Murdăria din Revista 22 demontată cu argumente de Nicolas Teculescu de „La maison roumaine”

1) “un grup de intelectuali romani …au decis unirea, fara sa tina seama de celelalte nationalitati ardelene”.

Dl Boia pune o intrebare in acest sens p. 68…69, dar se refera la toti romanii, nu doar la cei din Transilvania. DGJ afirma mai jos ca: “ceilalti romani, care traiau la tara, nici nu se gandeau la unire”, referindu-se clar la romanii transilvaneni; ei bine, cum sa explicam atunci ca (conform [2] p. 224) alaturi de cei 1228 delegati (multi deloc intelectuali) au venit la Alba Iulia “zeci de mii de tarani” (alte surse, de ex. [4] p.451, indica 100.000)? Fotografiile arata clar o multime imensa. Dl Boia [1] p.78 nu da cifre. Cat despre minoritatea germana, care reprezenta 60% din cea maghiara plus secuiasca, (conform [2] p. 245), stim ca ea s-a pronuntat limpede, pe 9 inanuarie 1919, prin decizia Consiliului Central Sasesc:  “pentru Unirea Transilvaniei cu Romania”  (www.forumkronstadt.ro/ro/identitate/istorie)

2) “ar fi preferat sa ramana in granitele Ungariei”;

intelegem ca DGJ se refera la romanii transilvaneni si ca s’ar baza pe afirmatiilor dlui Boia. Dar iata ce spune dansul [1] p. 83: “Intre Viena si Bucuresti, romanii transilvaneni puteau inca ezita. Dar, intre Budapesta si Bucuresti, alegerea era facuta din prima secunda. In orice caz, nu cu Budapesta!”. Ati sarit pagina dle sau dna DGJ ? Speram ca cititorul maghiar, daca se traduce “cat mai repede” cartea, va citi cu mai multa atentie.

3)“ Tisa”: numele ar putea sa para maghiar; dar nu, este dacic, (in latina Tissus) atestat documentar cu 850 de ani inainte de venirea maghiarilor si perpetuat de romani.

4)“catastrofala armata romana a intrat repede (probabil dupa cateva zile) in deruta”;

dl Boia [1] p. 8 indica: “27 august 1916 armata romana trece frontiera in Transilvania” si: “6 decembrie armata germana intra in Bucuresti”. Armata romana s-a retras luptand nu cu “puternica armata austro ungara” ci, asa cum precizeaza toti autorii, cu trupe germano austriece: dl Boia precizeaza [1] p.56: “intrarea Romaniei in razboi a costat Germania cateva divizii retrase inclusiv de pe frontul de Vest, in toiul bataliei de la Verdun si trimise in Transilvania, unde austro-ungarii nu reuseau sa opreasca ofensiva romaneasca…”. Iar in [2] p.86: in octombrie, romanii se lupta cu “ adversari de cu totul alta valoare decat trupele” (austro-ungare) “cu care se luptau la sfarsitul lunii august”. Romania era, in acele zile, atacata si in Dobrogea, de trupe germano-bulgaro-turce.

5)“nu denumirea oficiala actuala de Satu Mare”; adica cum, Szatmar nu este doar o deformatie a numelui evident romanesc?

In concluzie: din fericire, exista in istoria Romaniei multe adevaruri incontestabile, unele fiind  mentionate chiar si de dl. Lucian Boia. Iar textul dlui (sau dnei) Dini G. Jonas ar fi trebuit sa se intituleze: Adevar istoric contra mitologie nationala maghiara.

[1] BOIA Lucian: Primul razboi mondial,  Humanitas 2014
[2] GRANDHOMME Jean-Noel: La Roumanie de la Triplice a l’Entente, Soteca 14-18 Editions 2009
[3] BECKER Jean-Jacques : La Grande Guerre, PUF  2004
[4] KIRITESCU Constantin :  La Roumanie dans la guerre mondiale 1916-1919,  Payot 1934

Nicolas Teculescu, „La maison roumaine” pentru România Breaking News – R.B.N. Press /romanibreakingnews.ro

„La maison roumaine” (Casa Romana) este o asociație non profit îmființată în Franța, în baza legii organizațiilor non- profit din 1901. Asociația lucrează pentru promovarea și dezvoltarea relațiilor culturale între popoarele francez și român. Contribuie la difuzarea culturii românești în Franța și sprijină ancorarea valorilor europene în România. A fost fondată în Paris în anul 1982, iar din 2012 este listată în Anuarul Societăților Științifice și al Comisiilor pentru lucrări științifice. În prezen asociația „La maison roumaine” este condusă de excelența sa domnul Alexandru Herlea.