Războiul cu Iranul – cum va începe, precum și ce va urma imediat după aceea…

Războiul cu Iranul – cum va începe, precum și ce va urma imediat după aceea

Am lucrat în calitate de consultant de specialitate la trei companii de tehnică
aeronautică de vârf. Specialitatea mea este aceea de a conceptualiza noi
strategii militare, mai ales în conexiune cu cele mai noi și avansate
sisteme de luptă. Ceea ce observ că se petrece la ora actuală pe scena
mondială pe tema Iranului constituie cea mai înfricoșătoare combinație de
circumstanțe pe care am văzut-o vreodată. Și am văzut multe în cei 20 de
ani de carieră militară, în care am fost implicat în proiectarea celor mai
avansate strategii de luptă!

Curând, în săptămânile sau lunile ce vor urma, se va declanșa un război
împotriva Iranului. Războiul va fi pornit fie de Israel, fie de SUA, fie
printr-un embargou economic NATO/UE/SUA, sau prin anumite forme de
diversiune, numite „steaguri false”. Ceea ce e de reținut este faptul
indiferent de modul în care va începe, acest conflict va cuprinde apoi
întreaga lume.

Indiferent dacă războiul va începe printr-un atac aerian orientat
împotriva câtorva obiective militare și nucleare iraniene, sau printr-o
invazie de proporții împotriva miilor de obiective iraniene,
probabilitatea ca acest conflict să devină un conflict regional major în
48 de ore de la declanșarea lui este de peste 90 % (n. trad.: în termeni
militari, conflict regional major = „conflict armat care cuprinde mai
multe state învecinate cu statele aflate în mod direct în conflict”).

Iranul nu va permite israelienilor sau/și americanilor să îi atace
teritoriul fără o ripostă majoră. Iranul nu va fi pasiv și anemic, așa cum
a fost Irakul când a fost atacat de Bush. Iranul va ataca atunci masiv
bazele americane și/sau israeliene din zonă, ceea ce va declanșa atunci o
și mai mare înverșunare din partea americanilor/israelienilor.

Iranul a echipat, plătit și antrenat un masiv dispozitiv de rachete în
Liban (cel mai mare dispozitiv de rachete din istoria omenirii). Sunt
acolo două tipuri de rachete: fără ghidare și cu ghidare. Acest dispozitiv
se constituie într-o forță militară colosală de tip MAD-FORCE (Mutually
Assured Destruction-Force = Forță de Asigurare a Anihilării Reciproce, o
forță imbatabilă ce are scopul de a descuraja o invazie masivă inamică,
prin posibilitatea declanșării unei contra-ofensive nimicitoare).

Numărul total de rachete din Liban este estimat a fi între 40.000 și
110.00 de bucăți. O parte din ele sunt rachete fără ghidaj de tip
Katyusha, dar mare parte sunt rachete cu ghidare și cu rază mai lungă de
acțiune. Toate dispozitivele sunt deservite de unități ale Forțelor
Speciale ale Hezbollah.

Forțele Speciale Hezbollah sunt de fapt trupe de comando iraniene,
super-antrenate și super-echipate, iar numărul militarilor lor depășește
efectivele unei brigăzi (n.trad.: Brigada = unitate de luptă ce conține
între 3-5 Regimente, cu un efectiv de 3.000-5.000 luptători, condusă de un
General).

Rachetele neghidate, binecunoscutele Katyusha, sunt oarecum primitive, dar
foarte eficiente în distrugerea fiecărui centimentru pătrat al unui sector
inamic asupra căruia sunt lansate. Sunt rachete de artilerie de 122 mm, cu
raza de acțiune de aprox 30 km/19 mile, și sunt au o încărcătură de
aproximativ 30 kg / 66 uncii de material exploziv. Rachetele ghidate, care
sunt în număr foarte mare, sunt mai avansate și pot fi ghidate cu
precizie.

În timpul războiului din 2006 (dintre Israel și Libia), Hezbollah a lansat
aproximativ 4.000 de rachete (dintre care 95% de tip Katyusha), toate
purtând super-explozive „fără inteligență”, adică neghidate. Restul de 5%
de rachete au fost de fabricație Iraniană, de tip Fajr-3 și Ra”ad 1,
propulsate de combustibil lichid.

Ce se mai știe este că rachetele „inteligente”, cele ghidate, cu raza mai
mare de acțiune, sunt sub controlul direct al unor ofițeri Sirieni și
Iranieni.

