ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "analiza"

analiza

,

În aceste zile agitate pe plan intern (cum ar putea fi altfel?), ca de obicei, am pierdut din vedere probleme externe grave, din vecinătatea noastră apropiată, care nu au cum să nu ne influențeze foarte curând. Și acestea le-aș putea împărți în mai multe bucăți.

Securitatea europeană în perspectiva 2025

Document pdf - European Military capabilities 2013 -2025

Document pdf – European Military capabilities 2013 -2025

Din documente: Pentru prima dată de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul European a purtat o dezbatere pe tema apărării. Au fost identificate acțiuni prioritare pentru o cooperare mai strânsă. Dezbaterea a fost precedată de o reuniune cu Secretarul General al NATO. Acesta a prezentat evaluarea sa cu privire la provocările actuale și viitoare la adresa securității și a salutat eforturile în curs și angajamentele asumate de UE și de statele sale membre ca fiind compatibile cu NATO și benefice acesteia.

Nu vreau să intru în amănunte tehnice, ne interesează perspectiva strategică, de viitor. Cert este faptul că până acum, securitatea europeană s-a bazat aproape în exclusivitate pe NATO, a cărui principală putere rămâne SUA. Dar luând în considerare strategia acestei țări, conform căreia atenția americană se va îndrepta pe viitor mai mult pe regiunea Pacificului, europenii au ajuns în sfârșit la concluzia că va trebui pe viitor să se preocupe mai mult de securitatea lor proprie fără a-i lua în calcul pe americani. Este destul de dificil, din moment ce timp de 45 de ani apărarea europeană în Războiul Rece s-a bazat pe SUA, la fel și ulterior. Dar a venit vremea ca UE să, ca și entitate politică, să se gândească și la componenta de apărare comună. Cam târziu, zic eu, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Rămâne de văzut dacă concluziile din decembrie 2013 se vor materializa, ținând cont de faptul că au mai fost inițiative în acest sens, e adevărat, mult mai timide.

Eurocorps_prise_d'armes_Strasbourg_31_janvier_2013_01Un lucru este cert, SUA încurajează crearea unui spațiu de securitate european, în care membrii UE să poată reacționa cu capabilități militare la orice provocări fără să-i mai aștepte pe americani să intervină. Să ne amintim de intervenția aeriană din Libia din 2011, când statele europene au fost în prim-plan, dar de fapt SUA a asigurat 60% din tot ce a însemnat asta, inclusiv logistică, recunoaștere și componentă militară. În 1999, în Kosovo, un oficial militar european recunoștea că fără SUA, statele europene nu ar fi fost în stare să pună pe picioare o acțiune nici măcar pe sfert față de cea din Kosovo. Revenind la Libia, în câteva zile puterile europene participante și-au epuizat complet stocul de muniții și rachete inteligente, fapt care a dus la o sincopă în continuarea acțiunilor militare! În această situație, întrebarea de bază este: poate UE să se apere, sau poate să-și impună militar statutul, în caz de nevoie?

Comandamentul Forțelor Militare ale Uniunii Europene

Comandamentul Forțelor Militare ale Uniunii Europene

Să fim bine înțeleși, UE nu are nevoie să atace pe nimeni, nici nu are de ce. Este o uniune de state liber consimțită, nu încearcă să includă alte state în componența ei, ba dimpotrivă, sunt alte state care vor să intre benevol în structurile UE. Dar asta nu înseamnă că UE, ca entitate de state, să nu aibă în viitorul apropiat capacitatea de răspuns militar unitar.

Președintele, ca și participant la acest consiliu, a menționat o serie de concluzii și hotărâri luate aici referitoare la apărarea comună, la modul în care industriile de apărare vor trebui să colaboreze în interiorul UE pentru o cauză comună, apărarea comună. Dar la noi, obișnuiți cu contrele interne, au trecut neobservate. E normal, președintele este la final de mandat și este desconsiderat în tot ceea ce spune, dar în contextul mai larg, în care nu reușim să gândim și acționăm, sunt lucruri esențiale de politică externă care ne influențează și ne vor influența pe viitor, fie că ne place sau nu, fie că dorim asta sau nu. Dar ar trebui să le reținem, deoarece țin de securitatea noastră națională pe viitor. Prioritățile principale: securitatea cibernetică, securitatea maritimă, crima organizată și sprijinul care trebuie organizat statelor care nu-și pot securiza frontierele (aici intră și Republica Moldova?).

Înființarea la București a unui Oficiu de Combatere a Criminalității Informatice ca și agenție UE, o victorie importantă pentru România, dar oarecum logică ținând cont de ce au dovedit că pot face hakerii români.

Europa lupta cu cyber-criminalitatea de la București

Europa lupta cu cyber-criminalitatea de la București

România va găzdui o instituție a Consiliului Europei care va funcționa după regulile europene. Principalul obiectiv al instituției va fi implementarea programelor europene de combatere a cyber – criminalității, evaluate la câteva milioane de euro.
Oficiul pentru Combaterea Criminalității Informatice va fi înființat în baza unor condiții care conferă personalului imunitate diplomatică, iar oficiului posibilitatea de a face orice fel de tranzacții financiare, sub umbrela imunității.

Finanțarea Oficiului va fi asigurată de Consiliul Europei, iar Executivul român s-a angajat, prin memorandum, să pună la dispoziție un sediu, în mod gratuit.

„Este un proiect extrem de important și suntem foarte onorați de alegerea României pentru a găzdui acest centru”, a declarat ministrul de externe, Titus Corlățean.Personalul instituției se va bucura de toate beneficiile pe care le au diplomații.

Oficiul va avea personalitate juridică, va putea încheia contracte, iniția proceduri legale, deschide și deține conturi bancare în moneda națională și străină. Sediul său nu va putea fi percheziționat. Orice demers legal în privința angajaților instituției va putea demara doar cu ridicarea imunității, prin decizia Consiliului Europei.Autoritățile române vor putea intra în Oficiu doar cu acordul expres al conducerii. Oficiul pentru combaterea criminalității informatice va avea buget propriu și va putea să transfere fonduri dintr-o țară în alta sau în interiorul unei țări. Toate acestea fără restricții.Instituția va fi scutită de orice impozit direct, de taxe vamale sau restricții la import și export. Cu alte cuvinte va putea aduce și scoate din țară orice articol de care are nevoie pentru a-și putea desfășura activitatea.Memorandumul semnat pe 15 octombrie de ministrul de Externe, Titus Corlățean, a fost pus în dezbatere publică, iar pentru a intra în vigoare trebuie ratificat de Parlament.Sursa:digi24.ro

O astfel de decizie europeană i-ar angaja pe mulți dintre aceștia ca și apărători ai siguranței cibernetice europene, o soluție bună pentru a folosi astfel de capacități remarcabile. Mai departe, se vorbește despre dotarea cu drone a armatelor europene, dezvoltarea flotei de alimentare a avioanelor din aer (din start aici vedem necesitatea lărgirii ariei de acțiune a avioanelor de luptă din cadrul aviațiilor militare europene), precum și de integrarea tehnologiilor și capabilităților militare ale țărilor UE.

Acesta este un deziderat important, care nu trebuie neglijat. Marile puteri militare ale lumii au un număr redus de tipuri de armament, de capabilități terestre, navale și aeriene. Dacă ne uităm la statele UE, diversitatea acestor capabilități militare ar putea constitui și va constitui, în cazul unui viitor conflict, un impediment major.

Să ne imaginăm o situație ipotetică, în care forțele armate europene sunt dispuse umăr la umăr pe câmpul de bătălie. Păi să vedem cu ce probleme ne-am confrunta atunci! Chiar dacă numai o parte din statele europene ar desfășura forțe militare aici, ne-am putea trezi cu o mare problemă: peste zece tipuri de tancuri, peste cincisprezece tipuri de transportoare blindate, peste zece calibre de artilerie, fără să mai vorbim de armamentul de infanterie. Numai din această descriere reiese un coșmar logistic de aprovizionare care depășește capacitățile oricărui geniu în acest domeniu! Ce faci, de exemplu, dacă românii sunt angajați pe front mai serios și au un consum ridicat de muniții, fiind pe cale să le epuizeze, iar tu nu ai prevăzut asta, ai în spatele frontului muniții și armament compatibil cu armamentul vecinilor, să zicem olandezi și spanioli? Alte tipuri de tancuri, alte calibre la muniția de artilerie, altele și altele! E clar că va fi o problemă. Tocmai în acest sens, Consiliul European vine cu ideea de a omogeniza și uniformiza treptat armamentul pentru țările Uniunii Europene.

romarm-siglaDe aici vine o oportunitate imensă pentru industria românească de apărare, cea neglijată și aflată abia pe linia de plutire. Ținând cont de această tendință, de unificare a industriilor militare europene, cum ar fi dacă fabrici ale noastre ar produce, alături de două-trei state, armament sau muniție pentru toate țările din Uniunea Europeană? Nu este ceva deplasat, avem baza materială și personal calificat, plus costurile noastre de producție sunt mai scăzute decât în vestul Europei, atunci de ce nu am putea face asta?

Cugir_armeDe ce nu am produce, să zicem, obuze de tun de un anumit calibru pentru întreaga industrie de apărare europeană? Sau armament de infanterie, sau chiar transportoare blindate? Există fereastra de oportunitate, mai lipsește ceva unde noi suntem clar deficitari. Am mai avea nevoie de niște politicieni clar dedicați acestei idei, susținuți de profesioniști în domeniu, care să susțină până în pânzele albe atuurile României în acest domeniu, oameni care să se bată pentru interesele României la forurile europene. O astfel de comandă ar ajuta enorm economia românească, ar crea sute de locuri de muncă, ar revigora industria noastră de apărare.

arme_cugir_Este adevărat, unii ar zice că sunt doar vise. Da, vise care ar putea deveni realitate, dacă s-ar găsi oameni care să urmeze aceste vise. Dar sunt sceptic, deoarece nu suntem capabili să cheltuim fondurile puse la dispoziție de UE pentru dezvoltarea noastră, nu a altcuiva. Iar aici nu trebuie să dăm vina pe nimeni, decât pe noi înșine, noi nu suntem capabili, nu alții ne țin în loc. Dar să fim bine înțeleși, lumea nu stă în loc că noi nu suntem pregătiți, UE nu stă pe loc că noi nu suntem în stare să venim cu proiecte viabile, iar de asemenea UE nu va sta în loc că noi nu suntem capabili să facem o ofertă pentru industria de apărare europeană. Dacă mă veți întreba cine este de vină, nu este greu, frați români, voi votați și voi decideți, iar cei ce decid pentru viitorul vostru sunt cei votați de voi, cu mâna voastră cu care puneți ștampila vă decideți viitorul. E simplu și clar.

