Români exploatați, amenințați și intimidați pe șantierele din Italia. Obligați să muncească și când sunt bolnavi

Muncitori aduși din România și exploatați pe șantierele deschise pentru reconstrucția orașului L’Aquila, distrus de cutremurul din 2009. Carabinierii de la comandamentul provincial din L’Aquila au arestat întreprinzători români și italieni la finalul unei investigații transnaționale, numită „Social Dumping”.

Au fost arestați cinci abruzzezi, un român fiind dat în urmărire. Alți 13 suspecți sunt cercetați în stare de libertate. Anchetații sunt acuzați că au constituit un grup infracțional prin care recrutau și exploatau forță de muncă din România. Contractele gestionate de grup se ridicau la peste 22 de milioane de euro. Cutremurul de 5,8 grade pe scara Richter produs în aprilie 2009 în regiunea Abruzzo s-a soldat cu 308 morți și a provocat prăbușirea a numeroase clădiri în orașul și provincia L’Aquila.

Potrivit anchetatorilor, firmele implicate au angajat muncitori români cu salarii mai mici decât cele prevăzute de legislația italiană, forțându-i să lucreze ore suplimentare, cu amenințarea că vor fi concediați. În plus, potrivit procurorilor, ar existat și un sistem de spălare de bani, prin intermediul unei filiale a Băncii Raiffeisen și al unei firme din orașul Lugoj.

Carabinierii de la comandamentul provincial din L’Aquila, împreună cu secțiile teritoriale competente, au pus în executare mai multe mandate de arest preventiv în privința unui grup infracțional, compus din subiecți rezidenți în Abruzzo și România, care opera în sectorul reconstrucției post-cutremur.

Ancheta transnațională, numită „Social Dumping” și coordonată de Procuratura Districtuală Antimafia de pe lângă Tribunalul din l’Aquila, a scos la lumină o organizație dedicată recrutării și exploatării muncitorilor români.

Persoanele pe numele cărora au fost emise mandatele de arest preventiv sunt: Antonio D’Errico zis „Tonino”, de 59 de ani, rezident la Tortoreto; Nicolae Otescu zis „Nico”, de 46 de ani, cetățean român rezident la Lugoj; Francesco Salvatore, de 56 de ani, din Pettorano sul Gizio, rezident la Sulmona; Panfilo Di Meo, de 52 de ani, din Sulmona; Giancarlo Di Bartolomeo, de 49 de ani, din Teramo; Massimo Di Donato, de 63 de ani, și acesta din Teramo. Nicolae Otescu nu este de găsit și a fost dat în urmărire internațională.

Persoanele arestate sunt acuzate cu diferite titluri de asociere pentru comiterea unei serii nedeterminate de infracțiuni fiscale, printre care autoreciclare, intermediere ilicită și exploatare a muncii. În particular, potrivit anchetatorilor, Otescu și D’Errico aduceau pentru firmele angajate în reconstrucția post-cutremur din L’Aquila, forță de muncă românească cu preț scăzut, recurcând la contracte de detașare care încalcă legea, se spune în mandat.

Toate acestea – se spune în mandatul de arest preventiv sub semnătura judecătorului pentru investigații preliminare de la Tribunalul din L’Aquila – «pentru a procura patronilor firmelor de construcții documente fiscale utilizate atât pentru evitarea plății impozitelor, cât și pentru constituirea de fonduri”negre” de reutilizat în activități economice și speculative».

Recrutatorul Otescu

Potrivit anchetelor efectuate de colonelul Giuseppe Donnarumma, comandantul provincial al carabinierilor din L’Aquila, Otescu se ocupa cu recrutarea de forță de muncă cu cost scăzut din România de trimis în Italia. De asemenea, avea rol de persoană de referință a grupului infracțional pentru plata retribuției (50 de euro pe zi) și pentru chestiuni legate de cazarea lucrătorilor, de crearea de firme ad hoc înființate numai cu scopul de a ascunde activitatea de intermediere ilicită de forță de muncă, de emiterea de facturi finale pentru operațiuni inexistente cu scopul de a permite firmelor să nu plătească impozitele și să justifice ieșirea de sume în contabilitatea firmelor italiene restituindu-le apoi „la negru”. În plus avea rol de curier pe timpul călătoriilor în România pentru restituirea sumelor indicate în facturile pentru operațiuni inexistente.

