ROMÂNIA BREAKING NEWS

Republica Moldova în contextul evoluțiilor geopolitice și strategice din Spațiul Ex-Sovietic (3) / Constantin Corneanu

Afis_Moldova_in_Contextul_Evolutiei_din_spatiul_Ex_Sovietic

Republica Moldova în contextul evoluțiilor geopolitice și strategice din Spațiul Ex-Sovietic (1)

Video/Audio – Republica Moldova în contextul evoluțiilor geopolitice și strategice din Spațiul Ex-Sovietic (2)

Președintele Consiliului-Director al AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, a relevat faptul că parcursul european al Republicii Moldova poate să fie influențat în mod decisiv de evenimentele care se petrec la Kiev și în Peninsula Crimeea, însă într-un sens pozitiv deși pericole sunt multe. Elita politică conducătoare de la Chișinău trebuie să fie sprijinită, de către România, pentru ca procesul de aderare la setul de valori al UE să fie încununat de succes la sfârșitul anului 2014. Declarațiile pe care le-au făcut înalți responsabili ai Administrației americane (Statele Unite ale Americii vor susține parcursul european al Republicii Moldova, înțelegînd că acest drum nu este unul ușor, precum și integritatea teritorială și suveranitatea Republicii Moldova), inclusiv faptul că premierul moldovean Iurie Leancă a dialogat cu președintele Barak Obama la Washington, relevă faptul că Republica Moldova se bucură de încrederea și sprijinul SUA în eforturile de integrare europeană.

Interesul strategic al SUA pentru păstrarea integrității teritoriale și suveranității Republicii Moldova reprezintă un semnal extrem de prețios pentru guvernul de la Chișinău în contextul actual al evoluției relațiilor din spațiul ex-sovietic, având în vedere că Republica Moldova are o rană deschisă: Transnistria.

Abordând acest subiect al vulnerabilității Republicii Moldova care face eforturi imense pentru reîntregirea întregii țări și reinstaurarea ordinii constituționale în spațiul nistrean, după încheierea războiului de pe Nistru din 1992, dr. Constantin Corneanu a declarat că elita politică de la Chișinău este obligată să înfătuiască reîntregirea țării în confomitate nu numai cu prevederile Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stînga Nistrului (regiunii transnistrene a Republicii Moldova), adoptată în unanimitate de către Parlamentul Republicii Moldova la 22 iulie 2005, dar și mandatată de Declarația de Independență a Republicii Moldova din 27 august 1991 care relevă foarte clar faptul că elita politică din 1991 a avut conștiința faptului că spațiul nistrean este parte componentă a teritoriului istoric și etnic al devenirii poporului român (ex: Subliniind dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria – parte componentă a teritoriului istoric și etnic al poporului nostru, se menționează în preambului Declarației de Independență a Republicii Moldova).

 

„…elita politică de la Chișinău este obligată să înfătuiască reîntregirea țării în confomitate nu numai cu prevederile Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stînga Nistrului (regiunii transnistrene a Republicii Moldova), adoptată în unanimitate de către Parlamentul Republicii Moldova la 22 iulie 2005, dar și mandatată de Declarația de Independență a Republicii Moldova din 27 august 1991 care relevă foarte clar faptul că elita politică din 1991 a avut conștiința faptului că spațiul nistrean este parte componentă a teritoriului istoric și etnic al devenirii poporului român”-dr. Constantin Corneanu

Dintr-o astfel de perspectivă, conform adevărurilor istorice recunoscute și asumate de elita politică a Republicii Moldova din 1991 și până astăzi, nu pot fi acceptate soluții de federalizare sau decupare a Transnistriei de Republica Moldova, propuse de către terți, ci trebuie sprijinit de către România efortul de reinstaurare a ordinii constituționale în spațiul nistrean și de integrare a întregii Republici Moldova în UE. Dialogul permanent dintre elitele politice de la București și Chișinău, respectarea și valorizarea reciprocă dintre cele două elite politice, mai cu seamă în acest efort de integrare europeană al Republicii Moldova, pot constitui premisele unui posibil dialog, și necesar dealtfel, privind o modificare pe cale pașnică a frontierelor dintre cele două state, în condițiile în care Actul Final de la Helsinki fixează nu intangibilitatea frontierelor, ci inviolabilitatea lor prin forță. Actul Final de la Helsinki oferă posibilitatea unei modificări pașnice a frontierelor, prin autodeterminarea popoarelor și cu acordul celeilalte părți implicate, ambele condiții fiind obligatorii, nu numai prima.

Obligația și dreptul la o astfel de perspectivă derivă din precedentul istoric al perioadei 1917 – 1918 când elita politică a Republicii Democratice Moldovenești, proclamată pe 2 decembrie 1917, a decis în deplină cunoștință de cauză, în pofida reticențelor manifestate de către unele minorități naționale, să se unească cu România la 27 martie 1918 (Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama ei România).

