Semnal! Romania dovedeste ca nu detine mijloace de-a influenta situatia de la Chisinau si nici nu pare a fi capabila sa negocieze eficient in momente critice.

Republica Moldova, ca subiect de politica externa, a fost mereu greu de inteles de catre politicienii de la Bucuresti.
Chiar abilul politician Basescu a fost prins in ofsaid dupa ce l-a sustinut in alegerile din 2005 pe Vladimir Voronin.
Imi aduc aminte cum, fiind pe 6 martie 2005 la Soroca, in calitate de observator la alegerile parlamentare, eram oripilat de lipsa de reactie a autoritatilor romane si europene in fata abuzurilor si obstructiilor pe care puterea de atunci de la Chisinau nu se sfia sa le manifeste.
Trecand prin orasele din nordul republicii (Balti, Soroca) am constatat ca nu exista niciun material de promovare electorala al partidelor din opozitie.
Peste tot, zidurile si rarele afisiere erau tapetate in rosul Partidului Comunistilor.
In presa scrisa, la televiziunea publica, doar propaganda comunistilor rula natural, opozitia neexistand.
Amenintarile si intimidarile erau la ordinea zilei.
Plangandu-ma unui oficial roman de neregulile observate am fost intampinat cu un zambet atotstiutor si cu o replica pe care n-am uitat-o: „Stai linistit, o sa fie bine !”.
Dar n-avea sa fie !

Voronin, inainte de alegeri, a simulat europenismul, prostind prin gesturi simbolice birocratii de la Bruxelles.
Printr-un comportament prost interpretat, bolsevicul sovietic n-a uitat sa treaca si pe la Bucuresti, unde, asemenea unui Mos Gerila, a umplut pivnitele de la Cotroceni cu vinurile de la Purcari si Milesti, intr-un reflex al batranului secretar de partid comunist confruntat cu nevoia rezolvarii unei probleme stringente!  Pentru a mari miza, Voronin a interzis observarea alegerilor de catre organizatiile neguvernamentale rusesti, gest nefiresc, dar care a inchis gura celor care-l suspectau ca e omul rusilor.
Castigand en fanfare, Voronin s-a reorientat rapid catre Maica Rusie, Romania devenind treptat “dusmanul extern”, bau-bau-ul recurent in discursul public al regimului comunist din stanga Prutului.
Curand, in viziunea lui Voronin, steagul romanesc a devenit un simbol fascist, limba romana o limba inexistenta, furata de la moldoveni, guvernul roman un guvern imperialist, presedintele roman un alcoolic intervenient in afacerile interne ale statului moldovean.

Sub zambetul ironic al ursului de la rasarit situatia a degenerat, culminand cu decizia de expulzare in 2009 a ambasadorului roman de la Chisinau, Filip Teodorescu, si introducerea vizelor pentru cetatenii romani.
Toate acestea, urmare a acuzatiilor propagandistice la adresa Romaniei, de organizare a protestelor tinerilor din aprilie 2009, soldate cu incendierea cladirii presedintiei Moldovei.
Frustrarea lui Voronin, altadata nevoit sa bata aleile Cotroceniului, a depasit dimensiunea normalului, razbunarea lui dorindu-se a fi totala.

Dupa un scenariu patentat de rusi, in vara lui 2010, pe consulul roman la Chisinau, Ion Nuica, “l-au surprins” intr-o scena de amor interzis, provocand stupoare la Bucuresti si un maxim de tensiune intre statele asezate de-o parte si alta a Prutului.
De altfel, in toata aceasta perioada, diplomatia romaneasca a fost incapabila sa reactioneze eficient, fiind mereu in expectativa, uluita de fiecare data de amploarea atacurilor.

Consecinta a incapacitatii de a alege presedintele (in RM presedintele e ales de Parlament cu 61 de voturi din totalul de 101), pe 28 noiembrie 2010 are loc un nou rand de alegeri in care trei partide considerate proeuropene au obtinut victoria reusind sa incropeasca o alianta numita Alianta pentru Integrare Europeana (AIE).
Alianta nou formata era alcatuita din Partidul Liberal (PL) condus de Mihai Ghimpu – un fost activist proroman, Partidul Democrat (PD) condus de Marian Lupu – fost comunist dezertat, secondat de Vladimir Plahotniuc – un mafiot in slujba Moscovei si Partidul Democrat Liberal din Moldova (PDLM), condus de Vlad Filat –  prim ministrul desemnat.
Coalitia a rezolvat problemele stringente, inclinand in aparenta balanta spre Europa, insa, in timp, a dovedit ca a respectat doctrina succint formulata de fostul presedinte ucrainian Leonid Kucima si preluata savuros de Voronin, si anume a “vitelului inteligent care suge la doua vaci”.

