Paralelă 2014-2016! Semnale de alarmă! Crimeea a fost ținta zero pentru Rusia, iar ținta unu este revenirea la gurile Dunării

Ce implicații ar avea destabilizarea Odesei pentru România (analiză -2016)

Analistul militar Cristian Negrea explică într-un interviu acordat Epoch Times de ce Rusia nu poate destabiliza Odesa folosind scenariul aplicat la anexarea Crimeei. Totodată, el avertizează asupra pericolului pentru România dacă Rusia ar ajunge la gurile Dunării.

”Scenariul cu omuleții verzi nu este repetitiv, ci a putut fi aplicat cu succes doar o dată, și asta în condițiile particulare din Crimeea, unde bazele ruse erau în imediata apropiere a orașelor. Mai degrabă cred că Rusia va reîncepe operațiunile militare în estul Ucrainei, cu scopul de a ocupa Mariupol și a face legătura cu Crimeea pe uscat între Donețk și această peninsulă, acestea putând fi mai ușor camuflate ca operațiuni ale militanților ucraineni proruși”, susține expertul.

Negrea avertizează însă că ”nici România, nici NATO, nu pot preveni o eventuală cădere a Odessei. În cazul în care mișcarea continuă spre Bugeac, România și NATO ar trebui să solicite Ucrainei dreptul de a ocupa militar Bugeacul, punând soldați NATO pe Nistru, și evitând astfel căderea acestuia sub stăpânire rusă”.

Epoch Times: Ne putem imagina un scenariu similar celui care a dus la anexarea Crimeei în Odesa, cu folosirea unor ”omuleți verzi”, dar și a unor mișcări teroriste precum Odesa subterană pentru a prelua controlul asupra Odesei?

Să ne amintim că o tentativă de a smulge Odesa de sub control ucrainean a fost făcută în 2 mai 2014, concomitent cu declanșarea evenimentelor din Donețk care au dus la războiul din estul Ucrainei. Rezultatul a fost în jur de patruzeci de morți și două sute de răniți. Observăm că planul a fost mai larg, dar a reușit doar în estul Ucrainei, unde populația rusofonă e mai numeroasă și, mai mult, are graniță directă cu Rusia.

Scenariul cu omuleții verzi nu este repetitiv, a putut fi aplicat cu succes doar o dată, și asta în condițiile particulare din Crimeea, unde bazele ruse erau în imediata apropiere a orașelor în care s-a petrecut acest scenariu. A reușit în acest caz în mare parte din cauza degringoladei conducerii de la Kiev care a ezitat să ia măsuri și a pasivității factorilor ucraineni responsabili din Crimeea care, fie de teamă, fie intenționat, nu au luat măsurile necesare. Și acum ni se pare greu de înțeles cum au putut apărea trăgători necunoscuți, fără însemne, pe clădirile-obiectiv ale puterii ucrainene și nimeni să nu îi ia la întrebări, și asta timp de câteva zile. Acum mi se pare greu de imaginat reușita unui astfel de scenariu, în urma faptului că autoritățile sunt puse în gardă, sau ar trebui să fie.

Mai degrabă văd un scenariu asemănător cu cel petrecut în estul Ucrainei, poate mai bine pregătit decât cel eșuat la Odessa. Dar, având în vedere proporția mai redusă a populației pro-ruse comparativ cu alte regiuni, doar o mișcare de stradă care devine violentă nu poate garanta succesul ocupării Odesei. Nu vorbim numai de orașul și portul Odesa aici, ci de întreg litoralul, cel puțin până în Crimeea, pentru a face joncțiunea cu trupele ruse de aici care să poată lua sub control întreaga bandă de litoral. Nu numai să o ia sub control, ci să o și apere de contraatacul forțelor militare ucrainene.

Ori, aici vorbim deja de o mișcare militară deschisă, un război în toată regula, deoarece Rusia nu va mai putea să nege participarea sa directă cu forțe armate, așa cum tot încearcă să o facă în Donețk. Un astfel de scenariu va include și participarea rușilor și nistrenilor de la Tiraspol, care vor ataca Odesa din spate. Va avea loc și un desant maritim, probabil, cu acțiunea în forță a flotei rusești. Iar obiectivul va trebui să fie unul mai vast, ocuparea întregului litoral ucrainean, inclusiv a Bugeacului. În aceste condiții se poate vorbi și de ocuparea Insulei Șerpilor, în timpul sau imediat înaintea declanșării ofensivei.

