ROMÂNIA BREAKING NEWS

Rusia și Ucraina, căsătorie incompatibilă sau viol cu premeditare? O analiză spre înțelegerea și în folosul românilor.

Rusia și Ucraina, căsătorie incompatibilă sau viol cu premeditare? O analiză spre înțelegerea și în folosul românilor.

Rusia și Ucraina…

Scurt istoric
Ucraina este un stat cu suprafața de trei ori cât cea a Franței și o populație de circa 40 milioane de locuitori. În Evul Mediu timpuriu în partea centrala și de est a Ucrainei au existat mai multe cnezate independente.

Începând cu secolele XVI-XVII acestea intră în componența Imperiului Țarist. Teritoriile din vestul Ucrainei au făcut parte din Regatul Poloniei, al Lituaniei și al Imperiului Habsburgic. Ulterior și aceste teritorii vestice au fost incorporate de către Imperiul Țarist culminând cu anexarea Transnistriei de către Rusia în anul 1792. Crimeea a constituit sediul Hanatului Tătarilor pînă în anul 1783 când peninsula Crimeea a fost anexată de Țarina Ecaterina cea Mare care a inaugurat politica deportărilor pe criterii etnice în scopul desnaționalizării și rusificării accelerate a provinciilor nou anexate. Acesta este momentul în care Ucraina devine o gubernie rusească circum-scrisă pe deplin politicilor, vieții și viziunilor Rusiei Țariste.

Anexarea Crimeei de către Țarina Ecaterina cea Mare – 1783

Sine era et studio
Imperiul Habsburgic anexează Bucovina în anul 1775. În urma noii configurații geopolitice Austria devine extrem de interesată de vecinii din Est. Prin urmare serviciile speciale austriece trimit o misiune de cercetare în Transnistria și Transbugia în anul 1783 sub comanda căpitanului Hoffman. Acesta este însoțit de un secretar și de o gardă personală având asupra sa scrisori de acreditare  pentru liberă trecere și prioritate în obținerea cailor de schimb pe tot traseul misiunii sale. La întoarcera sa la Viena respectivul căpitan a întocmit un raport complet în care a menționat următoarele :

În urma cercetării amănunțite a întregii Transnistrii dintre Nistru și Bug au fost identificate câteva sate ucrainene ,două sate poloneze, un singur sat rusesc și foarte multe sate moldovenești care formau circa 80% din populația regiunii.

 – În regiunea dintre Bug și Nipru a fost identificată o singură cetate întărită: Cetatea COPIL condusă de moldoveni și apărată de oșteni moldoveni.

* Aceste informații au fost descoperite în arhivele de stat de la Viena și publicate ca atare de academicianul prof.dr.Ion Nistor intr-un studiu pe această temă.

Per ansamblu stăpânirea austriacă pe lîngă inconvenientele inerente a avut un caracter benefic în sensul emancipării românilor din provinciile românești aflate în componența Imperiului Habsburgic începând cu secolul al XVIII-lea, în timp ce influența benefică asupra ucrainenilor din partea de vest s-a concretizat abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Să nu uităm faptul că liderul răscoalei de la 1784 din Transilvania era un anume HOREA ,  un țăran român știutor de carte care vorbea fluent limba germană și care a fost primit în audiență la Împăratul Iosif al II-lea. Ucrainenii nu se poziționau la acest nivel. În ciuda represiunilor răscoala de la 1784 din Transilvania a avut drept consecință abolirea iobăgiei pentru românii din Imperiul Habsburgic, prevedere ce nu s-a aplicat și ucrainenilor. Îngrijorat de alte posibile revolte în provinciile istorice românești Împăratul Iosif al II-lea face o vizită la Cernăuți capitala Ducatului Bucovinei în anul 1785. Aici primește rapoartele poliției și ale serviciilor speciale austriece despre nemulțumirile românilor din Bucovina. Întors la Viena convoacă Consiliul de Coroană și comunică rapoartele primite din care rezultă următoarele:

 – Un număr din ce în ce mai mare de tărani ucrainieni analfabeți fugeau din Galiția și se stabileau în Bucovina. Unii munceau iar alții furau din gospodăriile băștinașilor.

 – Un număr din ce în ce mai mare de evrei analfabeți din Rusia se stabileau în Bucovina via Galiția. Aceștia nu doreau să se integreze în agricultură, nu erau meseriași calificați la nivelul standardelor imperiale și practicau înșelătoria în relațiile comerciale.

 – Urmare a acestor rapoarte Împătatul ordonă în scris: „Acești evrei veniți din Rusia să fie dedați plugăriei,să învețe bine o meserie,să facă negustorie cinstită sau să plece din Imperiul Nostru”

Ucraina în secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea

Ucraina 1919

Abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea apar primii intelectuali autentici ucraineni. Pe fondul unui reviriment naționalist în întreaga Europă, intelectualii ucraineni se pronunță și ei în favoarea unui naționalism ucrainean. Este momentul în care intelectuali de talia lui Taras Sevcenco militează pentru implementarea limbii ucrainene dar și pentru noțiunea de Ucraină națională. Austria și ulterior Austro-Ungaria nu poate rata o asemnea oportunitate și încurajează sub toate formele naționalismul ucrainean cu scopul explicit al desprinderii Ucrainei de Rusia pentru slăbirea Imperiului Țarist.

