„Originea romanilor” II, 1942 de Dr. Nicolae Lupu

ÎN ÎNTÂMPINAREA ZILEI LIMBII ROMÂNE „DACIA GRÂULUI” – O MINUNATĂ INTERPRETARE A DENUMIRII MOLDOVEI „DACIA GRÂULUI”, așa s-ar traduce denumirea geografică de „Moldova”, conform unui subtitlu pe cât de insolit, pe atât de minunat potrivindu-se multor cercetări și afirmații contemporane, pe care îl capătă studiul publicat acum șaptezeci de ani de cunoscutul politician român, doctorul Nicolae Lupu care, la rându-i, face referire la „Dacia preistorică” a lui Densușianu apărută înainte cu treizeci de ani. Oricât ne-ar pune pe gânduri originalitatea afirmației (sau, mai bine zis, modul neașteptat în care ea este făcută în contradictoriu cu puerilitatea legendei care vorbește despre Dragoș-Vodă și zimbrul), pe lângă desăvârșirea logică, ea se dovedește a avea și o tradiție care, iată: împlinește o sută de ani. „România magnifică”, o interesantă și migălos alcătuită revistă electronică editată de Valentin Berca, scanează o tipăritură rară, găsită în Biblioteca Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: „Originea românilor”, de Doctorul Nicolae Lupu, cu o primă parte apărută în anul 1941 și o a doua în 1942. Făcând o incursiune filologico-istorică de foarte mult bun simț și de mare acuitate la nivelul anilor 1940, cunoscutul politician care, la anul 1907 nu a permis armatei să intre pe teritoriul județului Fălciu, unde era prefect și, care, în 1913 a înființat, împreună cu Constantin Stere, Partidul Țărănesc, polemizează cu istoricii clasicizanți, bazându-se nu numai pe intuiție, ci și pe o informație surprinzător de bine pusă la punct, afirmând: „… Am arătat în trecut ridicola explicație a cuvântului ‘Moldova’. De la Carpați la Aral, toți românii se numesc Moldoveni. ‘Mol’ înseamnă grâu în limba fenicienilor (‘mul’ în limba hindustană azi), ‘davus’ este numele latin al dacilor, deci ‘Moldava’ ar însemna Dacia producătoare de grâu – Dacia grăului! Ce nume frumos, veridic și real, pe când istoricii ne botează cu cățeaua înecată a lui Dragoș! Nu e ridicol și umilitor? Să mă ierte d-nii istorici. Sunt puncte cardinale în istoria unui popor, cari trebuiau de mult rezolvate, originea și numele cele dintâi…” . În revista noastră electronică, special creată pentru întâmpinarea Zilei Limbii Române cu asemenea documente inedite și de cercetare, reproducem în întregime textul părții a doua a studiului Doctorului Lupu care are și meritul politico-patriotic de a polemiza cu cine știe ce interese de viziune ale unor istorici cunoscuți ca Popa-Liseanu sau chiar Iorga, pledând pentru populațiile de tradiție și stabilitate europeană care existau de la Carpați până la Marea Aral cultivând grâul, crescând oile și vorbindu-și străvechea limbă, ceea ce el numește „o tradiție specific dacică”. Și, chiar dacă sufixul acestui dulce cuvânt „Moldova” s-ar putea să nu vină de la acel „davus” despre care marele om politic spune că este numele latin al dacilor, oricum vine de la acea „dava”, care în toponimia dacică avea sensul de „localitate” sau chiar, mai larg: „așezare”. Fiindcă așa cum avem pe tot întinsul hărții noastre, de la Vărădia Banatului la Piatra Neamț, de pe Jiu și Olt, până pe Trotuș și de la Dunărea abia ieșind din Cazane până în nord-estul Pontului Euxin: Argi-dava, Petro-dava, Pelen-dava, Buri-dava, Pirobori-dava, Suci-dava, Seti-dava și Susu-dava, iar în câmpia cu grâul lui Dromihete spre care venea Lisimach avem Arge-dava, pe Buzăul care mărginește cealaltă parte a Bărăganului avem Rami-dava, iar în Țara Bârsei – Cumi-dava, este la mintea oricui că așezări de cultivatori de grâu de la Siret și Prut și Nistru și cine mai știe câte întinsuri nord-estice Pontului despre care vorbește Strabon, aveau în ele, desigur o MOL-DAVA ! Ceea ce mă face să gândesc la zicala cu „păcătosul adevăr grăiește” și să-mi permit, celor prin dușmănie ambiționați a vorbi despre o așa zisă limbă moldovenească, să le atrag atenția asupra faptului că, oricât ar obstina ei pe deosebiri, este vorba de aceeași limbă a autohtoniei cultivatorilor de grâu și crescătorilor de oi care dăinuie dintotdeauna în „IMENSA ȚARĂ A DACILOR”, una și aceeași, despre care, în secolul 1 după Hristos scria istoricul Dionysius. Citiți-l pe Doctorul Lupu, ministru și primar general în valahicul București care, la început de secol trecut, a înființat împreună cu basarabeanul prin excelență Constantin Stere, partidul țăranului român de pretutindeni!