Aurel Rogojan

Aș dori să cred că exemplele ce urmează sunt desprinse din romanele sau filmele de ficțiune cu spioni. Nu este așa. Fiecare caz în parte exprimă câte o realitate crudă, fiecare caz în parte este cunoscut de un număr suficient de persoane pentru împlinirea condiției de existență a „locului public”. Fiecare caz în parte este readus în atenția unui număr restrâns de cunoscători, ori de câte ori persoanele implicate sunt „reevaluate” în „sus” sau în „jos” pe scara ierarhiei înaltelor demnități publice. Nu puțini gazetari, inclusiv dintre cei care se cred elita conștiințelor civice, au trecut pe lângă subiecte ca expresul prin halta Trei Scaieți. Asta, deși fiecare caz în parte este o mare pleașcă, o adevărată mană cerească pentru serviciile de spionaj, dar și pentru marii rechini ai corupției, puși pe vânătoarea de marionete politice. Ba, chiar de guverne marionetă.
Primul caz, cu multiplu de „n”, se referă la înalții demnitari iremediabil compromiși prin acte de corupție de către Omar Hayssam. Apropo de proclamația lui Băsescu privind „secretizarea pe termen de 50 de ani” a scandaloasei afaceri politice și de spionaj. De ce 50 de ani? Fiindcă vreo 50, numai unul și unul, a fost și numărul celor care s-au așezat la rând pentru audiență la palatele rivale Cotroceni și Victoria, dar mai ales la șefii serviciilor secrete, într-o însorită zi de octombrie, a anului 2004, când Omar Hayssam a fost reținut în flagrant și arestat, într-o operațiune a Inspectoratului Contraspionaj și Amenințări Transfrontaliere… Inspectoratul unde se monitorizau, între altele, și afacerile traficanților morții – rețelele proliferării ilicite a armelor, materiilor radioactive, drogurilor, substanțelor toxice și bacteriilor folosite în producția de arme chimice. Peste vreo două-trei zile, Hayssam a fost eliberat, cerându-i-se, probabil, și scuze pentru… confuzie! Speriații au răsuflat ușurați. Unora bucuria le-a fost de scurtă durată și rău augur. Hayssam a fost manipulat în operațiunea de răpire a ziariștilor români în Irak. Alte frisoane! Hayssam este iarăși arestat. S-ar părea că de-a adevăratelea. Da de unde!, Hayssam este extras, iar pentru acoperirea operațiunii se scot niște țapi ispășitori. Aș!, ce glumă bună! Dar, cei care se cred scăpați nu este cazul să se bucure că evenimentele din Siria îl vor face pierdut pe corupătorul lor și odată cu el va dispărea și amenințarea la adresa libertății și prosperității lor. Corupții și trădătorii își pierd irevocabil libertatea, nerămânându-le decât infama condiție de instrumente și arme inamice împotriva patriei lor.

Sutele de volume Top Secret rezultate din descărcarea de informații a lui Mohamad Munaf, completate cu declarațiile smulse lui Omar Haysam de cruzii anchetatori ai Idarat al-Mukhabarat al-Amma – Directoratul General al Securității din Siria conțin, între altele, și sinopticul unei clase politice măcinate de corupție, ai cărei reprezentanți de frunte, de la stânga la dreapta eșichierului politic, au conferit și continua să confere protecție afacerilor mafiote ale clanului Omar, pentru care anii de criză prin care trece România se arată a fi cei mai prosperi. Omar a corupt cu voie de la jandarmul mondial. Sub rezerva unor condiții, între care: să știe cine a fost corupt, să-i furnizeze dovada, să primească cota parte din ceea ce se dobândește pe nedrept în urma favorizărilor obținute prin actele de corupție. Omar nu a corupt, în primul rând, pentru el. Pe Omar, pe armele traficate de el și pe banii săi negri cineva conta în planificarea „revoluțiilor arabe”. Scopul acelor planificatori scuza mijloacele și-l mandata pe Omar să încalce legea, să închidă ochii oamenilor legii din România și să cumpere protecție politică. Unii dintre demnitarii din lista Hayssam-Munaf au fost distribuiți în roluri și se conformează. Alții urmează, că doar se apropie o iarnă electorală și ni se pregătește un îngheț politic al speranțelor. Depinde doar de noi dacă înghețul se va și lega.

