,
APĂRAREA EUROPEI UNITE. Între târziu și prea târziu…
În aceste zile agitate pe plan intern (cum ar putea fi altfel?), ca de obicei, am pierdut din vedere probleme externe grave, din vecinătatea noastră apropiată, care nu au cum să nu ne influențeze foarte curând. Și acestea le-aș putea împărți în mai multe bucăți.
Securitatea europeană în perspectiva 2025
Document pdf – European Military capabilities 2013 -2025
Din documente: Pentru prima dată de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul European a purtat o dezbatere pe tema apărării. Au fost identificate acțiuni prioritare pentru o cooperare mai strânsă. Dezbaterea a fost precedată de o reuniune cu Secretarul General al NATO. Acesta a prezentat evaluarea sa cu privire la provocările actuale și viitoare la adresa securității și a salutat eforturile în curs și angajamentele asumate de UE și de statele sale membre ca fiind compatibile cu NATO și benefice acesteia.
Nu vreau să intru în amănunte tehnice, ne interesează perspectiva strategică, de viitor. Cert este faptul că până acum, securitatea europeană s-a bazat aproape în exclusivitate pe NATO, a cărui principală putere rămâne SUA. Dar luând în considerare strategia acestei țări, conform căreia atenția americană se va îndrepta pe viitor mai mult pe regiunea Pacificului, europenii au ajuns în sfârșit la concluzia că va trebui pe viitor să se preocupe mai mult de securitatea lor proprie fără a-i lua în calcul pe americani. Este destul de dificil, din moment ce timp de 45 de ani apărarea europeană în Războiul Rece s-a bazat pe SUA, la fel și ulterior. Dar a venit vremea ca UE să, ca și entitate politică, să se gândească și la componenta de apărare comună. Cam târziu, zic eu, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Rămâne de văzut dacă concluziile din decembrie 2013 se vor materializa, ținând cont de faptul că au mai fost inițiative în acest sens, e adevărat, mult mai timide.
Un lucru este cert, SUA încurajează crearea unui spațiu de securitate european, în care membrii UE să poată reacționa cu capabilități militare la orice provocări fără să-i mai aștepte pe americani să intervină. Să ne amintim de intervenția aeriană din Libia din 2011, când statele europene au fost în prim-plan, dar de fapt SUA a asigurat 60% din tot ce a însemnat asta, inclusiv logistică, recunoaștere și componentă militară. În 1999, în Kosovo, un oficial militar european recunoștea că fără SUA, statele europene nu ar fi fost în stare să pună pe picioare o acțiune nici măcar pe sfert față de cea din Kosovo. Revenind la Libia, în câteva zile puterile europene participante și-au epuizat complet stocul de muniții și rachete inteligente, fapt care a dus la o sincopă în continuarea acțiunilor militare! În această situație, întrebarea de bază este: poate UE să se apere, sau poate să-și impună militar statutul, în caz de nevoie?
Comandamentul Forțelor Militare ale Uniunii Europene
Să fim bine înțeleși, UE nu are nevoie să atace pe nimeni, nici nu are de ce. Este o uniune de state liber consimțită, nu încearcă să includă alte state în componența ei, ba dimpotrivă, sunt alte state care vor să intre benevol în structurile UE. Dar asta nu înseamnă că UE, ca entitate de state, să nu aibă în viitorul apropiat capacitatea de răspuns militar unitar.
Președintele, ca și participant la acest consiliu, a menționat o serie de concluzii și hotărâri luate aici referitoare la apărarea comună, la modul în care industriile de apărare vor trebui să colaboreze în interiorul UE pentru o cauză comună, apărarea comună. Dar la noi, obișnuiți cu contrele interne, au trecut neobservate. E normal, președintele este la final de mandat și este desconsiderat în tot ceea ce spune, dar în contextul mai larg, în care nu reușim să gândim și acționăm, sunt lucruri esențiale de politică externă care ne influențează și ne vor influența pe viitor, fie că ne place sau nu, fie că dorim asta sau nu. Dar ar trebui să le reținem, deoarece țin de securitatea noastră națională pe viitor. Prioritățile principale: securitatea cibernetică, securitatea maritimă, crima organizată și sprijinul care trebuie organizat statelor care nu-și pot securiza frontierele (aici intră și Republica Moldova?).
Înființarea la București a unui Oficiu de Combatere a Criminalității Informatice ca și agenție UE, o victorie importantă pentru România, dar oarecum logică ținând cont de ce au dovedit că pot face hakerii români.
 Europa lupta cu cyber-criminalitatea de la București România va găzdui o instituție a Consiliului Europei care va funcționa după regulile europene. Principalul obiectiv al instituției va fi implementarea programelor europene de combatere a cyber – criminalității, evaluate la câteva milioane de euro. Finanțarea Oficiului va fi asigurată de Consiliul Europei, iar Executivul român s-a angajat, prin memorandum, să pună la dispoziție un sediu, în mod gratuit. „Este un proiect extrem de important și suntem foarte onorați de alegerea României pentru a găzdui acest centru”, a declarat ministrul de externe, Titus Corlățean.Personalul instituției se va bucura de toate beneficiile pe care le au diplomații. |
Oficiul va avea personalitate juridică, va putea încheia contracte, iniția proceduri legale, deschide și deține conturi bancare în moneda națională și străină. Sediul său nu va putea fi percheziționat. Orice demers legal în privința angajaților instituției va putea demara doar cu ridicarea imunității, prin decizia Consiliului Europei.Autoritățile române vor putea intra în Oficiu doar cu acordul expres al conducerii. Oficiul pentru combaterea criminalității informatice va avea buget propriu și va putea să transfere fonduri dintr-o țară în alta sau în interiorul unei țări. Toate acestea fără restricții.Instituția va fi scutită de orice impozit direct, de taxe vamale sau restricții la import și export. Cu alte cuvinte va putea aduce și scoate din țară orice articol de care are nevoie pentru a-și putea desfășura activitatea.Memorandumul semnat pe 15 octombrie de ministrul de Externe, Titus Corlățean, a fost pus în dezbatere publică, iar pentru a intra în vigoare trebuie ratificat de Parlament.Sursa:digi24.ro |
O astfel de decizie europeană i-ar angaja pe mulți dintre aceștia ca și apărători ai siguranței cibernetice europene, o soluție bună pentru a folosi astfel de capacități remarcabile. Mai departe, se vorbește despre dotarea cu drone a armatelor europene, dezvoltarea flotei de alimentare a avioanelor din aer (din start aici vedem necesitatea lărgirii ariei de acțiune a avioanelor de luptă din cadrul aviațiilor militare europene), precum și de integrarea tehnologiilor și capabilităților militare ale țărilor UE.
Acesta este un deziderat important, care nu trebuie neglijat. Marile puteri militare ale lumii au un număr redus de tipuri de armament, de capabilități terestre, navale și aeriene. Dacă ne uităm la statele UE, diversitatea acestor capabilități militare ar putea constitui și va constitui, în cazul unui viitor conflict, un impediment major.