Se pare că decizia Consiliului UE din decembrie 2013 are la bază un studiu publicat în mai 2013 de către Institutul UE pentru studii de securitate și poate fi consultat aici. Acest studiu foarte interesant pornește de la capabilitățile militare europene existente acum, face o analiză asupra problemelor cu care se confruntă armatele țărilor componente ale UE precum și a industriilor de apărare ale acestora, vine cu propuneri de îmbunătățire, dar face și o trecere în revistă a viitoarelor potențiale amenințări cu care UE s-ar putea confrunta pe plan extern, caz în care ar trebui să intervină și cum.

Printre problemele identificate în acest raport sunt presiunile bugetare inclusiv în urma crizei, lipsa investițiilor în cercetare și dezvoltare în segmentul militar, precum și absența unei priorități politice în dezvoltarea acestui sector important. Sunt scoase în evidență că cea mai mare parte a bugetelor de apărare ale țărilor UE merg pe cheltuieli de personal și întreținere a unor capabilități care se pot dovedi în viitor depășite. Raportul propune câteva soluții, printre care: implementarea consolidării pentru a obține eficiența capabilităților militare, asta însemnând renunțarea la cele depășite pentru a obține economii financiare care ar putea fi folosite în altă parte; optimizarea resurselor militare; inovația în domeniul militar; cooperarea regională în domeniu; și nu în ultimul rând, integrarea pe viitor a structurilor militare europene.

O chestiune esențială, de ce ar trebui UE să aibă o capabilitate militară independentă, nu este de ajuns că majoritatea țărilor UE sunt membre NATO?

Ei, bine, ținând cont de situația actuală și perspectivele viitoare, poate ca nu este de ajuns. Să nu uităm că NATO se bazează exclusiv pe cea mai mare putere militară mondială, SUA, care și-a exprimat deja intenția de a-și muta interesul mai mult spre zona Pacificului, nu cea europeană. Este logic, ridicarea Chinei și complicata situație de securitate în sud-estul Asiei impune această mișcare. Ca și o consecință, securitatea europeană rămâne pe mâna europenilor, care vor trebui să o gestioneze într-un alt cadru, diferit de cel al Războiului Rece, când beneficiau de umbrela americană. Spus pe scurt, UE va trebui în viitor să aibă posibilitatea să se apere singură și să-și promoveze interesele în regiune tot de una singură, și chiar SA încurajează ideea ca europenii să aibă propria politică de apărare.

Care ar fi zona în care putem spune că ar avea UE interese? Și de ce?

Raportul evidențiază o zonă de interes strategic european, unde o serie de evenimente sau evoluții ar putea dezvolta potențial cu efecte negative asupra țărilor membre ale UE. Vom vedea în continuare aceste trenduri și câteva scenarii posibile. Mai întâi să vedem cum este definită zona de interes strategic european. În afara vecinătății apropiate, cum ar fi cea sudică și cea estică, apare prin extensie și vecinătatea vecinătăților, din Mali în Somalia și din Golful Persic în Asia Centrală, dar și căile de comunicații maritime spre oceanele Atlantic, Înghețat și Indian. Ori, obiectivele UE în această zonă strategică de interes ar fi următoarele: protejarea teritoriului UE de potențiale atacuri convenționale, neconvenționale sau cibernetice pornind de la actori statali sau nonstatali din această zonă; securizarea liniilor de comunicații maritime și a rețelelor energetice, de infrastructură și telecomunicații; protejarea resurselor de energie și materii prime aflate dincolo de granițe pentru a nu putea fi exploatate sau anexate de jucători externi; menținerea balanțelor regionale de putere, în favoarea valorilor și reglementărilor europene și în conformitate cu tratatele și legile internaționale, prin cooperarea cu ONU și alte organisme internaționale.

Interesantă este partea în care sunt descrise viitoarele trenduri și evoluții strategice potențiale până în anul 2025, de unde ar putea surveni amenințări la adresa UE. Aceste trenduri ar fi:

Zonele de interes ale Uniunii Europene

Zonele de interes ale Uniunii Europene

1)    Globalizarea care va aduce zonele de instabilitate din vecinătate tot mai aproape de granițele UE (Accelerating globalisation). Se observă această tendință de mărire a cazurilor de instabilitate în ultimii ani și faptul că sunt tot mai apropiate de granițele europene. Să enumerăm doar ultimii câțiva ani, mult mai puțin față de cei 12 pentru care e făcută prognoza: revoltele din Tunisia și Egipt, conflictele din Georgia, Libia, Siria, Mali, acum situația din Ucraina.

2)    Apariția unei lumi multipolare și mai greu de guvernat (International change). Poate nu întâmplător, începând cu 2012 țările asiatice (China, Rusia și Coreea de Sud) au depășit țările UE la cheltuielile de apărare. Statele aflate în vecinătatea depărtată, dar tot în zona de interes, și care au posibilitatea blocării căilor comerciale pentru europeni, cheltuiesc tot mai mult pe apărare. Ridicarea Chinei și răspunsul SUA, care își mută atenția spre zona Pacific sunt tendințe care vor continua. Se estimează că în 2020 SUA vor avea 60% din flota militară în zona Pacific, restul de 40% urmând să aibă în grijă restul lumii. În acest caz, dacă UE nu face nimic, în ce măsură state ca Rusia și China vor interfera și influența mai mult țările din vecinătatea UE, dar chiar și din interior.

3)    O nouă și profundă revoluție militară, mai intensă decât cea de la începutul anilor 90 (Technological advance). E suficient să adăugăm componenta războiului cibernetic ca să ne dăm seama de gradul de schimbare. Dar nu numai aici, ci și în domeniul armamentului, am putea asista la schimbări majore. De exemplu, ar putea apărea sisteme evoluate de arme contra-intervenție, care ar putea pune în dificultate forțele americane sau europene care ar trebui să intervină militar într-o regiune sau alta din zona strategică de interes. O altă evoluție probabilă este dezvoltarea armelor controlate de la distanță, a dronelor, dar nu numai pe partea aeriană, ci și pe platforme terestre sau navale. Ar putea apare armele cu energie concentrată, de tipul laserelor din filmele SF și multe altele.

Ori, acestea ar fi tendințele, trendurile. Dar înainte de a trece la scenarii posibile, să ne uităm în jur și vom vedea că noi, ca europeni, avem motive de îngrijorare. Instabilitatea s-a apropia de granițele UE mai mult ca oricând, parcă din toate părțile și într-un timp relativ scurt. Din 2011 încoace lumea arabă a trecut prin revolte, luptă și războaie civile, dintre care unele mai continuă. Observăm situația din Ucraina, cu potențial mare de instabilitate și încă nu știm ce se va întâmpla acolo. Mai avem situația din Transnistria. Practic UE este înconjurată de un arc de instabilitate care ar putea la un moment dat să devină o amenințare. Mai departe, ținând cont de emergența unor noi poli de putere, în cazul în care nu se adaptează și militar, UE nu mai are cum să-și impună punctul de vedere, să participe la competiția pentru resurse, diminuându-și și rolul politic în lumea în schimbare.

Să vedem acum un număr de scenarii posibile în viitor și care ar putea fi o provocare pentru forțele armate europene dacă nu își schimbă optica. Autorii studiului propun un grafic care să evidențieze aceste scenarii pe baza trendurilor amintite anterior evidențiate sub forma a trei axe. Apoi sunt puse scenariile colorate în funcție de nivelul intensității riscului sau amenințării față de UE, urmate de alte trei axe ce reprezintă tipul de răspuns necesar, și nu în ultimul rând, sunt subliniate tipul de operații de răspuns pentru fiecare scenariu.

Vom lua aceste scenarii pe rând.

Amenințări la teritoriul european

Modelul 1 - Tendințe, scenarii și reacții perspective până în 2025

Modelul 1 – Tendințe, scenarii și reacții perspective până în 2025

Amenințare: Modernizarea aparatului militar într-o țară de la periferia UE îi dă acesteia posibilitatea să amenințe teritoriul UE. Elemente naționaliste din acea țară lansează mai multe atacuri cibernetice asupra infrastructurii informatice din câteva țări UE.

Răspuns: Atât timp cât teritoriul UE nu este direct amenințat, nu este necesară dezvoltarea de capacități militare de ripostă. Ar fi suficientă organizarea defensive a apărării pe zonele amenințate (fără a risca o escaladare) și eliminarea atacurilor cibernetice prin măsuri de contracarare, cum s-a întâmplat în cazul atacurilor cibernetice asupra Estoniei în 2006.

Dezvoltări potențiale: O reacție militară prea fățișă ar putea duce la o escaladare, dar și lipsa vreunei reacții ar putea da un semn de slăbiciune, de asemenea ducând la escaladare. Este posibilă o agresiune a acestui stat împotriva unui terț aflat tot în vecinătatea UE.

Necesar: Respingerea unei astfel de amenințări necesită capacități de apărare cibernetică coordonate pentru a putea răspunde unei astfel de amenințări care poate veni din partea statelor sau organizațiilor criminale sau teroriste transfrontaliere. Este necesară și existența unui grad ridicat de pregătire pentru apărare (inclusiv NBC: nuclear, biologic și chimic). Va fi nevoie de mobilizarea de suficiente forțe militare europene, dar fără a da impresia pregătirii unei lovituri preventive.

Instabilitate ridicată în sud-estul Asiei

Sud Estul Asiei

Sud Estul Asiei

Amenințare: Creșterea puterii și expansiunea unei țări modifică radical balanța de putere regională. Alți actori locali, plus alte puteri cu interese în regiune solicită sprijin din partea UE, a doua putere economică mondială, pentru stabilizarea situației. UE, ca și partener economic pentru o mare parte din țările din zonă, trebuie să intervină în sprijinul coaliției formate.

Răspuns: Necesitatea patrulării zonei maritime pentru a menține legăturile comerciale și pentru a stabiliza regiunea, ținând cont că întreruperea fluxului comercial ar avea repercusiuni economice majore în țările UE.

Dezvoltări potențiale: Ar fi trei tipuri, dezastre naturale (să ne amintim de valul tsunami din 2006), pirateria și revendicări teritoriale asupra unor mici insule din zonă, revendicări care ar putea duce la un conflict militar.

Necesar: Ar fi nevoie ca UE să fie capabilă să trimită și să mențină în regiune (la circa 10000 km de bazele europene) o puternică flotă de patrulare incluzând fregate, submarine, nave amfibie și un porthelicopter. Împreună cu aliații și folosind bazele lor din regiune, UE va contribui la stabilizarea situației și descurajarea agresiunii.

Confruntare în regiunea indo-pacifică

Amenințare: Conform acestui scenariu, lupta pentru dominație între țările de prim rang din regiune este în toi. În cazul acesta, alte țări medii, devenite state client susținute de una din puterile dominante, se amenință reciproc ridicând posibilitatea izbucnirii războiului în Strâmtoarea Hormuz și Marea Arabiei.

Răspuns: În parteneriat cu alte state interesate, UE va trebui să acționeze pentru păstrarea liniilor maritime de comunicații. Va fi nevoie de o acțiune maritimă care să asigure acest lucru și să nu permită escaladarea situației și intervenția altor state.

