ROMÂNIA BREAKING NEWS

Miturile TOXICE ale dreptei romanesti

De Paul Florea – Rost

Constantinopol, marți, 29 mai 1453. Giustiniani, comandantul genovezilor, omul în care romeii își puseseră toate speranțele, este rănit grav și părăsește câmpul de luptă. Turcii reușesc să pătrundă printr-o breșă din ziduri și năvălesc în oraș. Dar, în mod ciudat, apărătorii nu încearcă să îi respingă, ci fug disperați către centrul urbei, lăsând cale liberă otomanilor. De ce au avut astfel de comportament sinucigaș?

Pentru că o veche profeție, nu se știe a cui, spunea că atunci când dușmanii vor pătrunde în Oraș, nu vor putea trece dincolo de Coloana lui Constantin cel Mare, în care se afla pironul sfânt cu care a fost țintuit Mântuitorul pe cruce. Legenda spunea că atunci o să apară un viteaz de o statură impresionantă, cu o sabie imensă, care îi va pune pe dușmani pe fugă. Și toți constantinopolitanii s-au bulucit în jurul coloanei, așteptând viteazul care nu a mai apărut. Era, din păcate, doar un mit. Un mit toxic.

Au și miturile folosul lor. Motivează, însuflețesc, dar mai ales retează scurt orice discuție. Magister dixit și cu asta basta. Părinții fondatori ai Americii au statut de semizei, cel puțin, și oricine încearcă blasfemia de a reforma ceva e lovit scurt peste gură – părinții fondatori nu au intenționat niciodată asta. Cum să interzici omului să își cumpere lunar câte un Kalașnikov dacă părinții fondatori au vrut astfel? Dar măcar aceste mituri reușesc să impună axiomele unui sistem de valori. Și, cum ziceam, motivează. Miturile dreptei românești au, din păcate, efect contrar, paralizant și somnifer.

Mitul 1 – DREAPTA ROMÂNEASCĂ NU EXISTĂ

mituri_dreapta_romaneascaO, ba există! Există și a existat întotdeauna. Doar că nu este pe gustul alegătorului. Oferta politică este vastă și variată, de la dreapta stângace până la extrema dreaptă, iar aceste partide beneficiază de notorietate, infrastructură, experiență și programe politice. Ca să nu mai spun ce oameni incredibili fac parte din aceste partide, eroi coborâți din cărțile de istorie. Cei ce doresc să pună umărul la reformarea dreptei ar putea să se înregimenteze în aceste partide, dacă ar fi să enumăr doar PNȚCD și Totul pentru Țară.

Ce repede ar putea să avanseze în structurile de partid un tânăr dinamic și entuziast, mai ales că rotația cadrelor se realizează de acum în mod natural și accelerat. Ce să-i faci, vârsta. De ce nu se înghesuie tinerii în aceste partide? Pentru că tinerii sunt pragmatici și nu vor să se asocieze cu branduri perimate sau chiar negative. Cum de au ajuns aceste branduri să fie considerate astfel nici nu mai contează. Ocupantul sovietic, presa ostilă, Sergiu Nicolaescu, masoneria, Europa – lista e lungă și irelevantă pentru alegători. Nu e vina celor din aceste partide (nu 100%) că lucrurile stau cum stau, dar viața e nedreaptă și politica e cam curvă.

Mitul 2 – OMUL PROVIDENȚIAL

Chiar nu știu de unde apare acest mit, cert este că îl tot aud de o vreme încoace. Domnul va ridica pentru acest neam un conducător drept și bun și el va veni din Bucovina. Pe ce se bazează acestă profeție nu am habar. Cine l-a promis pe acest salvator mesianic pe care îl așteptăm cu toții? Cert este că, din vreme în vreme, bunul Dumnezeu se milostivea și trimitea în țară un Conducător – Horea, Vladimirescu, Iancu, Căpitanul – care reușea cumva să ridice norodul.