Dar, din fericire, acest scenariu nu poate fi aplicat imediat și cu ușurință. Rusia la ora actuală este implicată cu forțele sale aeriene (circa 30 de avioane și 20 de elicoptere) și câteva unități terestre în Siria și nu cred că are capacitatea militară de a duce mai multe acțiuni militare ofensive concomitent, pe teatre de război îndepărtate unul de altul. Mai degrabă cred că va reîncepe operațiunile militare în estul Ucrainei, cu scopul de a ocupa Mariupol și a face legătura cu Crimeea pe uscat între Donețk și această peninsulă, acestea putând fi mai ușor camuflate ca operațiuni ale militanților ucraineni proruși, deși se știe clar cine e în spatele lor.

În cazul în care mișcarea ar continua spre Bugeac, România și NATO ar trebui să solicite Ucrainei dreptul de a ocupa militar Bugeacul, punând soldați NATO pe Nistru, și evitând astfel căderea acestuia sub stăpânire rusă.

Ce consecințe ar avea pentru România o asemenea mișcare a Rusiei, din punct de vedere al securității?

Am mai spus-o și cu alte ocazii, ajungerea Rusiei la gurile Dunării, la graniță directă cu România, ne-ar dezavantaja enorm din punct de vedere strategic și al siguranței naționale. În caz că s-ar observa semnele premergătoare ale unei astfel de mișcări, România ar trebui să insiste pe lângă NATO și pe lângă Ucraina pentru luarea unor măsuri active.

Nici România, nici NATO, nu pot preveni căderea Odesei, de exemplu, prin intervenție directă. Țara noastră poate acorda doar asistență și material militar ucrainenilor, nu mai mult. Dar, în cazul în care mișcarea continuă spre Bugeac, România și NATO ar trebui să solicite Ucrainei dreptul de a ocupa militar Bugeacul, punând soldați NATO pe Nistru, și evitând astfel căderea acestuia sub stăpânire rusă. Desigur, o parte importantă din acest contingent militar de ocupație și protecție a liniei Nistrului va fi format din români. Iar Rusia va evita o confruntare directă cu NATO, confruntare din care nu are cum să iasă în câștig.

În plus, e necesară susținerea Republicii Moldova pentru redobândirea controlului asupra regiunii nistrene, eliminând astfel un focar fierbinte de instabilitate. Restul depinde de ucraineni și de ruși.

Până atunci, e necesară pregătirea și dotarea armatei, care trebuie accelerată. Vedem că avem sprijin NATO, s-a adus armament greu în România pentru a descuraja intențiile agresive ale Kremlinului, dar nu ne putem baza doar pe alții, va trebui să ne pregătim și să ne înarmăm. Vorba proverbului roman Si vis pacem para bellum, dacă vrei pace, pregătește-te de război.

Cristian Negrea este redactor la revista de istorie militară ”Tactica și Strategia”.

publicat de romaniabrekingnews.ro / Sursa: epochtimes.ro

Paralelă cu situația din 2014…

Acordul de la Geneva a fost încălcat imediat ce a fost semnat. Forțele speciale rusești din estul Ucrainei continuă destabilizarea. Următoarea mișcare a lui Putin ar putea fi însă să-i țină pe ucraineni concentrați pe est și să lovească în Odessa, de unde poate tăia accesul Ucrainei la Marea Neagră și poate realiza axa Crimeea-Odessa-Transnistria. Aceasta ar fi o amenințare directă pentru Republica Moldova.

Președintele Băsescu se declara recent îngrijorat de Transnistria și de posibilitatea ca aceasta să fie pierdută:

„După mine, Crimeea a fost ținta zero, iar ținta unu este revenirea la gurile Dunării, ceea ce înseamnă din Crimeea către Odessa și până la Brațul Chilia. Categoric, dacă Putin va decide să revină până la gurile Dunării, categoric, Transnistria e pierdută, va avea statut de parte a Federației Ruse”, a afirmat Băsescu.

