Chișinău: CEC a prezentat rezultatele preliminare ale alegerilor locale generale

Preşedintele Comisiei Electorale Centrale din Republica Moldova, Dorin Cimil, a prezentat luni, 4 noiembrie, rezultatele preliminare ale turului doi al alegerilor locale generale de ieri. Astfel, din cei 384 de primari aleși 300 sunt bărbați și 84 sunt femei, iar cel mai tânăr primar ales are vârsta de 25 de ani, comunică Moldpres, citat de romaniabreakingnews.ro

Potrivit sursei citate, în cele 1 042 de secții de votare, organizate pentru acest scrutin, s-a înregistrat o prezență de 647 781 de votanți, ceea ce reprezintă 40,34 la sută din numărul tuturor alegătorilor incluși în listele electorale. În municipiul Chișinău și-au exercitat dreptul la vot 240 574 de alegători sau 37,78% din cei așteptați la urne.

Pentru suplinirea a 384 de mandate de primar, în cadrul alegerilor de ieri, au concurat 768 de candidați. Dintre cei 384 primari aleşi 49 au candidat independent, iar 335 au reprezentat o formațiune politică.

Şeful de la CEC a specificat că rezultatele preliminare arată că în trei localități din țară, candidații la funcția de primar în turul II al alegerilor, au obținut un număr egal de voturi (comuna Bălăbănești din raionul Sângerei, satele Hirișeni din r-nul Telenești și Hirova din r-nul Călărași). El a precizat că legislaţia stabileşte că în caz de paritate de voturi, se consideră ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi în primul tur de scrutin.

Conform datelor CEC, în urma scrutinului din 3 noiembrie, blocul electoral „ACUM Platforma DA și PAS” a obţinut 91 funcţii de primar, Partidul Politic „Partidul Socialiştilor din Republica Moldova” – 83 mandate, Partidul Democrat din Moldova – 71, Partidul Politic „Șor” – 30, Partidul Liberal Democrat din Moldova – 22, Partidul politic „Partidul Nostru” – 14, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova – 6, Partidul Politic „Partidul Unității Naționale” – 5, Partidul Politic „UNIUNEA SALVAȚI BASARABIA” – 4 mandate.

Conducerea CEC a subliniat că informaţia prezentată astăzi poartă un caracter preliminar până la prezentarea, la CEC, de către organele electorale a documentelor în original.




Valeriu Dulgheru / S-au încheiat Alegerile Parlamentare din Republica Moldova. Ce va fi mai departe?

Valeriu Dulgheru: Ieri au avut loc alegerile parlamentare ordinare in Basarabia. După o campanie electorală extrem de compromisă, utilizarea la maxim în mod nestingherit a resursei administrative, a milioane de lei de proveniență obscură, a ridicării la un nivel nepermis a coruperii electoratului (prin cadouri, pomeni electorale, distracții, transportarea organizată a alegătorilor din stânga Nistrului  și chir donații de bani în ziua alegerii pentru votarea unui concurent electoral concret), totuși a mirării, Blocul ACUM, atacat prin toate modurile posibile de balaurul cu trei capete Plahotniuc+Dodon+Șor, dar din păcate și de unii concurenți de pe dreapta, a luat un  scor electoral bun, ieșind pe locul doi în circumscripția națională (între partide) și pe locul trei pe uninominale.

Dar deoarece au fost comise grave încălcări în cele două circumscripții de peste Nistru și este posibilă anularea rezultatelor pe acele circumscripții și pentru partide situația s-ar putea modifica. O sa vedem în zilele următoare. Care ar putea fi acțiunile postelectorale ale partidelor care au câștigat alegerile.

Sunt câteva variante:

  1. PDM face coaliție deschisă cu PSRM și Șor, dar în acest caz nu se mai poate vorbi de un curs proeuropean. Rusia își va muta hotarul la Prut;
  2. PDM face coaliție cu ACUM, ultimul fiind presat și de partenerii externi pentru a dejuca planul Kremlinului;
  3. PDM și cu clona sa Șor împreună vor lua apr. 40 mandate (din 101). Restul vor fi cumpărate (în special de la PSRM, dar și independenții) cum a mai făcut-o și în parlamentul trecut.

Cele de mai sus, desigur sunt doar niște opinii, scenarii posibile.

