‟ Ne vom salva doar revenind la românism și realizând reîntregirea neamului românesc. ” Gheorghe Ghimpu

                           ‟ SUNTEM ROMÂNI ȘI PUNCTUM ”
‟ Ne vom salva doar revenind la românism și realizând reîntregirea neamului românesc. ”
Gheorghe Ghimpu
Dacă Dumnezeu ar da într-o bună zi Basarabiei grai, sunt sigură că și-ar striga în gura mare durerile. Ar spune fără sfială de unde vine și unde se îndreaptă, cine îi sunt strămoșii, și cine îi sunt adevărații copii și nepoți, cine a supărat-o, a furat-o și cu toată puterea ar striga că vrea acasă în România Mare.
Din păcate Basarabia nu poate vorbi, or- graiul ei suntem noi, cei care reprezentăm viitorul acestei Provincii românești. Noi suntem români! Această afirmație nu este un capriciu politic, cum este considerat de mulți, ci este atât un adevăr moral cât și unul istoric. De la cronicarii neamului nostru, care ne deapănă în scrierile lor istoria plaiului, avem confirmarea faptului că sîntem români, crez care a fost valorificat în sec. al XIX-lea prin fenomenul trezirii conștiinței naționale.
Astfel, Grigore Ureche în ‟ Letopisețul Țării Moldovei ” afirmă că  ‟ românii câți se află lăcuitori la Țara Românească și în Ardeal și în Maramureș de la un loc sunt cu moldovenii și toți de la Râm ne tragem. ” , iar Miron Costin în  ‟ De neamul moldovenilor ” menționează că Traian ‟ a descălicat neamul, seminția care trăiește până acum în Moldova și Țara Muntenească și cât norod ieste în Ardeal cu acestu nume: român ”.
Mihai Eminescu, supranumit  ‟ geniu al literaturii române ” , a fost un cunoscut amator al istoriei, veșnic însetat de adevăr. Acest entuziasm este moștenit de la tatăl său și bunicul din partea mamei, care erau unioniști pasionați, figurând, conform documentelor, în listele celor care susțineau Unirea. Afirmația tranșantă și radicală chiar am spune: ‟ Suntem români și punctum! ” , reprezintă atitudinea lui Eminescu față de neam. Acest lucru ne demonstrează și ardoarea cu care el, fiind moldovean, unea spiritele bucovinene, ardelene, moldovene, încercând deseori să lanseze deziderate, care aminteau retorica generației luptătoare de la 1848. Referindu-se la afirmația sus-numită și la evenimentele istorice, ce se petreceau în acea perioadă, poetul afirma că: ‟ aceasta este suma vieții noastre istorice ”.
Sufletul meu strigă: ‟ România te iubesc și vreau să trăiesc și să mor în brațele tale, pentru tine … ” , dar mai mult decât în suflet aceste cuvinte nu pot răsuna. Ni se închid gurile, ni se taie aripile, ni se închid drumurile spre idealul nostru. Am obosit. Nu mai vrem să ne certăm cu cei care nu ne vorbesc limba la noi acasă, cu așa- zișii ‟ patrioți ai Moldovei ” , care vor să ne dea din nou în ghiarele vulturului bicefal, ci vrem să ne simțim români, aici în Basarabia care a fost și va rămâne de-a pururi pământ românesc.
Geniul Eminescu, pe lângă frumoasele poezii, ne-a lăsat ca moștenire o imensă dragoste și mândrie față de neamul nostru român. Prin tot ce a făcut el pentru românism, ne-a dat nouă, tinerilor români naționaliști, putere ca să ducem lupta pentru Unire până la capăt, acolo unde ne așteaptă victoria. În venele noastre curge sânge de român, suntem români până în măduva oaselor și până în adâncul inimii și niciodată dușmanul nu va putea schimba acest fapt.
Alexei Mateevici spunea : ‟ Trebuie să știm că suntem români, strănepoți de-ai romanilor și frați cu italienii, francezii, spaniolii și portughezii. Aceasta trebuie să le-o spunem și copiilor și tuturor celor neluminați. Să-i luminăm pe toți cu lumină dreaptă. N-avem două limbi și două literaturi ci numai una, aceeași cu cea de peste Prut ” . Observăm că foarte mulți intelectuali ne dovedesc, prin argumente solide, de unde ne tragem și cine suntem cu adevărat. Nu în zadar imnul ne cântă ‟ Deșteaptă-te române… ” , sugerînd că am dormit destul și că a venit timpul retrezirii conștiinței naționale, căci demult trebuia să revenim la ideile străbune. Nu trebuie să fim lași, ci să fim gata oricând pentru lupta în apărarea demnității noastre naționale. Noi suntem urmașii bravilor eroi, care niciodată n-au îngenunchiat în fața inamicului. Pe umerii și conștiinta noastră a rămas să săvârșim Marea Unire, să ne adunăm cu toții într-o horă și să cântăm cu glas tare, fără teamă: ‟ Hai, să dăm mână cu mână/ Cei cu inima română…” . Crezul lui Eminescu este în prezent și deviza noastră, a celor care suntem gata să strigăm în orice colț de țară: ‟ Suntem români și punctum! ”

BIBLIOGRAFIE
Zoe Dumitrescu -Bușulenga „ Eminescu-Viața ” editura Nicodim, București, 2009.
Grigore Ureche  „ Letopisețul Tării Moldovei ” editura Minerva, București, 1987.
Miron Costin  „ De neamul moldovenilor ” editura 100+1 Gramar S.A., București, 1996.