Roșia Montană – o bibliotecă de 6,3 trilioane de dolari. de Apostol Doru

            Studiul meu va fi un amalgam de simbolistică, cifre exacte, întrebări și semnale de alarmă, fiind în același timp și un denunț penal adresat autorităților statului.

            Roșia Montană este o bibliotecă. Iar o bibliotecă are 3 prețuri:

            1. Prețul hârtiei din care sunt făcute cărțile, atunci când le vindem pentru reciclarea maculaturii. „Puțin, foarte puțin”, așa se spunea într-o reclamă. Atunci nu contează dacă sunt cărți de istorie, de economie, de știință, de filosofie, de bune maniere…

            2. Prețul de achiziție al cărților. Cine a cumpărat vreodată o carte, știe că acestea nu sunt ieftine.  Iar ca să-ți faci o bibliotecă, efortul financiar este considerabil.

            3. Cunoștințele conținute. Oricine are o bibliotecă acasă, știe că nu a citit toate cărțile pe care și le-a cumpărat. Și aici nu este vorba despre faptul că nu ați reusit să memorați un dicționar sau vreo enciclopedie. Cartea se citește pentru informație, dar mai ales pentru spirit. Iar acesta este neprețuit, este de sorginte divină. Cărțile sunt izvor de cunoaștere, iar suma lor, biblioteca, ne formează ca oameni, și este izvor pentru alte cărti.

            Deci ce facem cu biblioteca Roșia Montană?

            1. O dăm la „fier vechi”, așa cum am făcut cu toate combinatele, sistemele de irigații, resursele naturale (petrol, păduri s.a.) și vom încasa câteva miliarde de euro?

            2. O prețuim pentru că o avem și o valorificăm cu puterile noastre, în interesul nostru? Cred că este motivant să te gândești la 6,3 trilioane de dolari. Apropo. Știti cum se scrie în cifre? Sau cât înseamnă? Să vă ajut: 6.300 miliarde de dolari (șasemiitreisutemiliardedolari). Pun pariu că știați.

            3. O punem în valoare și facem PLUS VALOARE, sau VALOARE ADĂUGATĂ, nu doartaxe pe valoare adăugată? Asta înseamnă că din lemn facem mobilă, din tablă facem mașini, din aur facem bijuterii. Și nu doar aurul contează. Mai sunt câteva elemente chimice a căror valoare despre care vorbim să fie mult mai mare de 6,3 trilioane de dolari.

            De ce 6,3 trilioane de dolari?

            Pentru că în multe declarații ale unor persoane implicate în diverse perioade de timp în prospecțiuni geologice asupra zăcămintelor de la Roșia Montană se menționează și cantitățile de elemente continute de minereu. Acestea sunt susținute de inginerul geolog șefAurel Sântimbrean, de deputatul Mugurel Surupăceanu, de Călin Gabriel Tămaș, lector doctor la Departamentul de Geologie, Facultatea de Biologie și Geologie, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, precum și de multe ONG-uri. Pe lângă aceste date, mai sunt unele care reies dintr-un buletin de analiză, dar în care nu sunt precizate locurile de recoltare (puțuri, lacuri, ape curgătoare), adâncimea de prelevare și alte date de identificare.

            Astfel, în urma consultării mai multor surse, mi-am permis să fac o centralizare a acestora. Astfel, ele vor fi diferențiate pe culori, după cum urmează:

– culoare roșie vor fi cele oficiale (Sântimbrean), exprimate în grame per tona de minereu;

– culoare galbenă vor fi cele din buletinul de analiză, despre care nu am date procentuale per tona de minereu;

– culoare albastră vor fi metalele platinice, despre care nu am găsit referiri nicăieri, dar despre care se știe că însoțesc minereurile de aur și argint.

            Folosesc noțiunea de elemente deoarece este știut faptul că acestea se împart în metale, nemetale, metale tranziționale, metale alcaline, metale alcalino-pământoase, metaloizi, halogeni, gaze nobile, lantanide și actinide.

            Vă prezint și tabelul cu buletinul de analiză din care am extras elementele ce vor fi evidențiate cu culoarea galbenă.

 Tabelul 1

            Pentru prețurile elementelor am consultat mai multe site-uri ale unor firme care tranzacționează unele dintre ele, oprindu-mă la http://www.chemicool.com/ . Trebuie făcută precizarea că acestea sunt niște prețuri orientative, medii, ele suferind o fluctuație în sus sau în jos pe bursă, în funcție de cerere și ofertă. De asemenea, am considerat elementul în stare aproape pură, nu sub formă de oxizi, săruri sau alte forme de prezentare sau paletizare și transport, știut fiind faptul că o puritate scăzută înseamnă și un preț scăzut. Dar aceasta este o altă discuție care ar viza fiecare element în parte, pe grade de puritate sau metode și cantități de livrare, în funcție de standarde și de cerințele specifice clienților și ofertanților, de posibilitățile de rafinare, cantități și multe alte criterii. De asemenea, contează starea aproape pură, deoarece are prețul cel mai ridicat și mai aproape de realitate, știut fiind faptul că de pildă, lemnul în picioare în pădure are un preț, iar cel prelucrat sub formă de cherestea are alt preț. Bineînțeles că dacă se prezintă și sub formă de mobilă, prețul acestuia crește mult mai mult.

            Surpriză? Sunt elemente de care nu știați? Și eu am pățit chestia asta și a trebuit să le verific în Sistemul Periodic al lui Mendeleev pe unele dintre ele. Și pentru mai multă claritate, am întocmit un tabel cu utilizări ale acestor elemente. În paranteză fie spus, senatorul Haralambie Vochițoiu, vicepreședintele Comisiei pentru Roșia Montană, de profesie inginer minier recunoaște că este vorba despre „48 de metale grele”, fără a preciza care sunt acestea.

            În 1985 se punea problema exploatării a 30 de milioane de tone din zăcământul de la Roșia Montană. De când cu implicarea RMGC, cantitatea ce va fi exploatată a crescut la 218 milioane de tone. Cel puțin așa reiese din planul exploatării prezentat în tabelul de mai jos.

            Sunt prezentate și date estimative privind cantitățile de aur și argint. Bineînțeles, aici nu sunt incluse situațiile în care se vor găsi filoane de aur și argint, care ar putea crește de câteva ori (de 7-8 ori !!!) cantitățile de aur și argint obținute.

