O serie de acțiuni juridice inedite (ca inițiative civice, nu de stat) urmează să fie lansate din România sub forma unor procese de retrocedări pentru proprietățile care le-au aparținut românilor în Nordul Bucovinei, în Maramureșul istoric și în Sudul Basarabiei, informează Adevărul citat de romaniabreakingnews.ro.
Aceste teritorii care au aparținut României sunt acum în componența Ucrainei, dar România a recunoscut inviolabilitatea granițelor cu Ucraina, renunțând pe vremea președintelui Emil Constantinescu la orice pretenții teritoriale prin Tratatul cu Ucraina din 1997. Prin acest tratat, România recunoștea dreptul de succesiune al Republicii Ucraina asupra unor teritorii românești integrate anterior în fosta Uniune Sovietică.
Cum s-au deschis porțile litigiilor
Odată cu votul simultan din Parlamentul European și din Parlamentul de la Kiev (din 16 septembrie 2014) prin care a fost ratificat Acordul de Asociere UE-Ucraina, țara vecină se obligă să respecte principiile democratice, drepturile omului și statul de drept, așadar și reglementările europene în materie de dreptul proprietății.
Și România a trecut printr-o fază similară, atunci când a trebuit să accepte diferite formule legale de retrocedări până chiar la „restitutio in integrum“ pentru a răspunde acestor comandamente europene.
Articolul 471 din acest Acord, de exemplu, intitulat „Accesul la instanțele și organismele administrative competente“, precizează că „În cadrul prezentului acord, fiecare parte se angajează să garanteze că persoanele fizice și juridice ale celeilalte părți au acces liber, fără nicio discriminare în raport cu proprii resortisanți, la instanțele și organele administrative competente ale părților, în vederea apărării drepturilor lor individuale și de proprietate“ (subl. red.), așa cum se paote vedea în Jurnalul Oficial al UE din 29 mai 2014.
Așadar, calea procedurilor legale pentru a redobândi proprietățile anterioare de către moștenitori a fost deschisă în Ucraina, arată sursele noastre.
Trei țări pornesc solicitările
Ucraina se va confrunta în continuare cu o serie de procese de retrocedare care pot atinge valori impresionante, dacă ne gândim că vor veni din direcția unor solicitanți persoane fizice din trei țări diferite, adică România, Ungaria și Polonia, care au trăit pe zone întinse pe teritoriul actual al statului ucrainean.
Aceste demersuri au fost începute deja în Polonia, care are o comunitate puternică provenind sau având legături cu provincii istorice din Ucraina, care au aparținut Poloniei (precum Galiția).
De asemenea, procese similare vor fi lansate din Ungaria, care ține o legătură strânsă cu regiunea Transcarpatia unde trăiește o importantă comunitate maghiară.
Cât despre România, proprietățile care vor fi solicitate prin procese vor fi din zonele istorice care au aparținut la un moment dat României înainte de cel de-al doilea război mondial.
Procesele sunt inițiative civice, nu de stat
Aceste procese sunt însă inițiative civice și nu aparțin statelor amintite, care au semnat toate tratate cu Ucraina de recunoaștere a granițelor – lucru de care a fost condiționată intrarea lor în UE și în NATO. Ele vor fi desfășurate de către ONG-uri, iar procesele se vor judeca, inevitabil, în Ucraina, care va fi supusă unei presiuni în acest sens. Rămâne de văzut dacă România, care a aplicat principiul „restitutio in integrum“, va avea succes atunci când cetățenii români ai căror înaintași au avut proprietăți pe teritoriul actual al Ucrainei vor solicita și ei – pe baza legislației europene în care proprietatea este inalienabilă – retrocedarea bunurilor care au aparținut familiilor românești și care sunt considerabile.