkin, noul sau amiral, Ecaterina cea Mare a înființat în Crimeea flota Mării Negre și a început să negocieze pentru crearea unei baze militare în Minorca.

Succesorii Ecaterinei s-au văzut la rândul lor tot un fel de cruciați întârziați, având pretenția de a stăpâni Ierusalimul și vechiul Constantinopol.

Primul Război al Crimeii, din 1853-1856

Primul Război al Crimeii, din 1853-1856

Situația a degenerat până într-acolo încât disputa dintre Biserica Ortodoxă Rusă și cea Catolică a Franței de a luă sub protecție Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a dus la declanșarea Războiului din Crimeea.

Înfrângerea rușilor din 1856 l-a convins pe țarul Alexandru al ÎI-lea să renunțe la pretenția de a domina Ierusalimul prin forța armelor, alegând în schimb diplomația ca cea mai convenabilă cale de a-și satisface ambițiile politice.

În Primul Război Mondial însă, invazia rușilor în nordul Persiei și partea otomană a Irakului era cât pe ce să le servească țarilor Bagdadul pe tavă.

În 1916, tratatul Sykes-Picot-Sazonov stabilea că, la sfârșitul conflictului, Rusia să ocupe Istanbulul, o bună parte din Turcia și Kurdistan, ca și o parte din orașul Ierusalim. Noile posesiuni au fost pierdute însă, odată cu declanșarea revoluției bolșevice.

Despoții arabi, aliații Moscovei

Dezbrăcând de haina mitului religios povestea interesului rusesc pentru Orientul Mijlociu, bolșevicii sovietici și-au afirmat și ei intențiile de a avea un rol cât mai important în regiune.

Primul a fost Stalin cu încercările sale de a se implica în viața politică a Libiei și, ulterior, a Israelului…  Integral pe:  Independent.md – Aventurile „țarului” Putin în Siria; De ce Rusia a intrat în acest război

Publicat de Andrei Rădescuromaniabreakingnews.ro