            Și acum să facem o scurtă recapitulare a tabelelor pe care vi le-am prezentat. În tabelul 2, valoarea elementelor extrase dintr-o tonă de minereu ajunge la 28.973,91 USD. Din aceasta, valoarea aurului și a argintului însumată ajunge la doar 95,10 USD, din care statului român îi revin doar 6 % (adică aproape 6 dolari la fiecare tonă prelucrată). Bineînțeles, vor fi unii care vor spune că nu am menționat nimic despre costurile de extracție, de prelucrare, carburanți, energie electrică, costul cianurilor și al explozibililor, salarii și tot felul de impozite etc. Cu toate acestea, raportul între valoarea elementelor și valoarea încasată de stat este de aproape 4.829 : 1. Adică din acei 6 dolari, statul roman va plăti costurile necesare mentenantei exploatării dupa închiderea minelor, costurile care ar decurge dintr-un posibil dezastru ecologic, costurile aferente spitalizării oamenilor afectați de cianurile folosite și metalele grele rezultate etc.

            Dar să nu mă pierd într-o dizertație inutilă (pentru moment). Având valoarea unei tone de minereu și știind cantitățile ce se vor exploata, putem face mai departe calculele. Astfel:

            28.973,91 USD/tona × 218 milioane tone      = 6.316.312,38 milioane USD

sau

                                                                                    = 6.316,312 miliarde USD

sau

                                                                                    = 6,316 trilioane USD

            Uimire! Înseamnă că proiectul Roșia Montană valorează 6,3 trilioane de dolari!!! Și asta nu este tot. Nu am calculat valoarea elementelor evidențiate pe fond galben (Tabelul 1) și nici pe cele evidențiate cu culoare albastră. Este foarte posibil să se poată extrage multe tone din fiecare element care nu a participat la precedentul calcul. Și poate s-ar dubla sau tripla această valoare. Dar eu nu pot decât să fac speculații. În schimb, aș prefera să pun întrebări.

            Cum mi-aș proteja această imensă sumă de bani? La această valoare, aproape că nu ar mai conta costurile de exploatare, salarii, redevențe, taxe, carburanți, energie electrică, șpăgi, promovare în media și acțiuni de lobby. Nu m-ar interesa nici poluarea care ar rezulta, chiar dacă ar fi cea asumată prin proiect sau accidentală. Este ca și cum aș face o simplă operație matematică: cât înseamnă un infinit împărțit la doi? Tot un infinit. Dar un infinit împărțit la trei? Tot infinit. De ce infinit? Pentru că de atât timp ar avea nevoie un om ca să câștige aceasta sumă, indiferent de pregătire, loc de muncă sau naționalitate. În valoare absolută, nu ar conta dacă ești miner român la Roșia Montană sau broker american pe Wall Street. Unul ar avea nevoie de un milion de vieți, iar celălalt doar de o sută de mii. Și nu încercați să faceți calculele, pentru că am ales aleator numărul de vieți. Aș putea să le schimb între ele și tot nu ar conta, pentru că în timp ce minerul doar muncește și câștigă, celălalt poate să mai și piardă într-o zi agoniseala de câteva mii de ani.

            Am adus aminte de șpăgi și acțiuni de lobby? Cu banii aceștia aș putea cumpăra orice guvern, aș putea cumpăra o majoritate dintre parlamentari (indiferent cărui partid aparțin) care să-mi creeze un cadru legislativ favorabil. Aș putea cumpăra oricâți consilieri locali sau gazetari și orice om s-ar putea intersecta cu interesele mele și m-ar putea sprijini sau încurca. Mi-aș putea cumpăra oricât timp de emisie aș dori la orice televiziune sau radio și oricât spațiu publicitar în orice spațiu media. Cât m-ar putea costa? Eu estimez între 2 și 4 miliarde de dolari.

            Dar eu aș face altceva cu banii aceștia. Pentru că eu sunt român și patriot. Cu banii aceștia cred că ne-am putea permite ca țară (din punct de vedere financiar și tehnologic) să ne exploatăm singuri aceste rezerve fabuloase, pentru aproape toate elementele ce se găsesc în minereurile de la Roșia Montană. Și tot ar mai rămâne foarte mulți bani. Și cred că ne-am putea permite (din punct de vedere financiar dar nu și tehnologic) o Stație Spațială Românească, o bază permanentă pe Lună și una pe Marte, cu tot cu costurile de aprovizionare și dezvoltare. Și tot ne-ar mai rămâne foarte mulți bani. Și cred că ne-am putea permite câteva mii de kilometri de autostradă (din punct de vedere financiar și tehnologic) și asfaltarea tuturor șoselelor și străzilor din țară, cu tot cu spăgile aferente. Și tot ar mai rămâne foarte mulți bani. Și cred că ne-am putea permite reabilitarea infrastructurii feroviare naționale (și din punct de vedere financiar dar și tehnologic). Și tot ar mai rămâne foarte mulți bani. Și cred că ne-am putea permite reabilitarea sistemului sanitar (din punct de vedere financiar, tehnologic nu se pune problema), astfel încât să nu mai fie nevoie să ne cumpărăm aspirină și pansament la intrarea în spital, să nu mai fie nevoie să dăm șpagă doctorilor, iar ei să nu mai fie nevoiți să o ia. Și tot ar mai rămâne foarte mulți bani. Și cred că ne-am putea permite să ne reparăm școlile, să le dotăm laboratoarele, să ne plătim profesorii. Iar cu ajutorul lor am putea face Roșia Montană Valley, așa cum americanii au Sillicon Valley. Și tot ar mai rămâne foarte mulți bani. Și aș mai putea continua lista cu niște pensii decente. Și tot ar mai rămâne foarte mulți bani. Și s-ar crea sute de mii de locuri de muncă. Și tot ar mai rămâne foarte mulți bani. Aștept propuneri pentru modalități de cheltuire a altor sume de bani. Și tot ar mai rămâne foarte mulți bani.

