armata germana

Pe câmpurile de luptă ale celui de-al doilea război mondial au luptat in jur de 150 de mii de soldați evrei, care  s-au bătut pentru șefii naziști care au ordonat exterminarea evreilor. Descoperiri recente atestă faptul că Fuhrerul cunoștea originile evreiești a peste 12 ofițeri superiori și a semnat documente care îi declara „de sânge german.”

Legea germană în vigoare sub regimul nazist începând cu 1935,  interzicea sa devina ofițer cuiva care avea un bunic evreu.

Dar serviciul personal al armatei germane cunoștea, în 1944, 77 „ofițeri de rang înalt de rasă evreiască amestecați sau căsătoriți cu o evreică” în activitate în Wehrmacht, armata germană.

Livretul militar a unui jumatate evreu- Hermann Aub

Lista a fost descoperită de Bryan Rigg, un student în istorie la Universitatea din Cambridge, care a regăsit membri ai Whermachtului care erau evrei sau aveau un părinte evreu.

El a interogat sute de vechi militari și familiile lor și a examinat, în arhivele guvernului federal german, dosarele militare individuale care au relevat faptul că autoritățile naziste cunoșteau foarte bine originile lor.

Rigg a găsit proba că Hermann Goering, șeful Luftwaffe și succesorul desemnat de Hitler, a falsificat filiația mareșalului Erhard Milch, adjunctul său, care era, după definițiile naziste, pe jumătate evreu.

El a descoperit că autoritățile naziste au decernat crucea de Cavaler, decorația militară germană cea mai importantă, militarilor care au fost licențiați precedent pentru că erau evrei, apoi reintegrați. Rigg a avut o discuție cu un ofițer german care i-a făcut o vizită tatălui său într-un lagăr de concentrare, arborând medaliile sale de luptător.

Văduva unui titular a crucii de Cavaler i-a spus că soțul său, jumătate – evreu, a fost profund bulversat de o vizită în ghetoul Varșoviei, pe când se întorcea de pe frontul din Rusia.

Cercetătorul britanic a indentificat un evreu pe jumătate din Primul război mondial, care comandase un grup de servicii de informații militare germane la Varșovia în septembrie 1939, însărcinat de a ajuta pe șeful evreilor lubavici, rabbinul Joseph Schneersohn, sa fuga în America.

Evrei in  uniformă nazistă
Biroul personalului armatei germane a alcătuit, în 1944, o listă de 77 de ofițeri de rang înalt „de rasă evreiască amestecați sau căsătoriți cu o evreică” servind în armata germană. Printre aceștia, se aflau doi generali de corpuri de armate, opt generali de divizie, cinci generali de brigadă și 23 de colonei. Lista fusese făcută la cererea expresă a Fuhrerului.

Ofițerul care a alcătuit-o a recunoscut, în ianuarie 1944, că ea era incompletă. Cercetările lui Bryan Rigg nu au scos însă la lumina zilei doar această listă secretă ci și alți ofițeri de grad la fel de mare din armate de uscat, din marină și aviație. El a găsit documente care arată că în cazul unui mareșal al cărui tată era evreu, Goering și Hitler au decretat că „adevăratul său tată” era unchiul său maternal și că mareșalul era drept consecință de sânge german autentic!!

Cercetările sale au dezvăluit 17 cazuri de atribuire a Ritterkreuz (Crucea de Cavaler), cea mai înaltă decorație militară germană, unor bărbați a căror origine evreiască era cunoscută. Dar mulți dintre ei nu erau evrei religioși.

Ziarul israelian „Vesti” a publicat un material senzațional în care se relatează despre cei circa 150 de mii de soldați și ofițeri evrei care au luptat în componența armatei hitleriste.

 Legea privind cetățenia Reichului și legea protecției sângelui german, promulgate la Nuremberg în 1935, defineau ca evreu pe oricine avea cel puțin trei bunici evrei.

Reich-ul își numea oamenii născuți din căsătorii mixte dintre arieni și nearieni mischlinge. Legile rasiale din 1935 deosebeau mischlinge de gradul întîi (cu unul din părinți evreu) și de gradul doi (cu unul din bunici evreu).

În ciuda „alterării” juridice a oamenilor cu sînge evreiesc și a propagandei feroce, zeci de mii de mischlinge au trăit liniștit pe timpul naziștilor. Ei erau înrolați în mod obișnuit în Wehrmacht, Luftwaffe și Kriegsmarine, devenind nu doar soldați și generali, dar și comandanți de regimente, divizii și armate.

Sute de mischlinge au fost decorați pentru vitejie cu Crucea de Fier. Iar douăzeci de soldați și ofițeri de origine evreiască au fost decorați chiar cu cea mai înaltă distincție a celui de-al Treilea Reich – Crucea de Cavaler.

