Paștele Blajinilor sărbătorit în sânul Basarabenilor fondatori ai Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina si ai descendentilor eroilor din Sfatul Țării ce au votat la 1918 Unirea cu Patria Mamă România – întâlnire cu tradițiile culinare moldovenești și împărtășanie cu tragedia neamului românesc

Paștele Blajinilor sărbătorit în sânul Basarabenilor fondatori ai Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina și ai descendenților din Sfatul Țării ce au votat la 1918 Unirea cu Patria Mamă România – întâlnire cu tradițiile culinare moldovenești și împărtășanie cu tragedia neamului românesc.

În credința populară, în lunea de după Duminica lui Toma, Duminica a II-a dupa Pasti, fiind ziua în care Mantuitorul Iisus Hristos S-a aratat ucenicilor prin ușile încuiate, pentru a doua oară după Înviere, o parte din creștinii ortodocsi, sărbătorsc Paștele Blajinilor sau Paștele Mic, Prohoadele sau Paștele Morților cum mai este numită și este o sărbătoare populară închinată celor adormiți pentru a vestii celor trecuți din viață despre biruința lui Hristos asupra morții.  Pentru ca Toma nu credea în Învierea Mântuitorului, Iisus l-a îndemnat să-i atingă semnele rămase pe corp în urma răstignirii Sale. După acest moment, Toma îl mărturiseste fară nici o îndoială pe Iisus Hristos ca Domn și Dumnezeu, realitatea Învierii Domnului fiind dovedită astfel încă o dată pentru cei care nu puteau crede  – de aici și denumirea de Duminica Tomei sau Duminica lui Toma.

Sărbătoarea este un prilej deosebit de comemorare a morților, este o zi în care familiile se reunesc, la cimitir, pentru a se bucura de Lumina Învierii, împreună cu cei dragi, plecați dintre noi. Se crede că de Paștele Blajinilor sufletele morților sunt libere și pot gusta din mâncărurile pregătite special pentru ei și date de pomană. Credințele despre blajini sunt multe și contradictorii. Blajinii, oameni blânzi și pașnici, s-ar afla într-o lume îndepărtată, la vărsarea Apei Sâmbetei în Sorbul Pământului. Ei sunt anunțați că a sosit Paștele de către oameni, care aruncă în apele curgătoare coji de ouă sparte în timpul înroșitului sau la prepararea alimentelor rituale (cozonaci, pască).

În spiritul acestei sărbători o parte a basarabenilor care au înființat Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina s-au reunit pentru a menține vie această tradiție dar și pentru  a-si reaminti și pomeni pe cei ce s-au sacrificat pentru Visul României Reîntregite, membrii Sfatului Țării, Mareșalul Dezrobitor, dar și alții, știuți sau neștiuți, membrii de familie care au avut de suferit de pe urma răpirii Basarabiei, morți în pușcării, în deportare, s-au executați prin cine știe ce loc pierdut  în departările uniunii sovietice și neștiuți de nimeni, morți fără de mormânt și lumânare, fără un loc unde familia să îi poată jelii, dar și alți eroi mai recenți, Doina și Ion Aldea Teodorovici, Grigore Vieru…

Momente emoționante am trăit când pe unii dintre ei i-am întâlnit pentru prima oară la mormântul lui Vasile Stroescu, basarabeanul, primul Președinte al Camerei României Reîntregite, unde ne-am adunat pentru ai cinsti memoria, în prima parte a “Paștelui Blajinilor”, la cimitirul “Sf.Vineri”.

Deși păreau ca oricare alți bătrânei sau chiar bunici pe care în viața de zi cu zi  cei tineri nu i-ar băga în seamă sau poate chiar noi, absobiți de problemele cotidiene, ascundeau în ei istorii și drame personale care i-au marcat pe viață lăsându-le răni adânci în suflet, răni nevindecate pe care le vor lua cu ei în eternitate, istorii care oricand pot deveni scenariul unui film dramatic cu un succes garantat la festivalurile de film din lumea întragă,  și pe care ascultându-le, am fost cutremurat și profund tulburat să le aud spuse chiar din gura lor, a celor care le-au trait.

Mărturisesc că am văzut nenumărate filme și documentare despre cele pretrecute în Basarabia și nu numai, dar parcă atunci cand ai in fața ta,„în carne și oase” subiectul filmelor urmărite până atunci cu un soi de detașare inconștientă, când simți, vezi și auzi pe viu, istoria vieții lor personale depănată cu glasul gâtuit de emoția amintirii, disperarea și lucirea lacrimilor ascunse cu demnitate în momentul rostirii „vesnică pomenire !”, ești scuturat și forțat parcă să guști din paharul realități pe care l-au trăit și un imbold propriu te împinge la o reacție de a striga lumii întregi și a le face dreptate într-un fel sau altul și a le dărui  înapoi ceea ce au pierdut.

…ce drepate?

Cum să le dăruiești înapoi ceea ce au pierdut ?

Cum să le dăruiești înapoi viața trăită în suferințele deportării, în frica de a fi arestat, împușcat, în crunta disperare a neștiinței dacă cei dragi mai trăiesc s-au dacă au fost executați și aruncați în cine știe ce loc neștiut de nimeni ?

Logica și realitatea cruntă te scutură din nou în mod violent și te reașează la masa posibilităților mărunte și limitate pe care le ai în raport cu o asemenea dramă multiplicată de mii de ori  la nivelul unui popor. Însă tocmai această sărbătoare pentru mulți dintre cei prezenți a fost o reînodare a legăturii cu cei de dincolo, o apropiere față de cei care nu se mai află printre noi, de strămoși, de țară, de cei necunoscuți care ne-au apărat în istorie și de cei cunoscuți care ne-au vegheat pe fiecare, acesta este rostul și sensul. De Paștele Blajinilor, moartea ne-a privit pe toți. Este marea călătorie sau marea trecere legată de întreaga comunitate, de colectivitate. În acest sens se împart bucatele și se face “veșnica pomenire”.

De „Paștele Blajinilor” m-am bucurat de tradiția românească de prin părțile moldovei, sărmăluțele, numite în Moldova de răsărit ,,găluște”, ouăle înroșite, fripturile, cozonacii și pasca, mai exact, ,,copturile”și răciturile, dar și de împărtășania cu o parte din istoria tragică a neamului românesc.

Pentru rbnpress.info și probasarabiasibucovina.ro

Dorian Theodor