 * * *

Scriam deunăzi că luni dimineață moș Ion ne va întreba ce am obținut în aceste alegeri și încotro ne îndreptăm. În pofida unei campanii electorale extrem de compromise, în care alegătorul s-a aflat sub presiune de corupere timp de o jumătate de an până la urna de vot, în pofida unor manipulări masive prin sondaje care le dădeau socialiștilor chiar peste 50% de voturi, în pofida unei spălări acerbe de creieri prin intermediul imperiului mediatic al triadei Plahotniuc+Dodon+Șor, măria să Alegătorul a fost mult mai treaz la minte, mult mai rațional decât așa numiții politicieni, care-l privesc ca pe o turmă. Deseori auzeam de nivelul foarte jos al alegătorului care se lasă cumpărat cu nimicuri, dar iată că măria să Alegătorul a fost mai presus decât mulți așa numiți politicieni.
În general blocul ACUM a obținut un rezultat bun, luând în considerație condițiile în care a activat de unul singur contra balaurului de stânga Plahotniuc+Dodon+Șor, deseori fiind atacat din spate și de unii concurenți de pe dreapta-centru dreapta. Trebuie de menționat faptul că iarăși (a câta oară în acești 30 de ani de orbecăiri în jungla politicii basarabene!) măria să Alegătorul ia aruncat colacul de salvare segmentului euro unionist extrem de divizat și bulversat. După procesarea a 99,49% de voturi rezultatul alegerilor pe liste de partid sunt următoarele: PSRM – 31,19%; ACUM – 26,71%; PDM – 23,72% și făcătura lui Plahotniuc partidul Șor – 8,34%. Pe circumscripții uninominale: PDM – 19 mandate; PSRM – 14 mandate; ACUM – 12 mandate; Șor – 2 mandate, de asemenea, 3 mandate câștigate de independenți, dintre care unul e apropiat ca platformă ACUM, iar ceilalți doi vor fi, probabil, cumpărați de Plahotniuc. În general, pe neașteptate Chișinăul a fost câștigat de blocul ACUM: 6 circumscripții ACUM și 5 – PSRM, PDM necâștigând nici un mandat. Probabil acesta este maximul la care putea pretinde ACUM în aceste condiții.
O analiză prealabilă (după afișarea rezultatelor procentuale luate de toți candidații pe circumscripții va fi mai clar) arată următoarele. Pe circumscripția nr. 15 (or. Călărași) a câștigat N. Ciubuc (PDM) cu 37,85%, pe locul doi I. Munteanu (ACUM) cu 29,84%. Diferența de 8,01 putea fi acoperită dacă Iu. Chirinciuc (PL) și I. Leașchenco (independent) se retrăgeau la momentul oportun. Reiese că cei doi unioniști au lucrat pentru victoria PDM. Pe circumscripția nr. 16 (Ungheni) a câștigat L. Guzun (PDM) cu 32,56% La doar 4,26% pe locul doi vine O. Tăcu (ACUM), voturi pe care le-a luat liberalul A. Brânza. Pe circumscripția nr. 20 (Strășeni) a câștigat prim ministrul P. Filip cu 45,56%, pe locul 2 – I. Grosu (ACUM) cu 29.76%. Diferența de 15,80% putea fi acoperită de voturile luate de N. Mălai (PL) și E. Blanovschi (PNL). Pe circumscripția nr. 23 (Chișinău-1) a câștigat O. Lipskii (40,12%), iar pe locul 2 – V. Grădinaru (ACUM) cu 35,71%. Diferența de 4,41% ia fost furată de liberalul O. Rățoi. Pe circumscripția nr. 26 (Chișinău-4) cu o diferență de doar 0,52% a câștigat candidatul ACUM ex. – Ambasadorul în România Iu. Reniță, pe circumscripție candidând și tânărul unionist V. Bilețchi. Pe circumscripția nr. 28 (Chișinău-6) a câștigat V. Batrâncea (PSRM), acel care a rupt harta României Mari în parlamentul de la Chișinău, iar pe locul doi – A. Sliusari (ACUM) cu doar 3,22% mai puțin ce reprezintă 896 de voturi, furate de liberalul Ion Cebanu. Pe circumscripția nr. 28 (Chișinău-7) a câștigat socialistul A. Lebedinschi (printre altele cetățean român!) cu 43,50%, depășindu-l pe R. Verbițchi (ACUM) cu doar 6,76%, furate de liberalul D. Jelescu. Și pe circumscripția nr. 31 (Chișinău-9) candidatul ACUM dna L. Nicolaescu-Onofrei (34,74%) a pierdut în fața tălâmbului socialist Gr. Novac (38,63%) doar cu 3,89%, furate de I. Crețu (PL) și Iu. Deleu (PNL). Pe circumscripția nr. 35 (or. Căușeni) candidatul ACUM A. Gămurari (22.33%) a pierdut cu 15,62% în fața lui Gr. Repeșciuc (PDM, 37,95%), voturi furate de tocmai trei unioniști (N. Ermurache (PL), I. Calmâc (PNL) și artista Z. Bolboceanu (PPDA)). Și pe circumscripția nr. 36 A. Dînga (ACUM, 29,99%) a pierdut cu doar 3.93% în fața socialistului A. Jolnaci (PSRM, 33,92%) furate de independentul A. Topolenco. Pe circumscripția nr. 40 (or. Cimișlia) a câștigat D. Diacov (PDM, 28,51%) în urma luptei fratricide a candidatului ACUM doamna D. Manole și independentul unionist (a fost primul primar al unui oraș semnatar al Declarației de Unire cu România!) Gh. Răileanu.
Astfel se vede clar că în cazul unei coordonări mai bune a acțiunilor blocului ACUM și a formațiunilor de dreapta, care s-au avântat cu pieptul dezgolit în alegeri, mai puteau fi câștigate până la 10 mandate.
Care ar fi primele concluzii? Având un electorat unionist important (peste 30%!) categoric nu avem politicieni, care să fructifice această mană cerească. Să ne oprim puțin asupra „succeselor” Partidului Liberal și ale noului său președinte D. Chirtoacă. Îmi pare extrem de rău să spun că după aceste alegeri dreapta (mă refer la formațiunea politică!) nu mai există. După „succesul” lui M. Ghimpu în alegerile prezidențiale de tocmai 1.8% iată că în aceste alegeri Partidul Liberal a luat și mai mult, tocmai 1,25% pe circumscripția națională, care preponderent se vor duce la triada Plahotniuc+Dodon+Șor, iar și mai unionistul partid PNL – tocmai 0,24% după ce la locale luase 0,17%. Ce nu este clar aici? Segmentul unionist de peste 30% merita să fie reprezentat mai bine în acest parlament. Revin a câta oară la elementarul calcul: dacă Dorin Chirtoacă ar fi fost ales președinte PL în primăvara anului trecut (sau măcar la 15 septembrie 2018 cum făgăduise M. Ghimpu) și dacă ar fi reușit să unească toate așchiile liberale și organizațiile de tineret într-un singur bloc unionist (după comportamentul lui din ultimul timp mă îndoiesc că ar fi făcut acest lucru) ar fi fost o cu totul altă situație în tratativele cu Blocul ACUM și fracțiunea unionistă ar fi fost reprezentată în parlament (actualmente grupul unionist din blocul ACUM include apr. Vreo 10 persoane). Dimpotrivă, prin acțiunile sale distructive, a redus numărul candidaților ACUM (inclusiv al unioniștilor) în parlament. Cea mai gravă acțiune a lui D. Chirtoacă a fost plasarea mai în toate circumscripțiile a câte în candidat liberal. Din această cauză s-au pierdut până la zece mandate pe uninominale (v. mai sus!). Cred că pentru toți unioniștii a devenit clar că aceste alegeri au aruncat la groapa de gunoi politic Partidul Liberal, acolo unde au mai fost aruncate PPCD și PFD. Măria să alegătorul nu iartă prostia și trădările.
Și atunci noi, cei mulți dar… (vorbă lui Lăpușneanu) ce facem în continuare? Este foarte clar că a venit timpul ca după alegeri să fie construită o nouă dreaptă din toate așchiile liberale, formațiunile unioniste de tineret. Nu mai există Partidul Liberal în frunte cu D. Chirtoacă (îmi pare extrem de rău că s-a ajuns la acest sfârșit jalnic al celuia care promitea a fi unificatorul întregii drepte!). Cu atât mai mult nu mai există (de fapt de mult timp!) nici PNL, care prin liderul său neschimbat V. Pavlicenco face doar zgomot unionist. În democrațiile occidentale liderii care au pierdut alegerile își dau demisia. Ai noștri, nu se retrag până nu-și văd creația înmormântată.
Îmi pare rău de tinerii Anatol Ursu care a pierdut pe circumscripția nr. 22. Trebuie să înțeleagă că a pierdut nu din cauză că e mai slab dar trebuia să vadă în spatele lui Liviu Vovc un bloc, o forță, iar alegătorul se uită la astfel de lucruri. El trebuia să se retragă în ultimul moment. Același lucru s-a întâmplat și cu tânărul unionist Ion Leașcenco. Din păcate și tânărul Vlad Bilețchi, care este foarte bine pregătit, a cam călcat prin străchini în aceste alegeri. Să sperăm că a fost din cauza tinereții, lipsei de experiență. Trebuie să înțeleagă că în politică e ca în șah. Trebuie să poți vedea cu câteva mișcări înainte, în special, când ai nevoie de aliați. Din păcate politicianismul basarabean este unul primitiv, bazat doar pe destrucție nu și pe construcție. Totuși, învățând lecțiile, acești tineri pot constitui o nouă generație de politicieni unioniști. Ei trebuie să purceadă imediat după alegeri la crearea unei noi drepte prin coalizarea tuturor așchiilor unioniste (PUN, PLR, Tinerii Moldovei, ODIP, Democrația Acasă ș.a.).
Să ne ajute Dumnezeu!
Valeriu Dulgheru

 

Despre Valeriu DULGHERU (sursa – astr.ro)

Absolvent (1978) Institutul Politehnic din Chişinău, Facultatea de Mecanică, Chisinau, Republica Moldova; doctor în ştiinţe tehnice (1987), doctor habilitat în Maşinologie şi Fiabilitatea Maşinilor (1995); conferenţiar (1991); profesor universitar (2009); şef departament „Bazele Proiectării Maşinilor” (1995 – prezent); conducător de doctorat – 5 doctori ingineri pregătiţi.

DECORAŢII ŞI APRECIERI PROFESIONALE ŞI ACADEMICE INTERNAŢIONALE

Titlu onorific „Inventator de elită al României” (1994); Medalia de Aur HENRI COANDĂ (1996); Membru-corespondent al Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte (2001); Medalie de Aur, Organizaţia Mondială de Proprietate Intelectuală (OMPI), Geneva, Elveţia (2004); Ordinul „Merite de l’Innovation”, diplome de CHEVALIER, Bruxel (2008); Ordinul „Leonardo da Vinci”, Iaşi, România (2009); Ordinul „Gogu Constantinescu”, Cluj Napoca, România (2012); Premiul Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală (OMPI), Geneva, Elveţia (2013); D.H.C. al Universităţii Tehnice „Gh. Asachi” din Iaşi (2015).