          Entități interesate de Roșia Montană

            Ar mai fi o discuție despre cine este interesat de exploatarea zăcămintelor de la Roșia Montană. Pe internet am găsit o multitudine de firme, mai vechi sau mai noi, funcționale sau desființate, cu sedii mai mult sau mai putin fictive, în diverse paradisuri fiscale. Abundă internetul de diverse scheme și conexiuni între acestea, mai ceva ca într-o teorie a conspirației. O să enumăr doar câteva dintre ele, fără a avea pretenția că acestea sunt toate și fără a putea preciza care este rolul fiecăreia dintre ele:

– Starx Resources Ltd. (?);

– Gabriel Resources Ltd. („Gabriel Jersey”) – simbol GBU pe bursa din Vancouver;

– CARTEL BAU – S.A.;

– FORICON – S.A.;

– COMAT TRADING – S.A.;

– Euro Gold Resources S.A. („Euro Gold”);

– Deva Gold S.A.;

– Castle Europa Ltd.;

– Castle Europa S.A.;

– Euro Gold Resources S.A.;

– ROSIA MONTANA GOLD CORPORATION – S.A. (RMGC în continuare) (www.rosiamontanagoldcorp.com ) ;

– European Goldfields Ltd. (www.egoldfields.com);

– Paulson & Co Inc (New York, NY);

– Electrum Strategic Holdings (New York, NY);

– Newmont Canada Limited;

– Newmont Mining, SUA;

– BSG Capital Markets;

– Grupul Barry Steinmetz;

– Gabriel Resources, cu sediul în Yukon (Canada);

– Gabriel Resources, cu sediul în Insulele Barbados;

– Gabriel Resources, cu sediul în Olanda;

– Rom Aur SRL;

– Baupost.

            Ar fi interesant de știut cine sunt aceste firme, care este obiectul lor de activitate, cărei legislații se supun. Pentru că este greu de crezut că o firmă cu sediul într-un paradis fiscal trebuie să se supună vreunui control riguros cu privire la activitatea minieră, în situația în care este foarte posibil să nu existe legislație specifică. Astfel se însumează toate facilitățile și lipsa reglementărilor din toate aceste țări și paradisuri fiscale. În aceste condiții se demonstrează că o eventuală tragere la răspundere a RMGC pentru nerespectarea diferitelor obligații și promisiuni asumate va fi, practic, imposibilă.

            Accidente asociate mineritului cu cianuri

            Un aspect care se trece cu vederea este cel al accidentelor asociate cu mineritul cu cianuri. Lista este lungă și cuprinde accidente în diferite locuri de exploatare, de pe toate continentele. Voi enumera doar câteva dintre acestea:

1971, 30 octombrie – Certej, Hunedoara, România – 300.000 metri cubi din ruperea digului și alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare duce la moartea a 89 de oameni, 76 răniți și importante pagube materiale;

1982 – Zortman, Montana – 52.000 galoane de cianuri contaminează rețeaua de apă potabilă a orașului Zortman – Zortman-Landusky Mine;

1989-1990 – Nevada – 8 scurgeri de cianuri, aproximativ 900 kg de cianura – Echo Bay Company’s McCoy/Cove gold mine;

1993 – Summitville, Colorado, USA – contaminări cu cianuri și metale grele pe o lungime de 17 mile a râului Alamosa; mina a fost deschisă în 1986 și închisă în 1992 – Galactic Resources Ltd;

1994 – Marriespruit, Africa de sud – după o ploaie torențială, un baraj de decantare cedează; 17 morți;

1995 – Manila, Filipine;

1995 – Omai, Guyana – cedarea unui baraj duce la revărsarea a peste 3,2 milioane metri cubi de soluții cu cianuri într-un râu și afectarea a 23.000 de locuitori din aval – Cambior mining company’s Omao gold mine;

1996 – Homestake Mine South Dakota, USA;

1997 – Gold Quarry Mine Nevada, territory of Western Shoshone, USA – o defecțiune duce la deversarea a peste 245 de mii de galoane de cianuri în doi afluenți locali;

1998, apilie – Los Friles, Spania – un baraj cedează și deversează peste 1,3 miliarde de galoane de acizi și săruri de metale grele în râul care se află la baza acestuia;

1998, 29 mai – South Dakota, USA – aproape 7 tone de cianuri sunt deversate de la Homestake Mine în afluentul Whitewood Creek din munții Black Hills, rezultând o masivă poluare a apei și o cantitate mare de pești morți;

2000 – Baia Mare, România – o deversare de cianuri și metale grele în Tisa și Dunăre; otrăvește rezervele de apă și omoară fauna acvatică pe o lungime de peste 400 km din Romania, Ungaria și Yugoslavia;

2000, 30 iunie – Papua Noua Guinee – prin râul Tinto Lihir se deversează cianuri în ocean;

2001, octombrie – Ghana – mii de metri cubi de cianuri și metale grele dintr-un baraj s-au revărsat în timpul operațiilor de minerit în Wassa West District;

2001, noiembrie – China – 11 tone de cianură sodică lichidă s-au revărsat într-un afluent al râului Luohe în provincia Henan;

2002, 16 mai – Nevada, USA – scurgeri de cianuri (aproximativ 24.000 de galoane) la Twin Creeks Mine; în alt accident 230.000 metri cubi de deșeuri toxice sunt deversate în Arizona;

2002, 9 iunie – Nevada, USA – scurgeri de cianuri la Denton – Rawhide Mine;

2003, ianuarie – Honduras – scurgeri masive de cianuri la mina San Andrés;

2003, 14 ianuarie – North Atlantic Autonomous Region, Nicaragua – scurgeri de cianuri în râul Bamban, 12 copii morți – Hemconic / Greenstone în Bonanza, Canada;

2003, 29 mai – Wassa East District, Ghana – scurgeri de cianuri la Tarkwa Gold Mine;

2003, 2 decembrie – USA – deversări de cianuri la mina Briggs, Balleratt;

2004, 11 ianuarie – Ghana – scurgeri de cianuri în râul Kubreko – Bogoso Gold Limited, subsidiara a Golden Star Resources;

2004, 30 ianuarie – guvernul australian confirmă prin rapoarte scurgeri de cianuri în pânza de apă freatică – Kalgoorlie Gold Mine;

2004, 18 martie – România – 10 tone de substanțe toxice și cianuri se scurg în Siret; un accident similar a mai fost și în 2001;

2004, 25 iunie – guvernul chinez raportează 7 cazuri de scurgeri de cianuri în ultima săptămână, soldată cu 21 morți;

2004, 7 august – Papua Noua Guinee – scurgeri de cianuri la dezafectarea minei Misima;

2004 – 23 octombrie – Ghana – scurgeri de cianuri dintr-un iaz de decantare în râul Aprepre – Bogoso Gold Limited, Canada;

2005, 20 iunie – mina de aur Phu Bia, Laos – scurgeri de cianuri ce afectează populația piscicolă și aproximativ 100 de localnici – Pan Australian Resources;

2005, 11 și 31 octombrie – Rapu Rapu, Filipine – scurgeri de deșeuri toxice – Lafayette Mining’s Rapu Rapu;

2005, 28 noiembrie – Romania – poluare cu cianuri la exploatarea Borșa și contaminarea Tisei;

2006, ianuarie – Cehia – o scurgere de cianuri provoacă daune populației piscicole din fluviul Elba;