Intr-o exprimare relevanta, cunoscutul analist de politica externa Dan Dungaciu spunea ca “formula aceasta este expresia cea mai concisa a ambiguitatii „inteligente” a acestui spatiu, a dorintei de a fi si cu Estul si cu Vestul, dar nici cu unul, nici cu altul pana la capat”.
Zilele trecute, am avut revelatia unui déjà vu al incompetentei diplomatiei romanesti la varful sau.
Imediat dupa alegerile din Romania si inaintea celor din Republica Moldova, presedintele Johannis a fost plimbat pe la Chisinau la invitatia lui Vlad Filat – presedintele PDLM.
Prezenta presedintelui Romaniei pe fondul siglei verzi a partidului fostului prim ministru moldovean a staruit mult timp pe ecranele buletinelor de stiri.
Discursuri pompoase despre Europa, justitie, reforma si alte basme despre care putini mai cred la Chisinau, au marcat asocierea imaginii presedintelui Romaniei cu Vlad Filat, cel care invita la guvernare Partidul Comunistilor al lui Vladimir Voronin – romanofobul inveterat care instiga la ciopartirea Romaniei.
Anuntul a luat prin surprindere autoritatile romane, mai ales in contextul in care urma sa aiba loc la Chisinau, in mod simbolic, prima vizita oficiala a presedintelui roman in afara tarii.
Lasandu-se folosit in campania electorala din Republica Moldova pentru adunarea voturilor romanilor moldoveni in favoarea PDLM, Johannis va trebui sa inghita acum o alianta politica la Chisinau, sustinuta de un antiroman declarat.
Sesizand situaria care tinde sa iese de sub control, europenii au trimis un ‘comando” politic in capitala Moldovei care a negociat pe aeroportul din Chisinau revenirea la formatul de guvernare de pana acum, adica la includerea Partidului Liberal in coalitia ce va urma sa vina la putere.

In contextul agresiunii rusesti in Ucraina, apararea “limesului” moldovean a devenit esential.
Intr-o discutie telefonica a lui Johannis cu oficiali europeni i s-a recomandat, probabil, sa renunte la vizita si sa evite sa se implice intr-o afacere care pentru Europa a devenit foarte sensibila.
Ca intr-o comedie politica penibila, Ponta a tinut sa-si faca un selfie cu liderii noii aliante.
Neispravitul prim ministru al Romaniei a fost intors de pe drum de cineva care i-a soptit ca in poza ar putea aparea si freza batranului bolsevic.

Diplomatia romaneasca priveste “de la distanta” cum in tara vecina se constituie o alianta de guvernare sustinuta de forte politice profund antiromanesti, pe banii si sustinerea guvernului roman.
Pentru a exemplifica ridicolul situatiei, trebuie doar sa ne aducem aminte cum Ponta, in numele guvernului roman, dona cu doar cateva luni in urma (in campania electorala) 100 de microbuze scolare Republicii Moldova, intr-o pompoasa manifestare publica, alaturi de premierul moldovean Iurie Leanca.
In ciuda interventiei europenilor, respectand doctrina vitelului doritor de doua ugere, a aparut usor gaselnita constituirii unei aliantei minoritare, cu nume pompos european insa sprijinita extraguvernamental de comunisti.
Nu s-au gandit mult la solutia de-a ramane si cu banii europenilor si ai romanilor, dar si cu puterea de-a face ce vor intr-o tara roasa de saracie si care supravietuieste in deriva.
Vor fi sprijiniti de cel care nu demult explica relatia cu Romania in felul acesta: “….ceea ce n-au reusit atunci cu alde Hitler, nu va suparati, alde Antonescu, cu tancurile, cu avioanele, acuma le fac pasnic cu Uniunea Europeana”.
Limbajul dublu al politicienilor de la Chisinau a devenit specific, asumarea europenismului fiind doar un bun pretext de-a beneficia de banii primiti din Romania, Europa si chiar Statele Unite.
Majoritatea dintre ei pot fi europeni, euroasiatici sau chiar chinezi functie de avantajele negociate.
Nu de putine ori Republica Moldova s-a manifestat ca un “no men”s land geostrategic” administrat de-o gasca de talhari fara scrupule.

In ciuda declaratiilor sforaitoare privind orientarea politica a tarii si a efortului dobandiri autonomiei economice fata de rusi, au vandut pe tacute companiile strategice ale economiei moldovene tocmai rusilor.
Astfel, compania care administreaza reteaua de gaze, Banca de Economii (un soi de CEC al moldovenilor) sau chiar concesionarea aeroportului din Chisinau au fost gesturi care contrazic direct asa zisul efort de integrare europeana.
Investitia euro-romaneasca in gazoductul Iasi-Ungheni s-a dovedit inutila in contextul in care intreaga retea de gaze nationala e controlata de Gazprom.