DISTINCŢII NAŢIONALE            

Om Emerit (Inventator Emerit) al Republicii Moldova1995; Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul Ştiinţei şi Tehnicii1998; Inovatorul Anului, Academia de Ştiinţe a Moldovei (2007); Ordinul de Stat „Gloria Muncii” (2014); Laureat al săptămânalului „Literatura şi Arta” pentru anii: 1998, 1999, 2000,2002, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013; 2014.




Lider politic de la Chișinău: Mitul „europenismului” lui Plahotniuc a căzut. L-a susținut pe socialistulDodon

Scrutinul de la 13 noiembrie pentru alegerea președintelui Republcii Moldova, este un moment de cotitură în istoria acestei republcii, întrucât a prăbușit mitul că oligarhul Vladimir Plahotniuc ar fi un proeuropean. Aceasta este declarația președintelui Partidului Platforma Demnitate și Adevăr, Andrei Năstase, dată pentru publicația – Revista 22.

plahotniuc

Vladimir Plahotniuc (Foto: jurnal.md)

Plahotniuc nu este un garant al orientării proeuropene a țării noastre, deoarece l-a susținut pe socialistul Igor Dodon, a mai spus Năstase în interviu. Liderul Partidului Platforma Demnitate și Adevăr a mai menționat că politicianul Vladimir Plahotniuc ar încerca să distrugă opoziția democratică. În acest context, politicianul a făcut un apel către instituțiile internaționale de investigație. Contactați de presa din Republica Moldova, Vladimir Plahotniuc și Igor Dodon, vizați în declarații, nu au comentat afirmațiile lui Andrei Năstase.

Iată ce a declarat Andrei Năstase pentru Revista 22:

Andrei Năstase

Andrei Năstase

„Aceste alegeri sunt un moment de cotitură în istoria Moldovei; pentru prima dată după mulți ani, prin prezentarea unui candidat comun al forțelor anti-oligarhice am ciobit mitul lui Plahtoniuc care se prezenta drept garant al orientării pro-europene a Moldovei. Cancelariile străine au văzut și s-au convins că Plahotniuc l-a susținut pe Dodon, candidatul care recunoaște anexarea Crimeei de către Rusia și care lupta împotriva Maiei Sandu, candidatul comun al partidelor antioligarhice, Platforma Demnitate și Adevăr și PAS, promotoare a valorilor europene.

Aceste alegeri au fost un fel de hârtie de turnesol pentru Plahotniuc, care și-a arătat adevărata față anti-europeană. De acum încolo, sperăm că partenerii de dezvoltare ai Moldovei nu vor mai vedea în Plahotniuc “garantul” orientării pro-Vest a țării, ci vor vedea ceea ce și este acesta, anume un reprezentant al lumiii criminale care a luat captiv un stat din Europa de Est, la granița UE și NATO,” a spus Nastase.

Liderul Platformei Demnitate si Adevar considera ca Plahotniuc incearca sa distruga orice opozitie democratica la planurile oligarhiei din Republica Moldova: „Moldovenii au ajuns ostaticii unui interlop de talie regională, care, după ce a capturat toate instituțiile statului, o bună parte din media și societatea civilă, vrea să distrugă orice inițiativă a opoziției democratice, antioligarhice de eliberare a acestuia din captivitare, de consolidare a instituțiilor unui stat de drept cu justiție dreaptă si o economie funcțională.

Pentru a se salva, oligarhul Plahotniuc e gata să ne supună unor confruntări pe criterii etnice, teritoriale, geopolitice, exploatând prin intermediul unor falși stegari, mercenari din țară și din afară, sentimentele istorice, nostalgiile și chiar disperarea majorității oamenilor chinuiți de corupția endemică și sărăcie, încă rămași acasă, departe de cea mai activă și cel mai putin dezinformată și manipulată parte a societății noastre, aflată în străinătăți.

Fac apel catre instituțiile internationale de investigație. Urgentați anchetarea lui Plahotniuc, arestarea și condamnarea lui pentru crimele săvârșite la adăpostul unor flamure și retorici geopolitice mincinoase, de pe urma cărora au avut de suferit atât cetățenii R. Moldova, cât și contribuabilii americani și europeni. Sechestrați-i pe baza unor legi drepte și procese echitabile proprietățile dosite in afara Moldovei. Ele aparțin țării și cetățenilor ei. Daca acest lucru nu se va produce curând, pentru a înăbuși furia populară, Ianucovichiul de Chișinău e în stare să arunce în aer o țară întreagă, o țară aflată la frontiera UE și NATO,” a mai afirmat Andrei Nastase.

Raisa Țurcan / Chișinău / romaniabreakingnews.ro




Fraudarea alegerilor din Republica Moldova, tot mai evidentă! Probe zdrobitoare! Voturile căștigătoare ale Maiei Sandu atribuite din condei lui Igor Dodon

După ce în mai multe localități din țară au fost semnalate erori grave privind rezultatele datelor prezentate de Comisia Electorală Centrală, oamenii continuă să dezvăluie noi cazuri în care rezultatele alegerilor în anumite secții au fost inversate în defavoarea candidatul unic al forțelor antioligarhice, transmite romaniabreakingnews.ro citând surse media din Republica Moldova.

De această dată, au fost raportate erori la 9 (!) secții de votare, unde voturile pentru Maia Sandu au apărut drept voturi pentru Dodon în datele de la CEC. Este vorba despre Stăuceni, secția 301; satul Albina, Cimișlia, secția 12; satul Hârtop (Cimișlia), secția 27; satul Javgur (Cimișlia), secția 32; satul Gradiște (Cimișlia), secția 23; satul Ecaterinovca (Cimișlia), secția 20; satul Codreni (Cimișlia), secția 19; satul Lipoveni (Cimișlia), secția 34; Orhei (Orhei) secția 14. Mesajul a fost publicat în grupul Adoptă un vot.

Astăzi, au fost semnalate trei cazuri similare. Este vorba despre orașul Nisporeni, comuna Leușeni din raionul Hâncești și satul Copceac, raionul Ștefan Vodă, acolo unde Maia Sandu a obținut cele mai multe voturi. Cifrele de la CEC arată însă altceva.

Comisia Electorală Centrală a venit cu o reacție lamentabilă, admițând că astfel de „erori de ordin tehnic” s-ar fi putut strecura în procesul de prelucrare a rezultatelor.

Petru Craveț, purtător de cuvânt al Institutului de Medicină Urgentă, a semnalat presei faptul că locuitorii satului Molovata din dreapta Nistrului au fost văzuți cum votează în satul Molovata Nouă, din stânga Nistrului. Astfel, acești oameni au votat de două ori, scrie Petru Craveț într-un comentariu pe jurnal.md.

O femeie din satul Sănătăuca, raionul Florești, care se află în SUA de trei luni, nu a putut să-și exercite dreptul de a alege deoarece la secția de votare a aflat cu stupoare că a „votat” deja în satul de baștină.

„Am venit să votez pentru binele țării și am aflat că deja am votat de trei ori în satul de baștină. Eu sunt plecată de trei luni în SUA, dar ei au votat. Îi mulțumesc frumos primarului care folosește copia buletinelor și votează pentru persoanele care nu sunt în țară”, spune femeia care se află în Statele Unite.

Totodată, moldoveanca spune că astfel de cazuri în satul Sănătăuca s-au mai întâmplat: „Nu este prima dată când se votează pentru mine”.

Astăzi 14/11/2016, au fost semnalate trei cazuri similare. Este vorba despre orașul Nisporeni, comuna Leușeni din raionul Hâncești și satul Copceac, raionul Ștefan Vodă, acolo unde Maia Sandu a obținut cele mai multe voturi. Cifrele de la CEC arată însă altceva.

Comisia Electorală Centrală a venit cu o reacție lamentabilă, admițând că astfel de „erori de ordin tehnic” s-ar fi putut strecura în procesul de prelucrare a rezultatelor.