2006, 18 iunie – Ghana – o scurgere de cianuri provoacă intoxicarea mai multor membri aparținând unor comunități locale și daune populației piscicole;

2007, din 6 aprilie până în 11 iulie – Zamboanga, Filipine – un iaz de decantare se scurge în râul Siocon, otrăvindu-l cu deșeurile toxice – Toronto Ventures Inc., Canada;

2009, mai – Ahafo Gold Mine, Ghana – scurgeri de cianuri ale firmei Newmont Mining Corporation, Denver;

2009, 8 octombrie – Barrick Gold mine, Tanzania – deversări de nămoluri toxice în râu, 20 morți;

2010, 4 octombrie – Kolontar, Ungaria – spargerea peretelui unui rezervor cu reziduuri toxice; volumul revărsării este estimat la 700.000 – 1.000.000 metri cubi; 8 morți și peste 150 de răniți; 40 de kilometri pătrați contaminați; unda de poluare a ajuns până în Dunăre – MAL, Ungaria;

2011, 31 octombrie și 29 decembrie – compania Hambledon Mining Kazakhstan – scurgeri de cianuri dintr-un baraj de decantare;

2012 – compania Boliden, Suedia – 9 accidente.

            De asemenea sunt raportate și accidente datorate transportului cianurilor sau actelor teroriste:

1994, februarie – Africa de Sud – 10 mineri sunt uciși când un bazin de decantare se sparge și îngroapă o parte din instalații sub un strat de nămoluri cu cianuri;

1998, 20 mai – Kumtor, Kirgistan – un camion care transporta cianură sodică (1.762 kilograme) cade de pe un pod și contaminează râul Barskoon; 4 morți și 2.006 de pacienți tratați pentru otrăvire;

2000, martie – Papua Noua Guinee – un elicopter ce transporta 1 tonă de cianură sodică anhidră se prăbușește lângă mina Tolukuma, contaminând zona;

2002, februarie – Australia – 400 litri de cianuri sunt deversate în nordul Australiei, afectând fauna locală;

2002, 17 mai – Texas, USA – o încărcătură de 10 tone de cianuri este furată din Wisconsin, fiind recuperată integral la o distanță de 500 mile în Brownsville, Texas;

2002, 28 mai – Mexic – aproximativ 8 tone de cianură sodică anhidră folosită la o exploatare de argint este furată dintr-un transport; această încărcătură nu a fost recuperată în ciuda unei desfășurări impresionante de forțe ale poliției, ridicând serioase temeri din partea oficialităților în privința toxicității acesteia în Mexic și USA;

2003, 13 februarie – New York, USA – spitalele din New York sunt puse în stare de alertă din cauza unui posibil atac terorist cu cianuri, suplimentându-se dozele de antidot din secțiile de urgență;

2003, 5 aprilie – Taiwan – mai mult de 100 de persoane sunt spitalizate după răsturnarea unui camion ce transporta cianuri; dezastru ecologic până la revărsarea în mare prin portul Taichung.

            Accidente și cedări de baraje

            Un aspect demn de luat în seamă este acela al înălțimii barajelor sau al iazurilor de decantare la care s-au produs accidente, acestea având o înălțime mai mică de 50 metri. Din documentele care ni se prezintă reiese că barajul de la Roșia Montană va avea o înălțime de 185-200 de metri, va fi din argilă impermeabilizată (cea mai ieftină soluție din punct de vedere economic, dar nu și tehnic) și o suprafață de 360-600 ha.

            Printre cauzele care conduc la accidente în cazul barajelor se pot enumera:

– materiale de construcție și tehnologii ieftine, sub standarde (barajul Gleno din Italia, care prin distrugerea sa a cauzat 356 de morți);

– erori de proiectare (barajul South Fork din USA, care prin cedarea sa a provocat uciderea a 2.209 de oameni);

– instabilitate geologică în timpul exploatării, datorită umplerii și golirii barajului, sau în situații de ploi torențiale prelungite (cedarea barajului Malpasset din Franta a cauzat moartea a 423 de oameni);

– alunecări de teren care pot dezlocui mari cantități de apă din baraj, pe care să le arunce peste înălțimea barajului (în cazul barajului Vajont din Italia, valul rezultat a avut aproape 200 m înălțime și a cauzat moartea a aproximativ 2.000-2.500 de oameni);

– deficiențe în întreținerea barajului și a instalațiilor aferente (cedarea barajului Val di Stava din Italia  a cauzat 268 de morți);

– precipitații extreme (cedarea barajului Shakidor din Pakistan a cauzat aproximativ 70 de morți; cedarea barajului Banqiao din China în 1975 a provocat moartea a 171.000-230.000 de oameni, aproximativ 6 milioane de construcții distruse și 11 milioane de sinistrați);

– erori umane și deficiențe în proiectare și exploatare (cedarea barajului Dale Dike Reservoir din Anglia a cauzat 244 de morți; cedarea barajului Buffalo Creek a dus la moartea a 125 de oameni);

– infiltrații și eroziuni, mai ales la barajele de pământ (cedarea barajului de pământ Teton din USA a cauzat 11 morți);

– cutremure;

– acte de sabotaj.

            Bineînteles că oricare dintre aceste cauze pot duce la cedarea barajului de la Roșia Montană sau altfel spus a barajului de la Corna (dacă aceasta va fi locația aleasă). Iar prin cedarea barajului s-ar polua cu cianuri, metale grele și alte reziduuri toxice valea Arieșului, a Mureșului, a Tisei inferioare, a Dunării, de la Belgrad până la vărsarea în Marea Neagră, inclusiv Delta Dunării. Iar dintre localitățile mari afectate de-a lungul acestei poluări s-ar putea enumera Alba Iulia, Deva, Arad, Szeged, Belgrad și toate orașele care se situează de-a lungul Dunării. Când spun afectate, mă gândesc doar la faptul că foarte multe localități situate de-a lungul acestei unde de poluare își iau apa potabilă pentru consumul populației chiar din Arieș, Mureș, Tisa, Dunăre. Astfel, pentru o lungă perioadă de timp, aceste localități vor bea doar ”apă plată cu lămâie”. Dar cedarea barajului de 185 de metri implică în primul rând un efect cinetic, determinat de revărsarea unor enorme cantități de apă, noroi și substante toxice care ar duce la moartea a mii sau zeci de mii de oameni, distrugeri directe a foarte multe clădiri și construcții, un număr greu de anticipat de răniți și sinistrați, contaminarea cu aceste deșeuri a mai multor zeci de mii de hectare, distrugerea florei și a faunei etc. Toate aceste pagube nu știu dacă pot fi acoperite dintr-o garantie de câteva milioane de dolari. Sau se preferă un miner mort unuia șomer? Dar cu victimele care nu sunt mineri ce facem? Este mai mediatică exprimarea ”o balerină a murit în urma cedării barajului”? Sau ”100 de copii au murit otrăviți de apele revărsate” are un impact mai mare? Ținând cont că exploatarea de la Roșia Montană se va întinde pe o durată de 16-17 ani, iar barajul va rămâne pentru următoarele zeci sau sute de ani, posibilitatea unor accidente asociate exploatării și barajului devine reală.