Dar conducătorii au un mare dezavantaj: sunt și ei oameni și sunt și ei muritori. Totul se termină scurt, cu o trădare în dulcele stil românesc și o trimitere în lumea drepților a celui ce cutezase să viseze pentru o clipă la curajul unui popor. Care popor se liniștea subit și comenta doct în berărie – l-au omorât pe Căpitan? Nasol! Asta e frate, morții cu morții, viii cu viii, noi să fim sănătoși și când ne-o fi mai rău să ne fie ca acum. Hai noroc și să ne dea Domnul un Conducător să ne călăuzească.

Mitul3 – CINE NU E CU NOI E ÎMPOTIVA NOASTRĂ

Boală veche pe meleagurile astea. Cuziștii îi așteptau cu măciucile pe legionari, care nu îi puteau suporta pe criminalii de țărăniști, care la rândul lor nici nu stăteau de vorbă cu ciocoii de liberali. Abia a încercat bietul Puric să vină cu o idee proprie despre construcția unei biserici că l-au și lapidat scurt, în piață publică, pe motiv de șorțuleț. Doamne ferește să sugereze cineva ceva despre învățarea din greșelile trecutului. Care greșeli, alo, noi suntem infailibili, pentru că e sfântă cauza noastră. Cum să ne aliem noi cu ĂIA? Ne dezbinăm înainte măcar de a ne așeza la masă.

Mitul 4 – NU TREBUIE SĂ LUPTĂM CU ARMELE ADVERSARULUI

Armele sunt folosite cu un scop. Sunt eficiente. Îți atingi țelul mult mai repede, cu pierderi mai mici și resurse mai puține. Încercați să convingeți un reprezenatnt al dreptei de necesitatea marketingului politic, al folosirii mass media sau de utilitatea unui spin doctor. Te va privi cu uimire și ură, de parcă ai fi fluierat în biserică la sfințirea darurilor. Noi nu facem de-astea, lupta noastră este sfântă și soldatul român cu pieptul de aramă și-a apărat țara la Mărășești. Câteodată chiar stau și mă gândesc dacă dreapta vrea cu adevărat să ajungă în Parlament, să schimbe ceva, sau vrea doar să își liniștească o conștiință rușinată.

Mitul 5 – ROMÂNUL SUFERĂ PE NEDREPT

Și abia așteaptă ca să ridice cineva steagul că toată suflarea se va ridica într-o clipă. Românul nu suferă. Îi e bine așa cum e, mai muncește în Europa, se mai distrează cu un mic și o manea, mai fură un cablu de la CFR. Ce îl tot bateți la cap cu demnitatea națională și cu pierderea suveranității, pe el îl deranjează că nu are voie să intre pe stadion cu fumigene, să le dea la cap ticăloșilor de jandarmi. Într-o țară de asistați social vreți să vorbiți de inițiativă privată?

Suferă pe nedrept? Când un milion de suflete nevinovate au fost sfârtecate în pântecele mamei? Citiți anuarul statistic și va veți îngrozi. Românii nu știu altă metodă de contraceptie decât crima. Știți unde e conducătorul profetic care să ne scoată la liman? Zace sfârtecat prin latrina din fundul curții, ucis de cea care ar fi trebuit să îl apere cu prețul vieții. Sufletele lor strigă către Domnul. Cum să avem altfel de conducători decât cei pe care îi merităm?

Ce e de făcut

De dat cu piatra și de criticat e tare ușor, e sportul nostru național.

Haideți să vedem ce putem să construim!

Până nu vom înțelege că starea noastră națională e oglinda fidelă a sufletului fiecăruia dintre noi, nu vom schimba nimic. Trebuie întâi sa ne plângem fărădelegile și să facem pace cu Domnul. Până când ne limităm doar la o o soluție politică, nu vom fi diferiți de constantinopolitanii care și-au pus încrederea în ajutorul papsitaș și nu în ajutorul de la Dumnezeu. Glasul muezinului răsună acum peste bisericile lor.