Stiau cu totii acest lucru, circul fiind pentru ochii si urechile fraierilor inflacarati.
De altfel, miscarea politica a lui Filat, Lupu, Plahotnic &comp. nu pare deloc fortuita, ci chiar gandita cu premeditare.
Dupa punctarea principalului obiectiv important in ochii electoratului moldav si anume obtinerea de la Europa a liberalizarii regimului de vize, reiderii politici din Moldova isi continua netulburati opera de mafiotizare a unui stat, si asa slab si cu identitate incerta.
Nedeclararea oficiala a datelor din recentul recensamant care releva ca circa 23 % din moldoveni se considera romani si 40% dintre acestia declara ca vobesc limba romana pare un gest de menajare a viitorilor parteneri, cunoscuti romanofobi.

Nu in ultimul rand, “litigiul” care a blocat alianta cu Partidul Liberal al lui Ghimpu(foto dreapta) a avut ca motivatie principala fotoliul de ministru la Ministerul Transporturilor, in contextul in care se zvoneste de intentia guvernului moldovean de-a vinde si reteaua nationala de cai ferate investitorilor rusi.
La Bucuresti, o liniste perplexa s-a asternut peste institutiile responsabile, presedintele si ministrul de externe ascunzandu-se dupa dezinteresul si necunoasterea de catre opinia publica romaneasca a situatiei moldovenesti.
Dincolo de discursul emotional, idealizant, identitar, Republica Moldova reprezinta o miza importanta pentru politica externa romaneasca si in extenso pentru securitatea noastra nationala.
In contextul agresiunii rusesti si a politicii vadit expansioniste a acestora, eventualitatea mutarii granitei euroasiatice pe Prut ne va afecta profund…
Incremeniti in proiectul “podului de flori”, a mitului unirii cu “fratii” de peste Prut, politicienii romani par incapabili sa inteleaga situatia complexa din Republica Moldova.

Romania dovedeste ca nu detine mijloace de-a influenta situatia de la Chisinau si nici nu pare a fi capabila sa negocieze eficient in momente critice.
Esecul in comunicarea cu politicienii moldoveni in momente dificile a generat retineri din partea Uniunii Europene de-a considera Bucurestiul ambasadorul cel mai potrivit in relatia cu Moldova.
In ciuda donatiilor de sute de milioanede euro, a sustinerii permanente in politica internationala, a deschiderii pietelor economice chiar in detrimentul propriilor agenti economici, cantecul sirenei rusesti pare de fiecare data mai puternic.
Acest esec in administrarea relatiei cu Republica Moldova se datoreaza suficientei politicienilor romani, incapabili de-a depasi discursul populist, prejudecatile false si lipsa unei strategii pragmatice cu targeturi clare si realiste.
Intr-un viitor previzibil, Romania nu poate sa spere intr-o unire cu Republica Moldova in conditiile in care lucrul acesta nu e dorit de marea majoritate a moldovenilor.

Doar 23% dintre ei se considera romani, majoritatea asumandu-si identitatea moldoveneasca.
Desi se numesc Gheorghe sau Vasile, in perceptia colectiva, romanii sunt perceputi fiind diferiti, iar Romania un spatiu cu care ei nu se identifica.
Mai ales cei care au trait in epoca sovietica sunt inca nostalgici dupa regimul comunist, afectiv fiind mai degraba fii ai Maicii Rusii decat ai lui Decebal si Traian.

De ce s-a ajuns in aceasta situatie? E un complex de imprejurari, plecand de la specificul rural al vechii Basarabii, de la efervescenta nationalista a secolului al XX, pierduta de ei, de la centralismul iresponsabil al autoritatilor romane in perioada interbelica, de la consecintele eliminarii aproape complete a elitei basarabene de catre sovietici dupa al doilea razboi mondial, de la propaganda eficienta, continua si agresiva a stapanilor de la Moscova…etc!
Toate astea au dus la o stare de fapt indubitabila.

Care sunt soluțiile pentru viitor ? (N.R. româniabreakingnews.ro)
(1) Procesul de reconstientizare a propriei identitati pierdute va fi dificil si se va derula lent de-a lungul unor generatii. In aceste conditii, Romania trebuie sa raspunda pragmatic, aplicat pe tintele propuse si fara prejudecati si complexe de superioritate.

(2) Sustinerea integrarii europene a statului moldovean, participarea efectiva la dezvoltarea economica, sustinerea unitara a fortelor politice proromanesti sunt obiective pe care Romania trebuie sa si le asume indiferent de culoarea puterii politice de la Palatul Victoria sau Cotroceni.

Sursă/Autor: timisoaraexpress.ro/Laurentiu Stefanescu

Cules, editat si publicat de Daniel Cristea – Flux News MD/romaniabreakingnews.ro