            ASDSO (Association of State Dam Safety Officials) – Autoritatea de Stat Americanăpentru Siguranța Barajelor are o evidență ce conține 173 de accidente și 587 de incidente, doar în perioada 1 ianuarie 2005 – iunie 2013. De precizat că prin incident se înțelege situația în care fără intervenție s-ar fi ajuns la cedarea barajului.

            Poluarea cu cianuri

            În lume se produc anual aproximativ 1,1 milioane de tone de acid cianhidric, din care circa 6% este folosit pentru producerea cianurilor necesare exploatărilor miniere auro-argentifere. Restul de 94% este folosit în aplicații industriale la fabricarea plasticului, adezivi, cosmetice și produse farmaceutice, procesarea produselor alimentare, aditivi, îngrășăminte și ierbicide etc.

            Cianura este folosită în multe exploatări auro-argentifere din Europa, în Suedia, Grecia, Finlanda, Spania, Ucraina, Turcia, Portugalia. În toată Europa sunt folosite aproximativ 1.000 de tone de cianuri in fiecare an, dintr-un total de aproximativ de 40.000 de tone folosite pe întreg mapamondul. Iar din această cantitate, la Roșia Montană se preconizează folosirea a 13.000 de tone anual, pentru o perioadă de minim 14 ani. Asta în situația că nu se mai dorește prelungirea exploatării. Totuși, această cantitate enormă ar reprezenta aproximativ o treime din consumul mondial pentru o singură exploatare. Nu este un pic cam mult, ținând cont că mai sunt câteva zeci de exploatări miniere în lume care folosesc tehnica cianurării? Și asta în ciuda faptului că rezervele estimate nu se încadreaza în topul celor mai mari și rentabile exploatări de aur și argint din lume.

            Iată lista Top 10 din 2010 cu cele mai mari exploatări auro-argentifere din lume:

1. Grasberg Gold Mine – această mină este situată în Indonesia și produce aproximativ 2.025.000 uncii de aur anual, conform raportului prezentat de Rio Tinto Plc. Mina este exploatată de Freeport-McMoRan Copper & Gold Inc. Pe lângă aur se mai extrage și argint și cupru.

2. Muruntau Gold Mine – această mină este la aproximativ 400 km de capitala Uzbekistanului și produce aproximativ 1,8 milioane de uncii de aur anual. Mina este exploatată de compania de stat Navoi Mining and Metallurgical Combinat.

3. Carlin-Nevada Complex – această mină se află în statul Nevada, USA și a produs aproximativ 1,735 milioane de uncii de aur. Este deținută de Newmont Mining Corp. și include exploatări de suprafață și de adâncime.

4. Yanacocha Gold Mine – această mină se află în nordul statului Peru și este cea mai mare din America de Sud, cu o producție de 1,46 milioane de uncii de aur. Este exploatată de Newmont Mining și deținută de Newmont Mining and Buenaventurda, o companie peruviană.

5. Goldstrike (Betze Post) Gold Mine – această mină se află în nord-vestul statului Nevada, USA și a produs 1,24 milioane de uncii de aur. Este deținută de Barrick Gold Corp.

6. Cortez Gold Mine – mina este situată în sud-vestul statului Nevada și a produs 1,14 milioane de uncii de aur. Este deținută de Barrick Gold.

7. Veladero Gold Mine – această mină se află în Argentina și a produs 1,12 milioane de uncii de aur. Este deținută de Barrick Gold Corp.

8. Lagunas Norte Gold Mine – această mină se află aproape de centrul statului Peru și a produs 808 mii de uncii de aur. Este deținută de Barrick Gold Corp.

9. Lihir Gold Mine – această mină se află în Papua Noua Guinee și a produs 790.974 uncii de aur. Este deținută de Newcrest Mining Ltd., cel mai mare producător australian de aur.

10. Super Pit/Kalgoorlie – această mină este situată în vestul Australiei și a produs 788 mii de uncii de aur. Este deținută în părți egale de Barrick Gold Corp. și Newmont Mining Corp.

            Datele despre exploatarea Roșia Montană menționează cele mai mari rezerve de aur și argint din Europa, cu o cantitate minimă de 4,78-5,42 milioane de uncii de aur și 24,2-29 milioane de uncii de argint și o cantitate maximă estimată de 10,1 milioane de uncii de aur și 47,6 milioane de uncii de argint.

            Însumând cantitățile de aur extrase de primele zece mine se obține o producție de aproximativ 12.906 mii de uncii de aur. Ceea ce, folosind sistemul Troy de măsurare a aurului, unde o uncie de aur este egală cu 31,1034 grame ne conduce la o producție însumată de aproximativ 401 tone de aur, reprezentand 15,86% din producția mondială de aur a anului 2010 care a fost de 2.528 tone de aur, în condițiile în care consumul anual de cianuri este de aproximativ 40.000 tone. Totuși, pentru o cantitate mai mică de aur, proiectul Roșia Montană are nevoie de 182.000 de tone de cianură, ceea ce ar însemna consumul mondial de cianuri pe aproape cinci ani. Asta înseamnă că pentru proiectul Roșia Montană se folosește de mai mult de 30 de ori mai multă cianură decât în orice altă exploatare similară de pe glob.

            Sau cantitățile de aur sunt mult mai mari, sau se mai exploatează și alte elemente despre care nu se face referire, procese tehnologice secrete și intenționat nedezvăluite pentru aprobare și includere în valorificare și impozitare, exportarea șlamului și procesarea acestuia în altă parte etc. Citatul: „În contractul de concesiune secretizat se spune că orice metal în plus recuperat intră în beneficiul celui care exploatează zăcămîntul.” se regăsește în toate articolele din presă care fac referire la proiectul Roșia Montană.