Foto: sursa jurnal.md



Și portalul de presă Independent.md a prezentat situația bizară în cazul rezultatelor alegerilor prezidențiale din comuna Leușeni, raionul Hîncești. În această comună alegerile au fost câștigate detașat de Maia Sandu, dar voturile acesteia i-au fost atribuite de către CEC lui Igor Dodon.

Din procesul verbal întocmit după numărarea alegerilor reiese că Maia Sandu a acumulat 608 voturi, adică 79%, iar Igor Dodon 158 (21%).

14963299_222844731479735_1015026114997271778_n
15078647_1783862121868718_6183095241013234504_n

Totuși, pe site-ul CEC scorul celor doi este inversat, astfel victoria fiindu-i atribuită candidatului socialist.

t4e6

CEC deocamdată nu a comentat această neconcordanță.

Alte evidețe:

Satul Copceac, Stefan Voda, o noua „greseala” la introducerea datelor in calculator.

stefan_voda_evidenta_frauda_alegeri_prezidentiale2016

 

romaniabreakingnews.ro




România are un nou vecin la Est: Rusia! CEC: Dodon conduce detașat. Diferența între cei doi candidați este de 15%

igor_dodon_maia_sandu

Așa cum arătau datele procesate de CEC până la ora 22.00, procesarea a circa 70% dintre procesele verbale, arată o diferență dintre cei doi candidați de circa 15%. Respectiv Igor Dodon 57,71% și Maia Sandu 42,29. Cifrele se schimbă de la un minut la altul.

Romania Breaking News: LIVE VIDEO și TEXT! Republica Moldova în cumpănă! Își alege astăzi președintele! Va fi spre Europa sau spre Rusia?

TraianBasescu.jpgÎnainte de terminarea turului al II-lea de scrutin pentru alegerile prezidențiale din Republica Moldova, fostul președinte al României – Traian Băsescu a explicat ce ar însemna din puct de vedere geopolitic câștigarea alegerilor de către marioneata Moscovei – igor Dodon. În viziunea fostului președinte Băsescu,  România va avea graniță directă cu Federația Rusă iar populația Basarabiei va avea de suferit consecințe dureroase

„Am votat pentru Maia Sandu. Sunt cetățean al Republici Moldova (…) Dodon ar anua contractul de asociere la UE. Maia Sandu e garanția pentru un traseu proeuropean și proromânesc. O victorie a lui Dodon aduce frontiera Federației Ruse la frontiera României (…) S-ar trece la o politică dragă Moscovei, de oligarhizare a Republicii Moldova, adică țara oligarhilor! (…) Dacă Dodon îmi va retrage decretul de acordare a cetățeniei moldovenești, îl voi da în judecată (…) Deja am câștigat la Curtea Constituțională” a explicat Traian Băsescu

Întrebat care va fi relația României cu Republica Moldova, în cazul în care Igor Dodon va fi ales președinte, fostul șef al statului, Traian Băsescu, a declarat duminică seara la România TV că ar putea avea loc mai multe restricții, atât în ceea ce privește dobândirea cetățeniei, cât și în privința studiilor pentru tineri.

„E greu de anticipat dar vă pot spune ce va face Dodon: nu va mai permite bursele pt tinerii din Republica Moldova. Foarte probabil nu va mai da voie pentru cetățenie”, a menționat Traian Băsescu.

Întrebat dacă el ar putea rămâne fără cetățenia din Republica Moldova, Băsescu a spus că îl va da în judecată pe Dodon. „O să îl dau în judecată, el a pierdut la CCR, pentru că eu am întârziat cu depuneera jurământului pentru că decretul a fost contestat la CCR și a trebuit să câștig acest proces. La un tip cu mentalitate stalinistă te poți aștepta la orice abuz”, a comentat Băsescu la România TV.

romaniabreakingnews.ro




MOLDOVA! A fi sau a nu fi…              Быть или не быть 

Alegerile din Republica Moldova au demonstrat mai mult ca oricînd în istorie  și pentru prima oară că o societate, un stat care nu oferă tineretului său   perspectiva împlinirii se poate autodistruge.

Demagogia  bine alimentată de mașina propagandistică pe fondul unei societăți îmbîxită de corupție, sărăcie și minciună și—a  pus amprenta puternic și periculos  pe rezultatul primului tur de scrutin al alegerilor prezidențiale  care a demonstrat explicit lipsa de perspectivă dar și de  participare a tineretului.

Evident electoratul a fost  și va fi din nou pus în fața a două opțiuni.

O opțiune este aceea de a ne intoarce în timp și istorie în mitul URSSist fără a fi conștienți că asta ar fi o mare prostie pentru că tocmai acel mit  și propagandiștii lui  au  generat  conflicte și răni care încă sîngerează tuturor componentelor și nu numai lor dacă ținem cont de intenția unora de a creea conflicte în Macedonia chiar în ziua alegerilor prezidențiale și care a avut ca urmare expulzarea unor cetățeni ai federației ruse din Serbia.Presa trece sub tăcere insuccesul/demascarea fratelui mai mare în lupta cu opțiunea europeana a Macedoniei și Serbiei tocmai pentru că la capătul sforilor se află aceeiași minte ce oferă Republicii Moldova o ogradă primenită cu sîrmă ghimpată, relații  cu Ucraina IOC BRE; iar cu România dacă mai trebuie ceva curent,gaze,apă,bani de salarii și pensii.

O doua opțiune și singura valabilă este calea  europeană,  aceea aleasă cu mult înainte  tuturor de familiile  nacealnicilor  uresesiști (să vă amintesc pe unde trăiesc copii lui Putin).

Moldova are de ales între democrație, diplomație- forța dreptului , sau plasarea în anacronicul drept al forței .

Ca nici o dată  pînă acum , primul tur a demonstrat, decizia finală va fi a tineretului care are șansa  în funcție decît de conștient , reponsabil, decis și  mobilizat va fi să-și hotărască  viitorul.Altfel el si generațiile viitoare  vor purta greaua  cruce a neîmplinirii pînă la dispariție.

T I N E R I I   M O L D O V E I  M A I  A U  O  Ș Ă N S Ă.




Ana GUȚU, candidat la prezidențiale în R. Moldova: „Singura soluție pentru statul capturat de oligarhi, este unirea cu România!”

Ana Guțu, candidata Partidului Dreapta la alegerile prezidențiale din 30 octombrie 2016, susține că Republica Moldova poate fi numit stat capturat inclusiv pentru că partidele de la putere pun în funcțiile-cheie persoane afiliate formațiunilor. Potrivit ei, influența oligarhilor poate fi diminuată prin unirea cu România. Subiectul a fost abordat în cadrul unei dezbateri organizate de Centrul de Investigații Jurnalistice în proiectul „Prezidențiale transparente”, conform anticoruptie.md citat de romaniabreakingnews.ro

„În Republica Moldova, un partid politic vine la putere pentru a pune în funcțiile-cheie din stat – instituții, ministere, agenții, sute de întreprinderi de stat – oamenii lor. Ei sunt puși acolo inclusiv pentru a rezolva problemele financiare ale famiilor lor, creează firme care fac afaceri cu statul etc. Peste șapte ani se schimbă puterea. Bunăoară ceea ce făcea Filat acum doi-trei ani, exact asta face acum Plahotniuc – toți primarii trec de partea lui. Se folosesc exact aceleași metode de lucru. Este capturat acel primar? Haideți să ne întrebăm. Am discutat cu mai mulți dintre ei. Unul zice «Trebuie să rezolv problema apeductului în sat, și dacă nu intru în Partidul Democrat, nu primesc bani». E un fel de presiune: nu vii în partid, nu-ți dăm bani pentru apeduct sau șosea. Din păcate, la noi așa funcționează statul și așa va funcționa. Este imposibil ca un candidat la prezidențiale să promită că va pune capăt instituțiilor capturate. Văd că mulți se aventurează să promită marea și sarea. Cum o va face un președinte, cu un buget lapidar?”, s-a întrebat retoric candidata la fotoliul de președinte.