Să ne imaginăm o situație ipotetică, în care forțele armate europene sunt dispuse umăr la umăr pe câmpul de bătălie. Păi să vedem cu ce probleme ne-am confrunta atunci! Chiar dacă numai o parte din statele europene ar desfășura forțe militare aici, ne-am putea trezi cu o mare problemă: peste zece tipuri de tancuri, peste cincisprezece tipuri de transportoare blindate, peste zece calibre de artilerie, fără să mai vorbim de armamentul de infanterie. Numai din această descriere reiese un coșmar logistic de aprovizionare care depășește capacitățile oricărui geniu în acest domeniu! Ce faci, de exemplu, dacă românii sunt angajați pe front mai serios și au un consum ridicat de muniții, fiind pe cale să le epuizeze, iar tu nu ai prevăzut asta, ai în spatele frontului muniții și armament compatibil cu armamentul vecinilor, să zicem olandezi și spanioli? Alte tipuri de tancuri, alte calibre la muniția de artilerie, altele și altele! E clar că va fi o problemă. Tocmai în acest sens, Consiliul European vine cu ideea de a omogeniza și uniformiza treptat armamentul pentru țările Uniunii Europene.
De aici vine o oportunitate imensă pentru industria românească de apărare, cea neglijată și aflată abia pe linia de plutire. Ținând cont de această tendință, de unificare a industriilor militare europene, cum ar fi dacă fabrici ale noastre ar produce, alături de două-trei state, armament sau muniție pentru toate țările din Uniunea Europeană? Nu este ceva deplasat, avem baza materială și personal calificat, plus costurile noastre de producție sunt mai scăzute decât în vestul Europei, atunci de ce nu am putea face asta?
De ce nu am produce, să zicem, obuze de tun de un anumit calibru pentru întreaga industrie de apărare europeană? Sau armament de infanterie, sau chiar transportoare blindate? Există fereastra de oportunitate, mai lipsește ceva unde noi suntem clar deficitari. Am mai avea nevoie de niște politicieni clar dedicați acestei idei, susținuți de profesioniști în domeniu, care să susțină până în pânzele albe atuurile României în acest domeniu, oameni care să se bată pentru interesele României la forurile europene. O astfel de comandă ar ajuta enorm economia românească, ar crea sute de locuri de muncă, ar revigora industria noastră de apărare.
Este adevărat, unii ar zice că sunt doar vise. Da, vise care ar putea deveni realitate, dacă s-ar găsi oameni care să urmeze aceste vise. Dar sunt sceptic, deoarece nu suntem capabili să cheltuim fondurile puse la dispoziție de UE pentru dezvoltarea noastră, nu a altcuiva. Iar aici nu trebuie să dăm vina pe nimeni, decât pe noi înșine, noi nu suntem capabili, nu alții ne țin în loc. Dar să fim bine înțeleși, lumea nu stă în loc că noi nu suntem pregătiți, UE nu stă pe loc că noi nu suntem în stare să venim cu proiecte viabile, iar de asemenea UE nu va sta în loc că noi nu suntem capabili să facem o ofertă pentru industria de apărare europeană. Dacă mă veți întreba cine este de vină, nu este greu, frați români, voi votați și voi decideți, iar cei ce decid pentru viitorul vostru sunt cei votați de voi, cu mâna voastră cu care puneți ștampila vă decideți viitorul. E simplu și clar.
Se pare că decizia Consiliului UE din decembrie 2013 are la bază un studiu publicat în mai 2013 de către Institutul UE pentru studii de securitate și poate fi consultat aici. Acest studiu foarte interesant pornește de la capabilitățile militare europene existente acum, face o analiză asupra problemelor cu care se confruntă armatele țărilor componente ale UE precum și a industriilor de apărare ale acestora, vine cu propuneri de îmbunătățire, dar face și o trecere în revistă a viitoarelor potențiale amenințări cu care UE s-ar putea confrunta pe plan extern, caz în care ar trebui să intervină și cum.
Printre problemele identificate în acest raport sunt presiunile bugetare inclusiv în urma crizei, lipsa investițiilor în cercetare și dezvoltare în segmentul militar, precum și absența unei priorități politice în dezvoltarea acestui sector important. Sunt scoase în evidență că cea mai mare parte a bugetelor de apărare ale țărilor UE merg pe cheltuieli de personal și întreținere a unor capabilități care se pot dovedi în viitor depășite. Raportul propune câteva soluții, printre care: implementarea consolidării pentru a obține eficiența capabilităților militare, asta însemnând renunțarea la cele depășite pentru a obține economii financiare care ar putea fi folosite în altă parte; optimizarea resurselor militare; inovația în domeniul militar; cooperarea regională în domeniu; și nu în ultimul rând, integrarea pe viitor a structurilor militare europene.
O chestiune esențială, de ce ar trebui UE să aibă o capabilitate militară independentă, nu este de ajuns că majoritatea țărilor UE sunt membre NATO?
Ei, bine, ținând cont de situația actuală și perspectivele viitoare, poate ca nu este de ajuns. Să nu uităm că NATO se bazează exclusiv pe cea mai mare putere militară mondială, SUA, care și-a exprimat deja intenția de a-și muta interesul mai mult spre zona Pacificului, nu cea europeană. Este logic, ridicarea Chinei și complicata situație de securitate în sud-estul Asiei impune această mișcare. Ca și o consecință, securitatea europeană rămâne pe mâna europenilor, care vor trebui să o gestioneze într-un alt cadru, diferit de cel al Războiului Rece, când beneficiau de umbrela americană. Spus pe scurt, UE va trebui în viitor să aibă posibilitatea să se apere singură și să-și promoveze interesele în regiune tot de una singură, și chiar SA încurajează ideea ca europenii să aibă propria politică de apărare.
Care ar fi zona în care putem spune că ar avea UE interese? Și de ce?
Raportul evidențiază o zonă de interes strategic european, unde o serie de evenimente sau evoluții ar putea dezvolta potențial cu efecte negative asupra țărilor membre ale UE. Vom vedea în continuare aceste trenduri și câteva scenarii posibile. Mai întâi să vedem cum este definită zona de interes strategic european. În afara vecinătății apropiate, cum ar fi cea sudică și cea estică, apare prin extensie și vecinătatea vecinătăților, din Mali în Somalia și din Golful Persic în Asia Centrală, dar și căile de comunicații maritime spre oceanele Atlantic, Înghețat și Indian. Ori, obiectivele UE în această zonă strategică de interes ar fi următoarele: protejarea teritoriului UE de potențiale atacuri convenționale, neconvenționale sau cibernetice pornind de la actori statali sau nonstatali din această zonă; securizarea liniilor de comunicații maritime și a rețelelor energetice, de infrastructură și telecomunicații; protejarea resurselor de energie și materii prime aflate dincolo de granițe pentru a nu putea fi exploatate sau anexate de jucători externi; menținerea balanțelor regionale de putere, în favoarea valorilor și reglementărilor europene și în conformitate cu tratatele și legile internaționale, prin cooperarea cu ONU și alte organisme internaționale.