D’Errico, potrivit acuzării, l-ar fi ajutat pe Otescu în gestionarea părții contabile, întreținând relații cu firmele pentru calcularea zilelor de muncă, pentru emiterea facturilor și efectuând călătorii în România pentru restituirea „la negru” a sumelor.

Di Donato, Di Bartolomeo, Di Meo și Salvatore, ca executanți ai lucrărilor post-seism, se ocupau de garantarea unei cereri de forță de muncă constantă în timp, pentru a obține avantaje sub forma emiterii de facturi pentru operațiuni inexistente, pentru a justifica ieșirea din contabilitate a unor sume, apoi reintrate „la negru” pentru a fi reinvestite în activități economice și speculative.

50 de euro pe zi

«Este vorba de una dintre primele anchete din Italia în materie de exploatare a lucrătorilor și de autoreciclare, norme introduse recent în sistemul penal italian, care au necesitat un angajament important și din acest motiv mulțumesc carabinierilor», a spus procurorul districtual antimafia din L’Aquila, Fausto Cardella, pe timpul întâlnirii cu presa pentru a ilustra detaliile operațiunii „Social Dumping”.

«Ancheta a luat viață în urma unui denunț al Cgil dar nu este întâmplătoare, se încadrează într-un proiect de protecție a legalității în activitățile ce țin de reconstrucția post-seism – a adăugat procurorul.».

«Lucrătorii erau retribuiți cu 50 de euro pe zi fără concediu medical, zile libere, ore suplimentare, concedii. Încercau să lucreze chiar și în stare de sănătate precară și nu li se dădea posibilitatea să se trateze, lipsindu-le documentele pentru a beneficia de serviciul național de sănătate», a spus Simonetta Ciccarelli, care împreună cu Antonietta Picardi se ocupă de anchetă.

«Prezența de firme care operează într-o asemenea situație de ilegalitate pe șantierele pentru reconstrucție operează o distorsionare puternică a pieței. Anchetații spun într-o înregistrare „dacă merge astfel vom continua până în 2016” și din acest motiv trebuiau opriți», a adăugat Ciccarelli.

Antonietta Picardi a explicat: «Am pus în acțiune o serie de competențe și capacități profesionale intersectate între ele, precum cele ale carabinierilor de la Nucleul Inspectoratului de Muncă și numai datorită lor am reușit să înțelegem care era mecanismul „detașării comunitare” care era utilizat».

Comandantul provincial al Carabinierilor, colonelul Donnarumma, a evidențiat că „măsura emisă de judecătorul pentru investigații preliminare este una foarte puternică deoarece cuprinde și aspectul asociativ în privința inculpaților. Reconstrucția trebuie să fie inspirată și din valori etice. Câteva pasaje evidențiază gradul de cinism al subiecților interesați având în vedere interesul lor de a se îmbogăți, trebuie subliniată cu bucurie capacitatea de a fi reușit să-i oprim. Fără lucrători orașul nu va putea fi reconstruit însă noi trebuie să ne uităm la exploatare, să o oprim e motiv de mândrie», a afirmat colonelul.

Interceptări cutremurătoare

«Muncă, muncă, săptămâna aceast am lucrat atât de mult încât am crezut că mor. Mi-a fost două zile rău, tuseam, nu reușeam nici măcar să dorm noaptea. Lucrezi ca prostul, transpiri și apoi stai pe loc când e pauza. Aduc acasă mâncare însă nu o pot mânca de frig ce e».

Această conversație, interceptată de carabinieri, exprimă disperarea pentru condițiile de muncă cu care trebuie să conviețuiască lucrătorii. Iese în evidență mereu, din conversații, o clară exploatare a condițiilor de necesitate ale persoanelor în dificultate.

Lucrătorii trebuiau să accepte totul pentru a evita concedierea. De exemplu, nu li se plătea nimic nu numai dacă erau bolnavi, ci și dacă nu puteau merge pe șantiere din cauza vremii proaste sau a restricțiilor impuse de autorități pentru diverse festivități, cum ar fi Manifestarea vânătorilor de munte. Un eveniment grandios, însă unuia dintre anchetați nu i-a plăcut. «Ne mai lipseau c…. ăștia de vânători de munte», comentează într-un apel telefonic. Din acte se confirmă că unii au trebuit să fie la muncă și de 1 Mai.