Totuși, mulți veterani ai Wehrmacht-ului se plîngeau că erau înaintați cu greu pentru decorații, dar se tărăgăna și avansarea lor în grad, din cauza originii etnice.

Timp îndelungat, în presa nazistă apărea fotografia unui tînăr blond, cu ochi albaștri, purtînd o cască.

Fotogrfia  lui Werner Goldberg, un mischlinge de gradul întîi,( cu tatal evreu), blond cu ochii albastri,care a fost folosita de propaganda nazista germana ca exemplu pentru soldatul german ideal…

Sub fotografie era scris: „Soldatul german ideal”.

Maiorul Wehrmacht-ului, Robert Borchardt, a primit Crucea de Cavaler pentru atacul cu tancuri asupra armatei sovietice din august 1941. Apoi acesta a fost trimis în Corpul African al lui Rommel. În apropierea localității El Alamein acest maior a ajuns prizonier la englezi. Iar în 1944 i-a fost aprobată permisiunea de a pleca în Anglia pentru reunificarea cu tatăl său evreu.

În 1946 Borchardt s-a reîntors în Germania, declarîndu-i tatălui-evreu: „Trebuie cineva să reconstruiască țara noastră”. În 1983, înainte de moarte, el povestea elevilor germani: „Mulți evrei și semi-evrei care au luptat pentru Germania în cel de-al doilea război mondial considerau că trebuie să-și apere cu onestitate Fatherland-ul”.

Colonelul Walter Hollander, al cărui mamă era evreică, a primit personal de la Hitler un certificat prin care Führer-ul confirma arianismul acestui evreu halahic (Halaha – lege tradițională evreiască, în conformitate cu care cel ce este născut din mamă evreică este considerat evreu – n. a.).

Aceleași certificate care autentificau „sîngele nemțesc” au fost semnate de Hitler pentru zeci de ofițeri sus-puși de origine evreiască.

În anii războiului Hollander a fost decorat cu Crucea de Fier de ambele grade și cu o distincție nemțească rară – Crucea de Aur. În 1943 brigada antitanc a lui Hollander a distrus 21 de tancuri sovietice în timpul bătăliei de la Kursk, pentru care acesta a primit Crucea de Cavaler. Cînd a plecat în concediu, a ajuns în Reich prin Varșovia.

Hollander intrase în armata Republicii de la Weimar, în 1922. Mama sa era evreică și dosarul său militar arata că în 1934, cartierul general de la Berlin scrie că el „nu este arian” dar, în favoarea sa, că a luptat contra comuniștilor în 1923 – 1924.

Biroul personal credea că el trebuia să rămână în armată cu toate că originile sale evreiești îi deranjau pe colegii lui la școala militară unde fusese mutat. Din această cauză, a fost transferat în China. Hitler l-a recompesat prin medalia de serviciu onorabil în 1936 apoi, în 1939, după ce a examinat fotografiile lui, dosarul și evaluările sale, i-a dat declarația de sânge german, Genehmigung.
Dar în 1943, originile sale evreiești i-au barat calea spre promovarea la gradul de general, deși o merita din plin.

Colonelul Walter H. Hollander.

Anume acolo a fost șocat de nimicirea ghetoului evreiesc. Revenind pe front Hollander arăta distrus și înfrînt, iar Serviciul Cadre i-a înscris în fișa personală următoarea notă: „este prea independent și greu de condus”, astfel tăindu-i calea spre gradul de general.

A fost făcut prizonier de către ruși în octombrie 1944 și a petrecut 12 ani într-un lagar rusesc

Totuși, ce au fost mischlinge ai Wehrmacht-ului: jertfe ale urmăririlor antisemite sau complici ai călăilor?

Viața îi punea deseori în situații absurde. În lagărul Sachsenhausen a sosit de pe front un soldat care avea la piept Crucea de Fier pentru… a se întîlni acolo cu tatăl-evreu. Ofițerul SS, șocat de acest vizitator, a exclamat: „Dacă nu aveai decorația asta la veston, ai fi fost aruncat imediat împreună cu tatăl tău”.

Dar iată o altă istorie – a unui locuitor al RFG în vîrstă de 76 de ani, evreu get-beget. În 1940 acesta a reușit să fugă din Franța cotropită cu acte false. Ulterior a fost înrolat în trupele de elită Waffen-SS, avînd un nume nemțesc nou.

„Dacă eu am servit armata germană, iar mama mea a murit în Oswiencim (Auschwitz), cine sînt eu – jertfă sau unul din urmăritori?” – se întreabă el adesea. Nemții, resimțind imensa vină pentru faptele comise, nu vor să audă de noi. Dar și comunitatea evreiască le arată spatele celora aflați în situația mea. Doar destinele noastre se află în contradicție directă cu ceea ce s-a obișnuit a fi numit Holocaust”.

