ROMÂNIA BREAKING NEWS

Românii din Transnitria între genocid și desnaționalizare

Românii din Transnitria între genocid și desnaționalizare

Despre situația școlilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană și cum activează instituțiile de învățământ românești sub administrația nerecunoscută din regiune și prin ce metode se încearcă deznaționalizarea populației băștinașe și infiltrarea fricii? La toate acestea s-a referit în dialog la Deutsche Welle  directorul Liceului Teoretic ”Lucian Blaga” de la Tiraspol, Ion Iovcev.

Administrația separatistă de la Tiraspol își schimbă tactica, însă strategia rămâne cea veche, în privința școlilor românești din raioanele de Est și orașul Bender.

Și anume distrugând tot ce a mai rămas românesc în educație. După comasarea câtorva școli de sport pentru copiii din Tiraspol, în curtea liceului a fost adusă și abandonată, ca la o groapă de gunoi, mai multă tehnică învechită – autobuze, microbuze defectate etc., astfel încât copiilor nu le-a mai rămas loc pentru joacă.

La 1 septembrie 2015, la careul solemn, desfășurat în această curte plină cu fier uzat a fost multă lume: elevi, părinți, profesori și alți oaspeți. N-au lipsit nici miliționerii transnistreni în formă de serviciu precum și oamenii în civil (după cum credem noi, cei de la KGB, securitatea statului transnistrean).

Cu tot riscul ce ne urmărea, administrația liceului s-a străduit să facă posibil, ca elevii să aibă parte de o zi frumoasă de sărbătoare, un început frumos de an școlar cu toate atributele necesare – imnul R. Moldova, al Liceului Teoretic ”Lucian Blaga”, drapelul de stat al RM.

Numărul de copii în toate cele opt școli se micșorează de la an la an din cauza presiunilor exercitate permanent din partea administrației transnistrene – mass media, securitatea… Drept exemplu poate servi difuzarea la televiziunea locală a filmului „documentar”, la comanda KGB, „Două lumi, două sisteme educaționale”, pe data de 29 mai 2015. Prin acest film s-a încercat informarea opiniei publice că, în școlile cu predare în limba română, nu se face educație și carte, ci doar politică.

În mai multe episoade s-a arătat că împreuna cu discipolii mei m-aș afla mai des prin vizite la Chișinău, la întâlnire cu președintele Republicii Moldova, la București, la întâlnire cu președintele României, decât la școală; iar după ce am fost decorat cu cea mai înaltă decorație a României „Steaua României”, s-a spus că o astfel de decorație o are și „teroristul’ Ilie Ilașcu. Prin asemenea mesaje video sunt informați locuitorii din regiunea transnistreană că aceste școli ar fi niște insulițe naționaliste unde se educă într-un fel viitorii ”teroriști”.

În realitate, în aceste instituții, se educă adevărați cetățeni, se propagă umanismul, toleranța și dragostea față de tot ce e frumos. Toate cele cinci licee din această zonă se află în rândul primelor licee din republică, în care toți elevii au susținut examenele de bacalaureat, instituția pe care o conduc situându-se pe locul șapte.

În comparație cu numărul de elevi pe care l-am avut până la devastarea instituției, la 15 iulie 2004, acesta a scăzut mult. Dar ne bucură faptul că am putut păstra numărul elevilor pe care l-am avut în anul de studii 2014-2015, anume 140 de elevi. E puțin. Însă este foarte importantă păstrarea acestei insulițe de latinitate, care se numește Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol.

Toate școlile cu predare în limba română sunt susținute financiar, material și moral de Ministerul Educației și de Guvernul Republicii Moldova. Pe data de 25 august 2015 instituția de învățământ pe care o conduc a fost inspectată de o comisie comună mixtă din partea Chișinăului și a Tiraspolului, care a avut scopul de a vedea cum este pregătită instituția pentru noul an școlar. Am fost apreciați din partea comisiei cu calificativul „bine”.

Spuneam că n-am fi putut exista fără susținerea financiară și materială a Chișinăului, fără susținerea Biroului de Reintegrare al Republicii Moldova, organizațiilor internaționale, a României, SUA, a mass media…, însă greul cel mare a fost și rămâne pe seama noastră, profesorilor, elevilor și părinților din cele opt școli. După părerea mea, școlile din stânga Nistrului și orașul Bender sunt niște „catalizatori” pentru integritatea Republicii Moldova. Nu în zadar regimul separatist a luptat și luptă atât de mult împotriva acestor focare de lumină din regiune.

Cu toate acestea avem performanțe și la învățătură, și în sport, și în activitatea artistică. Elevii noștri participă la competiții naționale și internaționale la gimnastică artistică, fotbal masculin și feminin, box, atletism, jocul de dame și șah. Participăm la olimpiade, la disciplinele școlare organizate la nivel raional și republican. Absolvenții noștri își fac studiile în cele mai prestigioase instituții de învățământ superior din Republica Moldova, România și alte state ale Uniunii Europene. Astăzi absolvenții liceelor din raioanele de Est ale Republicii Moldova și Bender pot fi întâlniți în diferite domenii de activitate în țară și în multe alte state, de care suntem mândri pe bună dreptate.

De mai bine de patru decenii activez în domeniul educației și practic m-am aflat aici, în stânga Nistrului, și în perioada anilor studenției de la Universitatea Pedagogică de Stat ”Ion Creangă”. A trăi și lucra în această zonă nu este deloc ușor. Este și riscant. Îmi spun opinia, dar cred că și colegii mei, directori ai instituțiilor cu predare în română din Transnistria vor răspunde la fel. Principalul motiv de a nu pleca de aici a fost dragostea pentru copii, profesia de pedagog, care practic nu e profesie, ci după cum spunea marele Nicolae Iorga „preotul, actorul și profesorul n-au profesie, ci vocație”. O spun franc și din toată inima; iubirea de neam și limbă, demnitatea și copiii m-au făcut să înfrunt toate greutățile și să rămân aici unde m-a prins timpul.