Interesantă este partea în care sunt descrise viitoarele trenduri și evoluții strategice potențiale până în anul 2025, de unde ar putea surveni amenințări la adresa UE. Aceste trenduri ar fi:
Zonele de interes ale Uniunii Europene
1) Globalizarea care va aduce zonele de instabilitate din vecinătate tot mai aproape de granițele UE (Accelerating globalisation). Se observă această tendință de mărire a cazurilor de instabilitate în ultimii ani și faptul că sunt tot mai apropiate de granițele europene. Să enumerăm doar ultimii câțiva ani, mult mai puțin față de cei 12 pentru care e făcută prognoza: revoltele din Tunisia și Egipt, conflictele din Georgia, Libia, Siria, Mali, acum situația din Ucraina.
2) Apariția unei lumi multipolare și mai greu de guvernat (International change). Poate nu întâmplător, începând cu 2012 țările asiatice (China, Rusia și Coreea de Sud) au depășit țările UE la cheltuielile de apărare. Statele aflate în vecinătatea depărtată, dar tot în zona de interes, și care au posibilitatea blocării căilor comerciale pentru europeni, cheltuiesc tot mai mult pe apărare. Ridicarea Chinei și răspunsul SUA, care își mută atenția spre zona Pacific sunt tendințe care vor continua. Se estimează că în 2020 SUA vor avea 60% din flota militară în zona Pacific, restul de 40% urmând să aibă în grijă restul lumii. În acest caz, dacă UE nu face nimic, în ce măsură state ca Rusia și China vor interfera și influența mai mult țările din vecinătatea UE, dar chiar și din interior.
3) O nouă și profundă revoluție militară, mai intensă decât cea de la începutul anilor 90 (Technological advance). E suficient să adăugăm componenta războiului cibernetic ca să ne dăm seama de gradul de schimbare. Dar nu numai aici, ci și în domeniul armamentului, am putea asista la schimbări majore. De exemplu, ar putea apărea sisteme evoluate de arme contra-intervenție, care ar putea pune în dificultate forțele americane sau europene care ar trebui să intervină militar într-o regiune sau alta din zona strategică de interes. O altă evoluție probabilă este dezvoltarea armelor controlate de la distanță, a dronelor, dar nu numai pe partea aeriană, ci și pe platforme terestre sau navale. Ar putea apare armele cu energie concentrată, de tipul laserelor din filmele SF și multe altele.
Ori, acestea ar fi tendințele, trendurile. Dar înainte de a trece la scenarii posibile, să ne uităm în jur și vom vedea că noi, ca europeni, avem motive de îngrijorare. Instabilitatea s-a apropia de granițele UE mai mult ca oricând, parcă din toate părțile și într-un timp relativ scurt. Din 2011 încoace lumea arabă a trecut prin revolte, luptă și războaie civile, dintre care unele mai continuă. Observăm situația din Ucraina, cu potențial mare de instabilitate și încă nu știm ce se va întâmpla acolo. Mai avem situația din Transnistria. Practic UE este înconjurată de un arc de instabilitate care ar putea la un moment dat să devină o amenințare. Mai departe, ținând cont de emergența unor noi poli de putere, în cazul în care nu se adaptează și militar, UE nu mai are cum să-și impună punctul de vedere, să participe la competiția pentru resurse, diminuându-și și rolul politic în lumea în schimbare.
Să vedem acum un număr de scenarii posibile în viitor și care ar putea fi o provocare pentru forțele armate europene dacă nu își schimbă optica. Autorii studiului propun un grafic care să evidențieze aceste scenarii pe baza trendurilor amintite anterior evidențiate sub forma a trei axe. Apoi sunt puse scenariile colorate în funcție de nivelul intensității riscului sau amenințării față de UE, urmate de alte trei axe ce reprezintă tipul de răspuns necesar, și nu în ultimul rând, sunt subliniate tipul de operații de răspuns pentru fiecare scenariu.
Vom lua aceste scenarii pe rând.
Amenințări la teritoriul european
Modelul 1 – Tendințe, scenarii și reacții perspective până în 2025
Amenințare: Modernizarea aparatului militar într-o țară de la periferia UE îi dă acesteia posibilitatea să amenințe teritoriul UE. Elemente naționaliste din acea țară lansează mai multe atacuri cibernetice asupra infrastructurii informatice din câteva țări UE.
Răspuns: Atât timp cât teritoriul UE nu este direct amenințat, nu este necesară dezvoltarea de capacități militare de ripostă. Ar fi suficientă organizarea defensive a apărării pe zonele amenințate (fără a risca o escaladare) și eliminarea atacurilor cibernetice prin măsuri de contracarare, cum s-a întâmplat în cazul atacurilor cibernetice asupra Estoniei în 2006.
Dezvoltări potențiale: O reacție militară prea fățișă ar putea duce la o escaladare, dar și lipsa vreunei reacții ar putea da un semn de slăbiciune, de asemenea ducând la escaladare. Este posibilă o agresiune a acestui stat împotriva unui terț aflat tot în vecinătatea UE.
Necesar: Respingerea unei astfel de amenințări necesită capacități de apărare cibernetică coordonate pentru a putea răspunde unei astfel de amenințări care poate veni din partea statelor sau organizațiilor criminale sau teroriste transfrontaliere. Este necesară și existența unui grad ridicat de pregătire pentru apărare (inclusiv NBC: nuclear, biologic și chimic). Va fi nevoie de mobilizarea de suficiente forțe militare europene, dar fără a da impresia pregătirii unei lovituri preventive.
Instabilitate ridicată în sud-estul Asiei
Sud Estul Asiei
Amenințare: Creșterea puterii și expansiunea unei țări modifică radical balanța de putere regională. Alți actori locali, plus alte puteri cu interese în regiune solicită sprijin din partea UE, a doua putere economică mondială, pentru stabilizarea situației. UE, ca și partener economic pentru o mare parte din țările din zonă, trebuie să intervină în sprijinul coaliției formate.
Răspuns: Necesitatea patrulării zonei maritime pentru a menține legăturile comerciale și pentru a stabiliza regiunea, ținând cont că întreruperea fluxului comercial ar avea repercusiuni economice majore în țările UE.
Dezvoltări potențiale: Ar fi trei tipuri, dezastre naturale (să ne amintim de valul tsunami din 2006), pirateria și revendicări teritoriale asupra unor mici insule din zonă, revendicări care ar putea duce la un conflict militar.
Necesar: Ar fi nevoie ca UE să fie capabilă să trimită și să mențină în regiune (la circa 10000 km de bazele europene) o puternică flotă de patrulare incluzând fregate, submarine, nave amfibie și un porthelicopter. Împreună cu aliații și folosind bazele lor din regiune, UE va contribui la stabilizarea situației și descurajarea agresiunii.
Confruntare în regiunea indo-pacifică
Amenințare: Conform acestui scenariu, lupta pentru dominație între țările de prim rang din regiune este în toi. În cazul acesta, alte țări medii, devenite state client susținute de una din puterile dominante, se amenință reciproc ridicând posibilitatea izbucnirii războiului în Strâmtoarea Hormuz și Marea Arabiei.