Participanții la această dezbatere au putut să vadă în prezentarea powerpoint făcută de către președintele Consiliului-Director al AESGS „Gheorghe I. Brătianu” mențiunea privind faptul că Senatul SUA, după cum scria cotidianul Moldova Suverană din 20 iunie 1991, a recomandat guvernului american: „1. să sprijine dreptul la autodeterminare al poporului din Moldova și nordul Bucovinei, ocupate de sovietici, și să elaboreze o hotărâre în acest sens; 2. să sprijine eforturile viitoare ale guvernului Moldovei de a negocia pașnic, dacă o dorește, reunificarea Moldovei și nordului Bucovinei cu România așa cum s-a stabilit în Tratatul de pace de la Paris din 1920, conform normelor în vigoare ale dreptului internațional și Principiul 1 al Actului de la Helsinki”.

Elita politică a Republicii Moldova și Parlamentul de la Chișinău, asemenea Sfatului Țării la 27 martie 1918, are obligația morală, politică, juridică și istorică de a decide, după integrarea în UE, o perspectivă de reîntregire a spațiului istoric și etnic al devenirii neamului românesc.

Valorizarea și determinarea elitei politice a Republicii Moldova să reflecteze la o astfel de perspectivă istorică, după integrarea în UE și reinstaurarea ordinii constituționale în spațiul nistrean, va trebui să devină un obiectiv strategic al elitei politice de la București, al societății civile, al mass-media etc. precum și, totodată, conceperea unei strategii răsăritene de către România având drept obiective strategice: resetarea relației cu Federația Rusă și sprijinirea comunităților de români din spațiul ex-sovietic în afirmarea și conservarea identității lor etnice, religioase și culturale.

Dintre ideile înfățișate publicului de către dr. Constantin Corneanu în prezentarea sa powerpoint menționăm următoarele:

Constantin Corneanu● în contextul reașezării raporturilor de putere în arena relațiilor internaționale, geopoliticianul Aleksandr G. Dughin, extrem de prețuit în cercurile naționaliste rusești, consideră că Rusia trebuie să aibă hotare maritime în Occident, acesta fiind un imperativ strategic al dezvoltării geopolitice a Eurasiei. O Europă unită din punct de vedere politic și economic, în jurul axei Paris – Berlin, reprezintă un obiectiv strategic al Kremlinului. Federația Rusă este interesată să contribuie la unificarea europeană, să consolideze legăturile de integrare cu Europa Centrală sub semnul axei Moscova-Berlin, axa de bază a politicii externe rusești;

● în efortul de „finlandizare” a întregii Europe, Kremlinul se confruntă cu procesul de reorganizare a spațiilor apropiate nemijlocit de Rusia, respectiv apariția unui „cordon sanitar” și care grupează, în aceste momente, o serie de state membre NATO (Polonia, Cehia, România, Bulgaria, Turcia);

● reîmpărțirea noilor formațiuni statale și crearea în locul statelor a federațiilor sau a câtorva state a căror orientare geopolitică va fi univocă, respectiv formațiuni mici, unitare din punct de vedere etnic, cultural și confesional, va permite o integrare mai ușoară în blocuri geopolitice mari. Dintr-o astfel de perspectivă geopolitică poate fi înțeles planul Kremlinului de a întreține o serie de „conflicte înghețate” în spațiul ex-sovietic, în speță Transnistria, care pot împiedica constituirea acelui „cordon sanitar” atât de temut de sovietici și, mai apoi, de ruși;

● într-un context geopolitic marcat de instalarea părților componente ale scutului american antirachetă în România dublată de continua presiune a SUA, UE și NATO pentru retragerea trupelor ruse din Republica Moldova, precum și de nesfârșitele tratative în formatul „5+2”, putem aprecia că menținerea actualului format de menținere a păcii, respectiv prezența GOTR în Transnistria, precum și-a Flotei Mării Negre în portul militar Sevastopol permite un control strategic al Federației Ruse asupra Peninsulei Crimeea și implicit asupra evoluțiilor geopolitice ale Republicii Moldova, Ucrainei, Turciei și a celor din zona Orientului Mijlociu;

● pierderea de către Rusia, în decursul istoriei, a controlului strategic al Peninsulei Crimeea a determinat pierderea controlului strategic asupra bazinului Mării Negre precum și evoluții geopolitice ale Turciei aflate în conflict cu interesele de securitate și cele geopolitice ale Rusiei;

● într-un interviu acordat presei ruse în 2007, generalul-locotenent (r) Alfred Gaponenko, fost comandant al Grupului de Sud al Tratatului de la Varșovia, consideră că decolând de la Baza aeriană “Mihail Kogâlniceanu”, avioanele militare americane pot zbura fără alimentare până la orice punct al așa numitului “arc al instabilității”, care traversează, în opinia Pentagonului, Orientul Mijlociu și Asia Centrală. Totodată, bazele militare americane din România vor deveni puncte de sprijin pentru armata americană în efortul acesteia de-a impune supremația Statelor Unite asupra Europei Răsăritene, Orientului Mijlociu și Caucazului, facilitând, astfel, încercuirea Federației Ruse și avansarea grupurilor armate mobile ale NATO (SUA) până la granițele spațiului CSI;

