Oile și globalizarea…

Trei păstori cu trei câini mulg, tund și taie când au chef 300 de oi. Pentru liniștea și comoditatea păstorilor, oile trebuie să fie o turmă supusă și să nu aibă idei despre liberul arbitru, suveranitate națională, răspundere individuală. Dacă nu s-au născut oi, atunci trebuie educate ca să devină oi.

Oile nu au drepturi individuale și nu au religie. Ele și-o pierd în două feluri: prin educația atee, numită „umanistă” în America și prin fărâmițarea, infiltrarea și coruperea bisericii organizate. În 1831 Alexis de Torquevile a fost uimit de cât de puțină criminalitate exista în America. „Numai când m-am dus să vizitez bisericile din America am înteles”, scrie el; „etica și religia cetățeanului îl oprește de la crimă”.

La 2 decembrie 1908 Walter Rauschenbush și Harry Lard (Lard a fost descris de către un alt membru al Partidului Comunist al Statelor Unite, Manning Johnson, ca fiind „principalul arhitect al infiltrației comuniste pe tărâm religios”), au înființat Consiliul Federal al Bisericilor, finanțat, printre alții, de fundația Rockefeller care i-a dat între 1926 si 1929 suma de 137.000 USD și alți bani, de atunci încoace.

În 1942 platforma acestui consiliu cerea „un guvern francmasonic mondial, control internațional asupra armatei și flotei, un sistem monetar universal și o bancă internațională controlată democratic.” Atributul „controlată democratic” are aceeasi valoare pe care o are atributul „democratic” în bine-cunoscutul „centralism democratic” al totalitarismului comunist: adică zero.

Restul platformei e real. Dar, devenind prea notoriu, Consiliul Federal al Bisericilor și-a schimbat numele la 29 noiembrie 1950 în Consiliul Național al Bisericilor. Acest consiliu a lucrat mână în mână cu Partidul Comunist din Statele Unite ale Americii, dupa cum arată însuși Gus Hall, secretarul Partidului Comunist din SUA.

În 1972, „Biserica Satanei”, cu „marele preot” Anton Lavey din San Francisco, a fost primită în Consiliul Național al Bisericilor (RE, pp. 220-222). Biserica Satanei practică satanismul, adică torturează și ucide victime umane și animale în adunări rituale, practică magia neagră și, în general, are scopul de a îndeplini poruncile Satanei pe care această „biserică” îl venerează ca pe un zeu absolut și adevărat.

La 23 august 1948 a fost înființat Consiliul Mondial al Bisericilor, al cărui secretar general, Philip Potter, a fost descris în 1975 ca fiind „mai radical decât majoritatea marxiștilor”.

Acest consiliu mondial n-a mișcat un deget și n-a cheltuit nici o centimă pentru cei aproximativ cinci milioane de oameni nevinovați, majoritatea creștini, întemnițați în Rusia sovietică pentru credința lor, dar a cheltuit peste cinci milioane de dolari din 1970 până în 1980 pentru a organiza „lupta împotriva rasismului”.

Această „luptă” în cea mai mare parte dintre cazuri s-a dus de către bandiți înarmați care asasinează femei și copii de fermieri, în Africa, (cf. Joseph A.Harris, „Karl Marx or Jesus Christ?”, p. 132, dupa RE, pp.221-222)

În 1993, Curtea Supremă a Statelor Unite a declarat că este ilegal să împiedice cultul santeria (un cult adus din Cuba care se bazează pe practici tribale africane de a tortura, mutila și ucide victime și a stropi asistența cu sângele proaspăt vărsat, în cinstea unor divinități voodoo).

„Santeria e o religie” a declarat Curtea Supremă. Creștinismul este interzis în școli, dar câtă vreme santeria este admisă și răspândită, poporul american are „libertate religioasă”. Religia e bună când e satanică sau când e folosită pentru asasinarea fermierilor și a familiilor lor; dar generațiile viitoare trebuie scutite de acest „opium al popoarelor”. Religia îndeamnă la cinste și omenie.

Francmasonul Claire Chambers scrie: „Ca să fie înrobită, mintea omului trebuie orientată de la a fi spirituală la a fi carnală. Omul trebuie să creadă despre sine că este un animal fără funcție spirituală. Odată eliberat de obligațiile lui față de Dumnezeu, acesta este mult mai ușor de supus statului mondial francmasonic” (The Siecus Circle, p. 101, dupa RE, p. 362). De aceea s-a eliminat cu strășnicie religia creștină din școlile publice americane și s-a înlocuit cu „umanismul”.

În 1933 a fost publicat Manifestul Umanist care afirmă ateismul, comunismul și evoluționismul. Unul dintre cei 33 de semnatari ai manifestului a fost John Dewey, „părintele educației progresiste” în America. „Omul n-are Dumnezeu și n-are suflet” scrie John Dewey.

„Adevărul imuabil e mort. Nu există loc pentru legi fixe, naturale, sau pentru adevăruri permanente și absolute”. Nu există diferență între adevăr și minciună, zice Dewey; adevărul e ce convine (probabil celui mai tare). De asemenea, nu există principii etice: moral e ce face plăcere (probabil tot celui mai tare).

Dewey nu s-a ostenit să concilieze principiul moralei cu ceea ce face plăcere în situația în care plăcerea unuia este să-l tortureze pe altul, dar cel torturat nu simte plăcere; în schimb, a reconciliat doctrina lui, pe care se bazează sistemul de învățământ american din ultimii 50 de ani, cu spusele lui Lenin care zice: „Desigur, nici noi nu credem în Dumnezeu. Noi credem numai în morala eternă. Tot ce servește distrugerii vechii societăți e moral… Jos cu religia….Principala noastră sarcină e să cultivăm ateismul. Comunismul abolește adevărul etern, abolește religia și morala”.

Adică familia și biserica, căci atât Dewey cât și Lenin știau că nu pot aboli concepte generale abstracte (RE, pp. 377-379).

Azi, urmând preceptele părintelui școlarizării americane John Dewey, copiilor li se predă „etica de situație”, care explică cum „ceea ce e bine pentru mine poate fi rău pentru tine, și ceea ce e bine astăzi poate fi rău mâine”. După ce au studiat „etica de situație” și „educația sexuală”, un mare număr de fetițe de la 9 ani în sus devin gravide în școlile de stat americane înainte de a cunoaște alfabetul.

Pentru ele s-au creat categorii de elevi separate numite „mame nemăritate”, „gravide sub 18 ani”, despre care guvernul adună statistici, iar părinții (dacă-i au) se plâng degeaba. O altă reușită a filozofiei umaniste și a educației progresiste este numărul mare de sinucideri printre elevii de liceu, despre care guvernul, de asemenea, strânge statistici și părinții se plâng degeaba.

La 40 de ani după primul Manifest Umanist, a fost publicat cel de-al doilea Manifest Umanist care vorbește despre construirea unei „comunități mondiale” bazate pe „un sistem de legi mondiale și o ordine mondială bazată pe un guvern federal supra-național”.(The Humanist Manifesto I si II, dupa RE, p. 81).

Așteptăm să ajungem oi ?

Urmărește filmul extrem de edificator „The Banker”

Sursa: roaim.co.nr  Activ Information Media