Potrivit ei, singura soluție pentru a combate acest fenomen este unirea cu România pe care o va promova dacă va fi aleasă în funcția de șef al statului. 

„Nu există soluții pe temren scurt. Cel puțin dacă internaționalizez această problemă, dacă vom avea un președinte unionist, acesta va fi un instrument foarte serios pentru a apropia unirea Republicii Moldova cu România. Măcar ceva vom face, fiindcă în rest, acel președinte, zis anticorupție, anti-oligarhic, anti-sistem… Vor fi discuții deșarte. De ce să nu fie și anticorupție, și anti-oligarhic, și anti-sistem și să facă tot ce trebuie, dar și să spună și să propună unirea cu România. Dacă vrem să avem justiție corectă, să nu avem 32 de raioane și președinți de raioane, să nu avem de trei ori mai mulți primari decât în Marea Britanie, aceasta este unica soluție”, a mai spus Ana Guțu.

romaniabreakingnews.ro




Mutări pe tabla de șah a alegerilor prezidențiale din RM! Maia Sandu sprijinită de Andrei Năstase liderul Platformei DA

Andrei Năstase, liderul partidului Platforma „Demnitate și Adevăr” (PPDA), a declarat că formațiunea sa va sprijini în alegerile prezidențiale din 30 octombrie candidatul Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), Maia Sandu, „în interesul cetățenilor Republicii Moldova”, informează Radio Chișinău citat de romaniabreakingngnews.ro

Maia Sandu

Maia Sandu

„Biroul Politic al Platformei Demnitate și Adevăr a decis deja că va participa la scrutinul prezidențial din 30 octombrie 2016 prin sprijinirea în campania electorală a candidatului desemnat de PAS”, a declarat Andrei Năstase, într-un interviu pentru Deutsche Welle.

Totodată, el a precizat că această decizie a fost luată în situația în care Maia Sandu nu dorește să se retragă în favoarea sa, iar sondajul în baza căruia urma să fie ales candidatul comun nu ar fi edificator, făcând trimitere la un sondaj realizat de Fundația „Konrad Adenauer”, care ar plasa-o pe Maia Sandu înaintea lui Andrei Năstase în topul preferințelor alegătorilor.

Potrivit lui Andrei Năstase, „toată lumea este conștientă de faptul că dacă vom participa la acest scrutin cu mai mulți candidați ai forțelor anti-oligarhice vom favoriza candidatul regimului criminal să acceadă în turul doi, alături de reprezentantul așa-zisei opoziții geopolitice”.

De asemenea, Andrei Năstase a anunțat că vineri, pe 14 octombrie, va avea loc ședința Consiliului Politic Național al Platformei DA, la care va fi analizată situația creată și va fi adoptată o decizie statutară.

Maia Sandu a susținut joi un briefing în care a declarat că ea ar urma să fie candidatul comun al PAS, Platformei DA și Partidului Liberal Democrat (PLDM) pentru alegerile prezidențiale din 30 octombrie, precizând, în același timp, că decizia finală cu privire la candidatul unic va fi luată cel târziu sâmbătă, după ședințele birourilor politice ale PLDM și Platformei DA.




Istoricul Vlad Mischevca, dezvăluiri despre „Formula Dominației ruse” – de la Ecaterina a II-a la „Vladimir al II-lea” / Paralele: Crimeea VS Moldova

formula_dominatiei_ruse_Basarabia-Crimeea_romaniabreakignews_ro Formula Dominației ruse – de la Ecaterina a II-a la „Vladimir al II-lea”
(Paralele istorice actuale: Crimeea VS Moldova)
dr. conf. Vlad MISCHEVCA (Chișinău)

Ocuparea și anexarea peninsulei ucrainene Crimeea, în martie 2014, sunt exemplele cele mai recente și elocvente pentru a ilustra politicile expansioniste ale Moscovei, care nu ezită să pună în aplicare operațiuni militare sub pretextul protejării etnicilor ruși și a intereselor supreme „de readucere” a teritoriilor pierdute în sânul „lumei ruse”. Luând în considerare analogiile istorice – Federația Rusă acționează în secolul XXI, precum Imperiul Rusiei în secolele XVIII-XIX când își argumenta expansiunea prin misiunea de „eliberare” de sub jugul păgân a popoarelor din spațiul Caucazian și Sud-Estul Europei.

de la Ecaterina a II-a la Vladimir al II-lea (Putin)

de la Ecaterina a II-a la Vladimir al II-lea (Putin)

Modalitatea executării „fără salve de tun” a acestei acțiuni agresive este similară unor anexări de teritorii, obținute pe cale „pașnică”, în ajunul Celui De Al Doilea Război Mondial: celebrul Anschluss, când Austria a fost anexată la Germania de către Hitler, la 13 martie 1938; Anexarea de catre Germania, în 1939, a Sudettenlandului, Boemiei și Moraviei – regiuni ale fostei Cehoslovacii; Ca urmare a prevederilor pactului de neagresiune sovieto-german (faimosul tratat Ribbentrop-Molotov de la 23 august 1939), în urma ultimatumurilor din septembrie și octombrie 1939 Estonia, Letonia și Lituania au fost invadate de trupe sovietice și anexate (transformate în republici sovietice în august 1940) până în anul 1991; De asemenea și Basarabia a fost anexată de către URSS, în iunie 1940, de la România (amenințată ultimativ, în cazul unui refuz, cu recursul la forță). Anexarea acestor state și teritorii a avut loc când se credea că tratatele internaționale și alianțele politico-militare stau la „straja securității” colective și regionale, garantându-se pacea.

Pentru a nu cădea, din nou, într-o amnezie colectivă e cazul să înțelegem adecvat trecutul istoric care, pe bună dreptate, mai „este viu” și ar trebui să discernem exemplele oferite din abundență de istoria relațiilor internaționale, mai mult sau mai puțin îndepărtată – punând în capul locului primatul dreptului poporului la Libertate și Independență.

Cea mai mare greșeală este să spui și chiar să crezi, că cel din urmă război, care a fost pe pământul tău – este, într-adevăr „ultimul”. Un bun politician, care are cunoștințe istorice, ar trebui permanent să ia în calcul, că acea „ultimă” conflagrație poate oricând să devină – penultima. Iar războiul de pe Nistru, din 1992, s-a terminat doar cu „pacificarea ambelor maluri”, dar nu și cu soluționarea definitivă a diferendului, prin împăcarea părților… Marcând 22 de ani de la desfășurarea acestor tragice evenimente este cazul să ne punem un șir de întrebări ce țin, atât, de trecutul istoric, cât, și de viitorul nostru. A fost oare acel război Pentru Apărarea Patriei, din 1992 – „ultimul război” purtat pe pământul nostru? Cine poate garanta astăzi „neutralitatea” și pacea Republicii Moldova? Este oare un caz ieșit din comun anexarea unui teritoriu suveran de către Rusia? Suntem noi oare în stare să prognozăm evoluția expansiunii colosului din Est?

Iată de ce, avem convingerea că, pentru elucidarea Formulei dominației imperiale a Rusiei, este absolut necesar să se abordeze de pe poziții științifice și să se efectueze o cercetare complexă a acestui fenomen tragic și plin de mister, precum a fost ultimul război purtat pe pământul Moldovei în secolul XX, reievaluând, totodată, șirul tuturor războaielor întreprinse de Rusia pe teritoriul nostru național.