Dezvoltări potențiale: Chiar dacă în regiunea indo-pacifică izbucnește doar un conflict local, acesta poate să escaladeze rapid prin implicarea unor jucători importanți în sprijinul statelor client. S-ar putea ajunge chiar și la lovituri nucleare tactice.

Necesar: UE va fi nevoită să mobilizeze o puternică forță navală alături de aliații ei. Această flotă va trebui să aibă capabilități de luptă antiaeriană și antisubmarin, capabile să facă față unor sisteme avansate de contraintervenție care ar fi dispuse pe coaste ostile. Flota UE va trebui să opereze la circa 5500 km de casă, dar ar putea beneficia de bazele aliate, precum și de cele europene din Djibouti, Diego Garcia și Abu Dhabi. Intervenția ar putea dura două luni până se caută o soluție politică.

Criză umanitară în Africa Centrală

Amenințare: În urma propagării tulburărilor din nordul Africii, un mic stat instabil din Africa Centrală intră în colaps. O minoritate oprimată inițiază proteste în capitală care sunt reprimate cu brutalitate, protestatarilor se raliază și alte minorități, este chemată armata care deschide focul. Încep masacrele, opinia publică europeană cere intervenția.

Răspuns: Genul acesta de scenariu necesită o intervenție umanitară, dar pentru succesul ei e necesară protecția personalului. Primul lucru trebuie realizată o proiecție a forței militare, prin crearea de zone de excludere aeriană, pot fi necesare și unele lovituri cu muniții ghidate împotriva unor ținte guvernamentale care ar putea ataca podul aerian cu ajutor. Cetățenii europeni aflați în țară vor trebui evacuați imediat.

Dezvoltări potențiale: Caracteristicile regiunii central-africane necesită ca să fie păstrată siguranța zborurilor la mare distanță. Aviația europeană va fi dependentă de bunăvoința partenerilor dintre vecinii respectivei țări, dar care poate nu văd cu ochi buni intervenția europeană. Se poate ca să se afle în relații bune cu regimul de la putere sau să îl aprovizioneze cu armament.

Necesar: Bazele militare din regiune ale aliaților sau ale partenerilor, chiar ale țărilor europene, se pot dovedi cruciale în ipoteza impunerii zonelor de excludere aeriană sau a loviturilor aeriene. E nevoie de suficientă aviație pe un teatru de operații aflat la 4000 km de casă, pentru a menține superioritatea aeriană și a lovi rapid ținte terestre dacă e cazul. E nevoie de efort logistic cu avioane de transport, dar și în cazul unei intervenții terestre limitate (poate fi sub forma unui desant la obiective precise).

Amenințări la infrastructura externă

Amenințare: După ce un regim islamist ia puterea într-un stat arab, jihadiștii instalează baterii de artilerie și rachete de-a lungul Canalului Suez cerând taxe suplimentare de trecere pentru fiecare navă, amenințând cu deschiderea focului. Se dă o dată limită de când va începe taxarea. Casele de asigurări sar în aer, bursele de asemenea, o parte din armatori își trimit vasele de transport în jurul Africii, drept rezultat crește consumul de combustibil și emisiile de gaze, iar prețurile bunurilor transportate crește simțitor. Printre cele mai importante bunuri care circulă prin Canalul Suez este petrolul, prețul acestuia crește de asemenea, antrenând creșteri de prețuri la scară. Se cere acțiune.

Răspuns: UE va trebui să execute lovituri aeriene și navale împotriva acestor jihadiști printr-o operațiune de apărare extinsă pentru protejarea unei artere esențiale de circulație în comerțul cu Orientul Mijlociu și Asia.

Dezvoltări potențiale: Puteri regionale ar putea să-i întărească pe jihadiști cu sisteme defensive sofisticate. Jihadiștii își instalează sistemele de rachete în zone populate cu civili pentru a nu fi bombardate. Se poate să ia ostatici dintre cetățenii europeni care lucrează în zonă sau care sunt în trecere. E o problemă care, chiar rezolvată, ar putea apărea din nou, de aceea va trebui găsită o soluție pe termen lung.

Necesar: Aviația și marina europeană vor trebui să ducă acțiuni de luptă, alături de alte state aliate sau interesate, la circa 2000 km de baze. Vor fi necesare probabil acțiuni cu drone, dar și cu muniții ghidate. Sunt posibile și acțiuni ale forțelor speciale.

Regim agresiv în Orientul Mijlociu

Amenințare: Un stat din Orientul Mijlociu cu o putere militară în creștere reușește să se doteze cu armament nuclear, apoi și cu rachete cu rază medie de acțiune capabile să lovească cu armament nuclear ținte aflate până la 2500 km distanță. Teritoriul UE este direct amenințat. Sigur pe el, acest stat începe să hărțuiască navele comerciale europene din Golf, să susțină mișcările teroriste care acționează inclusiv pe teritoriul european. Ulterior își atacă vecinul mai slab, stat pro-vestic, esențial pentru traseul cu hidrocarburi spre UE.

Răspuns: Ținând cont de gravitatea situației, va fi nevoie de un răspuns internațional, al europenilor și aliaților lor. Va fi nevoie de o forță expediționară mare, prevăzută cu sisteme defensive anti-rachetă, tactice și strategice (de genul Deveselu).

Dezvoltări potențiale: O paletă largă de amenințări, de la atacuri teroriste orchestrate pe sol european, până la lovituri nucleare pe teritoriul european.

Necesar: O forță expediționară puternică, dotată cu sisteme avansate pe platforme navale și aeriene, capabilă să conducă o coaliție de forțe militare venite și din afara UE. Sisteme de apărare antirachetă, dar și potențialul de operațiuni amfibie de desant pe sol inamic.

Cam acestea ar fi scenariile și vă asigur că nu sunt toate cele posibile. În viitorul spre care ne îndreptăm ne așteaptă amenințări la care încă nu ne-am gândit. De aceea e necesar ca UE să aibă o forță militară care să poată reacționa unitar, repede și flexibil. Întrebarea care trebuie pusă, cu ochii pe situația din Ucraina, oare liderii europeni nu s-au trezit cam târziu? Tot cu ochii la Ucraina, putem spune că da, între târziu și prea târziu.

Autor: Cristian Negrea – romaniabreakingnews.ro

Scriitor și analist militar / cristiannegrea.ro

 * Articol republicat din 1 Feb 2014 @ 21:27 / Cristian Negrea RBN PRESS
,

James A. Robinson

Profesorul James A. Robinson, autorul bestseller-ului „Why nations fail“ (n.r. – „De ce eșuează națiunile“), a explicat într-o conferință susținută la Cluj-Napoca în anul 2014, unde a greșit România, în dezvoltarea sa de-a lungul istoriei, și care sunt soluțiile pentru a ajunge să avem o țară de succes. Principalii vinovați: Imperiul Otoman, comunismul și în prezent, instituțiile statului și societatea civilă. Au trecut de atunci doi ani de zile și nimeni nu pare să fi luat în seamă nici la nivel politic, nici la nivelul societății civile, cele explicate de profesorul James A. Robinson.

James Robinson, specialist în economie și științe politice la Universitatea americană Harvard, le-a vorbi atunci, studenților și profesorilor despre provocările la care România trebuie să facă față ca să evolueze. Coautor al cărții „Why nations fail”, considerată un bestseller, în 2012, de către celebrele publicații străine „New York Times” și „Wall Street Journal”. „James Robinson a vorbit despre lucrarea sa în mai multe țări, cu președinți de state, prim-miniștri, dar și cu studenți, despre cum țările pot să prospere“, explică Don Lothrop, președintele Fundației americane „RomaniaOne”, cel care l-a adus pe Robinson la Cluj.

Mai săraci decât englezii. De ce?

Pe baza studiilor sale făcute pe numeroase state ale lumii, profesorul a reușit să explice, ieri, de ce unele țări au succes, iar alte sunt în declin. Pe scurt, spune universitarul, „regulile și instituțiile din viața economică și politică sunt cauzele. Motivul pentru care România e mai săracă decât Anglia nu are nicio legătură cu geografia, resursele naturale, valorile ori culturile, ci cu faptul că, din punct de vedere istoric, sunt două societăți diferite cu instituții și reguli diferite“.
Potrivit profesorului Robinson, societatea engleză s-a dezvoltat mult în epoca modernă și a creat instituții de tip incluziv, adică instituții care au susținut puternic investițiile și au creat oportunități pentru dezvoltare, fapt care a contribuit esențial la evoluția economică a țării.

Nu același lucru s-a întâmplat cu România. „Aici, lucrurile au stat altfel, pentru că țara s-a aflat sub influența Imperiului Otoman. Acesta a înființat instituții exclusive, care nu au creat oportunități de dezvoltare (n.r. – așa cum s-a întâmplat în Vest). O altă perioadă nefastă a fost cea comunistă. Motivul pentru care România e mai săracă decât Anglia sau SUA este moștenirea istorică diferită. Structura instituțiiilor din Anglia față de România a fost una diferită.

Ce ar trebui să facă România?

Să-și schimbe instituțiile publice, dacă vrea schimbarea!“, a spus Robinson (foto mai jos).

Soluția: societatea civilă și justiția

În opinia sa, sunt multe modele despre cum se pot schimba instituțiile statului, iar răspunul la acel „cum“ trebuie căutat în societatea civilă. „Rolul societății civile s-a văzut în 1989, la Revoluție, când Ceaușescu a fost dat jos. Asta a înseamnat o uriașă transformare pentru România. Dar transformările nu se fac dintr-un singur foc, ci e nevoie de timp. Asta s-a văzut și în istoria SUA, dar și în istoria Angliei“, afirmă Robinson .

Un alt aspect necesar schimbării, crede el, e justiția. Profesorul adaugă că, în ultimii ani, în România, au fost multe provocări legate de independența justiției. Totuși, a subliniat Robinson, după Revoluție, observatorii externi au văzut că țara noastră a progresat mult din punct de vedere economic, dar și al justiției: „Dacă te uiți în trecutul SUA sau al Angliei, vei vedea că mereu au fost lupte pentru a face justiția independentă de sistemul politic. Aici intervine societatea civilă, care joacă un rol important în susținerea independenței justiției. Dacă ne asigurăm că justiția e independentă, și nu e sub influența politicului, atunci avem un prim pas înainte“.

Marea problemă: cum facem politică?!

„(…) Statul român e folosit ca să organizeze puterea, în loc să asigure binele public…”

Problema fundamentală a statului român, mai zice specialistul britanic, e modul în care funcționează politica. „Statul român e folosit ca să organizeze puterea, în loc să asigure binele public. E folosit ca să acorde favoruri și servicii susținătorilor politici. Statul român trebuie fundamental transformat dintr-unul clientelistic într-unul non-clientelist. Dacă se face această transformare, atunci majoritatea lucrurilor se vor rezolva de la sine”, a spus James Robinson.
Specialistul în economie și științe politice ne spune și cum am putea să schimbă implicarea politicului în instituțiile statului: „Impui o serie de reguli privind modul în care se acordă contractele publice, modul în care sunt angajați oamenii din sistem, cum sunt ei promovați. Sunt sigur că sunt legi în acest sens, legi bune, dar problema e că nu sunt puse în practică”.
Și, totuși, cum am putea să ne schimbăm țara? „Nu te poți aștepta ca politicienii să schimbe asta, ar fi în defavoarea lor. E ceva ce societatea trebuie să schimbe, să forțeze politicienii să facă aceste schimbări referitoare la implicaea în instituțiile cetățenilor”.

