Andreea Creangă

Dintre nominalizările venite din toate statele americane, Casa Albă a ales aproximativ 100 de tineri cercetători și i-a premiat într-o ceremonie la care a participat și președintele Barack Obama. Printre câștigatori este și Andreea Creangă, o româncă din Călărași, stabilită de câțiva ani în Statele Unite, scrie TVR.

Andreea Creangă are 36 de ani, este lector universitar, are un doctorat în medicină, lucrează la „FBI-ul medical“ american și a primit cea mai înaltă distincție a Casei Albe pentru oamenii de știință. Un drum strălucit și o demonstrație a competenței medicale românești în lume. 

Cariera medicală a Andreei Creangă poate trezi invidie sau admirație, dar nu are cum să nu stârnească uimire. Născută și copilărită pe malurile Dunării, în Călărași, ea a absolvit două facultăți: Universitatea de Medicină și Farmacie «Carol Davila» din București și Facultatea de Biologie la Universitatea București, apoi, în 2009, a obținut diploma de «Doctor în sănătatea reproducerii» la Universitatea «Johns Hopkins» din Baltimore.

A început apoi să lucreze la Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din Atlanta, Statele Unite, o agenție uriașă a guvernului american, cu aceeași structură ca NASA, un fel de FBI destinat protejării sănătății și implicată în tot ceea ce înseamnă apărarea împotriva maladiilor în întreaga lume. În timpul doctoratului a fost implicată în proiecte ale Institutului «Bill and Melinda Gates», în Africa subsahariană și în Asia, lucrând deseori la limita riscului mortal în zonele bântuite de cumplitul virus Ebola sau de febra Lhassa; iar după nici o lună la CDC, a reușit să finalizeze un prim studiu clinic cu un impact deosebit, realizat în cadrul CDC, examinând în 30 de spitale din New York efectele virusului gripal H1N1 asupra femeilor însărcinate.

În prezent este cadru universitar la Emory University și conduce Programul Național al Statelor Unite de Monitorizare și Studiu a Mortalității Materne. Realizările sale, oarecum dificil de asimilat cu vârsta doctoriței românce, vin să o propulseze undeva către vârful unui top al celor mai promițători oameni de știință ai Americii, iar acest lucru s-a văzut și la decernarea premiilor acordate anul acesta de Casa Albă. Din mii de nominalizați, Casa Albă a ales doar 100 de tineri cercetători aflați la început de carieră și i-a premiat într-o ceremonie la care a participat și președintele Barack Obama, iar Andreea Creangă a fost singura româncă aflată printre câștigătorii celei mai înalte distincții a administrației americane acordată acestora.

Onorurile și decorația primită n-au schimbat-o, însă, cu nimic.A rămas aceeași fire deschisă, entuziastă, necomplicată și dedicată unor cauze nobile, un profesionist desăvârșit completat, lucru rar, de un fin simț la umorului: „Cu excepția unui singur an în timpul liceului, mi-am dorit întotdeauna o carieră în medicină.

Părinții mei au fost medici și eram de mică obișnuită cu atmosfera din spital, dar bunica, profesor fiind, citise în caracterul meu lipsa de răbdare în aproape orice și îmi dăduse două sfaturi pentru viitoarea carieră: să nu fac pediatrie și să nu aleg o profesie în învățământul preuniversitar. Admiterea la Facultatea de Medicină a fost un succes pe care l-am savurat până la primul examen de anatomie. Mi-am ales specialitatea medicală obstetrică-ginecologie în anul I. Nu-mi amintesc cum am făcut această alegere, dar deja în anul III eram voluntar al primului ONG care oferea servicii de consiliere și metode de planificare familială în complexul studențesc Leu, în anul V începeam în paralel (și în ton cu moda timpului) cursurile Facultății de Biologie, secția Biochimie, căci doream o specializare în ginecologie endocrinologică, iar în anul VI mi-am făcut lucrarea de diplomă studiind 113 paciente cu ovar polichistic într-un spital din București“.