Răspuns: În parteneriat cu alte state interesate, UE va trebui să acționeze pentru păstrarea liniilor maritime de comunicații. Va fi nevoie de o acțiune maritimă care să asigure acest lucru și să nu permită escaladarea situației și intervenția altor state.
Dezvoltări potențiale: Chiar dacă în regiunea indo-pacifică izbucnește doar un conflict local, acesta poate să escaladeze rapid prin implicarea unor jucători importanți în sprijinul statelor client. S-ar putea ajunge chiar și la lovituri nucleare tactice.
Necesar: UE va fi nevoită să mobilizeze o puternică forță navală alături de aliații ei. Această flotă va trebui să aibă capabilități de luptă antiaeriană și antisubmarin, capabile să facă față unor sisteme avansate de contraintervenție care ar fi dispuse pe coaste ostile. Flota UE va trebui să opereze la circa 5500 km de casă, dar ar putea beneficia de bazele aliate, precum și de cele europene din Djibouti, Diego Garcia și Abu Dhabi. Intervenția ar putea dura două luni până se caută o soluție politică.
Criză umanitară în Africa Centrală
Amenințare: În urma propagării tulburărilor din nordul Africii, un mic stat instabil din Africa Centrală intră în colaps. O minoritate oprimată inițiază proteste în capitală care sunt reprimate cu brutalitate, protestatarilor se raliază și alte minorități, este chemată armata care deschide focul. Încep masacrele, opinia publică europeană cere intervenția.
Răspuns: Genul acesta de scenariu necesită o intervenție umanitară, dar pentru succesul ei e necesară protecția personalului. Primul lucru trebuie realizată o proiecție a forței militare, prin crearea de zone de excludere aeriană, pot fi necesare și unele lovituri cu muniții ghidate împotriva unor ținte guvernamentale care ar putea ataca podul aerian cu ajutor. Cetățenii europeni aflați în țară vor trebui evacuați imediat.
Dezvoltări potențiale: Caracteristicile regiunii central-africane necesită ca să fie păstrată siguranța zborurilor la mare distanță. Aviația europeană va fi dependentă de bunăvoința partenerilor dintre vecinii respectivei țări, dar care poate nu văd cu ochi buni intervenția europeană. Se poate ca să se afle în relații bune cu regimul de la putere sau să îl aprovizioneze cu armament.
Necesar: Bazele militare din regiune ale aliaților sau ale partenerilor, chiar ale țărilor europene, se pot dovedi cruciale în ipoteza impunerii zonelor de excludere aeriană sau a loviturilor aeriene. E nevoie de suficientă aviație pe un teatru de operații aflat la 4000 km de casă, pentru a menține superioritatea aeriană și a lovi rapid ținte terestre dacă e cazul. E nevoie de efort logistic cu avioane de transport, dar și în cazul unei intervenții terestre limitate (poate fi sub forma unui desant la obiective precise).
Amenințări la infrastructura externă
Amenințare: După ce un regim islamist ia puterea într-un stat arab, jihadiștii instalează baterii de artilerie și rachete de-a lungul Canalului Suez cerând taxe suplimentare de trecere pentru fiecare navă, amenințând cu deschiderea focului. Se dă o dată limită de când va începe taxarea. Casele de asigurări sar în aer, bursele de asemenea, o parte din armatori își trimit vasele de transport în jurul Africii, drept rezultat crește consumul de combustibil și emisiile de gaze, iar prețurile bunurilor transportate crește simțitor. Printre cele mai importante bunuri care circulă prin Canalul Suez este petrolul, prețul acestuia crește de asemenea, antrenând creșteri de prețuri la scară. Se cere acțiune.
Răspuns: UE va trebui să execute lovituri aeriene și navale împotriva acestor jihadiști printr-o operațiune de apărare extinsă pentru protejarea unei artere esențiale de circulație în comerțul cu Orientul Mijlociu și Asia.
Dezvoltări potențiale: Puteri regionale ar putea să-i întărească pe jihadiști cu sisteme defensive sofisticate. Jihadiștii își instalează sistemele de rachete în zone populate cu civili pentru a nu fi bombardate. Se poate să ia ostatici dintre cetățenii europeni care lucrează în zonă sau care sunt în trecere. E o problemă care, chiar rezolvată, ar putea apărea din nou, de aceea va trebui găsită o soluție pe termen lung.
Necesar: Aviația și marina europeană vor trebui să ducă acțiuni de luptă, alături de alte state aliate sau interesate, la circa 2000 km de baze. Vor fi necesare probabil acțiuni cu drone, dar și cu muniții ghidate. Sunt posibile și acțiuni ale forțelor speciale.
Regim agresiv în Orientul Mijlociu
Amenințare: Un stat din Orientul Mijlociu cu o putere militară în creștere reușește să se doteze cu armament nuclear, apoi și cu rachete cu rază medie de acțiune capabile să lovească cu armament nuclear ținte aflate până la 2500 km distanță. Teritoriul UE este direct amenințat. Sigur pe el, acest stat începe să hărțuiască navele comerciale europene din Golf, să susțină mișcările teroriste care acționează inclusiv pe teritoriul european. Ulterior își atacă vecinul mai slab, stat pro-vestic, esențial pentru traseul cu hidrocarburi spre UE.
Răspuns: Ținând cont de gravitatea situației, va fi nevoie de un răspuns internațional, al europenilor și aliaților lor. Va fi nevoie de o forță expediționară mare, prevăzută cu sisteme defensive anti-rachetă, tactice și strategice (de genul Deveselu).
Dezvoltări potențiale: O paletă largă de amenințări, de la atacuri teroriste orchestrate pe sol european, până la lovituri nucleare pe teritoriul european.
Necesar: O forță expediționară puternică, dotată cu sisteme avansate pe platforme navale și aeriene, capabilă să conducă o coaliție de forțe militare venite și din afara UE. Sisteme de apărare antirachetă, dar și potențialul de operațiuni amfibie de desant pe sol inamic.
Cam acestea ar fi scenariile și vă asigur că nu sunt toate cele posibile. În viitorul spre care ne îndreptăm ne așteaptă amenințări la care încă nu ne-am gândit. De aceea e necesar ca UE să aibă o forță militară care să poată reacționa unitar, repede și flexibil. Întrebarea care trebuie pusă, cu ochii pe situația din Ucraina, oare liderii europeni nu s-au trezit cam târziu? Tot cu ochii la Ucraina, putem spune că da, între târziu și prea târziu.
Autor: Cristian Negrea – romaniabreakingnews.ro
Scriitor și analist militar / cristiannegrea.ro
* Articol republicat din 1 Feb 2014 @ 21:27 / Cristian Negrea RBN PRESS
,
De ce trebuie să ne îngrijoreze nivelul fără precedent al intensificării războiul din Siria?