Și comandantul NATO Philip Breedlove avertiza că forțele rusești staționate la granița cu Ucraina au capabilitatea să cucerească Ucraina, să ajungă în regiunea Odessa și mai departe până în Transnistria și Republica Moldova.

La rândul său, directorul Centrului politic-militar de investigații de la Kiev, Dmitri Tîmciuk a declarat că regiunea Donețk se vrea a fi a doua Crimee, iar în timp ce toată atenția Kievului va fi îndreptată spre estul țării, Moscova ar putea acționa în regiunea Odessa cu ajutorul celor 2.000 de militari din forțele speciale ruse care au ajuns în regiunea transnistreană.

infografic – dispunerea și componența forțelor militare ale Ucrainei și Rusiei aflate in conflict

Asemenea semnale de alarmă sunt tot mai dese în ultima vreme. Și în Odessa au apărut deja destabilizatorii care organizează proteste pro-ruse, dar fenomenul este de o amploare mai mică decât în Estul Ucrainei.

Totuși experți și analiști militari cred că planul Rusiei este tocmai acesta: să atace dinspre Transnistria către Odessa, dat fiind că autoritățile ucrainene așteaptă un atac de la granița de est.

tehnica și tipurile de dispozitive militare ruse folosite in Ucraina

Cheia conflictului: ODESA

Odessa este cheia conflictului ucrainean din mai multe puncte de vedere. În primul rând, are o importanță geostrategică deosebită datorită infrastructurii energetice și a accesului la Marea Neagră. Prin anexarea ei, Rusia ar putea împiedica construirea de terminale de gaz natural lichefiat (LNG) în zona de coastă, pentru a păstra Ucraina dependentă de hidrocarburile rusești.

Moscova se poate folosi și aici de pretextul apărării numărului mare de vorbitori de rusă din regiune pentru a anexa Odessa.

Victor Vescovo, comandant cu 20 de ani de experiență în marina americană, arată într-un articol pentru RealClearDefense că este imperativ ca armata ucraineană să securizeze toate aeroporturile și facilitățile portuare din Odessa și să blocheze drumurile care duc din Peninsula Crimeea spre Odessa. În opinia sa, Rusia ar putea încerca să atace Odessa pe mare cu plecare de la baza navală din Sevastopol și alte porturi rusești de la Marea Neagră precum Novorossiysk.

Totuși varianta mai plauzibilă este ca Rusia să atace cu forțele din Transnistria, dat fiind că Tiraspolul este doar la 97 de km drum drept de Odessa. Vescovo consideră că Moscova ar putea să mai aducă trupe la Tiraspol, pe calea aerului, în acest scop.

Printr-un atac asupra Odessei, cu Transnistria ca punct de plecare, Rusia ar tăia ieșirea la mare a Ucrainei și ar face legătura între Crimeea și Transnistria. Mai mult, armata ucraineană ar fi prinsă între două fronturi sau focuri – cel din est și cel din sud.

„Inevitabil forțele ucrainene vor ceda, lăsând cale liberă forțelor ruse din Crimeea care vor avansa ocupând tot sudul Ucrainei până la Nistru și chiar dincolo de el, până la Prut. În momentul în care Ucraina își va deplasa o parte din trupe spre Odessa, Rusia va putea lovi în est, anexându-l după modelul Crimeea”, explică analistul militar Cristian Negrea pe blogul său.

Este clar că în acest scenariu armata ucraineană va trebui să lupte. Până acum însă ea a lăsat Crimeea să cadă fără să răspundă cu niciun glonț și a permis forțelor speciale rusești să preia cu prea mare ușurință controlul asupra unor instituții-cheie din estul Ucrainei. Ca urmare, capacitatea ei de a reacționa este serios pusă sub semnul întrebării.

Printr-un atac asupra Odessei, cu Transnistria ca punct de plecare, Rusia ar tăia ieșirea la mare a Ucrainei și ar face legătura între Crimeea și Transnistria. Mai mult, armata ucraineană ar fi prinsă între două fronturi – cel din est și cel din sud.

Nu vrea sau nu poate armata ucraineană să riposteze?