Vom remarca încă un fapt demn de reținut – în 1940 tuturor ofițerilor care aveau doi/două bunici evreice le-a fost ordonat să părăsească armata. Iar cei care aveau rădăcini evreiești doar pe linia paternă/maternă puteau rămîne în armată însă în nici un caz în funcții de răspundere.

Realitatea însă era alta. Deoarece aceste ordine nu se executau, ele erau anunțate repetat o dată pe an. Deseori soldații nemți, conduși de principiul „frăției de arme”, îi ascundeau pe camarazii evrei și nu-i denunțau organelor de partid și celor represive.

Sînt cunoscute 1200 de cazuri de satisfacere a serviciului de către mischlinge în Wehrmacht – soldați și ofițeri evrei cu grad de rubedenie apropiată. Circa o mie dintre acești mischlinge au rămas fără cele mai apropiate (2300) rude – nepoți, mătuși, unchi, bunici și părinți.

În ianuarie 1944 secția de cadre a Wehrmacht-ului a pregătit o listă secretă cu 77 de ofițeri sus-puși și generali aflați în căsătorii mixte și anume „amestecați cu rasa evreiască sau căsătoriți cu evreice”. Toți aceștia aveau certifica

te personale de la Hitler prin care era autentificat „sîngele nemțesc”. În listă figurau 23 de colonei, 5 general-maiori, 8 generali-locotenenți și doi generali.

Această listă putea fi completată cu figura odioasă a lui Reinhard Heydrich, favoritul Führer-ului și conducătorul Reichssicherheitshauptamt (RSHA) – structură care controla gestapoul, poliția criminală, serviciul de spionaj și de contraspionaj. Toată viața (din fericire scurtă) acesta a luptat cu zvonurile privind originea lui evreiască.

Heydrich s-a născut în 1904 la Leipzig în familia directorului conservatorului din acest oraș. Legenda familiei glăsuiește cum că bunica lui, imediat după nașterea tatălui viitorului șef al RSHA, s-a măritat cu un evreu. În copilărie, se zice, băieții mai mari îl băteau pe Reinhard, numindu-l evreu.

Anume Heydrich a organizat în 1942 conferința de la Wansen pentru a pune în discuție „soluția finală a problemei evreiești”. În alocuțiunea sa Heydrich a declarat că nepoții evreilor sînt nemți și nu pot fi supuși represiunilor.

Se zice că o dată, ajuns acasă beat criță, privindu-și mutra în oglindă ar  fi exclamat: „Evreu spurcat!”, ba a și tras cu pistolul  de două ori în ea.

Feldmareșalul de aviație, Erchard Milch, poate fi considerat un exemplu clasic de „evreu camuflat” în elita celui de-al Treilea Reich. Tatăl lui a fost un farmacist evreu.

Feld-maresalul  Erhard Milch (stanga) impreuna cu generalul Wolfram von Richthofen

Din cauza originii evreiești el n-a fost acceptat în școlile militare , dar începutul primului război mondial i-a deschis calea spre aviație. Milch a ajuns în divizia vestitului Richthoffen, a făcut cunoștință cu tînărul Goering și s-a manifestat în statul-major, cu toate că nu a zburat pe aeroplane.

În 1929 el a devenit directorul-general al „Lufthansa”, agenție națională de transport aerian. Și pentru că vîntul sufla deja în direcția naziștilor, Milch furniza avioane fără plată liderilor NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei).

Și acest serviciu nu a fost uitat. Venind la putere, naziștii au declarat că mama lui Milch nu a dus viață sexuală cu soțul său evreu, iar tatăl adevărat al băiatului a fost baronul fon Bier. Goering a rîs mult, spunînd: „Da, l-am făcut pe Milch un potlogar, dar potlogar aristocrat”.

Iată încă un aforism al lui Goering în adresa lui Milch: „În comandamentul meu eu singur voi decide cine este evreu și cine nu!”.

După război Milch a stat la închisoare nouă ani. Apoi, pînă la vîrsta de 80 de ani, a lucrat consultant la concernele „Fiat” și „Tissen”.

Majoritatea absolută a veteranilor Wehrmacht-ului susțin că atunci cînd plecau în armată nu se considerau evrei. Acești soldați se străduiau să combată pălăvrăgeala rasială nazistă, anume prin faptele lor de vitejie.

Înrolați în armata hitleristă, pe cîmpul de luptă ei demonstrau cu eforturi triple că strămoșii lor evrei nu ii  încurcă să fie ostași dîrji și buni patrioți ai Germaniei.

”Soldații evrei ai lui Hitler”

Autor: Konstantin Kapitonov, Tel-Aviv, Nezavisimaia Gazeta, Nr. 199-200