Această combinație de rachete cu rază scurtă, cu rachete cu rază medie de
acțiune din Liban, alături de cele ghidate, cu rază lungă de acțiune din
Siria, împreună cu un număr mai mic de de rachete aflate pe Fâșia Ghaza și
Malul Vestic (West Bank), la care se adaugă rachetele ghidate cu rază
lungă de acțiune din Iran reprezintă, însumate, o forță deloc neglijabilă,
ce este ațintită asupra Israelului.

Războiul din 2006 dintre Israel și Hezbollah (numit de israelieni „Al
Doilea Război Libanez”) a fost o încercare a Israelului de a anihila acest
dispozitiv masiv MAD-FORCE din Liban. A fost o încercare eșuată. Sirienii
cumpăraseră (și livraseră Hezbollahului) un mare număr de rachete antitanc
de producție rusească, temutele AT-14 KORNET. Aceste rachete, relativ
ieftine, propulsate cu combustibil solid, pot fi ghidate cu precizie.

Comandourile iraniene și-au construit foarte multe buncăre de tragere, din
beton armat, pe teritoriul Libanului. Eficiența lor nu s-a lăsat
așteptată. În foarte scurt timp au fost scoase din luptă 52 de tancuri de
asalt MERKAVA IV israeliene.

Sistemele supra-tehnologizate americane, precum și armele lor de mare
precizie s-au dovedit de asemenea ineficiente. În fața acestui dezastru,
israelienii aveau trei alternative: să utilizeze bombe cu neutroni, să
declanșeze o ofensivă cu infanteria (care i-ar fi costat foarte multe
vieți omenești), sau să declare pace pentru moment și să se retragă acasă.
Au ales în final ultima variantă.

Se pare că Israelul a renunțat definitiv la ideea unui asalt terestru
pentru a anihila bazele de rachete Libaneze. Un înalt comandant israelian
chiar și-a dat demisia pe motiv că trupelor sale nu li se permite să se
antreneze sufiecient în vederea atacării Libanului.

A doua alternativă constă în utilizarea armelor FAE (n. trad.: Fuel Air
Explosive = dispersarea unui nor gigantic de vapori de combustibil care
este apoi aprins de un detonator).

A treia alternativă constă în utilizarea Bombei cu neutroni (tip de armă
nucleară ce produce un nivel mai ridicat de radiații, dar distrugeri
materiale mai reduse decât armele atomice clasice) (n.trad.: Cu alte
cuvinte ucide ființele vii, lăsând neafectate clădirile). Însă atunci când
vorbim de Bomba cu neutroni, vorbim deja despre Arme de Distrugere în Masă
(ADM).

Orice folosire a unei astfel de arme de tip ADM de către armata israeliană
contra Hezbollahului va declanșa foarte probabil o ripostă similară.
Hezbollah își va echipa rachetele din Liban rămase operaționale nu cu
explozivi clasici, ci cu ogive nucleare ADM (dacă nu cumva rachetele
Hezbollah au fost DEJA până atunci echipate cu ogive nucleare având în
vedere natura și scopurile atacului american/israelian împotriva
Iranului).

În concluzie, Israelul se află acum în fața unui număr impresionant și
fără precedent de rachete echipate cu focoase radiologice, chimice,
biologice, FAE de la bazele din Liban. Toate aceste tipuri de focoase sunt
din categoria Armelor de Distrugere în Masă ADM. La acestea se adaugă
rachetele din Gaza și West Bank.

Sirienii își vor folosi rachetele lor mai mari și cu rază mai lungă de
acțiune pentru a „împroșca” din belșug teritoriul israelian cu ADM. La fel
vor proceda și iranienii.

Pentru a se apăra, Israelul va folosi Sistemul Radar „Green Pine” și un
hibrid de sistem antirachetă americano/israelian. Vor reuși cu succes să
doboare multe din rachetele inamice înainte ca ele să își atingă țintele,
dar totuși numărul imens al rachetelor arabe va fi copleșitor și va
străpunge orice măsuri defensive.

Mari părți din Israel vor fi contaminate cu radiații cu perioadă de
înjumătățire extrem de mare (de ordinul a zecilor de mii de ani în unele
cazuri), la acest „cocktail” adăugându-se (dacă mai era nevoie) o mixtură
chimică, FAE și biologică de coșmar. Numărul morților se va ridica de la o
treime, la jumătate din populația Israelului, la care se adaugă un imens
număr de răniți.