Un specimen de traseist politic figurează în arhiva secretizată pe termen de 50 de ani cu delapidarea a 700.000 $, pe care Hayssam i-ar fi donat partidului și nu făcut cadou personal liderului respectivei organizații. Că pe urmă specimenul rebutului politic a dezertat din partid și din șef al mafiei cocălarilor din groapa Glina a devenit stâlp al puterii, pe care ulterior a renegat-o, urmând a-și trăda și noua afiliere politică nu va fi decât o continuare a subversiunii. O figură rozalie a politicii de pe valea Dâmboviței, cu reputație de mare combinator de pagube și negociator de piei de cloșcă, renumit pentru succesele obținute de U.D.M.R. în fiefurile electorale tradiționale ale P.S.D.-ului, este trecut pe indexul respectiv cu numai 400.000 $. Urmează, apoi, mulțimea celor cu 300.000 $ și sub această cifra, dar nu mai puțin de o sută. În listă sunt „reprezentanți de frunte” ai tuturor partidelor, instituțiilor puterilor statului, autorităților publice, vocalelor organizații neguvernamentale ș.a.m.d. O mică armată de profitori care a fost mituită, iar unii s-au și îmbogățit pe seama mitei din banii jefuiți din averea publică. Asemenea liste mai există. Există și lista S.O.V. Ea cuprinde foști, prezenți și viitori președinți ai republicii/prim-miniștri, miniștri, directori de servicii secrete, șefi de politie, precum și o cohortă a manipulatorilor din media, strânși acum cu ușa ca să chițăie plăcut Iubitului Conducător și să-i cotrocenească adversarii.

Acestea sunt listele vulnerabililor Top Secret, iar apărarea lor este o prioritate a autorităților publice de protecție a statului, căci dezvăluirea acestor gunoaie ne-ar rușina în fața lumii?! Ei, aș! Acești vulnerabili, cu cât sunt mai sus în ierarhia politică, devin un tezaur de neprețuit pentru cei care exercită puterea reală în România. Ei nu refuză, nu negociază, ei trădează. Au profilul ideal pentru cei care vor să ne fure până și pământul de sub picioare, pentru a ne dezlega de glie și risipi pe meleaguri străine.

Al doilea caz privește un fenomen simptomatic pentru ilustrarea prăbușirii morale și a declinului idealului servirii Patriei la oameni pe care i-am creditat cu toată încrederea noastră pentru a conduce afacerile publice la cel mai înalt nivel, ori a gestiona afacerile secrete ale securității naționale. Acești oameni cunosc foarte bine istoria listelor anterior menționate. Nu au făcut, nu fac și nu vor face nimic, fiindcă nici ei nu au rezistat diverselor tentații. Suspiciuni sau acuze dintre cele mai grave, cu temeinice indicii că nu sunt bârfe, nici calomnii, nu ocolesc aproape pe nimeni din funcțiile supreme ale puterii. S-a făcut și o declarație, din partea unei voci autorizate pe plan internațional, potrivit căreia România este un stat condus de un sistem mafiot, al cărui lider a fost indicat cu numele și prenume. Acest dezolant tablou al unei realități în care nu ne vine să credem că trăim nu poate fi încheiat decât cu un final pe măsură. Aud de mai multă vreme, de la tot mai multe surse, că un director de poliție secretă a securității statului ar fi fost decis să-și îndeplinească jurământul de credință și să taie nodul gordian al înaltei și marii corupții politice care ucide România. Om și el, dedat plăcerilor lumești, cu prilejul unei inspecții într-un județ, directorului i-a fost „trimisă în întâmpinare” o agentă din elita curvelor de lux, folosite în afacerile secrete, unde scopul scuză mijloacele. Bine și precis instruită, agenta l-a răpit și la propriu, astfel încât directorul nici nu și-a dat seama cât de repede a fost trecut peste graniță și cum a ajuns în peisajul Balatonului. O fi seducătoarea blondă și agenta Budapestei? N-ar fi prima oară și nici prima victimă de nivel.

Și acum finalul. Numai ce bine se dezmetici, după descălecarea iepei dușmanului milenar al neamului său, directorașul a fost șantajat de primul său colaborator să-i delege toate atributele executive ale funcției. Și, vorba cântecului, el lua cu carul, iar celalalt… paharul. Ce bine ar fi ca orice asemănare cu contexte, întâmplări ori persoane existente să nu fie decât pură întâmplare.

General Br. (r) Aurel Rogojan

Publicat in Revista Societatii Culturale  Artemis