Unul dintre muncitori povestește că trebuie să meargă la muncă cu mâna umflată și că este răcit. De fapt nu mai are deloc bani pe card și pentru a câștiga trebuie să stea pe șantier. Soția îi spune să ia un medicament însă nu-l poate cumpăra fiindcă nu are rețetă și acces la sistemul sanitar.

Amenințările și mustrările caracterizează viața acestor muncitori români. Un șef de șantier, în mod evident autorizat, promite pedepse pentru comportamentele neîmpărtășite de el. «V-ați dus opt acasă», amenință, «și lemnul l-ați lăsat acolo. Faceți mereu cum naiba aveți chef, data viitoare veți sta acasă o săptămână, ați înțeles?».

Cu siguranță nu se utilizau jumătăți de măsură. «Am venit să te trimit de aici pe tine și pe ăla… asta mi-au spus că trebuie să trimit de aici patru dintre voi».

Bineînțeles din când în când unii aveau curajul de a protesta în fața lui Nicolae Otescu «Nico, ți-ai bătut joc de noi», spune un muncitor, «ori ne dai banii ori du-te … Nu mai lucrăm ca să faci tu bani. Dacă nu pui banii la timp… te duci la pușcărie».

Puțin probabil ca acest muncitor să fi lucrat cu acei oameni. Așa cum este puțin probabil să fi fost plătit.

Amenințați și intimidați

Anchetele au scos la suprafață cum erau exploatați muncitorii, sub constanta amenințare de a fi concediați sau în orice caz de a nu fi chemați să lucreze ca pedeapsă timp de o săptămână. Muncitori amenințați, intimidați, din cauza nevoii lor de a munci. Potrivit cercetărilor, toate acestea s-ar fi întâmplat prin intermediul unei sistematice retribuiri în mod evident necorespunzătoare contractelor colective naționale, „având în vedere diferența dintre cantitatea și calitatea muncii și retribuția primită”, cu o sistematică retribuire sub plafoanele salariale din sector prin plătirea unui salariu zilnic de 50 de euro pentru o zi lucrătoare de 10 ore (în loc de 8), salariu pe care Otescu îl plătea muncitorilor, deși primea suma de 110 euro pentru fiecare zi de lucru a fiecărui muncitor.

Firmele în egală măsură exploatau activitatea de muncă, plătind un cost al muncii de 50% din ceea ce ar fi trebuit să plătească în cazul utilizării unui lucrător angajat regulamentar.

Firmelor ale căror administratori au ajuns în închisoare le-au fost încredințate lucrări privind activitatea de reconstrucție post-seismică din orașul L’Aquila și din alte localități, cu o valoare de 22,5 milioane de euro.

Anchetele efectuate de carabinierii au durat circa un an și jumătate. Toți arestații sunt acuzați de asociere în scopul comiterii de infracțiuni fiindcă – se citește într-un pasaj al mandatului de arestare preventivă – „se asociau între ei cu scopul de a comite o serie nedeterminată de infracțiuni fiscale și autoreciclare, de asemenea intermediere ilicită și exploatare a muncii”. „În particular anchetații (în anchetă nu există alții, cel puțin pentru moment – n.r.) au format o complexă organizație în care Nicolae Otescu și Antonio D’Errico prin intermediul firmelor românești administrate de ei, Ni-To Costructii Civile srl și To-Ni Roit Edilizia srl, le-au procurat lui Francesco Salvatore, Panfilo Di Meo, Massimo Di Donato și Giancarlo Di Bartolomeo și firmelor administrate, și în fapt, de aceștia Meg srl, Salvatore & Di Marco srl, Salvatore & Di Marco și C Snc și consorțiul Sulter Scarl, forță de muncă cu preț scăzut de naționalitate română”, „justificându-i în mod formal prezența prin recurgerea la contractul de detașare comunitară, aplicat în totalitate fără respectarea cerințelor, subterfugiu pus în act – explică judecătorul – cu scopul de a ascunde atât intermedierea de forță de muncă cât și exploatarea muncitorilor”.

Atât D’Errico cât și Otescu pe timpul unui control al Gărzii de Finanțe (primul de pe 28 februarie 2015, altul pe 1 mai) au fost găsiți în posesia unei consistente sume în numerar, în total circa 36.000 de euro. Ambii se întorceau în Abruzzo din România.

Publicat de romaniabreakingnews.ro / Sursa: gazetaromaneasca.com