România, singura țară care s-a interesat vreodată de aromâni

I.N. Papiniu, desemnat ministru al României la Atena la 24 iunie 1905, a fost însărcinat de generalul Lahovary să le comunice cu prilejul unor audiențe ministrului de externe grec, Rhallys, și regelui George (în fotografie), “impresiunea dureroasă ce poporul român a resimțit prin acțiunea bandelor grecești cari masacrează pe Românii din Turcia” și că atitudinea Patriarhatului “agravează pe zi ce trece relațiunile noastre cu Patriarhatul”.

Reprezentantul României la Atena i-a atenționat pe liderii greci că guvernul român va trece la represalii în urma presiunii opiniei publice, în condițiile în care Executivul elen nu intervenea pentru încetarea masacrelor și persecuțiilor grecilor contra românilor, iar patriarhul nu recunoștea respectarea limbii române în biserici. Ministrul de externe grec nu a recunoscut existența unui “element român” în Turcia.

În momentul în care i-au fost traduse amenințările cu moartea adresate aromânului Apostol Hagi-Gogu din Veria de capii de bandă Kostas Acritas și Athalis Buias și i-a fost demonstrată existența “elementului român”, diplomatul grec a precizat că aude “pentru prima oară despre masacrele din comunele menționate” și că va cerceta cazul pentru a prezenta ulterior detalii.

Cu toate astea, a considerat atacurile grecilor o modalitate de apărare față de acțiunea bandelor bulgare, declarând că se îndoiește de autenticitatea scrisorilor, în condițiile în care singura societate elenă care activa în Turcia se numea “Epicur” și se ocupa cu repararea bisericilor și a școlilor. Nu a uitat să menționeze că nu poate influența atitudinea Patriarhiei “protestând contra modului în care Excelența Voastră puneți chestiunea și contra tonului instrucțiunilor”, după o oră și 20 de minute de discuții.

(“Aromânii balcanici și bandele grecești” –  dr. in istorie Catalin Fudulu)

Sursa: daimadeadun.wordpress.com