În cartea sa, profesorul mai explică cum se face tranziția de la societățile în care funcționează clientelismul politic la cele de tip pragmatic. „Luăm tot exemplele Anglia și SUA, unde aceste tranziții s-au făcut în trecut. A fost vorba despre o mai mare implicare a societății civile“, consideră Robinson. Așa, spune el, au făcut și state din Africa – precum Botswana-, sau din America de Sud – Brazilia sau Columbia. Tot Robinson a dat exemple de state-model, ridicate prin implicarea cetățenilor: Japonia, Suedia și Germania.

„This week on DNA“

Don Lothrop, președintele Fundației RomaniaOne, crede, la rândul lui, că România trebuie să-și clădească o societate civilă puternică, care să devină o forță și să susțină independența justiției: „Când aud oamenii zicând că democrația a eșuat în România, le zic că nici n-a început încă. Ce e de făcut? Oamenii trebuie să vorbească cu reprezentanții lor în Parlament, să-i întrebe ce fac și ce soluții au. Câți români fac asta?“.
Și el, ca și Robinson, crede că salvarea vine din interiorul societății. Acesta a spus că, în ultimii ani, justiția de la noi a înregistrat progrese uriașe și că ar trebui organizată o emisiune televizată, intitulată „This week on DNA“ (n.r. – „Săptămâna aceasta, cu DNA”). „E un miracol că o țară poate avea un department de anticorupție cu un așa succes: 875 de condamnări au fost în România anul trecut. Nu s-a mai înregistrat nicăieri în lume așa ceva. E uimitor”, este de părere americanul.

Cine este James Robinson?

James A. Robinson este profesor la Universitatea Harvard și profesor asociat la două centre aparținând instituției: Institutul de Științe Sociale Cantitative și Centrul Weatherhead pentru Afaceri Internaționale. E specialist în economie și științe politice. A studiat economie la London School of Economics, Universitatea Warwick și Universitatea Yale, iar cercetările sale s-au orientat spre identificarea discrepanțelor politice ale statelor lumii și influența directă a acestora în dezvoltarea economică a fiecăruia.

Surse: scholar.harvard.edu/jrobinsonen.wikipedia.org/wiki/James_A._Robinson,  whynationsfail.comro.stiri.yahoo.com

romaniabreakingnews.ro

,

EU

Brexit este o înfrângere pentru Europa unită pe care mi-o doresc atât de mult. E un pas înapoi și un semnal foarte prost. Este, în același timp, o oportunitate pentru unioniștii europeni. Un proiect continental este mai fezabil și poate deveni mai coerent politic și economic decât o uniune între egali în care binomul franco-german trebuie mereu să ia în calcul sensibilitățile britanice generate de o economie city-centrica cu priorități mereu diferite. Uniunea Europeană este azi mai slabă, dar poate deveni mâine mai puternică decât ar fi fost mâine pentru că poate în sfârșit să se coaguleze și pentru că poate să învețe niște lecții pe care trebuia oricum să le știe până acuma.

brexit_grafica

În primul rând, brexitul ar trebui să zguduie viziunea axiomatică și complăcută pe care o avem despre democrație ca sistem politic. Aparent un triumf al expresiei voinței populare, referendumul britanic este, în realitate, o victorie a celui mai mare inamic modern al democrației, populismul politic. Obișnuim să ne gândim că tot felul de popoare de pe fața pământului nu au gena democrației în adn și de aia trăiesc sub papuc. Știți bine la cine mă refer: rușii care au nevoie de un tătuc ca să nu știu ce, arabii care au nevoie de dictatori ca să îi scape de jihadisti, orientalii care sunt altfel, africanii care nu-s în stare și așa mai departe, e plină cartea mitologiei politice de astfel de exemple. Eh, uite că nația cu cel mai impresionant cv democratic din era curentă tocmai a votat nesilită de nimeni o prostie cu tichie care nu are nici un sens economic, politic, militar, oricum ai lua-o. Mai ziceți ceva de ruși și de arabi dacă mai puteți, când însuși englezii s-au lăsat convinși de niște inși cu gura mare gen farage și boris trumpshon. Într-un fel destul de nefericit, englezii au restabilit egalitatea umanității în plan politic, dându-i astfel lui Schopenhauer o neașteptată reconfirmare: marea majoritate a oamenilor sunt proști și cu asta basta, deal with it.

Uniunea a greșit enorm ignorând decenii la rând campaniile defăimătoare și dovedit mincinoase ale tabloidelor europene.

A venit momentul ca tehnocrații noștri de la Bruxelles și București să înțeleagă în mod activ că politica este un sport al inimii, nu al creierului. Eficientă administrativă este irelevantă politic dacă nu este dublată de o eficientă în comunicare. Nu Uniunea este vinovată pentru brexit, votul fiecărui britanic atârnă asupra conștiinței lui, dar Uniunea a greșit enorm ignorând decenii la rând campaniile defăimătoare și dovedit mincinoase ale tabloidelor europene.

În politică, nu contează realitățile, contează percepțiile, așa că, să pierzi lupta de imagine înseamnă să pierzi războiul, indiferent de cât de eficace ești economic sau administrativ. Când nu ești nici măcar cine știe ce senzațional de bun guvernant, ci dimpotrivă, greșești bizantin cum face UE, devine crucial să lupți măcar pentru bunăvoința poporului. Birocrații europeni, la fel cu ai noștri, au devenit prea repede complezenți și au considerat ca fiind ireversibile niște chestii care s-au dovedit a fi foarte reversibile, ignorând dimensiunea comunicațională a întregii dezbateri, Și au pierdut lupta neașteptat, dar meritat. Democrația nu este o competiție în care câștigă cine are dreptate, în democrație câștigă cine convinge că are dreptate, iar asta e un adevăr știut până și de grecii vechi, ca să nu mai zic de ăia noi.

Susținătorii brexit nu cred în nimeni

A doua chestie care merită discutată e un sondaj postat de Marius Comper acum câteva zile care arata că susținătorii brexit nu cred în nimeni. Nu au încredere în politicienii proprii, nu au încredere în politicienii străini, nu au încredere în artiști, în sportivi, în academicieni, în media, în bankeri, în biserică, scorul net de încredere pe fiecare grup de influență în parte este negativ și mare. Fără excepție. Avem astfel un segment de câteva zeci de milioane de cetățeni ai unei țări cu cea mai respectată tradiție democratică ever care nu mai cred în nimeni, dar care îți răspund la orice întrebare cu parafraze din daily mail. Obișnuim, aci, în România, să explicăm alegerile sinucigașe politic ale majorităților noastre prin educația deficitară, lipsa de experiență democratică, inexistența tradiției societății civile, greaua moștenire a comunismului, sărăcia și așa mai departe. Uite că brexitul ne demonstrează că problemă are și cauze mai profunde decât astea. Trăim zilele astea o schimbare esențială de paradigmă a vieții publice de care profită din plin cei ce o intuiesc și pe care o suferă din greu cei ce nu o înțeleg.

Părerile Vs Autoritate

Azi nu mai există autoritate de opinie. Există doar păreri. Și părerile sunt de multe feluri și fiecare are dreptul la o părere și nici una nu e mai credibilă decât cealaltă pentru că, la urma urmelor, toate sunt niște vorbe aruncate de niște inși care au niște interese. Drama este universală și pan socială; efectele ei politice sunt doar un sindrom. Să ne amintim tânguielile lui Eco apropo de internet unde oricine poate să scrie orice. Legătură poate nu e evidentă, dar este fundamentală. Am ajuns să trăim într-o casă de sticlă în care nimeni nu mai este credibil pentru că păcatele fiecăruia dintre noi sunt publicate pe net. S-au dus vremurile când ne uitam în gura unui rege, a unui academician, a unui popă, a unui general ca să vedem adevărul cum li se scurge printre dinți. Astăzi suntem suficient de conectați și educați ca să înțelegem în detaliu sau măcar să presupunem perfect justificat motivațiile personale din spatele oricărei declarații publice. Personajele ce capturează scena publică s-au dovedit în ultimele decenii din nou și din nou a fi niște arghirofili fără rușine, niște pedofili, niște corupți ipocriți, niște inși cu o moralitate jalnică parte dintr-o breaslă căreia nu îi pasă de moralitate. Nu mai avem repere pentru că am ajuns, în sfârșit, să constatăm că nimeni nu e perfect, dar nu știm cum să procedăm în continuare.

Oamenii nu mai pot fi convinși să aleagă sacrificiul pe termen scurt pentru un bine pe termen lung pentru că nu mai au încredere în nimeni. Câștigă deci cei ce propun fie binele imediat și palpabil, fie o critică fără soluții alternative a celorlalți. E o paradigmă socială nouă ce are un efect devastator în politica și pe care marile partide nu par să o înțeleagă și utilizeze corect. Brexit-ul ar trebui să clarifice lucrurile, iar societățile democratice ar trebui să recunoască pericolul și să construiască noi forme de autoritate credibilă care sunt indispensabile unei democrații funcționale și care azi lipsesc aproape cu desăvârșire.

A treia chestie ce merită discutată e tweet-ul cu baba de 94 de ani care, oarbă și surdă, s-a trezit întrebând în cabina de vot în hahaielile audienței unde trebuie să voteze pentru ouț. Amuzantă doar în stilul umorului britanic, povestioara are o semnificație mai profundă pe care încă mă strădui să o deslușesc. Știm din sondajele de opinie de dinainte de referendum că grupul de votanți sub 35 de ani optează detașat pentru remain, grupul 35 – 55 e relativ echilibrat, în timp ce grupul peste 55 alege clar leave. Prezența la vot se corelează însă direct proporțional cu vârsta până la un prag rezonabil. Ne aflăm astfel în situația în care generația care a beneficiat cel mai mult de roadele construcțiilor economice și de securitate europene alege pentru copiii ei un viitor pe cont propriu ale cărui dezavantaje se vor întâmpla prea târziu pentru a afecta semnificativ votanții 55+.