Aruncând o privire retrospectivă asupra istoriei civilizației umane, prin prisma conflictologiei, constatăm, că studierea istoriei „artei războiului”, precum și a „războiului” ca instituție dezvoltată, permite a elucida, atât schimbările de ordin tehnic, social și economic, cât și a mutațiilor de frontiera în cadrul cercetării istoriei universale. Iar influența celor mai numeroase și de lungă durată războaie purtate cândva pe teritoriul Țărilor Române – celor ruso-austro-turce – în care Rusia a jucat, tradițional, rolul „eliberatorului”, a fost incontestabilă, din punctul de vedere al impactului acestora, asupra unității teritoriale a românilor. Ele au alcătuit o adevărată „epopee” militară, cu implicații de ordin politico-administrativ, diplomatic, economic, cultural, al mentalităților etc. – în istoria politică și a relațiilor internaționale din S-E continentului Europei de la sfârșitul secolului al XVII-lea până la începutul secolului al XX-lea.

13 invazii ale Rusiei peste teritoriului național românesc, inclusiv războiul de pe Nistru din `92

armata transnitreană

armata transnitreană

În acest context, anul 1711 marchează acel rubicon, când pentru prima dată un împărat (țarul Petru I) al Rusiei a trecut Nistrul și a pășit în fruntea armatei rusești pe teritoriul Țării Moldovei. Începând din 1711, când trupele rusești și-au făcut pentru prima data apariția pe pământ românesc până în 1944, acestea au invadat teritoriul nostru de 12 ori. Iar dacă vom lua în calcul și războiul de la Nistru, când, la 1992, armata rusă (adică ofițerii și armele din dotarea Armatei a 14-a) a participat la acțiuni militare împotriva Republicii Moldova, atunci această cifră se estimează la 13 invazii. Pe parcursul a 525 de ani (1368-1893) Rusia a purtat războaie timp de 353 ani, practic două treimi din tot parcursul istoric. După moartea lui Petru I (1672-1725) Rusia a fost în stare de beligeranță 160 ani, dintre care 98 ani au alcătuit războaiele purtate cu Turcia, Crimeea, Iranul și în Caucaz (direcția sudică).

Din păcate, astăzi în geopolitică nu mai contează cine a „descălecat” sau a fost „primul” într-o regiune sau alta, căci are „drepturi” doar acel care a intrat „utimul” pe un anumit teritoriu și posedă destule forțe pentru a-l anexa și stăpâni. Iar politica actuală a Rusiei lui Putin (care poate fi numit al Doilea Vladimir, după Vladimir Lenin) plongează direct nu în secolul XX, ci în secolul XVIII – dorind să rezolve pe cale armată sau diplomatică anexarea Crimeei, ieșirea la Nistru, ocupând tot țărmul Nord Pontic, la fel ca în timpurile Ecaterinei II (1762-1796).

Politectonica lumii s-a schimbat radical în ultimele două secole, dar unul din protagoniștii principali care influențează poziția geopolitică a spațiului românesc din centrul și sud-estul Europei a rămas același – Rusia (care s-a afirmat plenar ca mare putere continentală încă în sec. al XVIII-lea). Câteva secole despart epoca împăraților ruși, care și-au stabilit capitala imperiului la St. Petersburg de liderii actuali ai Kremlinului, dar constantă rămâne tendința Rusiei de a controla teritoriul nord-pontic. În orice caz, până astăzi istoria a confirmat supoziția profetică a geopoliticii lui S. Mehedinți:Meridianul istoriei se mută iarăși spre răsărit”. În acest context, ponderea geostrategică a Țărilor românești a fost și rămâne statornică.

Vom menționa, că impactul raporturilor internaționale asupra Principatelor Române este legat de apariția și dezvoltarea Problemei Orientale. Punctele de reper ale fazelor dezvoltării Problemei Orientale rămân, incontestabil, anii: 1699 (Tratatul de la Carloviț) – 1711 (Campania de la Prut) – 1774 (Tratatul de la Kuciuk-Kainargi) – 1783 (Anexarea Crimeei) – 1792 (Tratatul de la Iași) – 1812 (Tratatul de la București)…

Cu părere de rău, politica marelor puteri la adresa Moldovei și Țării Românești în această perioadă continua să se bazeze, în fond, pe „dreptul celui mai puternic”, prevalând, mai ales, din partea Imperiului Rusiei, argumentul forței și nu forța argumentului. Dihotomia: state puternice – state slabe sau țări independente – țări dependente poate fi considerată una din axele principale ale raporturilor internaționale și, în general, universale ale dezvoltării istorice a societății umane. Astfel, evoluția situației politice a Principatelor Române în cadrul relațiilor internaționale a fost determinată, în mare măsură, de factori geopolitici.

Bazându-ne pe supoziția că esența geopoliticii rezidă în controlul asupra spațiului (în primul rând politic, militar, economic etc.), vom menționa că Principatele se aflau pe parcursul secolului al XVIII-lea într-un câmp încrucișat, adică erau într-un spațiu la care pretindeau mai multe imperii: otoman, țarist, habsburgic. Țările Române, deși alcătuiau, de fapt, fără nici un echivoc, conform terminologiei geopolitice, un câmp endemic, adică un teritoriu pe care comunitatea națională s-a constituit, ca atare, și care în procesul formării sale s-a aflat sub controlul său, erau considerate ca fiind incluse, conform unui șir de tratate internaționale, în așa-zisul câmp total al Porții Otomane. Adică, se aflau sub suzeranitatea totală a otomanilor, fiind sub multiple forme de control: politic, militar, comercial, logistic ș.a. Însă acest teritoriu era disputat din ce în ce mai mult atât de unele puteri limitrofe (Austria și Rusia – vecină de la 1792), care întreprindeau o expansiune directă asupra posesiunilor otomane, cât și de altele mai îndepărtate (Franța), care, neavând căi de comunicații directe cu Principatele Române, încercau să-și stabilească aici un punct de reper geopolitic, fapt ce a provocat adevărate cutremure politice (folosind expresia lui Mehedinți) atât la 1774-1775, 1791-1792, dar, mai ales, la 1812, deoarece Principatele, în calitatea lor de zonă de interferență, au fost un măr al discordiei între imperiile rivale.

Charles Maurice de Talleyrand

Charles Maurice de Talleyrand

Vom aminti, în acest context, că diplomatul francez Parant, relatându-i lui Talleyrand, în mod special, despre Moldova, la sfârșitul anului 1805, menționă că atunci când „invincibilul împărat” francez deține în mâinele sale soarta Europei întregi, iar statele continentului deveniseră „elemente ale marilor combinări” napoleoniene, „micul Principat al Moldovei” „ar putea, de asemenea, să suscite un anumit interes și să reclame numaidecât atenția” Franței. Chiar dacă „națiunea moldavă”, adică poporul de rând, „era absolut pasiv”, totuși, unii boieri, care nu numai că erau, pur și simplu, „prieteni”, ci, în general, entuziaști chiar ai „numelui francez”, erau gata a arunca brațele unei „puteri protectoare, dezinteresate”, spre deosebire de cea actuală (Rusia), sub tutela cărei se afla Moldova. Aspirațiile autohtone constând, în fond, în restabilirea „vechilor privilegii și restituirea Bucovinei…” Astfel, dacă la începutul secolului al XIX-lea moldovenii doreau să-și recapete Bucovina anexată – apoi la începutul secolului al XXI-lea nu pierdem speranța să redobândim Transnistria.

Revenim, în această ordine de idei la Anul 1774, considerat drept începutul unor schimbari calitative în raporturile Principatelor Române cu Sublima Poartă, favorizând creșterea rolului acestora pe arena internațională. Totodată, Poarta acceptase dreptul Rusiei de a „vorbi în favoarea lor”. După Pacea de la Kuciuk-Kainargi (iulie 1774), devenind protectorul Moldovei, și, în general, al creștinilor ortodocși din Imperiul otoman, Rusia, reieșind din interesele sale politice, intervenea pe lângă Poartă în favoarea Principatelor. Toate acestea n-au putut să nu inspire anumite speranțe, contribuind la creșterea influenței politico-ideologice a Rusiei în Principate.