În contextul trecerii unui an de la implicarea militară, directă, a Federației Ruse în războiul civil din Siria, Agenția TASS a realizat un grupaj de opinii despre semnificația, rolul și locul Federației Ruse în economia evoluțiilor politico-militare din Orientul Mijlociu. Cu această ocazie, președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, a avut amabilitatea de-a răspunde întrebării formulate de către jurnalistul Nikolai MOROZOV, corespondentul Agenției TASS în România.
Referitor la eficacitatea acțiunilor militare ale Federației Ruse în spațiul sirian, trebuie menționat faptul că apariția unităților militare ruse pe teatrul de luptă din Orientul Mijlociu s-a constituit într-o surpriză strategică de proporții, pentru opinia publică internațională și mass-media, precum și pentru anumite cancelarii diplomatice și centre de comandă militară. Capacitatea Federației Ruse de-a disloca, la o distanță considerabilă de teritoriul național, forțe și mijloace aeriene, navale și de apărare antiaeriană a relevat interesele strategice și geopolitice ale Kremlinului, precum și voința de-a sparge ceea ce unii analiști politico-militari ruși o definesc ca fiind încercuirea strategică a Federației Ruse, de către forțele armate ale SUA și aliații săi din NATO.
Sprijinul pe care Forțele Armate Ruse l-au oferit guvernului de la Damasc, Armatei guvernamentale siriene a permis reluarea inițiativei strategice de către forțele lui Bashar Hafez al-Assad și au complicat ecuația strategică din Orientul Mijlociu. Recenta declarație a președintelui Comitetului Întrunit al Șefilor de State-Majore ale Armatei SUA, generalul Joseph F. Dunford, făcută în fața membrilor Comitetului pentru Servicii Armate din Senatul SUA, referitor la faptul că ar fi o idee greșită realizarea unui schimb de informații cu Federația Rusă în ceea ce privește războiul din Siria relevă existența unei rupturi între politica Administrației Obama privind Orientul Mijlociu, eforturile secretarului de stat John Kerry și interesele strategice ale Pentagonului.
Ultimele erorile tactice ale US Air Force în spațiul de luptă sirian, respectiv bombardarea unor poziții ale armatei guvernamentale siriene, uciderea a 60 de soldați sirieni și atacarea unui convoi umanitar, au aruncat în aer un acord de cooperare ruso-american, anunțat pe 9 septembrie de către secretarul de stat John Kerry, și a cărui miză era colaborarea dintre cele două mari puteri în vederea desfășurării de atacuri aeriene împotriva grupului Al-Nusra și a grupului jihadist Statul Islamic.
Diferențele vizibile de strategie dintre Casa Albă, Pentagon și Departamentul de Stat în ceea ce privește soluționarea conflictului sirian și lupta cu Statul Islamic, ca principal exponent al terorismului în zona de interes strategic a Orientului Mijlociu, au împiedicat o soluție politico-diplomatică în consens cu cea a Federației Ruse. Implicarea politico-militară și diplomatică a Federației Ruse în războiul din Siria a reconfirmat faptul că lumea nu mai este de mult unipolară și că interesele strategice și geopolitice rusești nu mai pot fi neglijate de către cancelariile diplomatice. Criticile pe care Congresul SUA le aduce politicii administrației Obama în Siria, implicit și Pentagonului, confirmă eșecul politicii SUA de remodelare a zonei Orientului Mijlociu, politică inaugurată după 11 septembrie 2001.
Totodată, Federația Rusă a confirmat, încă o dată, faptul că manifestă o poziție de intransigență în relația cu terorismul international, de factură islamică/jihadistă, în condițiile în care zona caspico-caucaziană este predispusă la astfel de turbulențe, constituindu-se, astfel, în «pântecul moale» al statului rus. În ceea ce privește eficacitatea Forțelor Armate Ruse, însă nu numai pe teatrul de război sirian, merită menționat faptul că liderul Armatei SUA, generalul Joseph F. Dunford, remarca un nivel extrem de ridicat, valoros, în ceea ce privește capabilitățile nucleare și cibernetice rusești, precum și realizările specialiștilor ruși în privința armelor submarine, tiparele operațiunilor Armatei Ruse, locurile în care operează și nu numai.
În acest context, în opinia înaltului demnitar militar american, o combinație între comportamentul trupelor ruse și capabilitățile lor militare reprezintă cea mai semnificativă provocare, amenințare, pentru interesele naționale ale SUA. Războiul din Siria a uimit, uimește și îngrijorează în perspectiva curgerii secolului XXI.
Publicat de Constantin Corneanu – romaniabreakingnews.ro
,
SUA reface planurile pentru un conflict armat! În prima fază nu vor putea apăra Țările Baltice de Rusia, dar vor reuși în final să le elibereze!
Pentru prima dată de la căderea Uniunii Sovietice, Departamentul american al Apărării își revizuiește și modernizează planurile pentru un conflict armat cu Rusia. Iar toate simulările de până acum arată că americanii nu vor reuși să apere țările baltice. Pentagonul generează planuri în continuu, planificându-și strategia pentru orice scenariu posibil, conform ziare.com citat de romaniabreakingnews.ro
După 1991, planurile militare pentru o confruntare cu Rusia au trecut pe un plan secund la Pentagon, însă acum, potrivit mai multor oficiali, prezenți și foști, ai Departamentului Apărării, aceste planuri sunt reevaluate, arată Foreign Policy.
Planurile trebuie adaptate pentru a reflecta noua realitate, de după anexarea peninsulei ucrainene Crimeea de către Rusia, care nu mai e un potențial partener, ci o potențială amenințare.
„Având în vedere mediul de securitate, având în vedere acțiunile Rusiei, a devenit evident că trebuie să aducem la zi planurile pe care le avem drept răspuns la orice potențială agresiune împotriva aliaților NATO„, a explicat un înalt oficial din Apărarea SUA.
Video: NATO – Exerciții militare în Marea Baltică
Noile planuri au două abordări. Unul se concentrează pe ce pot face SUA ca parte a NATO dacă Rusia atacă un stat membru al Alianței. Celălalt ia în considerare acțiunea Americii în afara NATO.
Ambele versiuni se concentrează pe incursiunile Rusiei în țările baltice, un scenariu privit drept cel mai probabil.
Planurile se concentrează pe tacticile hibride folosite de Rusia în Crimeea și estul Ucrainei: omuleții verzi, protestele manipulate și războiul cibernetic.
În ambele situații, după ce au simulat în repetate rânduri, specialiștii Pentagonului au ajuns la concluzia că țările baltice nu vor putea fi apărate.
Pur și simplu, Pentagonul nu are un scenariu în care Rusia nu reușește mai întâi să pună mâna pe teritoriile baltice.
Scopul SUA ar fi, în această situație, să prevină o asemenea evoluție. Și chiar dacă nu vor reuși să evite o invazie, americanii sunt totuși siguri că vor elibera ulterior teritoriile ocupate.
Acesta este și motivul pentru care SUA au început deja să trimită tancuri, transportoare blindate și alte echipamente în zona baltică și în estul Europei. Preventiv.