Departe de mine tentația de a contesta fundamentul democrației: „un om, un vot”, mă și enervați că v-ați gândit că m-aș putea gândi la așa ceva. Vreau doar să subliniez că ne confruntăm din nou cu o provocare politică foarte cunoscută și răspândită, paraanalizata în State și în Europa avansată și supersuferită de Europa mai puțin avansată gen noi. Oamenii peste o anumită vârstă votează preponderent conservator, pentru a proteja un status quo împotriva unei evoluții în cam orice direcție. Opțiunile bătrânilor pun în prim plan stabilitatea situației curente pe termen scurt și minimizează potențialele riscuri sau oportunități aflate dincolo de un orizont de timp minimal. Nu e nimic greșit în asta și e, până la urmă, natural și echilibrat ca tinerii să viseze la deceniile următoare, în timp ce bătrânii vor să păstreze alimentara din colț fix cum era în vremea copilăriei lor măcar până mor ei. În sine, fenomenul ăsta e perfect ok. Treaba e că nu operează în sine, pentru că un al doilea factor multiplică efectul primului și îl transformă dintr-o forță constructivă într-o presiune insurmontabilă pentru status quo. Bătrânii votează mult mai conștiincios decât tinerii. Vin mai mulți la vot, votează mai disciplinat, sunt mai consistenți în urmărirea interesului lor politic. Ori asta generează o disproporție în reprezentarea socială a celor două curente ideologice complementare. Trăim de ceva vreme în lumea pe care o aleg pentru noi pensionarii noștri. E corect democratic, dar este greșit strategic și, din păcate, încă nu am găsit o soluție pentru această dilemă și până când o să găsim, o să mai vedem brexituri și pesedisme la tot pasul.

Niciodată în istoria ei Marea Britanie nu a fost atât de dependentă de deciziile UE cum este începând din dimineața asta înainte – partener extern cu o putere de negociere extrem de redusă și relativă

În final, vreau să atrag atenția asupra faptului că niciodată în istoria ei Marea Britanie nu a fost atât de dependentă de deciziile UE cum este începând din dimineața asta înainte. Până acum, britanicii erau parte din forul decizional și aveau un drept de veto, de acum înainte sunt un partener extern cu o putere de negociere extrem de redusă și relativă. Exemplele abundă în orice plan de analiză.

Locul lor în Consiliul de Securitate a devenit mai precar decât al rușilor pentru că nu e susținut nici de mărimea economiei, nici de bugetul militar.

Tarifele vamale se vor negocia între cele doua economii ale planetei și o țară care produce cât Canada și Coreea de Sud la un loc. Frankfurt va avea în sfârșit o șansă să înlocuiască Londra ca centru financiar al continentului. Toate companiile britanice se vor supune standardelor europene pentru a putea exporta pe piața comună, fără însă a avea un instrument politic pentru a influența aceste standarde. Ca să nu o mai lungim, supraviețuirea fiecărei industrii britanice în parte va depinde de bunăvoință pe care i-o va arăta Uniunea Europeană. Și acolo unde UE va dori să transmită un mesaj politic, acolo vor da faliment în bloc sectoare economice britanice.

Însăși supraviețuirea Marii Britanii în forma actuală de regat unit depinde de cât de seducătoare va fi oferta europeană pentru Scoția.

Nu zic că Europa s-ar răzbuna sau ar trebui să se răzbune pe Marea Britanie. Ce zic eu e că, plasându-se în afara uniunii, britanicii vor trebui să demonstreze punct cu punct de ce este în avantajul uniunii să primească ei o concesie pe care azi o pot forța fluturându-și dreptul de veto. Eu cred că cea mai potrivită reacție europeană la referendumul de ieri este un mesaj foarte clar și tranșant: if you want to go, just go. Go now, go fast, go far. Nu e ce ne-am dorit, dar este ceea ce trebuie să facem acum pentru a salva proiectul european. Și sunt convins că exact asta vom face.

Să nu ne amăgim singuri însă. Când rezultatele dezastruoase ale votului de azi vor lovi economia britanică și cetățenii regatului unit, alți Farage vor inventa alți țapi ispășitori prin care vor explica noi eșecuri datorate unor vechi orbiri. Așa merge lumea.

Autor: Radu GHELMEZ /  publicat de romaniabreakingnews.ro

,

Probabil cea mai mare greșeală în interpretarea evenimentelor din Moldova e să fie puse într-o paradigmă simplă și exclusivă Rusia vs Occident. Ignorarea componenței gangsteristice cu specific local și a oligarhiei agnostice ideologic și geostrategic duce la concluzii complet aiurea,  scrie jurnalistul Teodor Tiță pe blogul incentru.ro preluat de romaniabreakingnews.ro

Sumă de argumente în analiza realizată de jurnalistul Teodor Tiță:

Da, Rusia vrea Republica Moldova în afara Occidentului dar asta nu e suficient. Trebuie să mai aibă și cu cine să vorbească. Și trebuie să ținem seama de un detaliu de interpretare: R. Moldova este deja în afara occidentului. Occidentul se cam termină oficial în estul județului Botoșani.

Misiunea Rusiei e mai ușoară decât a occidentalilor

Așa se face că misiunea Rusiei e mai ușoară decât a occidentalilor. Ea trebuie doar să mențină situația actuală, nu are nevoie de schimbări majore. Vestul, pe de altă parte, trebuie, așa obosit cum e, să câștige hearts and minds. Greu. Mai ales că între timp, nici occidentalii nu mai sunt așa siguri de rostul și rolul lor în lume (vezi toate alegerile din ultimii ani).

În „cea mai săracă țară a Europei” finețurile sunt pe cale să se consume sau sunt consumate deja. Statul e capturat de infractori, frustrările se acumulează, cetățenii mai întreprinzători pleacă, iar cei care nu pot să o facă vor capete tăiate.

La București avem tendința să interpretăm toate astea prin lupă identitară și grilă geostrategică.

Poate n-ar strica să ne gândim un pic și la factorul social.

O populație abrutizată de sărăcie, luată la mișto de politicieni și fără orizont pozitiv se va întoarce către cei care se joacă mai credibil cu ideea de dreptate. În cazul de față manelistul slav Usatîi cu figura lui de copil de care s-a făcut mișto în școală și Vlad Plahotniuc, prietenul premierului român.

RenatoUsatii

Renato Usatii

Vlad Filat, fostul premier moldovean, s-a dus la pușcărie pentru că avea dușmani mai puternici decât el, nu pentru că în teritoriul vecin funcționează statul de drept.

E important de observat că Vlad Filat, fostul premier al R. Moldova, s-a dus pușcărie pentru că avea dușmani mai puternici decât el, nu pentru că în teritoriul vecin funcționează statul de drept. Asta nu spune nimic despre vinovăția lui Filat (care, btw, e, probabil, ușor de dovedit). Mai important e că prea puțini moldoveni sunt dispuși să îi plângă de milă, fie și la nivel declarativ.

Habar nu am dacă R. Moldova va scăpa întreagă din shitstorm-ul în care a intrat, dar succesiunea de evenimente de zilele astea era perfect previzibilă. Și probabil nu s-a încheiat.

Faptul că partenerii Republcii Moldova (inclusiv Bucureștiul) au tolerat în numele progresului și căii europene furturile de la Chișinău, produce efecte azi.

Dacă ar fi să fac o comparație la alt nivel, e ceea ce s-a întâmplat cu România în UE. Azi e necontestată ideea că România și Bulgaria au intrat prea devreme. Iar discuțiile tot mai vizibile despre Europa în mai multe viteze au și explicația asta.

La fel ca în România și Bulgaria, Occidentul va interveni pe cât îl vor ține puterile și cât îi va da voie contextul. Care e mult mai rău în cazul Republcii Moldova.

România e la marginea hărții Europei. R. Moldova se mai ține cu două degete iar pe noi, la București, trebuie să ne intereseze R. Moldova absolut pragmatic. R. Moldova e un soi de Somaliland în coasta Europei. Dincolo de ea sunt dragoni. Acum ies la suprafață. Nu îi vrem în coasta noastră.

Vreau să fiu bine înțeles, nu cred că vestul poartă vina pentru dezastrul din R. Moldova. Spun doar că poate nu e bine să tratezi o țară doar cu speranța că va înțelege ce e mai bine pentru ea și să bănuiești că politicienii ei chiar controlează dinamica socială de acolo. Sau că le pasă în vreun fel.

Poate că ar fi fost mai bine ca occidentul să vorbească mai puțin de pericolul rusesc și mai mult despre bunăstare și dreptate. Sărăcia nu e o chestiune identitară sau ideologică. E doar mizerabilă. Și asta se poate scrie și cu caractere latine și cu litere chirilice.

Teodor TițaJurnalistul Teodor Tiță este în prezent Content Manager la Digi24, a fost Editor Șef Știrle TVR / TVR Romania, Contributor la Dilema/Dilema Veche, Editor la Hotnews.ro Contributors.ro, Project Manager la Romanian Academic Society, Contributor VoxPublica, Realitatea-Catavencu, Publications Editor la Romanian Center for European Policies, Editor Șef Realitatea FM /Realitatea-Catavencu, Contributor la Cotidianul, Senior Editor Business Standard,  Producer/Editor la BBC World Service -Romanian Service, Editor Europa FM, Reporter la Curierul National.

Publicat de romaniabreakingnews.ro

,

Republica Moldova, la început de catastrofă umanitară’, scrie Deutsche Welle într-o analiză a situației cu care se confruntă în prezent populația de peste Prut ca urmare a instabilității politice de la Chișinău.

Potrivit sursei citate, multe spitale din Republica Moldova nu mai primesc pacienți întrucât nu mai au bani pentru medicamente, în același timp au apărut restanțe la plata salariilor unor bugetari, iar printr-o rectificare bugetară, operată de parlament, au fost oprite lucrările de construcție la gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău, ce avea ca scop reducerea dependenței energetice a Moldovei de Rusia.

Legislativul de la Chișinău a rectificat Legea bugetului de stat pentru anul 2015 (prin reducerea cheltuielilor cu 1,6 miliarde de lei moldovenești) după ce președintele României, Klaus Iohannis, a refuzat să promulge legea pentru ratificarea acordului privind creditul de 150 milioane de euro pentru Republica Moldova, din cauza crizei politice de la Chișinău. Banii urmau să fie utilizați pentru finanțarea deficitului bugetar și refinanțarea datoriei de stat. Moldovenii au început să simtă criza economică după ce din sistemul bancar al statului a fost furat un miliard de dolari. Întrucât ancheta în acest caz are loc în condiții dubioase, dar și pentru că autoritățile se opun în mod suspect reformării sistemului bancar, principalii creditori externi — FMI, Banca Mondială și UE — au înghețat orice suport bugetar pentru Republica Moldova. Mai mult, s-a redus cu aproape 40% și valoarea remitențelor de la moldovenii care muncesc în străinătate, scrie în continuare Deutsche Welle.

Potrivit ministrului finanțelor în exercițiu, Anatol Arapu, datoria față de spitale se ridică la aproape jumătate de miliard de lei moldovenești, iar bani la buget nu sunt. La rândul său, Ministerul Sănătății a anunțat că, din cele 40 de spitale din Republica Moldova, doar 11 mai au resurse financiare, restul aflându-se în situația de a nu mai avea niciun ban până la sfârșitul anului.