Tânăra generație este și va fi recunoscătoare pentru tot ce-am făcut și facem pentru ei, pentru educația primită, pentru posibilitatea de a învăța în instituțiile dorite și pentru libera circulație în țările UE, SUA și în alte state ale lumii. Avem copii deosebiți, avem copii educați în spiritul valorilor umane, europene.

Condițiile în care activează aceste instituții de învățământ din stânga Nistrului lasă mult de dorit. Șase din cele opt instituții de învățământ nu au edificii proprii, fiind nevoite să arendeze spațiile necesare achitând sume exorbitante pentru chirie. Spre exemplu pentru cei 930 de metri pătrați ai săi, Liceul Teoretic „Lucian Blaga” de la Tiraspol plătește anual peste jumătate de milion de lei moldovenești, echivalentul a peste 25.000 de euro. N-avem săli de sport, cantine, săli de festivități… Condițiile în care activăm sunt bine cunoscute autorităților centrale de la Chișinău. Am avut o întâlnire a unui grup de elevi cu președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, în sala de ședințe a Parlamentului. Problemele sunt bine cunoscute și ministerului de resort. Este clar că s-ar putea face mai mult, însă instabilitatea politică și greutățile pe care le are Moldova în prezent se răsfrâng și asupra noastră. Rămânem optimiști și continuăm să luptăm pentru dreptul la studii în limba română a copiilor din regiunea de Est a Republicii Moldova.

În pofida greutăților pe care le avem continuăm să facem față cerințelor și să păstrăm aceste școli cu toate că baza materială încă lasă mult de dorit. Avem nevoie de edificii care să corespundă cerințelor unei instituții de învățământ moderne.

Există un real pericol  ca aceste instituții de învățământ care luptă în continuare pentru studierea în limba română să dispară.

Liceul „Evrica”din Râbnița are edificiu construit de Ministerul Educației al Republicii Moldova, însă acaparat de administrația orășenească din Râbnița încă din 2004, în perioada „războiului școlilor” și n-a fost întors până azi. De fapt, clădirea se deteriorează în timp, de ploi și vânt.

O altă situație este la Liceul „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol,care a fost luat de separatiști, în prezent cu sediul la Doroțcaia. Vin în Doroțcaia ca să poată studia în limba română, pentru ca au fost alungați din Transnistria. Acesta este supranumit „liceu pe roți”, deoarece de ani de zile, pe vânt, ploaie și ger elevii sunt nevoiți să facă naveta zilnic la o distanță de mai bine de 30 km, din Grigoriopol la Doroțcaia, trecând printr-un control viguros la vama transnistreană. Deși la Grigoriopol sunt clădiri în care ar fi putut fi amplasat liceul respectiv, acestea sunt lăsate în paragină. Autoritățile transnistrene fac tot posibilul ca această școală să nu existe.

Este dificilă și încheierea contractelor de închiriere a clădirilor pentru școlile cu predare în limba română. Tarifele pentru chirie cresc de la an la an.

În zonă sunt declarate trei limbi oficiale: limba „moldovenească”, limba rusă și limba ucraineană. De facto practic funcționează numai limba rusă.

Chiar dacă nu ești întotdeauna amenințat pentru că vorbești românește, ești totuși sută la sută huiduit, agresat în transportul public, în magazine, instituțiile publice.

În Transnistria are loc un genocid față de populația băștinașă, o deznaționalizare a populației după un plan bine dirijat. Tot mai puține școli, tot mai puțini elevi studiază în așa-numita „limbă moldovenească”, tot mai multe familii de moldoveni sunt nevoiți să-și înscrie copiii în școli cu predare în limba rusă.

Au fost și mai sunt declarații de aderare a „rmn” ca și Crimeia la Federația Rusă. De fapt nu numai declarații, dar au fost organizate și referendumuri de aderare la Federația Rusă a acestei zone. Se știe cum s-au făcut și cum se fac plebiscitele iar rezultatele sunt în favoarea autorităților. Populația din Transnistria este informată numai dintr-o singură sursă, cea a Federației Ruse. Și tot ce este difuzat de mass media rusă este primit ca un adevăr absolut. Se vorbește de chipul dușmanului prin intermediul presei, prin care se subînțelege clar că acesta este Republica Moldova și România.

Pe 2 septembrie curent s-au sărbătorit 25 de ani de la declarația de independență a „rmn”. A avut loc și o mare paradă militară. Orașul era împânzit cu drapele ale Federației Ruse, clădiri cu multe etaje acoperite de sute de steaguri rusești, iar aceasta are un impact mare asupra populației și a formării opiniei publice.

La 1 septembrie curent, practic toate școlile rusești, zic rusești și nu cu predare în limba rusă, au primit pentru fiecare elev manuale noi aduse și editate în Federația Rusă. Deci, ei învață istoria Rusiei și celelalte discipline după curricula Federației Ruse. De facto totul este pregătit de parcă Transnistria ar fi pământ strămoșesc rusesc. Iar noi ce putem face? Doar să continuăm lupta pentru drepturile noastre și să sperăm că în această luptă nu vom rămâne singuri.

Așteptăm sprijinul României, dar nu numai în cuvinte, ci și cu fapte.

Idealul meu a fost și rămâne unirea celor două maluri ale Prutului, deoarece am crezut, și cu atât mai mult cred acum, că numai prin unirea celor două state românești putem să devenim și noi cetățeni cu drepturi depline ai Uniunii Europene.

Publicat de  Andrei Rădescu – romaniabreakingnews.ro

Leave A Reply