Video Russia: See HUGE snap military drills in Kaliningrad
Russia military drills video: Baltic Fleet war games in Kaliningrad
Missile Launching: Russian Navy drills in the Baltic Sea
,
România 2017! O mie de militari americani pe teritoriul național și încă 12 aparate F-16 pentru Forțele Aeriene Române
În România am putea avea în 2017 aproape o mie de militari americani, iar România va cumpăra încă 12 avioane de luptă F-16, tot la mâna a doua, a declarata luni, Ministrul Apărării – Mihnea Motoc. Forțele Aeriene Române vor avea în final 24 de aparate F-16.
Declarația a fost dată luni, la Interviurile Europa FM, unde Ministrul Apărării, Motoc a mai precizat că acești militari fac parte din forțele pe care SUA le vor trimite în Europa din 2017 pentru securizarea suplimentară a aliaților din Estul Europei.
„Așteptarea în ceea ce privește zona noastră din flancul estic cât și zona nordică este de nivel echivalent un batalion”, a spus el.
„A fost un anunț al polonezilor care doresc să vină cu o companie mecanizată probabil în țările baltice și la noi să contribuie – rămâne de văzut când, cum și cu ce anume, dar anunțul este făcut, în sensul intenției de a contribui la executarea poliției aeriene”, a mai precizat Motoc.
El a mai declarat că Ministerele Economiei și Apărării discută în aceste zile cu mari producători de armament din lume – atât cu producători americani cât și cu fabricanți din Europa – despre creșterea producției fabricilor autohtone de armament.
Potrivit oficialului citat, ministerul Apărării pregătește în acest an procedurile pentru achiziția a 12 avioane de luptă F-16.
”Urmărim să achiziționăm din excedentul disponibil al unor aliați aparatură care este în resurse, este performantă, este operațională. Nu pot să subscriu la etichetarea lor ca fiind de mâna a doua. Nu știm de unde le vom achiziționa. Deocamdată am lansat o cerere de informații de la toate țările aliate care au în dotare asemenea aparate, inclusiv de la SUA și cinci aliați europeni. Așteptăm răspunsurile lor să vedem în ce direcție ne putem duce”, a detaliat ministrul.
Administrația Barack Obama intenționează să suplimenteze substanțial capacitățile militare în state NATO din Europa Centrală și de Est, în scopul contracarării agresivității Rusiei, fonduri destinate acestui plan fiind prevăzute în bugetul din 2017. Președinția Statelor Unite are în vedere un buget militar de 3,4 miliarde de dolari destinat Europei de Est în anul 2017, comparativ cu fondurile de 789 de milioane de dolari alocate în prezent.
Pentagonul ar urma să utilizeze fondurile pentru suplimentarea capacităților militare – armament greu, vehicule blindate și alte echipamente – în țări membre NATO din Europa Centrală și de Est.
,
Armata României, R. Moldova și SUA, alături de tancurile TR85M1 și Abrams, cot la cot prin desișurile poligonului Smârdan, la exercițiul multinațional ”Platinum Lynx 16-2”
În perioada 6-14 decembrie, se desfășoară, la Smârdan, un exercițiu multinațional NATO de apărare colectivă, la care participă trupe din România, Republica Moldova și SUA.
În cadrul exercițiului militar Platinum Lynx 16-2 pentru îmbunătățirea apărării colective în Europa de Est, Compania de Arme Întrunite, staționată în Bulgaria din luna august, a transportat tancurile, artileria și alte echipamente grele. Din partea R. Moldova participă Militarii Brigăzii 1 Infanterie motorizată ”Moldova”. Din partea României participă militarii din Batalionul 300 Infanterie Mecanizată și Batalionul 284 Tancuri, alături de cei din US Army cu structuri ale Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată și infanteriștii marini din Compania de Arme Întrunite și Black Sea Rotational Force al US Army vor susține exerciții care țin de integrarea mecanizată, tehnici de breșă, tactici de tragere debarcată, foc indirect cu scopul de a îmbunătăți capacitatea de luptă în operațiuni întrunite, tacticile anti-tanc și alte abilități esențiale de luptă.
Vineri, pe Poligonul Smârdan va avea loc „Ziua distinșilor vizitatori” în cadrul Exercițiului Platinum Lynx 16-2, cu acest prilej fiind programat și un exercițiu cu tragere de luptă cu arme combinate incluzând tancuri, artilerie și sprijin aerian apropiat.
Compania de Arme Întrunite staționată în Bulgaria a sosit în august 2015 pentru a sprijini aliații și partenerii NATO din regiune și pentru a aduce o componentă de abilități mecanizate exercițiilor multi-naționale.
Compania este o unitate adițională a Black Sea Rotational Force, o rotație semi-anuală a Infanteriei Marine și a Marinarilor dislocați în România pentru a răspunde unei game variate de operațiuni militare din zona de responsabilitate a Comandamentului European al Statelor Unite.
Publicat de romaniabreakingnews.ro / sursa foto: Ministerul Apărării al Republicii Moldova
,
Tancuri americane – M1 Abrams și alte vehicule blindate, în tranzit prin Suceava
Un convoi militar american format din cateva zeci de tancuri, alte vehicule blindate si elemente de tehnica militara a tranzitat, marti seara, judetul Suceava. Fotografii cu garnitura de tehnica militara au fost publicate pe retelele de socializare unde au starnit reactii de ingrijorare din parte aunor internauți.
Publicat de Dorian Theodor – romaniabreakingnews.ro
,
Un distrugător american și o fregată ucraineană se pregătesc să respingă atacuri aeriene în Marea Neagră
Distrugătorul american USS Ross, va rămâne în Marea Neagră. Decizia a fost anunțată de comandamentul Flotei a 6-a a Statelor Unite, cu baza în Marea Mediterană, din care face parte și USS Ross.
SUA dorește să transmită un mesaj clar prin aceasta, odată că își menține angajamentele de susținere militară a aliaților la Marea Neagră și mai apoi să demonstreze că nu se lasă intimidată de atitudinea agresivă a Rusiei, care a trimis, acum trei zile, câteva avioane Su-24 spre intercepta distrugătorul USS Ross. Nava de război americană se afla în acel moment în apele internaționale.
Surse militare ruse au susținut susținut că avioanele Su-24 au fost trimise spre a împiedica intrarea în apele teritoriale ale Rusiei a navei de război americane.
Din partea SUA s-au făcut precizări că, în perioada 1 – 2 iunie 2015, distrugătorul USS Ross participă exerciții militare împreună cu o fregata ucraineană Hetman Sahaydachniy, exercițiu programat să se desfășoare în apele internaționale. Exercițiile militare includ manevre tactice, exerciții de comunicații, transfere reciproc de echipaje, dar și simularea de riposte împotriva unor atacuri aeriene de tipul celor încercate de aviația rusă împotriva distrugătorului american în apele internaționale.
Fregata ucraineană U130 – Hetman SahaydachniyComandamentul Flotei a 6-a a SUA a subliniat că scopul prezenței USS Ross în Marea Neagră este reasigurarea aliaților din NATO și a partenerilor din regiune ai Statelor Unite, precum și creșterea securității maritime și a stabilității în zona Mării Negre.
“Exercițiile derulate împreună cu partenerii noștri, cum este și Ucraina, ne permit să ne dezvoltăm capabilitățile și interoperabilitatea”, a precizat comandantul distrugătorului Ross, comandorul Tadd Gorman.
,
Americanii preiau comanda Bazei Militare de la Deveselu
Forțele Navale americane vor prelua vineri, în cadrul unei ceremonii, comanda asupra bazei militare de la Deveselu, unde vor fi instalate sisteme antirachetă ale NATO.
În baza de la Deveselu, situată în județul Olt, vor fi montate, în premieră, sisteme antibalistice Aegis pentru uz terestru, o versiune modificată a instalațiilor navale operaționale din anul 2004.
Baza de la Deveselu, al cărei sistem antirachetă va deveni funcțional în anul 2015, va avea sute de angajați americani – militari și civili. Polonia va găzdui un sistem antibalistic similar care va deveni operațional în 2018.
Căpitanul William Garren, din cadrul Forțelor Navale americane, va fi, începând de vineri, comandantul bazei de la Deveselu.
În baza militară de la Deveselu va fi un radar Aegis SPY-1 și 24 de interceptoare SM-3 (Standard Missile-3), de tipul Block IB.
Sistemul Aegis, instalat pe nave militare sau pe platforme maritime, are rolul de a intercepta rachete cu rază scurtă și medie de acțiune. În prezent, există cel puțin 24 de sisteme Aegis instalate pe nave militare americane, patrulând în Oceanul Pacific și în Marea Mediterană. Sistemul antirachetă NATO din Europa are obiectivul de a contracara amenințări reprezentate de țări precum Iranul. O altă componentă a sistemului antibalistic este sistemul terestru mobil de mare altitudine THAAD, instalat pe camioane militare.
În februarie, Departamentul american al Apărării a anunțat că va efectua studii privind impactul asupra mediului pentru eventuala construire a patru sisteme terestre antirachetă pe Coasta de Est a Statelor Unite, pe fondul recomandărilor de reconfigurare a dispozitivului de apărare. Michael Gilmore, director în cadrul Pentagonului responsabil de Teste operaționale și evaluarea dispozitivelor de apărare, a recomandat Agenției americane pentru Apărarea Antirachetă reconfigurarea dispozitivului antibalistic terestru, după o serie de teste eșuate din ultimii ani. Studiile privind impactul asupra mediului vor dura aproximativ 24 de luni, iar decizia privind construirea sistemelor antirachetă va fi luată în funcție de rezultate. Cele patru locații propuse sunt Fort Drum (statul New York), poligonul naval SERE (Portsmouth, statul Maine), Baza Ravenna (Ohio) și Baza Custer (statul Michigan).
Surse: Gandul.info, Deschide.md
,
NATO și Rusia au trecut în faza remilitarizării accelerate. Armata Română parte din procesul accelerat de înzestrare.
Razboiul din estul Ucrainei a determinat statele membre NATO, dar si Rusia, sa treaca in faza activa a remilitarizarii Europei rasaritene, zona tampon intre cele doua blocuri militare. Dupa summitul NATO din Tara Galilor de la inceputul acestei luni, Alianta a dat un semnal clar ca nu va mai tolera actiunile Rusiei in zona din proximitatea sa si va spori prezenta militara in Europa de Est. NATO vizeaza intarirea pozitiilor sale in Polonia, tarile baltice si Romania, zone considerate avanposturi ale Aliantei in extremitatea sa estica.
SUA ar intentiona sa vanda Poloniei circa 40 de rachete sol-aer de tip AGM 158 pentru a spori capacitatea sa de aparare a tarii in contextul crizei din Ucraina, scrie The Telegraph, citand Departamentul de Stat al SUA. Rachetele pe care SUA ar urma sa le vanda Poloniei pot lovi tinte aflate pana la 400 de kilometri distanta, vor putea depasi granita estica a Poloniei cu Rusia si vor avea rolul de a „descuraja posibile amenintari regionale”, specifica diplomatia americana. Actualele rachete din arsenalul Poloniei au o raza scurta de actiune de numai 70 de kilometri. Rachetele sol-aer de tip AGM 158 pot cara focoase cu o incarcatura de pana la 450 de kilograme. Contractul legat de livrarea de rachete face parte dintr-o intelegere bilaterala mai larga in valoare de 500 de milioane de dolari care include si modernizarea unei flote de 48 de avioane de tip F-16. La randul sau, guvernul de la Varsovia a anuntat ca Polonia este pregatita sa vanda Ucrainei armament, in cazul in care Kievul va solicita acest lucru. Departamentul american de Stat a precizat ca vanzarea echipamentul militar „va contribui la atingerea obiectivelor de politica externa si securitate nationala a Statelor Unite prin sprijinirea imbunatatirii sistemelor de siguranta a altor state membre ale NATO”. „Polonia continua sa fie o forta importanta pentru stabilitatea politica si progresul economic in Europa Centrala”, mai precizeaza diplomatia de la Washington. Criza din Ucraina a determinat Polonia sa creasca bugetul apararii la 2% din PIB, un nivel recomandat de NATO.
Execitii militare in Polonia
In tot acest timp, un nou exercitiu militar demareaza miercuri in Polinia, eveniment la care vor participa 1.250 de militari din opt state membre NATO. Organizat din doi in doi ani incepand din 2006 de armata poloneza, cu numele de cod Anaconda, acest exercitiu “a devenit un element permanent de formare a Aliantei Nord-Atlantice”, potrivit Ministerului. Pe langa polonezi, la exercitiu vor participa soldati din Estonia, Lituania, Olanda, Cehia, Ungaria, Canada, Statele Unite si Marea Britanie. Militarii se vor antrena in nordul Poloniei pana la 3 octombrie, avand ca obiectiv principal pregatirea pentru gazduirea, in caz de nevoie, a fortelor de reactie rapida ale NATO. Polonia si statele baltice se tem pentru securitatea lor dupa anexarea Crimeei, in martie, de catre Rusia si dupa sprijinul acordat de Moscova rebelilor separatisti din estul Ucrainei. La summitul Aliantei Nord-Atlantice de la Newport (tara Galilor), de la inceputul lunii, NATO a anuntat mentinerea unei “prezente continue” in regiune, in special prin crearea unei forte “foarte reactive” in cadrul fortei de reactie a NATO (NRF). Alte exercitii, organizate de NATO, sunt prevazute in Polonia in octombrie cu participarea in special a fortelor americane si britanice.