            Presupunând că nu sunt accidente de-a lungul procesului tehnologic și că o mare parte din cianura folosită este refolosită, totuși o parte din aceasta se va regăsi în steril. Și pe măsura ce se va aduna tot mai mult steril, va fi și tot mai multă cianură. Din datele prezentate de persoanele interesate de acest proiect nu reiese ce procent din cantitatea folosită se va regăsi în haldele de steril și apoi în lacul de acumulare. Dacă ar fi doar un procent și tot s-ar acumula câte 130 tone în fiecare an. Iar în decursul a 14 ani s-ar aduna 1.820 de tone de cianură.

            ”Cianura este o substanță extrem de toxică iar fabricarea, transportul, manipularea și neutralizarea ei trebuie să fie gestionate cu atenție. Totuși, prezintă un avantaj major pentru mediu, deoarece se descompune rapid (se biodegradează sub incidența radiației ultraviolete) în condiții atmosferice normale devine inertă, iar compușii rezultați în urma proceselor de degradare, hidroliză, adsorbție, etc din iazul de decantare sunt foarte stabili (practic inerți în mediul format în iaz o dată cu depozitarea sterilelor de procesare), nu există posibilitatea de bioacumulare ca în cazul mercurului sau metalelor grele, de exemplu.”

            ”După decantare, apa este recirculată în proces; în iaz, pe toată perioada staționării, au loc procese: de degradare/descompunere naturală a cianurilor, de hidroliză, volatilizare, fotooxidare, biooxidare, complexare/ decomplexare, adsorbție pe precipitate, diluție datorită precipitațiilor etc. ”

            ”Cea mai mare parte (90%) din cantitatea de cianuri degradată (media de 50%) se realizează prin hidroliză/volatilizare sub formă de acid cianhidric. ”

            Aceste 3 citate sunt extrase din documentația oferită de RMGC pentru obținerea autorizației de mediu. Să înțelegem că cea mai mare parte din cianura din baraj se va evapora? În ce condiții de temperatură (vară/iarnă; zi/noapte), umiditate (secetă/precipitații), presiune, luminozitate (zi/noapte; cer senin/noros), vânt (viteză, direcție). Care este suprafața afectată de această evaporare? Dacă spunem un perimetru cu raza de 50 km e mult sau un perimetru cu raza de 100 km e puțin? Mă interesează pentru că mă aflu la mai puțin de 100 km în linie dreaptă față de Roșia Montană. Eu sunt din Sibiu, dar în situația mea pot fi și ceilalți concitadini și locuitorii din Alba Iulia, Cluj și Deva. Fără să mai trebuiască să enumăr toate localitățile de pe o rază de 100 km, este vorba despre cel puțin 2 milioane de locuitori. Și mă interesează dacă îmi sunt afectate condițiile de mediu. Oare o pasăre poate să traveseze barajul în zbor sau este afectată chiar migrația păsărilor? Pentru că sunt sigur ca de transhumanță nu mai poate fi vorba pe o rază de cel puțin 100 km. Nu vreau să mă gândesc la ce vor fi supuși locuitorii din preajma barajului. Cei care dezvoltă o oarecare imunitate la cianuri și metale grele se califică automat pentru viitoarele misiuni NASA care vor avea loc în medii ostile?

            În cazul cedării barajului, vor fi mai multe milioane de locuitori afectați din România, Ungaria, Croația, Serbia, Moldova, Ucraina. Aceștia vor fi pierderi colaterale pentru cei care sunt interesați doar de partea financiară a proiectului Roșia Montană? Cât costă viața unui om, în situația în care firma RMGC pune la dispoziția statului român doar câteva milioane ca asigurare pentru situații neprevăzute și accidente? Știați că familiile victimelor accidentului de la Lockerbie (cursa Pan Am Flight 103) au primit câte 10 milioane de dolari fiecare? În situația unui dezastru al proiectului Roșia Montană mai mult ca sigur că firma RMGC își va declara falimentul, iar banii de asigurare poate vor fi insuficienți pentru o coroană de flori necesare fiecărei victime ce trebuie înhumată. Iar noi va trebui să învățăm să trăim cu această frică pentru cel puțin 100 de ani de acum încolo. Și va trebui să și plătim pentru acest proiect. Pentru că RMGC oferă doar 150 milioane de dolari pentru mentenanță și operațiunile de supraveghere ale acestui baraj, deși Agenția de Mediu a SUA a evaluat aceste costuri la 2,6 miliarde de dolari.

            Conform datelor pe care le pun la dispoziție autoritățile, proiectul va implica escavarea a peste 500 milioane de steril necesar sau rezultat al cianurării pe un perimetru de 1.258 hectare, se vor șterge de pe hartă 4 munți, se va săpa un crater gigantic de aproximativ 8 km diametru ce va fi vizibil din spațiu. Astfel, proiectul RMGC va fi poate cel mai mare proiect de exploatare auriferă din lume, iar riscurile sunt greu de comparat cu orice alt exemplu de exploatare de acest gen. Trebuie să ne amintim că România nu este o țară pe 2 continente și NU NE PERMITEM un deșert cu cianuri într-o țară europeană, cu atât mai mult cât este țara noastră.

          Metode de extragere a aurului fără cianuri

            Proiectul RMGC presupune folosirea unor cantități enorme de cianură și exclude din start orice altă variantă de exploatare.

            Cea mai nouă metodă de extragere a aurului și argintului din minereu aparține unui cercetător român Jack Goldstein. Acesta împreună cu echipa pe care o conduce a și brevetat o metodă de extragere cu tiosulfat de sodiu și amoniac, care nu este toxică, nu produce reziduuri toxice, permite recuperarea celorlalte elemente din minereu, are un randament comparabil cu cianurarea (dacă nu mai bun) și are costuri de operare mai scăzute decât cianurarea.

            O altă metodă care câștigă teren este biomineritul. Aceasta este 100% ecologică și este folosită în Chile, Australia, Brazilia și Africa de Sud. Dr. Karen Olsson-Francis de la Universitatea Open din Milton Keynes, Anglia este unul din cercetătorii implicați în dezvoltarea acestei metode.

            O echipă de cercetători din cadrul Universității Northwestern din USA condusă de Fraser Stoddart dezvoltă o metodă de extragere a aurului utilizând amidonul de porumb. Prin această metodă la care participă și dr. în chimie Zhichang Liu se încearcă separarea aurului de alte materiale, printre care platina, paladiul și multe altele.

            Prin procedeul Haber Gold folosit de firma cu același nume din Canada se obțin multe avantaje comparativ cu metoda cianurării. Metoda folosește substanțe chimice care nu sunt toxice, recuperează mai mult aur și mai repede decât metoda cianurării și este mai ieftină decât această metodă extrem de poluantă.