Din cauza scandalurilor de corupție și a tentației partidelor de a se anihila reciproc pentru a controla fluxurile financiare și instituțiile statului, Republica Moldova a rămas fără guvern la sfârșitul lunii octombrie 2015. De atunci, economia țării se degradează în ritm alarmant, iar taberele politice din parlament, care ar fi trebuit să învestească rapid un nou guvern, nu au reușit să se așeze la masa negocierilor, mai scrie Deutsche Welle.

Președintele interimar al liberal-democraților, Valeriu Streleț, a anunțat că Uniunea Europeană urmează să trimită un mediator la negocierile între partidele care vor discuta crearea majorității parlamentare pentru învestirea noului executiv. Deocamdată nu se știe despre cine anume este vorba, dar se știe că acest mediator urmează să ajungă la Chișinău săptămâna aceasta. Liberal-democrații au înaintat trei precondiții pentru demararea discuțiilor cu partidele pretins proeuropene din parlament: viitorul prim-ministru să fie neafiliat politic și să-și aleagă singur miniștrii; actualul șef al legislativului, democratul Andrian Candu, să-și prezinte demisia sau să fie demis; instituțiile de drept și justiția să fie scoase de sub influența partinică și oligarhică. Liderii democrați au calificat aceste precondiții ale PLDM ca fiind ”ridicole”.

Fostul premier Valeriu Streleț a subliniat că PLDM nu va mai accepta ca situația să rămână la fel ca și până acum, accentuând că, dacă sistemul actual va fi menținut, situația în țară se va degrada iremediabil. Potrivit lui Streleț, există câțiva candidați apolitici la funcția de premier și depinde de președinte pe care îl va alege. Valeriu Streleț a reafirmat că PLDM va accepta negocierile doar dacă ”viitorul premier va avea mâinile dezlegate”.

Directorul Teatrului ‘Satiricus’, regizorul Sandu Grecu, unul din liderii de opinie de la Chișinău, consideră că venirea unui mediator european în Republica Moldova este ”o naivitate”. ”Pastilele europene și fardurile cu iz de tizic demagogic prelungesc durerea, dezastrul din Republica Moldova. Efectul final e zero. Doar o intervenție politică chirurgicală, o resetare totală a clasei politice ne poate arăta o lumină la capătul tunelului”, a afirmat Sandu Grecu.

Presa străină scrie că situația din Republica Moldova va fi luată în discuție la următoarea sesiune plenară a Parlamentului European, acest punct fiind introdus pe agenda dezbaterilor la inițiativa președintei grupului Stânga Unită Europeană/Stânga Verde Nordică (European United Left/Nordic Green Left; GUE/NGL), Gabi Zimmer. ”Am solicitat această dezbatere pentru că suntem profund îngrijorați de evoluțiile recente din Moldova, unde un miliard de euro din sistemul bancar al țării a dispărut prin conturi off-shore și unde protestele au dus la căderea guvernului pe 29 octombrie”, a explicat președinta grupului europarlamentar menționat. ”Partidele din coaliția distrusă au folosit termenul de ‘proeuropean’ ca pe o frunză de smochin pentru dominația oligarhică a țării. Moldova este profund tulburată de această elită coruptă care domină sistemul politic, mass-media și economia țării”, a mai semnalat Gabi Zimmer.

Publicat de romaniabreakingnews.ro / sursa: Agerpres

,

Neînțelegerile dintre PDM și PLDM în privința reconstrucției unei majorități politice alături de PL și PPEM, care să asigure continuitate și determinare în continuarea parcursului pro-european al Republicii Moldova, riscă să îndepărteze tot mai mult Chișinăul de Bruxelles, pentru a-i face jocurile oligarhului Vlad Plahotniuc.

Instabilitatea politică și adâncirea crizei economice în lipsa unui nou acord de împrumut cu oficialii FMI sunt elemente secundare pentru Plahotniuc care dorește o majoritate a PDM cu PCRM alături de PL și PPEM cu care să își rezolve propriile interese strategice din Republica Moldova (alegerea unui nou șef de stat în primăvară care să fie din subordonații săi politici) și totodată în plan extern să dea aparența de continuitate a reformelor cerute de oficialii UE. Momentul ales de Plahotniuc și de partenerul său Marian Lupu ( președintele PDM) pentru a pune în scenă căderea guvernului Ștreleț la moțiunea de cenzură, a fost atent ales întrucât problemele majore cu care se confruntă oficialii UE determinate de criza refugiaților sirieni și de problema teroriștilor SIL, lasă Republica Moldova în plan secund pradă jocurilor politice interne din tabăra PDM și a forțelor pro-putiniste. În momentul de față, în rândul forțelor pro-europene care au alcătuit alianța AIE nu există un lider providențial capabil să îl scoată din scenă pe oligarhul Vlad Plahotniuc și să contureze o majoritate clară pro-europeană. Pe de altă parte, oficialii UE se mărginesc doar să transmită mesaje de încurajare pentru politicienii de la Chișinău să continue reformele convenite prin Acordul de Asociere întrucât miza este criza siriană și lichidarea SIL și nu problemele din Est ( războiul din Donbass și problema transnistreană). În acest sens, președintele Parlamentului moldav, Andrian Candu a declarat, la finalul vizitei de lucru de la Bruxelles că Republica Moldova a rămas în atenția instituțiilor europene, existând un angajament ferm al oficialilor europeni de a susține țara în toate începuturile ei.

„Mesajul de bază al oficialilor europeni e să depășim criza politică și să creăm o majoritate parlamentară confortabilă care să susțină ferm un Guvern în implementarea reformelor. Ei înțeleg situația și ne recomandă să căutăm majoritatea parlamentară în toată clasa politică. Ei au transmis mesajul că totul este în mâinile noastre. Consider că trebuie să depășim emoțiile și să ne așezăm la masa de negocieri”, a declarat președintele Parlamentului,potrivit IPN.

În momentul de față, UE și România au condiționat depășirea crizei politice de la Chișinău prin sistarea finanțărilor însă acest lucru pare să nu fie o problemă pentru liderii PLDM și PDM întrucât războiul dintre Vlad Filat și Vlad Plahotniuc este departe de a se încheia în contextul în care primul este arestat și umilit public prin difuzarea unei filmări porno în care acesta „juca rolul principal”, iar al doilea este încă la „butoanele puterii statului”. Singurul care a căutat să medieze această „râcă” dintre PLDM și PDM a fost președintele Nicolae Timofti însă fără rezultat întrucât prin constituția Republicii Moldova nu poate să fie” un președinte jucător”.. La rândul său, liderul PLDM, Valeriu Streleț a declarat într-un interviu acordat portalului Deschide.md că pentru resetarea alianței AIE 3 democrat-liberalii solicită demiterea președintelui Parlamentului, Andrian Candu și depolitizarea instituțiilor cheie(BEM, CNA).

„Noi am spus că Parlamentul trebuie să contribuie la soluționarea problemelor, dar nu la crearea lor. Deocamdată, în această sesiune parlamentară, Parlamentul mai mult a creat probleme decât a soluționat și este absolut evident că, pornind de la principiul echilibrului și condițiilor egale în procesul unei noi resetări a Guvernării, toate părțile trebuie să fie în condiții egale. De aceea, pornind chiar de la această premisă, ar fi firesc și poate demult era cazul ca domnul speaker Candu să-și dea însuși demisia. Dar vreau să vă mai spun un lucru: noi nu vom proceda ca democrații. Noi nu vom vota cu socialiștii sau cu altcineva o eventuală demitere a lui Candu, dar vom reitera public această solicitare că dumnealui trebuie să-și dea demisia, în primul rând, pentru a crea condiții egale de formare a unei majorități și, în al doilea rând, pentru că el este asociat direct cu persoana care este astăzi cea mai mediatizată în RM – cel care a creat sistemul statului captiv. Este și rudă prin alianță cu această persoană și, cel mai probabil, au și tangențe în anumite afaceri”.

Deși democrații s-au mărginit a spune că declarațiile lui Streleț sunt o perdea de fum iar Candu nu a exclus posibilitatea de a demisiona de la șefia Parlamentului, liderii PLDM par dispuși la comanda lui Filat să meargă în banca opoziției cu riscul alegerilor anticipate. În fapt, acest război este determinat de interese personale și geopolitice și aduc în prim plan forțele pro-putiniste de la Chișinău.

“Considerăm declarația de astăzi a liderului interimar al PLDM ca fiind o perdea de fum care să acopere atitudinea iresponsabilă a acestui partid și vina directă pentru blocajul în care se află țara din cauza neparticipării la negocieri. PLDM a avut oricând posibilitatea să vină în aceste săptămâni și să-și spună doleanțele în cadrul unor întâlniri politice, acolo ar fi aflat opinia noastră și a colegilor din celelalte partide pro europene, dar nu a făcut-o, a preferat să se limiteze la atacuri prin intermediul presei. PDM și-a manifestat în mod repetat deschiderea de a se întâlni oricând și în orice format cu partidele pro europene, singurul care a refuzat orice fel de discuție fiind PLDM. ‎Noi am considerat însă că este nevoie să le acordăm suficient timp să treacă valul de emoții și să se ajunga la o atitudine responsabilă. Astăzi suntem în situația să constatăm că PLDM se menține pe aceeași poziție de a refuza dialogul” se arată în textul comunicatului de presă emis de PDM, potrivit Interlic.md.

În acest sens, președintele PSRM, Igor Dodon a declarat într-un interviu pentru portalul Europa Liberă.org că soluția crizei politice o reprezintă din multitudinea de scenarii alegerile anticipate.

„Sunt două scenarii. Sau va fi „rață mută-2” de frica alegerilor anticipate, să găsească pe cineva care doar să ocupe locul și să nu se vâre prea adânc în treburile statului, sau se va aventura cineva din liderii politici, persoane serioase și atunci va fi o luptă foarte dură, va fi foarte greu. Pentru că se vor teme partenerii de coaliții posibile, pe care vor încerca ei să le facă, dacă vor ajunge la aceasta, se vor teme să nu întărească prea mult poziția altuia. De aceea sau va fi o „rață mută-2”, sau nu va fi nimeni. Noi vom face tot posibilul să nu fie nimeni, pentru a fi alegeri parlamentare anticipate și pentru a reîntoarce cetățenilor dreptul de a alege prin vot direct președintele țării, sau vor fi alegeri parlamentare anticipate”, a declarat Igor Dodon.

În momentul de față, situația politică de la Chișinău pare să incline spre anticipate unde favorite sunt partidele pro-putiniste (PSRM, Partidul Nostru) să alcătuiască o majoritate de stânga care să incline balanța de forțe către Kremlin. Pe de altă parte, încă mai există șanse ca alianța AIE 3 să se reseteze dacă Plahotniuc va fi mărinimos cu doleanțele rivalului său politic și de afaceri Vlad Filat ca PLDM să se alăture din nou la masa cu PDM . Întrebarea legitimă este următoarea: Cine l-ar putea determina pe Plahotniuc? Bucureștiul, Bruxellesul sau Justiția moldavă…..!!!! Răspunsul cred că l-ar putea oferi Justiția din Republica Moldova dacă este într-adevăr liberă!!!

