O pagină de Istorie a Românilor, prin distincții și medalii acordate grănicerilor, pompierilor, jandarmilor și polițiștilor în perioada 1916-1918

Muzeul Național al Pompierilor în parteneriat cu Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina și Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Strategice „Gheorghe I. Brătianu”, a organizat o conferință dedicată celei de-a 99-a aniversări a Marii Uniri din 1 Decembrie 1918,azi, 24 noiembrie 2017, ora 13.00, intitulată „Unirea, visarea cea iubită”

Printre invitații la Conferință s-a numărat și Dr. Laurențiu-Ștefan Szemkovics, care a avut o expunere despre distincții și medalii acordate grănicerilor, pompieri, jandarmilor și polițiștilor în perioada 1916-1918.

Prin amabilitatea domnului Dr. Laurențiu-Ștefan Szemkovics, redacția romaniabreakingnews.ro vă prezintă textul prezentării „DISTINCȚII CONFERITE GRĂNICERILOR, POMPIERILOR, JANDARMILOR ȘI POLIȚIȘTILOR ÎN PERIOADA 1916-1918” din cadrul Conferinței „Unirea, visarea cea iubită – dedicată celei de-a 99-a aniversări a Marii Uniri din 1 Decembrie 1918 la București”. Evenimentul a fost transmis în direct pe canalul oficial Youtube al RBN Press

Înregistrarea transmisiei în direct aici:

Dr. Laurențiu-Ștefan Szemkovics:

Vom prezenta, apelând la faleristică[1], heraldică[2], sigilografie[3] și vexilologie[4], câteva distincții ce au fost acordate grănicerilor, pompierilor, jandarmilor și polițiștilor care sau distins pentru merite deosebite în războiul din 1916-1918. Distincțiile de față provin din fonduri și colecții aflate la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Muzeul Poliției de Frontieră, Muzeul Național al Pompierilor și Muzeul Jandarmeriei Române. Le mulțumesc șefilor și lucrătorilor de la aceste instituții care au colaborat și care ni le-au pus la dispoziție.

1. Ordinul „Steaua României” cu spade în grad de Cavaler se prezintă sub forma unei cruci recruciate de metal, de 40 mm, smălțuită albastru închis, având pe avers, în centru, un medalion rotund, smălțuit roșu, încărcat cu o acvilă, redată în întregime și din față, cu aripile deschise și cu zborul în jos, stând cu picioarele pe un fulger, cu capul întors spre aripa dreaptă, ținând în cioc o cruce, poziționată în pal, totul de aur. Medalionul are o bordură albastră, unde este scrisă, cu litere aurii, deviza: *** IN FIDE SALUS (SALVAREA prin CREDINȚĂ). Bordura albastră este înconjurată de o ghirlandă de ramuri de stejar verde, prinsă, în cele patru puncte cardinale (în dreptul brațelor crucii), cu panglici aurii dispuse în săritoare. Pe revers, pe centru, într-un medalion rotund, puțin mai mare decât cel de pe avers, smălțuit, de asemenea, roșu, cifra domnitorului Carol I timbrată de o coroană închisă, terminată cu glob crucifer, totul de aur. Între brațele crucii sunt raze și două spade redate cu vârfurile în sus. Crucea este surmontată de de o coroană închisă, terminată cu glob crucifer. Pentru a sublinia însemnătatea faptelor, ordinul are, în cazul de față, panglica de „Virtute Militară”, cu lățimea de 25 mm, moarată roșie, cu câte două dungi albastre închis pe fiecare margine, dungile interioare late, fiecare de 3 mm și cele exterioare (de pe marginea panglicii), de 2 mm.[5]

[1] Faleristica – disciplina auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul decorațiilor (ordine, cruci, medalii și semne onorifice). Dorel Bahrin, Sistemul decorațiilor militare – 2000. Sistemul național de decorații, Editura Economică, București, 2005, p. 11-12.

[2] Heraldica – disciplina auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul stemelor, blazoanelor.

[3] Sigilografia – disciplina auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul sigiliilor și matricelor sigilare.

[4] Vexilologia – disciplina auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul drapelelor din diferite perioade și țări.

[5] Ordine, cruci și medalii române. Istoric, legi și regulamente, întocmite de Vintilă Ivănceanu, Petre Ionescu, Petre P. Sterescu și C. Tâmpeanu, Imprimeria Statului, București, 1927, p. 29-46.

2. Ordinul „Mihai Viteazul” – clasa a III-a, model 1916: crucea treflată, de 40 mm, din metal auriu, emailată negru, având pe avers, încrustate pe brațul vertical, cifra regelui Ferdinand, surmontată de coroana regală, de 20 mm, iar pe revers, în centru, anul instituirii modelului: 1916. Crucea era surmontată de coroana regală, închisă terminată cu glob crucifer, de care, printr-un inel, se prindea panglica de culoare vișinie, lată de 37 mm, cu margini aurii de 3 mm.

Ordinul a fost creat de către regele Ferdinand I, fiind instituit prin Înaltul Decret Regal nr. 2968 din 26 septembrie 1916.

A fost acordat numai ofițerilor, pe timp de razboi, pentru fapte de arme excepționale în fața inamicului și avea trei clase: I, a II-a și a III-a.