Preoții greci, agenții secreți ai Rusiei care „lucrau” conștiințele românilor

Referindu-se la aceste aspecte ale problemei influenței Rusiei în sud-estul Europei, istoricii au constatat că „influența rușilor în principate, după tratatul de la Iași, a fost foarte mare. Acum începe a se accentua și mai mult influența rusească foarte puternică, mai ales, în Moldova”. Despre influența predominantă a Rusiei la acea vreme relatează și viceconsulul francez de la Iași, Parrant (în iunie 1798): „Rușii au cucerit în aceste țări toate spiritele și aceasta nu este de mirare; religia – acest mijloc întotdeauna efectiv, ce stă alături de ignoranță, a deschis toate inimile”. În continuare, el menționa că anume preoții greci sunt acei care, fiind agenți secreți ai Rusiei în Imperiul otoman, prin predicile lor insuflă dragostea față de moscoviți și ura față de musulmani, fapt ce, firește, contribuie la aceea că fiecare grec și, mai cu seamă grecul din Moldova („Grec moldave”), vede întotdeauna în fiecare rus un prieten natural, un frate. Aceasta se referă însă, după cum susținea diplomatul francez, mai puțin la țărani, căci „dragostea lor nu este generală”, deoarece rușii au provocat „unele nemulțămiri și amăgeli, ce au servit drept exemplu pentru alții”, fapt ce ne demonstrează, încă o dată, importanța factorului religios.

Bukowina_1914La 1775 s-a produs un grav rapt teritorial al Moldovei, când Austria, în urma unei înțelegeri cu Poarta (pentru serviciile făcute pe lângă Rusia) a ocupat nordul țării, numit ulterior Bucovina. Poarta acceptă, prin convenția de la 7 mai 1775 această anexare, care s-a produs în mod conștient și cu consimțământul Rusiei.

Conjunctura internaționala de la sfârșitul anilor ’70-începutul anilor ’80 ai sec. XVIII-lea, fiind favorabilă Rusiei, precum și victoriile obținute in ultimul război cu turcii (1768-1774), au dat naștere, in mediul cercurilor guvernamentale ale imperiului, unor largi planuri expansioniste. Calculele Ecaterinei II privind împărțirea posesiunilor otomane au fost dezvăluite în timpul întrevederilor sale personale cu Iosif (Joseph) al II-lea la începutul anilor ’80, fiind formulate și disputate în continuare de către împărăteasa rusă în faimoasa sa corespondență cu împăratul Austriei.

Este vorba de vestitul „Proiect grecesc”, ce prevedea crearea, în urma distrugerii otomanilor și alungării lor din Europa, a unui Imperiu Grec („Oriental”), în frunte cu nepotul Ecaterinei II – marele duce Constantin Pavlovici și transformarea Moldovei și Țării Românești într-un stat pseudoindependent – Dacia, al cărui suveran trebuia să fie de religie ortodoxă și cu domnie ereditară (preconizându-se candidatura lui Gr. Potemkin). Granițele noului stat al Daciei urmau să fie marcate de – Nistru, Marea Neagră, Bucovina, Olt și Dunăre, până la vărsare. Totodată, Dunărea urma să delimiteze hotarele dintre noul Imperiu Grec (ce ar include și insulele Arhipelagului) și Dacia. În septembrie 1782 Ecateria II se „limita” a dori doar alipirea la Rusia a cetății Oceakov și a pământurilor cuprinse între Bug și Nistru.

Astfel, obținându-și mână liberă din partea Austriei Rusia a rezolvat inițial o parte din planurile urzite. Pentru Ecaterina II mult mai stringentă s-a dovedit a fi la începutul anilor optzeci ai sec.XVIII – „problema Crimeei”, care fiind declarată, cu puțin timp înainte (1774), independentă, a și fost anexată, la 1783, de către Rusia.

În 1782, în onoarea cneazului Rusiei kievene Vladimir I (moare la 28.07.1015, ulterior este canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă), împărăteasa Ecaterina a II-a a fondat decorația Ordinul Sf. Vladimir.

de la Ecaterina a II-a la Vladimir al II-lea (Putin)

de la Ecaterina a II-a la Vladimir al II-lea (Putin)

Iar în aprilie 2014 Vladimir Putin a introdus noua decorație pentru militarii ruși – medalia „Pentru reîntoarcerea Crimeei” («За возвращение Крыма», indicându-se clar data petrecerii acestei operațiuni militare: 20.02.14 – 18.03.14), ceea ce este, de jure, un document oficial și o sursă istorică importantă, ce demonstrează că Ministerul Apărării al Federației Ruse a introdus în circulația științifică a științei istorice și diplomației (probabil, fără o coordonare cu alte ministere relevante, care dau o interpretare foarte diferită a cronologiei acestor evenimente din februarie – aprilie 2014, http://inforesist.org/eksperty-nazvali-12-faktov-kak-medal-za-vozvrashhenie-kryma-podstavila-rf/ ).

Medalia pentru reîntoarcearea Crimeei

„Pentru reîntoarcerea Crimeei” «За возвращение Крыма»

Astfel, cel puțin la capitolul „cronologia evenimentelor” din Ucraina și a pierderii peninsulei Crimeea, în baza datelor înscrise în noul însemn faleristic, rezultă că istoricii sunt obligați să se refere la data de „20 februarie” ca dată când a început „reîntoarcerea Crimeei”. Astfel, se dă o lovitură serioasă pozițiilor „istoriografiei oficiale” sau, mai bine zis propagandei, de la Kremlin, dovedindu-se că decizia lui Vladimir Putin de a anexa Crimeea a fost luată numai după obținerea datelor cu privire la starea de spirit a localnicilor, înfuriați de „lovitură de stat de la Kiev” – 22 februarie 2014. Vehiculând o astfel de abordare va fi necesar să se precizeze sursele istorice ce ar documenta începutul „întoarcerii Crimeei” cu 2 zile înainte de îndepărtarea (ințial autoînlăturarea) din funcție a președintelui  V. Ianukovici de către majoritate constituțională a Radei Supreme a Ucrainei! Aceasta este o condiție obligatorie pentru oricare dintre cei care pretind că s-a săvârșit un act „democratic”, de „restabilire a voinței poporului”.

Atestând că rolul Rusiei în raporturile internaționale din sud-estul Europei, în general, și, în Principate, în special, a fost către începutul sec. al XIX-lea predominant, vom scoate în evidență etapele de realizare a acestei politici. Astfel, considerăm că algoritmul politicii externe al Rusiei în ecuația Problemei Orientale poate fi exprimat prin următoarea formulă, care nu este o expresie matematică tipică, ci, mai mult, un silogism:

formula_dominatiei_ruse_istoric_Vled-Mischevca_romaniabreakingnews_ro

Unde F,F1,F2 – sunt factorii externi și interni, care influențează procesul dat. Această formulă a „Dominației Imperiului Rusiei” asupra țărilor din calea expansiunii sale are la baza sa, practic, permanent, elementul acțiunii militare violente – „m” (războaiele ruso-turce), conjugat cu cel al luptei diplomatice – „d”. Formula dată a expansiunii ruse putea fi aplicată în forma ei deplină: prin cele 3 etape (A, B, C ) și asupra Moldovei, așa cum s-a petrecut și în „cazul Crimeei” în sec. al XVIII-lea (culminând la 1783 până la „D” – Dominația Imperiului Rusiei). Dar evoluția rapidă a raportului de forțe pe arena internațională – ascensiunea Franței napoleoniene ș.a. – a înaintat, la 1812, în fața Curții de la S.Petersburg realizarea parțială a planurilor sale agresive (anexarea Moldovei dintre Prut și Nistru), adică direct de la etapa „A” la „C”, omițându-se etapa intermediară – „B”, cea a „Cvasiindependenței” Moldovei (spre deosebire de cazul Crimeei). (Vlad Mischevca, Moldova în politica marilor puteri la începutul secolului al XIX-lea, Chișinău: Civitas, 1999, p. 34.)