Pentru România Breaking NewsSebastian Rusu / publicat și pe blog-Adevarul

,

Dizolvarea alianței pro-europene de la Chișinău, ca urmare a jocurilor de culise făcute de liderul PDM, Marian Lupu împreună cu oligarhul Vlad Plahoniuc  (finanțatorul democraților moldoveni), la moțiunea de cenzură care a dus la prăbușirea cabinetului condus de Valeriu Streleț, a readus în prim plan PCRM în negocierile pentru constituirea unei noi alianțe pro-europene.

Criza politică de la Chișinău l-a recalibrat electoral pe liderul PCRM, Vladimir Voronin care intrase în ultimele luni într-un con de umbră, în timp ce rivalii săi de pe frontul pro-putinist: Igor Dodon(PSRM) și Renato Usatâi (Partidul Nostru) păreau că îl trecuseră pe linie moartă în fața electoratului cu opțiuni  pro ruse.

Vladimir Voronin - PCRM

Vladimir Voronin – PCRM

Voronin ultima carte înainte de a fi trimis la pensie de pe scena politică din RM

Astfel, că Voronin își joacă politic ultima carte înainte de a fi trimis la pensie de pe scena politică moldavă, printr-o alianță de conjuctură alături de PDM, PL și PPEM care să îl aducă la guvernare într-o perioadă dificilă pentru Republica Moldova, când drumul european pare să fie o opțiune geo-politică prea îndepărtată pentru clasa politică moldavă. Vopsit în pro-european, Vladimir Voronin își joacă liniștit rolul în timp ce lideri din formațiunea sa au transmis public mesaje către PDM, pentru alcătuirea unei alianțe de guvernare, pentru a se evita alegerile anticipate. În fața unei asemenea opțiuni, președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti nu are contrapondere întrucât disoluția PLDM și incapaciatea de acțiune a lui Valeriu Streleț a blocat vectorul pro-european.

„Ei vor să le spună europenilor că nu vor cu comuniștii, dar situația îi impune. Eu vreau însă să le amintesc câte am făcut noi, comuniștii, încă din 2002, pentru modernizare europeană. Noi multe lucruri am făcut, iar ei nimic nu fac. De când s-a semnat Acordul de Asociere niciun capitol nu a fost îndeplinit. Să nu-și bată ei capul de comuniști, comuniștii o să fie întotdeauna pentru reforme și modernizare”, a declarat președintele PCRM.

Deși a lăsat să se înțeleagă că nu ar dori să negocieze cu  PDM, Vladimir Voronin condiționează o asemenea oportunitate, lansând ipoteza alegerilor anticipate unde partidele pro-europene din cadrul defunctei AIE 3  nu ar obține rezultate satisfăcătoare în urma crizei din actul de guvernare și a scandalului de corupție din cadrul sistemului bancar moldav(dispariția miliardului de lei de la BEM).

„Acei care au condus, care vor să creeze alianțe, care au adus țara în această criză și sărăcie să se gândească ce vor face mai departe. Dacă trebuie anticipate, nicio problemă. Comuniștii niciodată nu s-au temut de alegeri parlamentare”, a adăugat Vladimir Voronin, precizând totuși că anticipatele ar trebui evitate în pragul iernii, potrivit independent.md.

De dragul Europei, PCRM așteaptă să guverneze țara! La rândul său, analistul politic, Ghenadie Vaculovschi, susține într-o analiză publicată în paginile portalului pro-putinist Sputnik, că Vladimir Voronin, liderul PCRM este pregătit să facă parte dintr-un cabinet pro-european iar divergențele cu Iurie Leancă și Mihai Ghimpu sunt o chestiune minoră de timp.

“Așa dar, lăsând la o parte titulatura de comunist și unele nuanțe mai mult cosmetice ale discursului „geopolitic” al lui Voronin, analizând la rece fondul în totalitatea lui, înțelegem că partidele conduse de Vladimir Voronin, Marian Lupu, Mihai Ghimpu și Iurie Leancă, dincolo de realizări și abuzuri, au mult mai multe în comun și prea puține aspecte îi divizează la modul practic. Aceste formațiuni politice, orice s-ar spune, sunt proeuropene. Mai mult, Voronin pledează, în aceste clipe grele pentru țară, pentru un guvern de unitate națională și cu asta îi devansează pe toți ceilalți lideri politici din Parlament la capitolul patriotism pur moldovenesc (atașament față de interesul național al Republicii Moldova). Comunistul Vladimir Voronin susține și modernizarea țării după modelul european, la fel ca Lupu, Leancă și Ghimpu”, scrie analistul politic Ghenadie Vaculovschi.

Varianta cooptării PCRM alături de PDM-PL- PPEM într-o nouă alianță pro-europeană de guvernare ar putea fi o soluție credibilă și totodată păguboasă pentru imaginea externă a Republicii Moldova în contextul în care liderii PLDM nu revin la negocieri alături de PDM, PL și PPEM. În acest sens, Iurie Leancă a declarat pentru Tribuna.md că, situația politică nu s-a schimbat.

„Deocamdată PLDM nu a dat curs invitației, nu și-a schimbat abordarea. Fără PLDM nu poate exista o majoritate funcțională, Guvern cu o agendă de reforme foarte bine pus la punct, cu instituții depolitizate. Vom aștepta să vină colegii de la PLDM. Între timp vom lucra și noi asupra proiectului viitoarei alianțe de guvernare, doar că de la distanță, plecăm într-o deplasare în Germania”, a adăugat liderul PPEM.

La rândul său, președintele PL, Mihai Ghimpu a afirmat că l-a sunat pe Valeriu Streleț (liderul interimar al PLDM).

„L-am sunat, am vorbit și vom vorbi și mîine. Am vorbit de viitor, avem nevoie de majoritate parlamentară. E clar că PLDM încă nu e gata să vină, dar eu am visat astă noapte, că totul va fi bine. Eu sincer cred că sunt șanse, nu este alternativă. Vom veni și noi cu propuneri asupra acordului viitoarei alianțe”, a conchis președintele PL.

Dacă liderii PLDM nu vor fi aduși la masa negocirilor, Marian Lupu se va orienta către o alianță firească cu fostul său mentor politic, Vladimir Voronin și va sacrifica drumul european al Moldovei întrucât este greu de crezut că liderii europeni vor înghiți varianta PCRM. Un prim semnal l-a transmis președintele României, Klaus Iohannis,care a respins, luni, acordul de finanțare în urma căruia Moldova urma să primească 150 de milioane de euro. Într-un mesaj postat pe o rețea de socializare, Iohannis a anunțat  că solicitarea sa nu înseamnă renunțarea la ajutorul pe care ni-l oferă, ci, mai degrabă, reținerea banilor până când va exista o clarificare a evoluțiilor la Chișinău. Astfel că, șeful statului român a scris că “cererea de reexaminare asupra Legii pentru ratificarea Acordului privind asistența financiară rambursabilă între România și Republica Moldova nu înseamnă o ușă închisă și nici renunțarea la ajutorul pe care îl dăm românilor de peste Prut”. În momentul de față, politicienii moldoveni din cadrul formațiunilor care se declară pro-europene sunt incapabili să ajungă la un consens pentru salvarea viitorului european al Republicii Moldova după o guvernare marcată de lupte interne pentru putere și corupție iar singurul care poate înclina balanța nu este șeful statului, Nicolae Timofti ci oligarhul Vlad Plahotniuc.

Pentru Romania Breaking News – RBN Press, autor Sebastian Rusu – romaniabreakingnews.ro

Articol publicat și pe Adevărul.ro

,

O țară falsă plină de fals…

…mi-a mai rămas o ultimă speranță – UNIREA

Mă bucur nespus, că am aterizat pe pământul natal, încă purtând numele de  Republica Moldova, dar indată ce am făcut contact cu viața socială, de toate zilele a scumpului plai mioritic, s-au spulberat toate bucuriile.

Iacob Cazacu Istrati citind „Literatura și Arta” de la Chișinău

Dacă m-a bucurat aspectul Chișinăului: străzile îngrijite, cutiile speciale pentru deșeuri, stațiile noi de oprire, apoi m-au uimit oamenii, mai cu seamă acei, care au datoria, menirea profesională de menținere a ordinii, care nici pe departe nu corespunde realității am observat foarte mulți polițiști, care mergând pe stradă și fumând, mai înjurau, meditând în glas, dumnezeu știe despre ce și aruncând „chiștoacele” de la țigări „cu zvârlă” în plină stradă, sub picioarele trecătorilor…

Asta e cultura Basarabiei de azi. Culegem roadele cele sădite de anii sovietizării… și după 20 de ani de „mare independență” împărțită în trei mișcări sociale, trei categorii: unioniști, stataliști și proruși. Și, dacă în Miorița străveche erau trei ciobănei: unul moldovan, unul ungurean și unul muntean, apoi în noua „Mioriță” unu-i moldovan, unu-i român și unu-i rus… Spre rușinea noastră aceasta este greșeala conducerii așa numite RM, fiindcă nu avem nimic național în afară de limbă și alfabet.

În rest e fals totul: și drapel, și stemă și imn… ca și „republicile” create de Kremlin: republica moldova; republica transnistreană; republica găgăuz yeri… restul este internaționalism, mai puternic leninist…

Păi, cum să nu-ți faci o astfel de impresie (dar oare numai impresie?) când limba de stat o întâlnești numai… în aeroport (de ochii lumii?). În rest e limba rusă… Cu toate că dl. Dorin Chirtoacă le-a ordonat taxatorilor în troleibuze să vorbească în limbă de stat, în marea majoritate vorbesc ursulește… nemaivorbind de Piața Centrală… unde unii din principiu nu vor să vorbească în limbă de stat…

Piața Marii Adunări Naționale este plină de corturi ale” dodoniștilor renatiști”, puțini de ai Platformei DA: toți marionete… De ce în PMAN?!

Sfânta Piață a Marii Adunări Naționale e pentru a petrece adunări NAȚIONALE!!! NAȚIONALE!!!

Ce caută acolo alte naționalități vrăjmașe nouă, ridicate, îndreptate spre a da o lovitură statului, să răstoarne Guvernul și Parlamentul? Numai poporul nostru român basarabean are dreptul de a se aduna în majoritate în PMAN și a hotăra probleme de importanță strategică majoră națională!

Da, românul moldovean, care are o răbdare colosală a tăcut până acum: 200 de ani a tăcut sub imperiul ruso-sovietic, care l-au umilit, l-au furat, l-au hărțuit și împărțit cum au dorit-o ei, dar și 25 de ani și mai strașnici, că duc în spate jugul lor propriu, pe care l-au născut și crescut, l-au ales cu mintea lor… cea de pe urmă!