● Forțele Armate ale Transnistriei (circa 120.000 de oameni mobilizați în caz de război), împreună cu armamentul și tehnica din dotare, la care se poate adăugă complexul militaro-industrial transnistrean capabil de a produce necesarul de armament și muniții, reprezintă un element extrem de important pentru planificatorii securității naționale a Federației Ruse, în noul context de reașezare a dispozitivului său strategic din spațiul caucaziano-pontic și de împiedicare a concretizării unui “cordon sanitar” al Occidentului talasocratic;

● extinderea NATO, de la Marea Baltică la Marea Neagră, precum și eforturile care se fac, de-o parte și de alta, pentru includerea Georgiei în NATO, ne dau dreptul să concluzionăm că SUA au început bătălia pentru cucerirea celui de-al patrulea cerc geopolitic al lumii, prin efortul de-a controla “Rimland”-ul, respectiv regiunea de margine sau “bordura maritimă” a Eurasiei, care începe cu Finlanda și Țările Scandinave, continuă cu Polonia, România, Turcia și Georgia, cuprinde zona Orientului Apropiat și a Indiei și se încheie pe teritoriul Mongoliei, Chinei și Japoniei;

● în raportul cu privire la problemele securității naționale, adresat guvernului SUA în martie 1992 de către Paul Wolfovitz, se vorbea despre “necesitatea neadmiterii apariției pe continentele european și asiatic a unei forțe strategice, capabile să se opună SUA”, iar în acest sens se atrăgea atenția că țările “cordonului sanitar” (în special țările baltice) sunt “teritorii de cea mai mare importanță strategică, iar atentatul asupra lor din partea rușilor trebuie să atragă după sine rezistența armată din partea țărilor NATO”;

● având în vedere că o simplă integrare a Moscovei și Kievului este imposibilă și nu se va crea, astfel, un sistem geopolitic stabil, chiar dacă aceasta se va întâmpla în pofida oricăror dificultăți obiective, geopoliticienii ruși sunt de părere că Moscova trebuie să se implice activ în refacerea spațiului ucrainean conform singurului model geopolitic logic și firesc, astfel încât divizarea Ucrainei va permite, în perspectivă, reunificarea părților de Est ale Ucrainei cu Federația Rusă ceea ce va transforma Rusia într-o mare putere navală care va domina Marea Neagră;

● prezența unor importante categorii de tehnică militară și trupe rusești în spațiul caucazian, precum și continua lor sporire în ciuda prevederilor CFE, confirmă faptul că, în adoptarea celor mai importante decizii geopolitice și geostrategice, specificul armamentului unei sau altei țări este mai convingător decât declarațiile oficiale și neoficiale ale diplomaților și liderilor politici;

●  Rusia a anunțat un nou concept al securității sale naționale, prin care face posibilă recurgerea la armele nucleare nu numai în cazuri extreme. Prima prezentare publică a noii doctrine a avut loc la 2 octombrie 2003 în fața activului de comandă al Armatei ruse și a cuprins o întreagă pleiadă de teme de la dreptul de intervenție, în special în spațiul post sovietic sub diverse pretexte (protejarea rușilor din “vecinătatea apropiată”, protejarea conductelor de petrol și gaze, menținerea accesului Moscovei înspații de interes), până la adoptarea unei strategii a loviturilor preventive, după model american, precum și reconsiderarea posibilităților utilizării arsenalului nuclear din epoca sovietică;

● între convingerea lui Brzezinski (“O Rusie imperială nu ar putea fi o Rusie democratică”) și cea a lui Kerenski (“Rusia va deveni o țară democratică”) se află Rusia lui Vladimir Putin ale cărei evoluții, în arena relațiilor economice și politice internaționale, sunt surprinzătoare astfel încât “necunoscuta rusă” rămâne, la acest început de mileniu, la fel de tainică precum a fost de atâtea ori în decursul istoriei.

Pentru R.B.N. Press

dr. Contantin Corneanu / Aesgs.ro

Opiniile exprimate în aceast articol aparţin autorului şi nu reflectă neapărat poziţia portalului de presă romaniabreakingnews.ro, cu excepția celor publicate direct pe contul de autor al Redacţiei ROMÂNIA BREAKING NEWS. Responsabilitatea juridică a informațiilor publicate revine în întregime autorului. Persoanele juridice și fizice menționate în articol care consideră că prin cele publicate le-au fost lezate drepturile și imaginea publică în mod nejustificat, au posibilitatea de a se apăra prin solicitarea dreptului la replică la adresa de email: replica [at] romaniabreakingnews.ro Preluarea articolelor de pe romaniabreakingnews.ro se poate realizeaza în limita maximă a 500 de semne. În mod obligatoriu, trebuie citată sursa și autorul informației cu indicarea și linkul direct către sursă. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui acord încheiat cu Redacția ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press.