Se pare că niciuna, nici alta. Armata este prost echipată, soldații sunt demotivați, iar în prezent cetățenii fac donații pentru a-i echipa. Deși Ucraina a cheltuit în 2012 nu mai puțin de 5,3 miliarde de dolari pentru armament, potrivit datelor Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace (SIPRI) de la Stockholm, banii au intrat în buzunarele diferiților funcționari corupți și nu au fost investiți în echipamente. Iar rezultatele se văd acum.

În actuala criză, liderii politici de la Kiev au făcut tot ce au putut pentru a evita să răspundă militar Rusiei. Au cerut Occidentului să intervină, au mizat pe sancțiunile economice impuse Rusiei și pe un acord de la Geneva, care aprobă tacit anexarea Crimeei, prin omisiune, care nu dă garanții că agresiunea rusească se va opri, și care împinge Ucraina spre direcția dorită de Moscova: federalizare și finlandizare. Mai mult, auzim zilnic de noi unități militare ucrainene care dezertează trecând de partea agitatorilor pro-ruși.

Dacă autoritățile ucrainene vor continua cu acest non-combat, vor pierde și Odessa, iar astfel Kievul va deveni și mai fragil în relația cu Rusia.

Planul lui Putin

Rusia acționează în prezent nu doar ca să arate că noul guvern nu este în stare să asigure ordinea în țară și pentru a împiedica alegerile prezidențiale să aibă loc. Planul Moscovei pare să includă nu doar Estul, ci și Odessa și deraierea trenului european al Republicii Moldova, după realizarea legăturii cu Transnistria. Adică Putin vrea să împuște doi iepuri odată dacă se poate – și Ucraina și Moldova printr-o singură lovitură în Odessa.

Blogul Rumanian Military avertizează că urmează destabilizări în Găgăuzia și Bălți cărora Republica Moldova nu le va putea face față singură, fiind nevoită să apeleze la NATO și România pentru asistență de securitate.

„În noile condiții geopolitice, România va trebui, de fapt va fi obligată, cu acceptul Ucrainei sau fără acesta, să ocupe militar sudul Basarabiei, Bugeacul, asigurând militar o zonă defensivă pe limanul Nistrului, singura frontieră naturală contra avansului rusesc. Ar fi preferabil ca să fie de comun acord, cu acceptul Kievului, dar în cazul în care acesta nu este de acord sau ezită, indiferent, armata română va trebui, este obligată strategic, să ocupe linia Nistrului în Bugeac. Închipuiți-vă ce ar însemna ca Rusia să ocupe Bugeacul înaintea noastră, malul de nord al brațului Chilia în mâna Rusiei, Rusia peste râu de Galați! O catastrofă din punct de vedere al siguranței naționale! Mai mult, România va trebui să ocupe Insula Șerpilor înaintea Rusiei, cu acceptul Kievului sau fără acesta, această insulă nu poate fi lăsată sub nicio formă să cadă în mâna Rusiei”, susține la rândul său analistul militar Cristian Negrea. În opinia sa, România trebuie să securizeze și să preia controlul și asupra Tighinei.

Și Octavian Milewski, expert în spațiul ex-sovietic, spunea într-un interviu pentru Epoch Times că:

„chiar dacă la Tiraspol sau Comrat au loc provocări, acestea au slabe șanse de succes atâta timp cât există doar o legătură indirectă cu Rusia, adică o legătură prin intermediul infrastructurii militare și economice create pe baza conflictului din Transnistria sau a elitelor reziduale formate în perioada sovietică și post-sovietică. Potențialul rusesc din Transnistria, în eventualitatea izolării sale, nu poate fi critic pentru o eventuală deraiere a Moldovei, însă nu aș vrea să diminuez potențialul său distructiv în cazul unei invazii rusești până în regiunea Odessa și realizarea unei legături geografice directe cu Rusia”. Și el avertiza că „Chișinăului îi va fi foarte dificil să îngrădească amenințările ce vor veni dinspre Tighina în cazul în care trupele rusești fac legătura cu Transnistria”.

Prin urmare deja nu mai este vorba doar despre Ucraina, ci despre o amenințare directă la adresa Republicii Moldova și indirectă la adresa României.

Publicat de romaniabreakingnews.ro /Sursa: epochtimes.ro