Răspunsul israelian va fi anihilarea nucleară a Siriei, Iranului și a unor
părți din Liban, numărul morților fiind de mai multe ZECI de milioane.
Așteptați-vă să vedeți fiecare oraș, de orice mărime ar fi el, distrus.

Vor rămâne insuficienți oameni în viață fie și pentru a îngropa morții în
Siria, Iran și părți din Liban. Radiațiile provenite de la bombele atomice
se vor întinde și în restul lumii.

Însă Iranul are și un alt tip de armată. Se numește în limbaj militar
„armată adormită”, sau „armată sub acoperire” și este operațională pe
teritoriile altor state, îndeosebi pe teritoriul SUA și al statelor
Europei de Vest. Aceste „armate” vor începe răspândirea unui număr de
epidemii ucigătoare, bazându-se pe viruși fabricați în laborator (sunt
câteva zeci de astfel de virusuri cu utilizare militară).

Oamenii aflați în cinematografe, biserici, Mall-uri, stații de metrou,
aeroporturi (și în general orice spațiu care folosește sisteme de aer
condiționat centralizate) vor fi expuși fără să știe la contaminări
criminale, adevărate arme biologice. După aproximativ 9 sau 10 zile de la
contaminare, sistemele computerizate de statistici vor da alarma în
privința unor îmbolnăviri stranii. Aceasta va declanșa o serie de măsuri
de apărare, menite să țină în frâu îngrozitoarele epidemii, dar va fi prea
târziu.

Transporturile internaționale și schimbul de mărfuri se vor sista. Oamenii
vor fi sfătuiți să rămână în locuințele lor, se vor institui restricții de
circulație și doar foarte puțini oameni, care au anumite meserii critice,
vor fi lăsați să circule pe străzi.

Spitalele vor fi supra-aglomerate cu bolnavi și muribunzi de toate
vârstele. Comunitatea medicală va fi printre primele care va fi nimicită,
datorită contactului contagios cu muribunzii. Deși se vor înființa spitale
ad-hoc în școli și alte clădiri publice, infectarea încrucișată (între
bolnavi) cu diferite tipuri de virusuri modificate genetic va „asigura” o
mortalitate de 100% a tuturor pacienților și personalului medical din
aceste spitale.

Pe alte fronturi, în eventualitatea în care statele neo-conservatoare
plănuiesc să redeschidă și să dezvolte războiul din Georgia din 2009,
atacând forțele rusești, sau punând la cale „incidente” în Marea Neagră,
probabilitatea ca aceste incidente să degenereze rapid într-un război
mondial implicând arme atomice rusești și NATO este de aproximativ 50%.
Chiar dacă nu se declanșează un război total, Rusia este în măsură să
neutralizeze prezența NATO din Marea Neagră, cu pierderi considerabile de
ambele părți.

Lumea se va afla în cea mai gravă criză economică din istorie, după ce
comerțul mondial se va opri de teama răspândirii epidemiilor provocate de
războiul biologic.

Dacă Israelul va provoca sofisticata Mașină de Război Biologic a Lumii
Arabe (despre care mulți spun că este o realitate, și nu un mit ca în
cazul Irakului), atunci și Arabia Saudită își va lansa propriile rachete
balistice de producție chinezească și își va trimite foarte bine echipata
aviație militară împotriva Israelului, cu încărcăturile nucleare pe care
le posedă (Artabia Saudită a finanțat programul militar nuclear al
Pakistanului, și a primit în schimb arme nucleare).

Desigur, ce va fi rămas operațional din din forțele israeliene va răspunde
cu alte atacuri nucleare, de data aceasta împotriva Arabiei Saudite, cât
și împotriva altor națiuni arabe, pentru a le intimida.

În America de Nord și în Europa de Vest, după două luni de război
biologic, populația se va reduce la aproximativ o treime, iar numărul
morților va depăși 200 de milioane.

În ciuda disperatelor eforturi ale tuturor statelor, epidemiile produse de
virușii super-ucigași, produși prin mutații genetice în laboratoare, vor
cuprinde întreg mapamondul, cauzând decesul a mai mult de un miliard de
oameni.

Toți acești factori enumerați până acum ar putea conduce spre o ultimă
etapă a războiului, în care statele non-neo-conservatoare vor fi atât de
revoltate în fața decesului atâtor oameni nevinovați din rândul propriilor
populații, încât un război mondial total, care implică toate statele
lumii, ar putea fi apoi inevitabil.

Sursa originală: Rense.com