Cum să avem pretenția ca să ne urmeze tineretul când nu-i oferim nimic, ci îi cerem iar și iar câte ceva: votul, munca, sacrificiul?

Pe cine să urmeze când nu le oferim modele?

Și cum ajungem la sufletul lor când pe toate canalele de comunicare li se toarnă în inimi desfrâu și crimă, mândrie și șmecherie?

E vremea să aruncăm peste bord toate miturile și să începem să ne privim critic în oglindă. Și apoi să privim în jur. Nu e nevoie să inventăm roata, soluțiile există deja pe la vecini. Trebuie să înființăm o mișcare de renaștere națională după mecanismul (nu și ideologia) gărzilor maghiare sau Chryssi Avghi. Or, dacă vă strâng în spate aceste exemple, după modelul cercetașilor, al străjerilor, al gărzilor patriotice, sau guardiei civile. Avem nevoie de un cadru care să ofere românului senzația de apartenență și camaraderie, al unui scop comun și a încrederii pe care ți-o dă prezența unui salvamar care te poate scoate din belea. O organizație pentru tineri, care să îi învețe bazele autoapărării, ale deprinderii unor tehnici vitale pentru supraviețuire, ale unor meșteșuguri care le vor fi utile în viața de zi de zi.

Ce ne oprește să începem cu lucruri mai ușoare, precum tabere pentru copiii de la sate, care nu au văzut vreodată marea, case de ajutor reciproc pentru membrii și simpatizanții aflați la ananghie, rețele de întrajutorare pentru cei ce au nevoie de medicamete vitale, grupuri de suport pentru mamele singure, meditații gratuite pentru copiii cu probleme la școală sau măcar o după-amiază petrecută alinând singurătatea unui bătrân uitat la azil.

De ce nu putem să construim un grup de juriști și avocați care să îi repezinte pro-bono pe cei umiliți, care să ne apere onoarea de români și de creștini în față blasfemiilor din mass media?

Un grup inspirat de Liga Anti Defăimare.

Ce ne oprește să facem patrule de voluntari care să asigure siguranța oamenilor din mijloacele de transport și din cartierele periculoase?

Cheia este munca benevolă și implicarea reală. Un like pe facebook nu ține de foame unui copil sărman. Fiecare trebuie să își aducă talantul, să ajute măcar cu ore de muncă, măcar cu o idee, măcar cu o rugăciune fierbinte.

Trebuie să îi ajutăm pe cei bătrâni și cei suferinzi, pe cei sărmani și pe cei umiliți, trebuie să le fim speranță și ocrotire. Să dăm fără să ni se ceară, să ajutăm fără să așteptăm măcar mulțumire. Să arătăm prin dragostea noastră că suntem ucenici ai Mântuitorului.

Și abia atunci vom avea obrazul să le cerem votul.

sursa: rostonline.ro

One Comment

  • Teoria ca teoria, dar practica ne omoară. La învârtit vorbe românul e maestru, conştientizarea realităţii se limitează la „să-mi fie mie bine”, spirit comunitar nexam, doar spirit de haită sau de turmă. Că articolul ăsta este altă învărteală de vorbe, mă rog deontoloage(sic) iar realitatea românească este de tot căcatul pot să o dovedesc cu probe. Cum să-i pese românului de un concitadin, compatriot, de un semen, când el este gata să se bată şi cu rudele cele mai apropiate. Când nici legătura de sânge nu-i ţine pe români uniţi, noi vrem prin vorbe să credem ce ar trebui să fie. Asociaţia Românii Care Se Ajută în doi ani de la înfiinţare, are 170 de membri. Nu trebuie să dai cotizaţie, nu trebuie să dai nimic, doar să fii om. Ce denotă asta?! Proba concretă că pe români nu-i doare nici în cur de români. http://www.arcsa.ro

Leave A Reply