De asemenea, drapelele unor unități care s-au distins în lupte au primit acest prestigios însemn. Acest model, prezentat mai sus, se purta pe piept, în partea stângă.[1]

Ordinul „Mihai Viteazul” – clasa a III-a, model 1916 avers

Ordinul „Mihai Viteazul” – clasa a III-a, model 1916 revers

[1] Vezi și Lege pentru înființarea ordinului militar de război „Mihai Viteazul”, decretată cu № 3249 din 21 decembrie 1916 și publicată în Monitorul Oficial № 223 din 25 decembrie 1916.

3. Medalia „Virtutea Militară de Război”[1] – clasa a II-a este sub formă de cruce labată (cu brațele concave), cu marginile mate şi uşor înălţate, iar mijlocul lucios, având între braţe o cunună rotundă, mată, din frunze de stejar, iar în centru un medalion rotund, cu diametrul de 17 mm, cuprinzând pe avers efigia lui Carol I şi legenda cu numele şi titulatura sa (* CAROL I. DOMN AL ROMÂNIEI), iar pe revers, pe două rânduri, denumirea decoraţiei: VIRTUTE / MILITARA. Panglica roșie, cu margini albastre.

Virtutea Militară de Război” clasa a II-a avers

Virtutea Militară de Război” clasa a II-a revers

[1] Înaltul Decret № 2.698 relativ la descrierea medaliei „Virtutea Militară”, acordată pentru fapte de curaj și devotament în timp de război, publicat în Monitorul Oastei № 41 din 9 decembrie 1880, p. 923.

4. Medalia Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918, se prezintă ca o cruce metalică, cu brațe egale, de 40 mm înălțime, 20 mm în lățime, terminate în „vârfuri de lance”[1] romboidale, cu bordura proeminentă și netedă, cu mijlocul, redat prin coduri heraldice, negru, având pe avers, pe centru, un medalion rotund, de 13 mm, încărcat cu cifra regelui Ferdinand timbrată de o coroană regală, gravate în excizie, iar pe revers, tot într-un medalion rotund, pe două rânduri, anii 1916 / 1918. Panglica, lată de 30 mm, era în dungi alternând în mod egal albastru închis cu verde. Pe panglică se puteau ataşa, pentru militarii care au făcut parte din unităţi ce s-au distins în diferite bătălii, barete din metal negru, dreptunghiulare, cu marginile ieșite în relief, care purtau inscripţionat, pe mijloc, în excizie, numele localităţii sau a zonei în care s-au purtat respectivele lupte. Crucea a fost acordată tuturor militarilor mobilizați în război.

[1] Cruce în vârfuri de lance = cruce ale cărei brațe au extremitățile terminate în vârfuri de lance rombice; Silviu Andrieș-Tabac, Tipologia crucii heraldice, în „Analecta Catholica”, IV, 2008, Chişinău, 2010, p. 116, fig. 69.

Medalia Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918 avers

Medalia Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918 revers

5. Medaliile „Bărbăție și Credință”[1] sunt de metal și de trei clase: clasa I de aur, clasa II-a de argint și a III-a de bronz.

Au forma ovală cu înălțimea de 35 mm și lățimea de 27 mm, purtând pe avers, gravată în excizie, efigia regelui, înconjurată de cuvintele: CAROL I REGE AL ROMÂNIEI, iar pe revers, de asemenea, gravată în relief, pe trei rânduri, deviza BĂRBĂȚIE / ȘI / CREDINȚĂ și o ramură de lauri legată în partea de jos cu o panglică.

Medaliile se purtau atârnate printr-un inel format din două ramuri de laur, de o panglică de mătase ripsată, lată de 30 mm și compusă la mijloc dintr-o bandă de culoare galben deschis, lată de 18 mm, având în fiecare margine câte o bandă albastră și roșie, late fiecare de 3 mm.

În urma raportului ministrului de interne, medalia, însoțită de un brevet, era conferită prin decret regal, ofițerilor și agenților de poliție, care în îndeplinirea funcțiunii lor dădeau dovadă de bărbăție și credință. Medalia putea fi acordată și oricărui funcționar public sau persoană particulară care ar fi contribuit la menținerea sau restabilirea ordinii și siguranței publice, ar fi adus servicii importante poliției, ar fi salvat viața sau avutul unei persoane punându-și viața în pericol, sau ar fi săvârșit un act de bărbăție sau credință.

Deşi nu erau menţionaţi expres în Regulamentul medaliei, pompierii, dar și jandarmii care asigurau, în mediul rural, funcţiile poliţiei din localităţile urbane, vor beneficia şi ei de această medalie.

[1] Regulamentul asupra însemnelor polițienești, sancționat prin Decretul Regal № 2.812 din 3 noiembrie 1903 și modificat prin Înaltul Decret Regal № 2.523 din 12 octombrie 1904.

„Bărbăție și Credință” clasa I de aur (avers)

„Bărbăție și Credință” clasa I de aur (revers)

„Bărbăție și Credință” clasa II-a de argint (avers)

„Bărbăție și Credință” clasa II-a de argint (revers)

„Bărbăție și Credință” clasa a III-a de bronz (avers)

„Bărbăție și Credință” clasa a III-a de bronz (avers)

Pentru romaniabreakingnews.ro – autor Dr. Laurențiu-Ștefan Szemkovics