Formula nu este un secret pentru diplomația Europeană

De remarcat că pentru diplomația europeană această strategie a politicii externe a Rusiei în raporturile internaționale din sud-estul Europei (pe care noi am redat-o prin formula menționată) n-a prezentat un secret. Fapt confirmat și de documentele diplomatice de epocă, căci diplomatul francez Roux raporta ministrului de externe al Franței despre discuția avută la Constantinopol, în care el a scos în evidență că politica Rusiei în ultimii 50 de ani demonstrează agresivitatea ei la adresa Porții. „Independența” Principatelor Române, pentru care St.Petersburgul luptă, este o ficțiune, doar o etapă pentru anexarea lor ulterioară. Exemplu elocvent ne poate servi Crimeea, care a fost la început declarată „independentă” – la 1774, sub cârma dinastiei hanilor Ghirei, ca, la puțin timp după aceea, – la 1783 – să fie anexată total Rusiei.

Până la reanexarea din 18 martie 2014 a peninsulei Crimeea zona costieră a Mării Negre era repartizată astfel: Ucraina – 36,6 %, Turcia – 33,2 %, Rusia – 9,4 %, Georgia – 8,1 %, Bulgaria – 6,7 %, România – 6 %. După ocuparea Crimeei Marea Azov devine, practic, închisă de ruși.  Astfel, ocupând fără luptă armată Crimeea, la fel ca și în 1783, Rusia și-a extins teritoriul de coastă maritimă din contul Ucrainei – concurând de acum încolo doar cu Turcia. Marea Neagră reprezentând miza europeană pentru realizarea punții euroasiatice devine, ca și pe timpul Ecaterinei II, un bazin al confruntării, în care Marile puteri, asociate în alianțe politico-militare, sunt chemate să se confrunte cu expansiunea rusă în încercarea sa de refacere a unui nou Imperiu Oriental (alias Sovietic).

Rezumând cele enunțate sumar cu privire la situația geopolitică a Moldovei în contextul Problemei Orientale la cumpăna sec. XVIII-XIX e necesar de a evidenția următoarele concluzii:

  • Ponderea geopolitică a Principatului Moldovei a căpătat în epoca Ecaterinei II o valoare considerabilă, sub impactul situației geostrategice la hotarul a trei imperii: otoman, habsburgic și țarist; iar în actualul coraport de forțe pe segmentul geografic al Prutului – ca hotar al UE – rolul Republicii Moldova va spori considerabil.
  • Expansiunea Imperiului Rusiei în sud-estul Europei a avut câteva faze deosebite: de la influență politică predominantă, la cea a acțiunilor militare deschise asupra Porții Otomane (inclusiv a statelor din cadrul Imperiului otoman), în care locul și rolul Principatelor a fost deosebit de important, în calitate de obiecte de partaj teritorial; Republica Moldova, devenind încă din 1991-1992 un subiect al agresiunii militare, este actualmente un impediment în calea noilor extinderi expansioniste rusești.
  • Crizele Problemei Orientale au determinat permanent agravarea poziției internaționale a Principatelor de la nord de Dunăre, iar criza Ucraineană va determina accelerarea schimbării statutului de „neutralitate” al Republicii Moldova pe harta politică a Europei și în cadrul coraportului de forțe ale Marilor puteri.
  • Rivalitatea Marilor puteri europene la Dunărea de Jos permitea domnilor Moldovei să profite, în anumite circumstanțe, de internaționalizarea acestor dispute politico-diplomatice, pentru a-și consolida propriile poziții; iar în prezent – disputa cu Federația Rusă în bazinul Pontic poate să ne acorde o șansă unică pentru definitivarea vectorului proeuropean al Republicii Moldova sau chiar izbânda reunificării cu România.

(Chișinău, mai 2014)

Publicat de romaniabreakingnews.ro – autor Vlad MISCHEVCA

Istoric Vlad MISCHEVCA

Istoric Vlad MISCHEVCA

Vlad MISCHEVCA este istoric român, născut în Moldova din stânga Prutului în anul 1963. Este cercetător științific coordonator al Institutului de Istorie al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Doctor în istorie (1997), conferențiar cercetător (1999, Associate professor, Ph.D.), membru al Comisiei Naționale de Heraldică. Domeniile principale de cercetare vizează perioada de trecere de la medieval la modern: istoria relațiilor internaționale din sud-estul Europei (secolul XVIII – începutul secolului al XIX-lea), genealogia domnilor fanarioți, vexilologia heraldică națională, raporturile istorice româno-elene (în special cu Sfântul Munte Athos). Este membru al mai multor societăți științifice internaționale, autor a 12 cărți (monografii) publicate la Chisinau, Iași, Atena și Salonic. În anul 2012 în procesul de documentare  asupra subiectului tratatului de pace de la București din 1812, într o lucrare mai puțin cunoscută, care cuprindea documente publicate la Moscova în anul 1944, a descoperit și readus în circuitul istoriografiei române importanta existentei unui Tratat ruso-turc, datat 1921, prin care cele două puteri declarau NULE juridic orice tratate anterioare dintre fostele imperii – țarist și otoman, rezultând, deci, și anularea Tratatului de pace ruso-turc de la București, din 1812, prin care Rusia și-a alipit jumătate din Principatul Moldovei, sub numele de Basarabia. Dezvăluiri despre deja celebrul (pentru noi românii) Tratat ruso-turc din 1921, și conținutul acestuia, sunt disponibile în articolul scris de Vlad MISCHEVCA și publicat și pe portalul de presă romaniabreakingnews.ro cu titlul:

Bombă istorică! Tratat ruso-turc din 16 martie 1921! Abroga toate tratatele anterioare, implicit Tratatul prin care se luase Basarabia în 1812




R. Moldova, vrajită bine de mafioții Moscovei

Comunistii lui Voronin pierd teren in fata socialistilor promoscoviti ai lui Igor Dodon, in aripa „proeuropeana” a aparut un nou jucator, formatiunea lui Iurie Leanca, iar cele doua figuri cvasicriminale cu legaturi rusesti, Renato Usatii si Ilan Shor, au castigat zdrobitor primariile din Balti si Orhei.

In Moldova, omul care este suspectat ca este principalul beneficiar al jafului de un miliard de dolari de la Banca de Economii a Moldovei, Ilan Shor, a castigat fara probleme alegerile pentru primaria orasului Orhei.

Cum observa Dan Dungaciu, directorul Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei, in afara de Chisinau, „restul RM au votat aproape fara legatura cu evolutiile politice (optiuni geopolitice, coruptie etc.). Acolo cele doua partide pro-europene (PD si PLDM) si-au pastrat procentele in ciuda faptului ca au fost implicate in toate marile scandaluri de coruptie. Culmea din acest punct de vedere a fost atinsa la Orhei, unde primar a fost ales, din primul tur, Ilan Shor, presedintele consiliului de administratie al Bancii de Economii si acuzat in dosarul devalizarii BEM. Insa strategia PLDM si PD de a se declara victorioase in aceste conditii este ilicita”, scrie Romania Libera citată de romaniabreakingnews.ro

Foto: Imagine asociată articolului – Unul din Pionii Moscovei la alegerile din R: Moldova, Renato Usatîi vrea un „Zid” similar cu cel Chinezesc pe granița dintre R. Moldova și România

Mai citește și…

Renato Usatîi …„puterea e în adevăr?” / Puterea-i în FSB !!!