Astfel, pe de o parte Austria inventează o nouă religie, cea unitariană (greco-catolică) supusă tot Vaticanului dar creată cu scopul de a atrage și înregimenta mase tot mai mari de ucraineni și de români. Pe de altă parte Austria formează și finanțează , ONG-uri ucrainene naționaliste, intelectuali ucraineni de orientare naționalistă dar și tipografii prin care se editează zeci de mii de broșuri prin care se popularizează în masă o anumită formulă de naționalism.

Sfârșitul Primului Război Mondial aduce cu sine și disoluția Imperiului Habsburgic. Totuși ucrainenii militează în continuare pentru ideea națională și în virtutea învățăturilor austriece reușesc să coaguleze în perioada 1918-1922 mai multe formațiuni statale efemere în vestul Ucrainei. Apoi bolșevicii crează Republica Bolșevică de la Harkov (din estul Ucrainei) și în câteva luni reușesc să ocupe toată Ucraina pe care o transformă în republică sovietică socialistă.

În acest context s-a format și micul caporal austriac Adolf Hitler. .Discuțiile auzite pe la popotă precum și activitatea sa mai puțin cunoscută de agent al serviciilor speciale germane în perioada 1918-1920 au lăsat o puternică amprentă astfel încât în prima sa carte Hitler dedică Ucrainei un întreg capitol.

Ucraina în perioada interbelică

 Puseurile naționaliste ucrainene trezesc de la bun început furia autorităților bolșevice care inițiază o primă reprimare încă din anii `20. Temutul și autoritarul dictator Stalin continuă seria opresiunilor împotriva ucrainenilor culminând cu Holodomorul din perioada 1933-1937 care s-a soldat cu 7 milioane de victime. Toate acestea au determinat circa 3 milioane de ucraineni să se înroleze în armata gemană în anul 1941 și să lupte împotriva armatei sovietice. Simultan în vestul Ucrainei se ridică lideri precum Stepan Bandera și Suhevici care adună mii de luptători împotriva puterii comuniste.

Ucraina în perioada 1945-1991

În perioada postbelică Ucraina devine al doilea stat ca importanță din Imperiul Sovietic. Prin hotărârea liderului sovietic Nikita Hrușciov (de origine ucraineană) în anul 1954 Crimeea este trecută în componența Ucrainei. URSS trece la industrializarea Ucrainei, dar din prudență toate investițiile sovietice se fac în estul rusofon al Ucrainei, unde se naște și se formează viitoarea elită politică ucraineană de orice calibru și cultură dar cu siguranță aservită interselor Moscovei. Este cazul ex președintelui Ianukovici Victor care a fost deținut de drept comun de trei ori în penitenciarele sovietice – pepiniere de racolare a viitorilor agenți KGB.

Ucraina după destrămarea URSS din 1991.

După destrămarea URSS din august 1991 Ucraina moștenește un teritoriu imens dar și un stat cu multe minorități și multe probleme. Principala provocarea pentru Ucraina contemporană este să gestioneze de una singură și fără implicarea defunctelor autorități sovietice a multiplelor probleme dar mai ales a frontierei de stat , deoarece fosta frontieră internă a Ucrainei din cadrul URSS a devenit frontiera externă a Ucrainei de azi, din ce în ce mai greu de apărat.

În loc de concluzii

SUA au marșat pe naționalismul ucrainean și pe vechile politici austro-germane iar în toamna lui 2013 au propus Ucrainei un plan de aderare la Uniunea Europeană. Ucrainenii din vest supuși de multă vreme influențelor europene dar și majoritari greco-catolici au primit cu entuziasm o astfel de propunere. A urmat fenomenul Maidan care a culminat cu fuga lui Ianukovici și prăbușirea regimului acestuia. Noua conducere s-a dovedit a fi pro-NATO și pro-UE. Rusia văzând derapajul incredibil al fratelui mai mic și posibilitatea scăpării acestuia de sub orice control și-a propus să anexeze Crimeea în ciuda faptului că se angajase împreună cu SUA și Marea Britanie prin Memorandumul de la Budapesta din 1994 să respecte și să garanteze integritatea teritorială a Ucrainei. Tocmai de aceea pentru a salva aparențele democratice Rusia organizează în Crimeea un simulacru de referendum prin care declară că peste 90% din populația Crimeei s-ar fi exprimat pentru alipirea la Rusia deși în realitate doar 15% din electorat au exprimat această opțiune. Izbucnirea conflictelor din estul Ucrainei și proclamarea Republicii Populare Donețk se datorează faptului că Rusia nu dorește să renunțe la zona industrializată realizată prin masive investiții în estul Ucrainei în perioada sovietică.

Doborârea avionului civil de linie malaezian a demonstrat încă o dată în plus că așa-zișii rebeli separatiști sunt de fapt militari ruși bine antrenați și instruiți să lucreze cu tehnica militară de vârf inclusiv cu rachetele sol-aer pe care le primesc din Rusia. În realitate în estul Ucrainei se confruntă unități de elită rusești cu unități ucrainene ceea ce conduce la un număr mare de victime. Putin se joacă cu un foc pe care în final s-ar putea să nu îl mai poată controla. Războiul este departe de a se fi încheat iar consecințele sale vizează nu doar Rusia, SUA și Europa ci poate afecta întreaga lume.

Redactor R.B.N. Press

Investigații și Documentare Istorică

Dacian Dumitrescu

www.romanicarnavalului.com

Leave A Reply