,
Foto/Video: „Remember” FÂNTANA ALBĂ 1 Aprilie 1941-1Aprilie 2014 (Ucraina)
Regiunea Cernăuți – Ucraina 1 Aprilie 2014
Material Foto-Video de la Chernivtsinews.com
La 1 aprilie s-au împlinit 73 de ani de la una din cele mai mari tragedii din istoria neamului românesc – masacrul de la Fântâna Albă, unul dintre cele mai groaznice momente ale istoriei. Românii din Nordul Bucovinei au venit în apropierea Mănăstirii de la Fântâna Albă, în Poiana Varnița, pentru a-i comemora pe cei peste 3.000 de români bucovineni care au fost uciși de soldații sovietici în Duminica Paștelui din 1941 doar pentru simpla dorință de a se retrage în România.
Asta după ce pe 28 iunie 1940, ca urmare a unui ultimatum adresat României de către Uniunea Sovietică, statul român a evacuate administrația civilă și militară și s-a retras din Basarabia și din partea nordică a Bucovinei, iar trupele Armatei Roșii au ocupat imediat teritoriul.
Imediat, în haosul creat, sute de familii românești au încercat să treacă în Bucovina liberă de sovietici, dar s-au lovit de refuzul noii autorități de la Moscova, care a dat ordin ca oricine se apropie de granița proaspăt trasată să fie executat. Așa că, în noiembrie 1940, 40 de familii din Suceveni, alte câteva sute din Ostrița, Horecea, Șirăuți, Cotul Ostriței sau Buda au fost surprinse și decimate cu rafale de mitralieră de către soldații sovietici, supraviețuitorii și familiile acestora fiind declarați trădători de țară și ulterior deportați în Siberia.
Dar sovieticii nu s-au oprit aici. În primăvara lui 1941, serviciile secrete au propagat în rândul populației române din Nordul Bucovinei că, pentru o scurtă perioadă de timp, trecerea graniței cu România este un lucru acceptat de autorități. Încrezători, românii bucovineni s-au constituit într-un grup masiv, de peste 3000 de persoane, și pe 1 aprilie 1941 s-au îndreptat spre frontier URSS cu România.
Pentru a dovedi caracterul pașnic al demersului lor au arborat în fruntea coloanei un drapel alb, icoane și cruci de brad. La 3 kilometri de frontier, în locul numit Poiana Varnița, grănicerii bolșevicii au somat coloana să stea în loc, dar grupul de români a ignorat ordinul și a mers mai departe, moment în care s-a declanșat iadul: sovieticii – echipați cu mitraliere performante – au început să tragă în plin, secerând laolaltă copii, femei și bătrâni. Cei care au scăpat cu răni, au fost legați de cai și târâți într-un loc unde fuseseră săpate dinainte cinci gropi comune, mulți dintre ei fiind îngropați de vii. Alții au fost torturați zile în șir, apoi uciși și aruncați tot într-o groapă comună. “În acele gropi, pământul s-a mișcat apoi două zile, până ce toți românii aruncați acolo și-au dat și ultima suflare”, povestesc în cărțile document dedicate acestui genocid foarte puținii supraviețuitori, deportați și ei în Siberia. Iar autoritățile de la Moscova au declarat că a fost vorba doar de un incident minor, în care ”un grup de 20 de persoane a încercat să treacă fraudulos granița”.
În anul acesta, sute de români din nordul Bucovinei, dar și din România s-au adunat pe valea Plângerii pentru a păstra un minut de reculegere în memoria martirilor neamului. Au fost prezenți autoritățile locale, deputatul poporului în Rada Supremă a Ucrainei, dl. Ion Popescu, un sobor de preoți împreună cu enoriașii din localitățile învecinate, lideri ai asociațiilor culturale, profesori, elevi, martori ai acelor vremuri, rudele celor secerați de gloanțe. O delegație specială din România. Din păcate, n-au fost prezenți membri ai Departamentului pentru Românii de Pretutindeni de la București, dar au fost membri ai Consulatului General al României la Cernăuți.
Consulul General al României la Cernăuți, Eleonora Moldovan, fiin prezentă la comemorările din Poiana Varnița, a menționat că în memoria victimelor de atunci, 1 aprilie a fost decretată “Ziua Națională în memoria românilor victime ale masacrelor, deportărilor, foametei și altor forme de represiune organizate de regimul sovietic în Bucovina, Ținutul Herței și Basarabia” de către Parlamentul României, prin Legea nr. 68/10 mai 2011.
După declararea independenței Ucrainei, în apropierea Mănăstiriide la Fântâna Albă din Nordul Bucovinei, a fost ridicată a troiță-monument, piedică în calea uitării și reper pentru eternitate a sacrificiului făcut de 3000 de români nevinovați.
Cuprins de emoții, Președintele Organizației “Golgota” din Regiunea Cernăuți, Ilie Popescu, la comemorările de la Fântâna Albă a mărturisit următoarele:
“Tata a fost arestat în 1941, nu departe de Fântâna Albă. Când a văzut că se trage cu mitralierele a fugit, dar n-a fugit departe, că la un moment dat grănicerii l-au prins. Și l-au dus la Hliboca, l-au aruncat, l-or bătut, l-or mai chinuit cât l-or mai chinuit.. Au fost prinși 22 de persoane care s-au considerat că au organizat Revoluția pe malurile Siretului și pe tata. El era primul pe listă, primul, chipurile că a condus revoluția din 41. Eu până azi nu cred că a fost așa ceva…“.