            Separarea gravitațională se bazează pe diferența de densitate (greutate specifică) dintre aur (19,6) și mineralele din jur (2,5-3).

            Flotația face ca aurul să iasă la suprafață prin mijloace fizico-chimice în timp ce celelalte minerale se scufundă.

            Amalgamarea este o metodă la care s-a renunțat datorită toxicității mercurului folosit și care creează mari probleme de sănătate și poluare.

            Acestor metode li se mai pot adăuga multe altele în funcție de concentrațiile elementelor din minereu, de interesul pentru anumite elemente care sunt mult mai prețioase decât aurul și argintul și care sunt deficitare pe piața mondială, de particularitățile de extracție pentru aceste elemente (altele decât aur si argint) și care pot face ca aurul și argintul să fie produse secundare. Nimeni nu explică de ce la acest proiect consumul de cianură este cu peste 3.000% mai mare. Și asta în situația în care nu se fac precizări cu privire la restul substanțelor care participă la acest proces tehnologic, cantitățile folosite și gradul lor de periculozitate și multe alte detalii.

            În aceste condiții trebuie interzisă exploatarea minereurilor auro-argentifere cu cianuri pe teritoriul României. E o tendință care se manifestă pe plan european, dar căreia i s-au opus tocmai europarlamentarii români.

            În Siria este scandal din cauza folosirii gazului sarin. Indiferent cine l-a folosit. Și au murit 1.000-1.500 de oameni nevinovați. La Roșia Montană se vor folosi 13.000 tone de cianuri pe an. Câți oameni trebuie să moară pentru ca cineva să facă ceva?

            Terorism nuclear, financiar-bancar și ecologic

            Secretomania din jurul proiectului Roșia Montană, acțiunile de lobby și de promovare în media, neclarități cu privire la acționariat, implicarea a numeroși parlamentari, miniștri și persoane cu intenții vădite de susținere a proiectului, lipsa de transparență din jurul proiectului, deciziile pripite și discutabile de avizare fac ca acest proiect să fie învăluit de o aură de incertitudine cu privire la siguranța și securitatea exploatării și vulnerabil la diverse tipuri de atac terorist.

            Care sunt consecințele în cazul unui atac terorist sau de sabotaj asupra instalațiilor și a barajului de acumulare? Cine răspunde pentru pierderile de vieți omenești, pierderile materiale directe și cele rezultate dintr-o poluare masivă cu cianuri și metale grele? Cine răspunde pentru situația în care barajul cedează în urma unor precipitații care nu au fost luate în calcul sau alunecări de teren din cauze geologice care au fost ascunse în faza de avizare a proiectului sau dacă barajul cedează în urma miilor de microseisme provocate de exploziile necesare dislocării minereului din munte sau chiar a unui seism care depășește calculele inițiale?

            Elementele europiu, terbiu și tuliu sunt folosite la producerea elementelor de siguranță fosforescente pentru eurobancnote și mai nou pentru bancnota de 100 de dolari americani. Pe lângă metodele de identificare recomandate de băncile centrale europene și americane, mai sunt și metode care țin de securitatea acestor bancnote și care sunt cunoscute de un număr restrans de persoane. Astfel, dacă în cadrul proiectului Rosia Montana se obțin și aceste elemente, dar despre care ”nimeni nu știe nimic”, este posibil ca totuși câteva persoane să aibă cunoștință despre așa ceva. Iar dacă aceste elemente ajung în posesia falsificatorilor de bani, s-ar putea ca la un moment dat piața financiară și bancară a lumii să fie inundată cu zeci sau sute de miliarde de euro și dolari falși. O asemenea situație poate fi asimilată cu noțiunea de terorism financiar-bancar și poate provoca haos pe piețele financiare ale lumii, dezechilibru în economiile statelor puternic industrializate și poate alimenta cu bani reali terorismul internațional. Iar în fața acestuia, nimeni nu e imun.

            În tabelele 1,2 si 3 am arătat că între elementele ce se găsesc în cadrul proiectului Roșia Montană se află thoriu și uraniu, care sunt radioactive. De asemenea, multe dintre elementele prezente în aceste tabele au și izotopi radioactivi, cu diferite perioade de înjumătățire. În situația în care doar se neagă prezența acestora, în condițiile în care corupția atinge niște nivele greu de imaginat și exprimat, nu cred că e greu pentru anumite grupuri să sustragă unul sau mai multe containere cu astfel de substanțe. Nu vor fi de ajuns și sigur nu au tehnologia de fabricare a bombelor atomice, dar e suficient pentru fabricarea de dispozitive de dispersie radiologică. Poate vi se va părea că e o glumă proastă, dar aici trebuie amintit și accidentul de la Mihăilești din 24 mai 2004, unde au fost 18 victime. De asemenea trebuie amintit și incidentul din 16.07.2011 din gara CFR Giurgiu, când au fost furate componente militare (16 focoase pentru rachete) dintr-un tren ce transporta efecte militare. Și asta în timp ce paza era asigurată de jandarmi. În locul unui singur camion se pot folosi mai multe, iar printre acestea se poate afla și un astfel de container. În astfel de condiții, nu cred că mai contează unde s-ar putea întâmpla așa ceva, ținând cont de contaminarea radiologică. S-ar putea impune evacuarea unui oraș din cauza radiațiilor fără a avea o explozie nucleară. Ar fi similar accidentului de la Cernobâl din 1986 sau a celui de la Fukushima din 2011. Nu are sens să dezvolt ideea pentru că nu vreau să dau idei celor interesați, ci doar să trag un semnal de alarmă.

            Monopolul și corupția ajută RMGC

            Prin privatizarea CFR Marfă către GFR se poate obține o poziție de monopol regional pentru transportul feroviar de marfă. Trebuie avut în vedere faptul că o companie cu capital românesc care a căpușat ani de zile compania de stat CFR Marfă este acum în așteptare pentru un răspuns din partea Consiliului Concurenței. Dar asta e pe plan local. Pe plan regional, GFR desfășoară operațiuni în creștere în Grecia, Croația, Bulgaria, Ungaria, Austria, Moldova, Serbia, efectuând transporturi pe tot cuprinsul Europei. Prin poziția de monopol se poate realiza evacuarea rapidă a șlamului rezultat din operațiunile de la Roșia Montană, cu ieșire spre rutele maritime și spre uzinele de prelucrare din Europa și restul lumii.