Andreea a început rezidențiatul, dar o decizie în viața personală urma să-i schimbe cursul carierei. „Soțul meu, coleg de facultate, urma doctoratul în Biologie Moleculară la Johns Hopkins, în Baltimore, universitatea numărul unu în medicină și cercetare medicală în lume. Fără să am vreun plan profesional clar și după o gardă lungă, mă urcam în avion și ajungeam în Baltimore într-o sâmbătă seară. A urmat o duminică minunată în Washington DC, la nici o oră distanță cu trenul de Baltimore, unde vedeam pentru prima oară Casă Albă și impresionanta galerie națională de artă, iar luni dimineață decizia era luată: eram gata s-o iau de la capăt“, își amintește zâmbind doctorița Creangă. Și așa a și făcut, fiind autoarea pas cu pas a propriei cariere într-o lume nouă: a început cu un curs internațional la Institutul pentru Sănătatea Reproducerii „Bill and Melinda Gates“, unde a avut o primă prezentare științifică de care „îmi amintesc cu plăcere, dar care mă bucur că nu a fost înregistrată“, apoi programul de doctorat la Johns Hopkins, îndrumată fiind de profesoara Amy Tsui, un reputat om de știintă și mentorul Andreei, de la care a avut „șansa să învăț ce înseamnă să conduci un proiect internațional și cum să scrii un articol științific“ și multe proiecte și consultanțe în țări ca Etiopia, Uganda Ghana sau India.

„Experiențe au fost de tot felul. Numele lui Hagi mi-a facilitat o primă conversație în multe proiecte în Africa, unde nu e ușor să lucrezi că tânără femeie, chiar dacă ai în spate numele unei universități de prestigiu sau cobori dintr-o mașină a Organizației Națiunilor Unite. Eram apoi în Uganda în iarna lui 2007, la clinica spitalului Mulago, în Kampala, iar la ieșire aveam să aflu de la colegi de la Organizația Mondială a Sănătății despre un număr de decese și un nou focar de infecție cu virus Ebola în apropiere de Kampala. Mi-am continuat misiunea în spitale situate în proximitatea zonei afectate, dar grija mea principală devenise modul în care presa internațională prezenta situația, fiindcă speram că părinții și soțul meu să nu audă ce se întâmplă decât după ce voi fi ajuns, speram sănătoasă, înapoi în Baltimore.

Toate aceste experiențe m-au marcat. Nu poți să nu te schimbi ca om după ce mergi, chiar ca simplu turist, oriunde în Africa subsahariană; nu poți să nu te schimbi ca medic după ce intri în contact cu re–alitățile sistemelor medicale și efectele lor în țările din Africa sau sud-estul Asiei. Astfel, dintr-un medic care înțelegea medicina doar prin prisma clinicii, am devenit un profesionist care vede legăturile dintre sărăcie, educație, diferențele de statut social și medicină, care realizează importanța cercetării clinice și sociologice și știe că, niciunde în lume, un sistem medical nu se poate îmbunătăți fără voință politică și fără coordonare între medicina clinică și sănătatea publică“. După doctorat și-a început cariera la CDC, printre cei care alegeau să reprezinte prima linie de luptă împotriva unor noi pericole pentru sănătate și a fost trimisă să investigheze efectul pandemiei de gripă H1N1 în rândul femeilor gravide, reușind să arate că administrarea rapidă, în cel mult trei zile a antiviralelor reduce riscul de boală severă și deces în rândul acestora.

„Primii doi ani la CDC au fost foarte încărcați. Am învățat cum funcționează sistemul de sănătate în Statele Unite, ce factori de risc și ce boli afectează gravidele, mamele și nou-născuții de aici, și am avut proiecte internaționale și colaborări în țări vest europene. Acum am proiecte de cercetare clinică, iar prin activitatea profesorală la Emory University, unde predau un curs despre mortalitatea maternă la nivel global, încerc să transmit și altora microbul medicinii și cercetării. Îmi folosesc în fiecare zi cunoștintele învățate în clinică, dar și pe cele dobândite în cercetare, practicând un fel de „politică medicală“. Primesc premii pentru un început de carieră departe de țara în care m-am format, dar nu am vreo rețetă de succes, așa cum nici profesorii mei nu au avut. Aș spune doar că am avut și continui să am un număr impresionant de oportunități în carieră și nu am spus niciodată NU unui nou proiect sau unei noi provocări.“ (Surse: cititulnudoare.ro ,   adevarul.ro , avantaje.ro)