Ceea ce se petrece astăzi în Piață nu e începutul… Începutul este de atunci de când s-a terminat cu primul Parlament, de pe când Roșca era maimuță și…, dar am mai spus-o nu o dată: acesta este un scenariu bine gândit, perfectat la 2009 și încă de pe atunci am atenționat că spre asta mergem, că la aceasta vom ajunge, dacă nu facem Unire cu Țara, fiindcă după mine acestea acțiuni sunt parte a aceluiași plan – scenăriu – strategic de lungă durată a foștilor conducători de stat „unioniști sovietici” Lucinschi-Voronin, ca pe orice căi și cu toate mijloacele posibile să reconstruiască statul nou unional în hotarele vechi… Așa face azi și Putin, dar… lumea e alta, e târziu. Dacă nu erau deschise porțile frontierelor de către M.Gorbaciov atunci, în 1990, poate și era de acum reconstruit un nou stat neosovieticus, dar așa libertatea dăruită de Gorbaciov a înnebunit pe oamenii din fostele republici sovietice și au umplut continentele lumii libere… și gata. N-au mai dorit să fie vasalii cuiva nici până astăzi.

Dar… ei, elita neocomunistă de azi au urmat cursul acestui scenariu, zic, pregătit demult și nu fără participarea directă a unor conducători de ieri și azi, ca Lupu, Diacov, Voronin, Dodon, Filat s-au indirectă a lui Ghimpu…

S-a jucat cu spiritele cetățenilor deosebit de frumos, cu a toată populația, și unioniști, și stataliști și kremliniști… Totul a decurs ca în filme. Poftim, acum avem toată populația Moldovei basarabene nemultulțumită de guvernare, toate păturile sociale. Acum depinde care-i acela, liderul după care va porni cârdul… – Unirea cu Ro… sau cu Ru… Totuși, sunt puternici, au fost instruiți în școli comuniste, comsomoliste, dar sunt marionete și ei în mâinile cuiva… E mult și greu de lămurit oamenilor despre adevăratele scopuri ale oligarhilor mondiali, grupării mondiale de conducere… despre lupta de a crea cele patru centre mondiale, regiuni unionale, apoi din patru-două… și… în sfârșit Dominația Mondială care deține tot sistemul bancar al lumii. Dominația Luciferului. Pentru aceasta e necesar de a duce lumea la haos, la dezbinare, ca mai apoi să fie supusă ușor. Noi nu trebuie să permitem acest lucru, ci să ne unim cu Patria romană și cu celelalte teritorii acaparate de streini în urma Pactului Ribbentrop-Molotov și să facem un zid în calea experimentelor mondiale, în cazul de față în calea construcției unei lumi noi, Noii Ordine Mondiale, Nou Comunism utopic Mondial!

Ce e de făcut azi?

Urgent:

1. De reîntors în Aparatul Guvernului la locurile lor pe acele două persoane profesioniste, care au fost umilite, înjosite și demisionate forțat V. Marinuță și Maia Sandu.

2. Director al Băncii Naționale de ales (numit) de către Parlament (Președinte) Dr. Vasile Șoimaru

3. În fruntea Guvernului să fie numit Dorin Chirtoacă și a începe reformele radicale în toate direcțiile și domeniile: economic, social, politic, cultural…

Altfel putem pierde absolut totul… și să rămânem la covata spartă… dacă vor avea loc alegeri anticipate.

Pentru romaniabreakingnews.ro Iacob Cazacu-Istrati

,

Eșecul de a soluționa criza din Grecia ar putea determina Atena să se retragă din NATO sau să nu mai susțină sancțiunile internaționale impuse Rusiei, existând, totodată, riscul unei creșteri a fluxului de refugiați în Europa, au afirmat analiști citați de Bloomberg.

„Intrarea Greciei în haos ar însemna o problemă strategică semnificativă pentru Europa și, prin urmare, pentru Statele Unite”, a declarat amiralul american în rezervă James Stavridis, un fost comandant suprem al aliaților din NATO. „Această criză înseamnă mai mult decât bani și piețe financiare”, a adăugat el.

Dacă Grecia este exclusă din zona euro din cauză că intră în incapacitate de plată, ar putea încerca să se răzbune retrăgându-se din NATO, blocând sancțiunile Uniunii Europene asupra Rusiei sau evacuând forțele americane de la baza din Creta, a apreciat Stavridis.

„O Grecie care se simte neapreciată și împinsă afară este puțin probabil să fie de ajutor” Statelor Unite și Europei, a adăugat el.

O îngrijorare majoră este fluxul de refugiați din Libia și Siria, dintre care unii ar putea fi teroriști sau riscă să se radicalizeze. Autoritățile elene ar putea fi incapabile să mai controleze granițele, permițându-le imigranților să intre liber în Europa, care se confruntă deja cu o criză a refugiaților, a declarat Heather Conley, vicepreședinte senior pentru Europa și Eurasia la Centrul de Studii Strategice și Internaționale din Washington.

Intrarea în incapacitate de plată ar putea determina Grecia să caute aliați economici în afara UE.

„Grecia va căuta peste tot să obțină bani”, inclusiv în China, care ar putea profita pentru a „controla o parte din ce se întâmplă în Europa”, a apreciat Andrea Montanino, director de afaceri globale și programe economice la Atlantic Council, în Washington.

Pericolul mai mare este natura impredictibilă a partidului de guvernământ Syriza, care a preluat puterea opunându-se măsurilor de austeritate cerute de FMI, a declarat Thomas Niles, fost ambasador american în Grecia din perioada președintelui Bill Clinton. „Sunt oameni care nu au absolut nicio experiență politică”, a adăugat el.

Coaliția de guvernare din Grecia, care include membri ai Partidului Comunist, ar putea fi înclinată să ceară sprijin economic de la Rusia, a afirmat Douglas Elliott, de la Brookings Institution din Washington.

Prăbușirea Greciei, care este membru NATO, ridică de asemenea probleme de securitate pentru SUA și Europa, potrivit analiștilor.

Localizarea sa în Marea Mediterană, la granița dintre Europa, Orientul Mijlociu și Africa de Nord, arată câte sunt în joc dacă țara devine instabilă, apreciază Conley.

Statele Unite gestionează o mică bază navală în golful Souda, pe insula Creta, care ar putea fi pusă în pericol dacă relațiile cu Grecia se deteriorează, a subliniat Stavridis.

Editor Gabriel Negru – RBN Press / Sursa: mediafax.ro prin romaniabreakingnews.ro

,

În ultimele două săptămâni am văzut o revenire în forță a mișcărilor unioniste la Chișinău. Nu mai e vorba despre câțiva nostalgici care își apără idealurile unioniste, nu mai e vorba nici despre reacția de contracarare a unei propagande ruse, la 200 de ani de la raptul Basarabiei, nici măcar despre câțiva rătăciți folosiți pentru a menține prezent spectrul amenințării românești, care să anime mișcările rusofone sau pro-ruse, se relatează într-o analiză de presă pe Evenimentul Zilei, citată de portalul de presă MesajMD și preluat de romaniabreakingnews.ro

Deja vorbim despre manifestări substanțiale, cu mii de oameni în stradă, cu alte zeci de mii de susținători tăcuți sau inactivi. O situație care reclamă reflecție serioasă și la București. Dar ce a făcut oare ca acest curent să explodeze și să ajungă în prim planul agendei? Ce l-a transformat pe anonimul George Simion, dintr-un nume comun într-un actor relevant la Chișinău – suficient încât să fie expulzat? Nu discutăm aici despre efectul contrar al unei asemenea mișcări, nici măcar despre faptul că la București nu mitingul din fața ambasadei Republicii Moldova a fost subiectul sau idealurile unionistului Simion, ci expulzarea unui cetățean român de către autoritățile de la Chișinău, cu sau fără temei.

Nemulțumirea pro-europenilor e mare. S-au văzut, după 5 ani de guvernare, umiliți de către conducătorii partidelor pro-europene, de către oligarhii asociați acestora, de către opozanții din alte partide, pe motivul asocierii unor partide pro-europene cu corupția, cu furtul, cu malversațiuni chiar dacă încă neprobate pe deplin. Și o asemenea situație i-a împins către unica soluție pe care o parte dintre ei o mai consideră viabilă, trecerea Prutului de către DNA, eventual o conducere mai serioasă a statului care urmează să fie asigurată de către București, într-o ipotetică unire.

Să ne înțelegem: idealul unionist poate fi un bun obiectiv și scop în viață, o viziune futuristă de dezvoltare a relațiilor Republicii Moldova cu România. Poți să-l porți în suflet, fără să faci paradă de el, fără neapărat să-l evoci sau să-i fluturi steagurile cu ostentație. Pentru că și în acest caz, una e credința și aspirațiile, și alta realitatea și modul practic, pragmatic, de atingere a unor asemenea idealuri, chiar și pentru cei care-și doresc acest deznodământ.

În cazul Republicii Moldova de azi, în plină campanie electorală pentru alegerile locale, exhibiționismul unionist a avut două efecte perverse: a îndepărtat susținătorii și pe cei care-și vedeau idealul aici, dar îl țineau în suflet și-l protejau pentru a nu fi întinat – în primul rând prin expunerea nepotrivită și ostentativă în piață; în al doilea rând pentru pasivii adversari, rusofoni, pro-ruși sau moldoveniști, preocupați în actualele alegeri nu de a îl sprijini pe Igor Dodon și socialiștii săi pro-ruși, sau pe Zinaida Greceanâi, zâmbitoare din afișe, în care arată cu 15 ani mai tânără, ca primar de Chișinău, ci de gospodărirea orașului.

Ei bine, astăzi toată această grupare a fost mobilizată de tema parazit a unionismului la Chișinău și se pregătește să voteze împotriva acestei mișcări, care i-ar transforma în minoritate în România din majoritate sau etnie dominantă, privilegiată în fostul imperiu sovietic. Iar rezultatul, Doamne ferește, ar putea fi, dacă nu victoria la Primăria Chișinău, oricum blocarea capacității primarului Chirtoacă de a avea și un Consiliu Local partener pentru proiectele orașului.

Nici măcar dorința de a scăpa de bătaia de cap, de costuri și reforme nu e de înțeles. Indiferent de calea aleasă, România este stat membru în UE și NATO, iar pentru a face integrarea reală după o eventuală ipotetică unire, calea reformelor e inevitabilă. Deci, drumul pentru îndeplinirea angajamentelor din Acordurile de Asociere și Acordurile de liber schimb e fără întoarcere și acest lucru trebuie spus clar la Chișinău. În rest, deși resping orice interpretare ipotetică, pentru frumoșii visători idealiști, e bine să se gândească, dincolo de acceptul partenerilor și aliaților pentru ipotetica unire, dacă românii ar vota vreodată pentru unire, dacă acest lucru ar înseamna ieșirea din UE și renunțarea la garanțiile de securitate oferite astăzi de NATO.

Surse: Evenimentul Zilei / MesajMD prin romaniabreakingnews.ro