Moscova dă un semnal? „nădejde” pentru rezolvarea problemei canonice din Basarabia dintre Biserica ortodoxă rusă și română

Silviu‑Andrei VLĂDĂREANU, redactor la revista „Lumea Credinţei”, a luat un interviu în exclusivitate cu Pr. Alexandr Volkov, şeful Serviciului de presă al Sanctităţii sale Kiril, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii. Iată cîteva extrase din interviu:

Părintele Alexandr a răspuns însă imediat rugăminţii mele şi a rezolvat inclusiv dificila problemă a traducerii. Înainte de a începe discuţia, i‑am mărturisit că dorinţa mea, ca fiu al Bisericii, este ca acest interviu să fie unul ziditor, însă, ca jurnalist, sunt ispitit să abordez şi teme sensibile la care cititorii revistei aşteptă unele răspunsuri. L‑am rugat deci să nu se supere dacă vor fi şi întrebări incomode şi l‑am asigurat că nici eu nu mă supăr, dacă va considera că este mai bine să nu răspundă la ele. Zâmbitor, părintele Alexandr mi‑a răspuns liniştit: „Nu există astfel de întrebări!”.

Există vreo nădejde, vreo soluţie pentru rezolvarea problemei canonice din Basarabia?

Există teme pe marginea cărora Biserica Ortodoxă Rusă şi Biserica Ortodoxă Română poartă, într‑adevăr, un dialog. Şi aici putem aplica aceeaşi metodă şi cred cu convingere că, la un moment dat, vom ajunge la înţelegere reciprocă, în viitorul apropiat. Faptul că Patriarhul Kiril a venit în România spune mult şi prezenţa Sanctităţii Sale aici, la Bucureşti, transmite un mesaj foarte important şi în privinţa acestei teme. Suntem deschişi pentru dialog. – a spus in interviu Pr. Alexandr Volkov

Despre problema păstoririi necanonice a Eparhiei de Chisinau din cadrul Mitropoliei Chișinăului și a Toată Moldova a Bisericii Ortodoxe Ruse, o analiză de Dr. Mihai NICOLAE

Randuielile canonice amintite de P.S. Nicodim au guvernat viata bisericilor rasaritene de timpuriu si chiar au salvat oranduiala crestina atunci cand acesta a fost amenintata de penetrarea islamului sau mai tarziu de cea otomana. Teritoriile jurisdictionale s-au pastrat pe baza etnica, principiul national definind bisericile autocefale care se identifica pana astazi prin numele etniei sau al neamului. Astfel, canoanele 13, 21 si 22 ale Sinodului de la Cartagina (419 d.Hr.) ca si canonul 2 al Sinodului II ecumenic (Constantinopol, 381 d.Hr.) interzic ”episcopului unei anumite eparhii sa-si intinda puterea asupra altei eparhii”. De asemenea Canonul 34 Apostolic reglementa raporturile dintre ”episcopii fiecarui neam”, impunind principiul sinodalitatii inlauntrul fiecarei etnii. Amestecul nedorit fusese deja solutionat prin canonul 8 al Sinodului III ecumenic (Efes, 431 d.Hr.): ”Iar daca cineva a cuprins o eparhie straina si in chip silnic a pus-o sub stapinirea lui, pe aceasta sa o dea inapoi, ca sa nu se incalce canoanele parintilor si nici sub cuvant de lucrare sfintita sa se furiseze trufia stapinirii lumesti”.

            Pe aceste fundamente canonice Arhiepiscopia de la Chisinau este ridicata la rang de mitropolie(Mitropolia Basarabiei) odata cu promulgarea pe data de 23 februarie 1925 a Legii privind consfintirea autocefaliei B.O.R., organizata ca Patriarhie.

Dupa Ultimatum, in toamna anului 1940 sovieticii inventeaza o eparhie a Chisinaului condusa de episcopul Alexie de Tula, in calitate de ”imputernicit al B.O.RU. pt. supravegherea cultelor in R.S.S.M.”. Slujbele se tin in slavona, iar preotii Mitropoliei Basarabiei sunt fie martirizati (puscarie, tortura, asasinate), fie deportati in conformitate cu ”Regulamentul cu privire la modul de aplicare a deportarii pt. unele categorii de criminali” (sic!). Lacasurile sfinte sunt inchise, profanate, dinamitate, rase de pe scoarta pamantului.

Dupa eliberarea Basarabiei  (1941) Mitropolia isi reia activitatea reusind ca in numai doi ani sa repuna in functie toate bisericile existente intre Prut si Nistru. La intiativa mitropolitului Efrem Enachescu se intocmeste Martirologul  bisericii romanesti. ( Intre martiri e preotul Baltaga, arestat in ziua cand implinea 79 de ani ca si preotul Gheorghe Munteanu din Ismail care este intii tuns, apoi ras pe cap si in final capul ii este zdrobit de treptele bisericii pe care o pastorise).

In vara anului 1944 se produce de- a doua ocupare a Basarabiei si mitropolia sa va fi desfintata de fortele sovietice de ocupatie. Vor organiza aici o episcopie, dupa modelul vechi de la 1813, ca filiala canonica locala a B.O.RU. a-117-a eparhie cu numele Kisinovskaia, parte a ”trupului bisericesc rus” sau ”ruschii mir” sau, mai pe scurt si mai in clar ”Sfanta Rusie”.

Preafericitul Patriarh Kiril a explicat el insusi, fara sa clipeasca ca: ”Sfanta Rusie este o notiune nici etnica, nici politica, nici lingvistica; este o notiune spirituala…in fata lui Dumnezeu suntem un singur popor”. Aferim!

Interesant este ca Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldovei, sarbatorindu-si cei 200 de ani de existenta necanonica se prezinta totodata ca biserica succesoare a … Mitropoliei Basarabiei. Ecteniile sale dovedesc insa o alta realitate…

De acea ma intreb nedumerit: oare ce sarbatoresc astazi bine-credinciosii Basarabiei, in palatul ce poarta numele neuitatului Nicolae Sulac?

Articolul integral aici:

Despre Mitropolia așa zisă a „Moldovei” inchinată bisericii rusești de ocupație în Basarabia: ALTARE SI FRONTIERE (cei 200 de ani necanonici ai Eparhiei de Chisinau) de Mihai Nicolae

romaniabreakingnews.ro

Articole pe aceiași temă:

Mereu actual! Gestul de Demnitate și Curaj al Regretatului Patriarh Teoctis care a denunțat toată nedreptatea și silnicia rusească asupra Basarabiei și neamului românesc prin impunerea jurisdicției necanonice a Bisericii Rusești