Rusia modernizeaza armamentul nuclear
Pe fondul inarmarii statelelor NATO din estul Europei, Rusia anunta isi va lua masuri de siguranta in modernizarea armamentului din dotare. Vicepremierul Dmitri Rogozin a oferit ca termen pentru modernizarea arsenalului nuclear anul 2020. “Am decis accelerarea bazei tehnice a fortelor nucleare strategice, iar modernizarea nu va mai viza doar 70 la suta din capacitatile nucleare, ci intregul arsenal, pana in anul 2020″, a declarat Rogozin, citat de RIA Novosti. “Rusia are nevoie de o armata puternica, o armata care sa poata fi trimisa in orice teatru de razboi”, a adaugat vicepremierul rus. ”Oare ar trebui sa ii surprindem pe colegii nostri, sa aratam toate tipurile de armament pentru a-i surprinde? Trebuie sa pastram secrete unele elemente militare pentru a surprinde in momentele critice”, a precizat Rogozin. Rusia a demarat inca din 2008 cea mai ambitioasa reforma militara din era post-sovietica si a demarat un amplu program de reinanarmare si modernizare a echipamentului militar ce are ca tinta finala anul 2020.
Schimbare de tactica in Marea Neagra: dinspre Sevastopol spre Novorossiisk
Criza din Ucraina a dat un semnal puternic si in zona Marii Negre, acolo unde Rusia vrea sa se impuna ca lider militar absolut. Comandantul Flotei Rusiei din Marea Neagra, Aleksandr Vitko a declarat marti ca fortele ruse vor desfasura submarine cu rachete de croaziera cu o raza de actiune de peste 1.500 de km in portul Novorossiisk. Anuntul vine in paralel cu vizita presedintelui rus Vladimir Putin la Novorossiisk, port comercial la Marea Neagra care treptat s-a transformat intr-un de importanta strategica din punct de vedere militar. De la Novorossiisk sunt realizate transporturile militare in Crimeea si Siria, unde Rusia are un punct de mentenanta pentru navele militare. ‘Odata cu revenirea Crimeii la Federatia Rusa, relevanta acestui port nu s-a diminuat in contextul in care NATO isi creste in mod constant prezenta’, i-a raportat amiralul Vitko presedintelui rus, comandantul sef al armatei ruse, indicand ca partea rusa planifica crearea unei baze navale la Novorossiisk. Submarinele care vor fi desfasurate aici vor fi echipate cu rachete de croaziera cu raza lunga de actiune’, a subliniat amiralul Vitko, indicand ca aici exista conditii ca ele sa poata parasi baza astfel incat sa nu fie detectate. Iesirea lor din baza de la Novorossiisk ar fi mai putin vizibila decat in cazul Crimeii, a insistat el. La ora actuala, Flota Rusiei din Marea Neagra numara 173 de nave si vase auxiliare, iar, pana in 2020, se planifica intrarea in serviciu a circa 80 de nave si vase. Tinand cont de navele care vor fi scoase din uz, baza navala din Sevastopol va numara 206 nave si vase, a raportat amiralul Vitko. La Novorossiisk sunt amplasate in prezent 51 de nave, iar catre 2020 numarul lor va creste pana la 61 de vase militare.
Armata Română se va moderniza în mod accelerat
Ministrul Apărării Naționale, Mircea Dușa, a anunțat miercuri un plan complex de modernizare a Armatei Române în 2014, grație faptului că “premierul Victor Ponta a înțeles că Armata a fost neglijată foarte mult timp”. Printre măsurile luate, se numără înzestrarea forțelor aeriene cu avioane de tip Spartan și Hercules, realizarea unui nou transportor blindat românesc. Totuși, ministrul nu a dorit să confirme sau să infirme dacă România va achiziționa și drone.
Am făcut demersuri nenumărate, iar premierul a înțeles că Armata a fost neglijată foarte mult timp, astfel că în 2014 vom avea un buget mai mare. Avem programe de înzestrare, iar cel ce vizează forțele aeriene este cel mai de amploare. Am început să aducem avioanele de transport Spartan, șase dintre ele au ajuns deja. Ultimul urmează să fie livrat într-o săptămână – două. Avioanele Spartan împreuna cu Hercules C-130 asigură necesarul de capabilitate al Armatei Române pe distanțe lungi, medii și scurte.
Un alt program important este cel de dotare cu avioane multirol, iar după ani de dispute am reușit să declanșăm acest program de înzestrare datorită faptului că resursa de zbor a avioanelor MIG va fi epuizată în 2017, deși au fost modernizate. Noi ca stat va trebui să asigurăm Poliția Aeriană și nu era normal ca România, care a avut o flotă serioasă de vânătoare, să apeleze la alt stat să se asigure securitatea aeriană.
Ministrul a vorbit și despre modernizarea forțelor terestre:
Există un program de dotare cu transportoare Piranha, iar ultimul lot de astfel de vehicule va ajunge în acest an, dar din banii puțini mai facem și cercetare militară și lucrăm cu inginerii de la Moreni să realizăm un nou transportor blindat românesc care să facă față misiunilor forțelor terestre. În privința forțelor terestre am reușit dotarea de ultimă oră a acelor brigăzi de operații speciale care pot îndeplini orice misiuni în țară sau în afara ei cum este și unitatea de la Buzău.
România, împreună cu statele NATO, își asigură necesarul de tehnică pentru culegerea de informații. Avem discuții cu partenerii din SUA ca România să se mai doteze cu echipamente militare odată cu retragerea forțelor americane din teatrele de operații. Noi am selecționat o serie de repere de care credem că avem nevoie și, în funcție de analizele care se vor face la Pentagon și tinând cont de faptul că ne-au sprijinit de fiecare dată, acele repere să fie disponibilizate către Armata Română.
Nu în ultimul rând, Mircea Dușa a dezvăluit că, în perioada următoare, se vor organiza mai multe concursuri pentru posturile din conducerea Armatei.
Au plecat multe cadre militare la pensie și la început de an am procedat la numirea de cadre noi în funcțiile de conducere ale structurilor de conducere din cadrul ministerului. În cea mai scurtă perioadă se vor scoate la concurs posturile lăsate vacante în urma numirilor. În funcțiile de conducere am dorit să vină oameni tineri cu experiență în teatrele de operații și cu experiență în structurile internaționale fie ele NATO sau ale Uniunii Europene. Anul acesta se împlinesc zece ani de la intrarea României în NATO, iar militarii noștri s-au achitat întotdeauna onorabil de misiunile pe care le-au avut, făcând din Ministerul Apărării Naționale un al doilea Minister de Externe.
N.R. ca parte din planul de înzestrare al armatei se mai află în desfășurare și alte programe care nu au fost citate mai sus. care
Surse: The Telegraph, RIA Novosti, KaradenizPress, ActiveNews, prin R.B.N. Press
Jurnal foto: Spectacol de Forță! Frăția de arme dintre Armata Română, R. Moldova și SUA la PLATINUM LYNX 16.2
Militari din Batalionul 300 Infanterie Mecanizată și Batalionul 284 Tancuri, se instruiesc cu militari din armatele Republicii Moldova și Statelor Unite ale Americii, în poligonul Smârdan, în cadrul modulului PLATINUM LYNX 16.2, parte a exercițiului multinațional BLACK SEA ROTATIONAL FORCE, în perioada 7 – 11 decembrie a.c. Foto: Nicușor Comănescu
Publicat de romaniabreakingnews.ro