O profesoară de Limba și literatura română din București a postat pe Facebook un ”autodenunț” prin care declară că nu respectă programa școlară. Aceasta spune că refuză să le citească elevilor săi poeziile lui Eminescu și ”Amintirile” lui Creangă și nu le cere ”să înveţe pe dinafară teorie literară despre genuri şi specii”. Totuși, profesoara spune că le citește cu plăcere Arghezi sau ”Cartea junglei” ori ”Micul prinţ”.
„Subsemnata, profesoară de română, declar că nu respect, în mod premeditat, programa şcolară de limba română, asemenea unui element duşmănos: nu citesc cu elevii mei poeziile de Eminescu, „Amintirile” lui Creangă, baladele populare, pastelurile de 150 de ani, nuvelele lui Slavici; nu dictez comentarii, nu arunc în braţe interpretări şi nu le cer să înveţe pe dinafară teorie literară despre genuri şi specii. Declar de asemenea că, în schimb, citesc cu elevii mei poezii frumoase de Magda Isanos sau Tudor Arghezi, texte din literatura universală ca „Micul Prinţ” sau „Cartea junglei”, fragmente din marii autori ai literaturii universale ca Cervantes sau Shakespeare, exersăm lectura activă, ne exprimăm opiniile, le motivăm, învăţăm să fim sinceri, asertivi.
Fac cunoscut că nu voi respecta nici viitoarea programă care îmi cere să selectez numai texte ale autorilor români clasici menţionaţi mai sus. Voi continua să propun elevilor mei numai lecturi care să-i atragă spre literatură, să sădesc în ei o sămânţă de bucurie a lecturii. Recunosc că lucrez cu elevii mei mai ales exerciţii de gramatică normativă pentru învăţarea scrierii corecte, că sar peste noţiuni de gramatică teoretică pentru care elevii mei nu sunt pregătiţi la un moment dat.
Pentru că eu cred că educaţia se face prin motivare pozitivă, bucurie, joc, stârnirea curiozităţii, prin colaborare şi comunicare vie între profesor şi elev într-o limbă actuală şi pornind de la ceea ce-i este cunoscut şi drag copilului, prin deschiderea spre cultura naţională şi universală”, a scris Cristina Tunegaru pe Facebook.
Cine este Cristina Tunegaru?
S-a remarcat deseori cu articolele scriese pe Contributors.ro și preluate de Hotnews.ro, mai jos câteva extrase:
„A existat o perioadă istorică în care naționalismul a avut sensul și menirea sa, dar acea perioadă s-a încheiat. Trăim într-o altă paradigmă. Cu toate acestea, sistemul de educație este astfel gândit încât copilul nu mai are timpul să-și dezvolte propriile pasiuni, pentru că își petrece șase ore în fiecare zi la școală, apoi alte ore acasă scriind teme și „învățând”. – Cristina Tunegru ]n articolul „Despre românism în educatie” (sursa: hotnews.ro/stiri-opinii-20719580-despre-romanism-educatie)
„Eminescu este un poet din șirul de poeți români semnificativi pentru literatura română. Este adevărat că, pentru epoca sa, pentru romantismul românesc întârziat, Eminescu a fost o revelație, pentru că până la el nu a mai fost altul care să creeze o poezie ce trece dincolo de planul observabilului, al descrierii. Dar a face din Eminescu marele și unicul poet național, prezent obligatoriu în toate manualele, din clasa a VI-a până la liceu, e o greșeală. De ce? Punctul de pornire al acestui fenomen ar trebui căutat mult în spate, poate până la Maiorescu. Cert este că la un moment dat a apărut o generație de profesori de gimnaziu, liceu și facultate, școliți de alți profesori, care au considerat că Eminescu nu poate fi abordat în școală ca orice alt poet. Așa că ne-am trezit, în anii cei mai frumoși ai copilăriei noastre, în manuale, cu niște texte din care am înțelege noi ceva, dar se pare că nu e tocmai ce ar trebui să înțelegem. De aceea, profesorul nostru ne dictează câteva pagini despre ce semnifică versurile acestea puține. Noi trebuie să învățăm ce ni se cere pentru ca, la un moment dat, peste câțiva ani, să fim capabili să scriem un text asemănător referitor la alte poezii ale lui Eminescu. Ni se spune și că Eminescu are o zi pe care o sărbătorim la școală citind poezii și recitându-le, dar niciun alt poet nu are o asemenea zi. Profesoara insistă să ne vorbească despre Eminescu în acea zi și unii copii spun că profesoara lor aprinde în clasă o lumânare de ziua lui Eminescu, ca și cum acesta i-ar fi fost o rudă apropiată. Nu înțelegem de ce, dar se pare că e un poet pe care oamenii îl iau foarte în serios.
(…)
Consider că o lectură veritabilă a poeziei se poate realiza nu mai devreme de 16-18 ani, atunci când ai profunzimea sufletească să trăiești, să rezonezi la cuvintele poetice. În liceu, am putea învața să citim poezie, dar nu să analizăm texte eminesciene semnificative, încărcate de elemente filosofice, texte care nu pot fi înțelese în afara contextului cultural-istoric, romantismul european. Sunt un cititor pasionat de poezia română pe care am descoperit-o nu în manuale, nu citind pe Eminescu pe care nu-l vedeam decât ca pe un plângăcios, ci având un volum cu poezii selectate din opera literară a lui Arghezi și un profesor care ne-a cerut să citim un psalm arghezian și să-l comentăm. Noi, prin forțe proprii. Atunci a fost momentul când am descoperit poezia argheziană pe care am citit-o ani la rândul, cu pasiune. Și de aici, cu inima deschisă către poezie și știind, învățând să citesc poezie, apropierea de alți poeți a fost firească. Au urmat Eminescu, Blaga, Barbu, Stănescu, Sorescu, Mălăncioiu, Es. Pop ș.a.
Altfel, poezia nu mai are sens, iar lecturile din Eminescu sunt alte exerciții goale de semnificație, goale chiar și de istorie, care ne arată, încă o dată, incapabili să ne educăm copiii, tinerii. Între noi și ei apare un prag, o discontinuitate, căci noi aruncăm în ei cu informații, fără să educăm cu adevărat. Mai târziu ei vor trece pragul și la rândul lor vor face același lucru copiilor lor pentru că au învățat că Eminescu este un prag, unul pe care nu-l înțeleg, dar obligatoriu pentru orice român.” – text extras din articolul „Cadavrul” din ghiozdan scris pe Contributors.ro
În loc de încheire…
Video: LUCEAFARUL recitat de Anastasia Trofor la 2 ani si 10 luni 🙂
Gabriel Negru – RBN Press