            Trebuie amintit că senatorul Haralambie Vochițoiu, vicepreședinte al Comisiei pentru Roșia Montană a declarat că aproximativ 142.000 tone de material aurifer au fost scoase din țară, sub pretextul unor analize efectuate în Canada și Australia. Este de presupus că acestea au fost transportate cu trenul de la locul de extracție și până într-un port românesc sau din țările vecine. Cu ce companie feroviară și apoi maritimă, în baza căror acte, facturi, documente de export? De ce sunt întrebări fără răspuns?

            Este interesant punctul de vedere al Consiliului Concurenței chiar dacă privatizarea CFR Marfă către GFR a eșuat de această dată. Pentru că patronul și-a anunțat intenția de a participa la următoarele 100 de licitații de privatizare ale CFR Marfă.

            Proiectul Roșia Montană valorează peste 6.300 miliarde dolari

            În cadrul tabelului de mai sus sunt prezentate câteva date despre datoria publică, raportul între datoria publică și PIB, PIB-ul pe cap de locuitor și valoarea PIB-ului. Aceste țări fac parte din Grupul celor Opt (G8) la care am adăugat și România pentru comparația statistică. Valorile din acest tabel sunt influențate de cursul valutar, bursă, conflicte internaționale, materii prime, modificări legislative, baze de calcul în care sunt incluși mai mulți sau mai puțini parametri, datorii asumate pe plan intern sau extern etc. Astfel, în SUA datoria publică a fost plafonată la 16.700 miliarde de dolari, nivel care a fost atins în toamna anului 2013 și care asteaptă să fie rezolvată la nivel legislativ.

            Dar în situația în care valoarea proiectului Roșia Montană este de cel puțin 6.300 miliarde de dolari s-ar putea spune că ”viitorul sună bine”. Dacă facem raportul între această sumă și populația României de 20.121.641 persoane (conform Recensământului Populației și al Locuințelor din 2011) rezultă o valoare de aproximativ 313.000 USD/persoană. E drept că această valoare s-ar raporta la durata de exploatare, dar tot nu e o sumă de neglijat.

            Întrebarea evidentă este de ce nu exploatăm noi ca țară aceste bogății fabuloase? De ce trebuie să fim slugi în loc să fim stăpâni? În situația în care ne vom exploata noi aceste rezerve am putea să aducem în economie cel puțin 10 miliarde de dolari anual pentru următoarele sute de ani. Dar asta înseamnă că trebuie să naționalizăm aceste rezerve în interesul statului român. Și când spun statul român mă gândesc la:

– cei care l-au votat pe președintele Traian Băsescu;

– cei care au votat USL, PDL, UDMR și celelalte partide;

– cei care nu au votat;

– toată populația acestei țări care trăiește pe teritoriul național sau este plecată din țară din diverse motive;

– toate minoritățile naționale;

– bisericile recunoscute pe plan național aparținătoare oricărui cult confesional;

– toți bugetarii (medici, profesori, funcționari publici, militari etc.);

– toți cei care activează în câmpul muncii, pensionarii, copiii;

– cei care se află în penitenciare;

– cei care se odihnesc în cimitire;

– toate construcțiile care se află pe teritoriul României;

– istoria noastră (Burebista, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu …);

– oamenii de știință și de cultură pe care i-a dat acest popor și opera lor (Brâncuși, Enescu, Eliade, Coandă …);

– lista poate continua pe multe pagini, dar nu include politrucii și persoanele care din interese meschine și cu metode ilegale doresc să-și însușească doar pentru ei o parte din orice înseamnă statul român.

            Având în vedere cele prezentate în acest material, propun următoarele:

– interzicerea cianurării ca metodă de extragere minieră pe tot cuprinsul țării;

– interzicerea exploatării gazelor de șist și a petrolului prin metoda fracturării hidraulice;

– naționalizarea rezervelor miniere strategice în interesul statului român;

– tragerea la răspundere penală și trimiterea în judecată a celor care au întreprins acțiuni de subminare a economiei naționale, corupție, trafic de influență, asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni, înaltă trădare. Aici am și eu o întrebare: imunitatea parlamentară conferă protecție în cazuri de subminare a economiei naționale și înaltă trădare? Bineînțeles că de anchete și încadrarea juridică se vor ocupa organele abilitate ale statului.;

– cu ajutorul Academiei Române, a institutelor de cercetare, a universităților, a societății civile și a oricăror alte organisme naționale cu atribuții și responsabilități specifice, să se construiască un program național de dezvoltare, exploatare și prelucrare a resurselor naturale naționale. Spun asta pentru că nici o resursă națională nu constituie apanajul vreunui politician sau demnitar pe care să o folosească în interes personal.;

– stabilirea unor metode de extracție și exploatare care să nu producă impacturi ecologice majore și posibile accidente cu pierderi uriașe de vieți omenești și efecte catastrofice greu de reparat;

– construirea de unități de prelucrare (fabrici, combinate) a minereurilor extrase, pe teritoriul țării evitându-se astfel exportul de materii prime;

– prin construirea de capacități de prelucrare se vor crea mii și zeci de mii de locuri de muncă, care se vor întinde pe durata a multor zeci de ani;

– crearea unui cadru legislativ astfel încât să nu se mai ajungă în situații de acest gen.

            Și pentru ca acest material să fie un denunț penal este nevoie să-mi dau datele de contact:

APOSTOL DORU CONSTANTIN

str. **** nr. ***

Sibiu

Tlf.: 0735/370,387

            Mai jos atașez un tabel cu persoanele și instituțiile căror le va fi adresat acest material, astfel încât acestea să poată întreprinde demersurile necesare pentru soluționarea proiectului Roșia Montană.

            Acest mail îl voi trimite și tuturor cunoscuților cărora le am adresele de mail și pe care îi rog să facă la fel. Astfel, poate vom reuși să sensibilizăm autoritățile și clasa politică și să devenim cu adevărat o societate civilă și o democrație. De asemenea îl voi posta pe Facebook cu rugămintea ca fiecare să-l ”share-uiască” astfel încât acest material să fie citit de cât mai multe persoane. Astfel fiecare va refuza sticla cu cianură pe care ne-au pregătit-o cei de la RMGC.

            ”Când vom termina nedreptatea? Atunci când cei care nu sunt victime, vor simți la fel de multă indignare ca cei care sunt.”

Solon, sec.7, conducător atenian

Vă mulțumesc pentru atenția acordată,

ing. Doru Apostol

PS 1 – Acesta e materialul la care lucrez de aproape 2 luni. Astept parerea dvs despre acesta. Tot ce scrie acolo e verificabil 100%, in carti, media si internet. Sper sa va placa. Am facut aceasta adaugare la sugestia unui cititor, caruia ii multumesc.