ROMÂNIA BREAKING NEWS

Premiul Internațional de Poezie pe anul 1918 a fost acordat românului Cassian Maria Spiridon. Drapelul ROMÂNIEI a fluturat pe Cerul Poeziei Internaționale

Premiul Internațional de Poezie pe anul 1918 a fost acordat românului Cassian Maria Spiridon. Drapelul ROMÂNIEI a fluturat pe Cerul Poeziei Internaționale

La Festivalul de poezie Li Bai – Du Fu, Tianshui, China, Premiul Internațional de Poezie pe anul 1918 a fost acordat scriitorului român Cassian Maria Spiridon.
Cassian Maria Spiridon, autor a peşte 45 de volume de poezie, eseistică și publicistică, s-a născut la 9 aprilie 1950 în orașul Iași. Este Membru al Comitetului Director și al Consiliului Uniunii Scriitorilor din România și președinte al U.S.R. – Filiala Iași. În anul 1971 debutează în presa literară (în revistele „Amfiteatru” și „România Literară”).

Scena Festivalului Internațional de poezie Li Bai – Du Fu, Tianshui, China

A obținut numeroase premii și distincții literare, printre care: Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru poezie, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru eseu pe anul 2003, Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2011, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova etc. În anul 2000 a fost distins prin Decret prezidențial cu Medalia Comemorativă Eminescu-2000, iar în anul 2010, cu Meritul Cultural în grad de Comandor.

Cassian Maria Spiridon în competiție culturală pe Scena Festivalului Internațional de poezie Li Bai – Du Fu, Tianshui, China

Cassian Maria Spiridon este tradus și publicat în engleză, franceză, germană, spaniolă, suedeză, rusă, chineză, polonă, cehă, slovacă, albaneză, maghiară, sârbă, coreeană, arabă ș.a. Este fondator și director al revistei de cultură poetică POEZIA (din anul 1994), director al Editurii TIMPUL – Iași (din 1995), director al revistei Convorbiri literare (din 1995).

Prezent la Festivalul de poezie Li Bai – Du Fu, Constantin Lupeanu, directorul Institutului Cultural Român de la Beijing descrie ambianța în care s-a desfășurat: Festivitatea, însoţită de recitaluri ale laureaţilor, s-a ţinut pe un stadion modern cu deschiderea către un lac, în centrul oraşului Tianshui, în prezenţa a 3 000 de spectatori şi a autorităţilor locale, în frunte cu primarul oraşului, prof. Univ. Wang Rui. A plouat continuu, o curgere uşoară a apei din Ceruri, poate pentru a ne demonstra, nouă, străinilor prezenţi, că numele oraşului n-a fost ales la întâmplare (Tianshui înseamnă Ape Cereşti). În localitatea aceasta din centrul Chinei, pe ploaie, limba română recitată de Cassian Maria Spiridon a răsunat spiritualizată, poleită într-o armură antică […] Este o minune că pe aceste locuri de legendă au trăit o vreme cei doi titani ai poeziei Chinei, Li Bai sau Li Tai-pe, cum a fost cunoscut la noi în traducerea lui Eusebiu Camilar, 701 – 762 şi Du Fu, 712 – 770, prieteni buni.

CERTIFICATUL DE ATESTARE din partea organizatorilor: Premiul Internațional de Poezie pe anul 1918 a fost acordat scriitorului român Cassian Maria Spiridon

Cassian Maria Spiridon este un poet remarcabil, care şi-a creat propriul său stil poetic, un stil unic, se spune în Declaraţia privind acordarea Premiului internaţional de poezie Li Bai şi Du Fu pe anul 2018. În ceea ce-l priveşte, poezia poate fi o floare care înfloreşte sub cer. Divinitatea, conştiinţa, spiritual de libertate şi atitudinea de explorare reprezintă nu numai forţa motrice în interiorul poeziei sale, dar şi temele poetice permanente ale poeziei sale. Poemele sale sunt concise, sincere, ferme, pline de tensiune interioară, cu dialoguri profunde între suflet şi trup, între om şi lumea cu care rezonează. Având în vedere contribuţia remarcabilă a poetului Cassian Maria Spiridon la poezia contemporană, îi conferim Premiul internaţional de poezie Li Bai şi Du Fu pe anul 2018.
Cum simte câştigătorul prestigiosului premiu poemul, cum vede rostul lui, aflăm din cartea Alte gânduri despre poezie.

Cassian Maria Spiridon – câștigătorul Festivalului de poezie Li Bai – Du Fu, Tianshui, China

Poezia este veșmântul care îmbracă iubirea și moartea. Rostul poeziei și rostul rugăciunii sunt cuprinse de același fără de rost al utilului – ține de împărăția inutilului. Ce rost are limba dacă din cuvintele ei nu se întrupă poemul! Prin poem cuvântul se înalță din cotidian în starea de grație. Rostul poeziei se afirmă când din haosul în care se mișcă armada dispersată a cuvintelor naște un nou cosmos, o nouă lume în care spiritul să se regăsească. Poezia lucrează la re vrăjirea lumii, la ridicarea sufletului (în lumea mitului) la înălțimea realului care sacralizează.

Părerea dumneavoastră contează! Scrieți mai jos comentariul: