Memoria fostului deținut politic anticomunist Aurel Vișovan (17 ani de temniță) întinată de Alexandru Florian de la Institutul “Elie Wiesel”

Liceul „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației este al doilea din țară ca număr de elevi arestați în perioada comunistă. 29 de tineri au intrat „cu ghiozdanul” în temnițele comuniste, unii au murit, alții s-au îmbolnăvit sau au ieșit din închisori abia la maturitate. În memoria lor, săptămâna trecută a fost montată o placă în holul liceului sighetean. După o săptămână, placa a fost demontată din cauza presiunilor făcute de evrei, pe motiv că unii elevi ar fi fost legionari

Sacrificiul suprem, pus pe altarul Țării și Libertății, nu merită, în România de azi, nici măcar o placă comemorativă. (!!!!)

Liceul “Dragoș Vodă” din Sighet a fost martorul unor scene ciudate săptămâna trecută când elevii s-au trezit ca le este demontă o placă omagială a unui înaintaș de-al lor după ce tocmai fusese instalată, în prezența unei audiențe selecte a orașului și a liceului de elită.

Foști deținuți politici, supraviețuitori ai regimului de exterminare comunist, un sobor de preoți și foști elevi ai liceului, împreună cu conducerea acestuia, au comemorat memoria luptătorului anticomunist Aurel Vișovan, fost profesor al liceului, si coordonator al grupului de elevi de la “Dragoș Vodă” participanți la rezistența anticomunistă și întemnițați la Sighet, Cluj, Târgșor, Canal, Gherla, și alte închisori.

Placa a fost amplasată pe coridor la etajul I al liceului, în apropierea fostului laborator de chimie unde aveau loc întrunirile secrete ale primului grup al “frățiorilor de cruce”, vizitați inclusiv de celebrul partizan din munți Ion Gavrilă Ogoranu, informează Asociația Urmașilor Luptătorilor Anticomuniști. După numărul de elevi arestați în prigoana comunistă, liceul “Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației ocupa locul II pe țară după liceul “Radu Negru” din Făgăraș.

Din păcate, miercuri 25 iunie, placa a fost demontată în urma presiunilor exercitate de Institutul evreilor “Elie Wiesel”, al cărui director Alexandru Florian a considerat că așa ceva este inadmisibil „în orașul lui Elie Wiesel”, transmite sursa citată. “Decizia a provocat o profundă mâhnire în opinia publică anticomunistă din Maramureș”, a afirmat preot profesor Marius Vișovan, fiul fostului deținut politic încarcerat de comuniști timp de 17 ani.
Inscripția de pe placă nu conținea însă nimic antisemit așa ca foștii dar si actualii elevi au ramas extrem de mirați. Aceasta avea urmatorul conținut (foto-sus): „În această sală, care servea drept laborator de chimie au avut loc în perioada 1946-1948 întrunirile grupului de rezistență anticomunistă condus de profesorul Aurel Vișovan”.

Institutul guvernamental “Elie Wiesel” a mai provocat recent uimire și proteste în sânul lumii intelectuale de la București după ce a cerut să fie demolat bustul filosofului Mircea Vulcănescu, mort la Închisoarea Aiud. Cererea a fost însă respinsă pe loc de Primaria Sectorului 2.

“Sacrificiul suprem, pus pe altarul Țării și Libertății, nu merită, în România de azi, nici măcar o placă comemorativă”, se scrie în publicația locală “Gazeta de Maramureș” citată de ActiveNews. Mai mulți supraviețuitori ai temnițelor comuniste au declarat că vor reclama acțiunea discriminatorie a directorului Institutului “Elie Wiesel” la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Liceul „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației este al doilea, din țară, într-un sumbru clasament al instituțiilor de învățământ liceale cu cei mai mulți elevi arestați în perioada comunistă. 29 de foști elevi ai acestui liceu au schimbat școala cu pușcăria. Pentru „vina” de a crede în Dumnezeu, în Neam și Libertate, au fost condamnați la ani grei de pușcărie. Unii s-au stins în temnițe, alții s-au îmbolnăvit, alții au ieșit abia la maturitate, secătuiți de boli și suferință. Ei au fost primii deținuți politici ai Maramureșului, cei care, ne dau nouă dreptul astăzi să spunem, cu spatele drept, că Țara Maramureșului n-a fost un tărâm al lașității și delatoriei, ci unul dintre principalele nuclee ale luptei anticomuniste din țară. Din cei 29, mai trăiesc azi doar 10.

An de an, se întâlnesc tăcuți într-o celulă a fostei Închisori din Sighetu Marmației pe care au „inaugurat-o” ca închisoare politică în 1948. Niciunul n-a primit vreun titlu sau vreun fel de gest de recunoștință. Și nici n-au cerut vreodată. Firesc însă, a venit un gest simbolic în memoria lor. Unul care ridică nu prestigiul lor, dobândit prin jertfă și suferință, ci al instituției de învățământ. Miercuri, 18 iunie, a avut loc, la liceul „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației, dezvelirea și sfințirea solemnă a unei plăci comemorative în cinstea profesorului Aurel Vișovan și a elevilor săi de la acest liceu, care în perioada 1946-1948 au constituit primul nucleu al rezistenței anticomuniste din Maramureș. La eveniment au participat câțiva luptători anticomuniști: Petru Codrea, Grigore Hotico și Melania Rițiu, precum și doamnele Aurelia Vișovan, Maria Bulacu, Nastafa Motrea și Susana Tivadar – soții ale unor regretați deținuți politici, alți membri ai familiilor acestora, profesori ai liceului, prieteni și cunoscuți.

Mica slujbă religioasă a fost oficiată de cinci preoți greco-catolici în frunte cu părintele Vasile Florea din Sighet. Părintele Marius Vișovan, președintele Asociației Urmașilor Luptătorilor Anticomuniști (AULA) – organizatorul evenimentului, a dat citire listei complete a elevilor liceului care au suferit în temnițele comuniste, mulțumind în același timp conducerii liceului pentru posibilitatea acordată.

Evenimentul a fost mediatizat extrem de puțin, totuși, la scurt timp au început presiunile din partea evreilor, pe motiv că unii dintre elevi făceau parte din Frăția de Cruce a liceului, deci, în logica binecunoscută a Institutului Elie Wiesel, erau legionari. Așa că, la o săptămână de la montare, placa a fost demontată și va fi păstrată acasă la preotul Marius Vișovan.
Încă un caz în care ni se impune pe cine și cum să cinstim, deși, nici placa, nici evenimentul nu aveau niciun caracter antisemit. Ele reprezentau un gest simbolic PENTRU jertfa unor tineri care n-au făcut nimănui niciun rău, ci au luptat pentru idealuri ca și credința, demnitatea și libertatea, iar nu ÎMPOTRIVA a ceva sau cineva. Mai mult, ei sunt primii deținuți politici ai Maramureșului care și-au câștigat dreptul de a rămâne în memoria noastră, a generațiilor viitoare, prin suferința îndurată.

Aurel Vișovan era „șeful” primului grup de deținuți politici ai Maramureșului. Student al Facultății de Drept și profesor suplinitor la Liceul Dragoș Vodă, era un exemplu de onoare, morală, credință și înțelepciune. Dintre toți, el a primit cea mai grea pedeapsă. A trecut prin mai multe locuri de detenție comuniste, inclusiv prin „Iadul de la Pitești”, dar a rămas neschimbat.
La data arestării, Aurel Vișovan avea 22 de ani. Era profesor suplinitor al Liceului Dragoș Vodă și, în același timp, urma cursurile Facultății de Drept din Cluj, secția particular, fără frecvență. În cartea sa, Cu Ghiozdanul la închisoare, Gheorghe Andreica îl descrie ca fiind „bărbat subțire, tras prin inel. N-avea o musculatură aparentă care să-l facă vedetă. Atâta câtă avea, era oțeloasă. Era atât de sprinten în mișcări, având și un echilibru fizic bine fixat în reflexe, încât la trântă nu putea fi doborât decât de unul singur: Petru Ulici, zis „Ursu`”, care era însă de două ori mai solid. Dumnezeu l-a dotat pe Vișovan cu două talente: mai întâi, avea o memorie de excepție. O convorbire banală a noastră, a „copiilor”, o repeta cu exactitate după câteva luni, când noi uitaserăm chiar și despre ce a fost vorba.

Cunoștea bine limbile italiană și franceză. Începuse să-l preocupe germana și engleza.
Scria poezie destul de bună. Scria proză cu mult talent.”. Era, pe deasupra, un excelent compozitor și cântăreț, este autorul „Rapsodiei Maramureșului”, unul dintre cântecele care au întărit sufletește zeci, poate sute de tineri.
Datorită înțelepciunii și moralității sale, impunea un deosebit respect, așa că, și în primii ani de închisoare, ceilalți tineri din grup îi spuneau tot „dom’ profesor”.

După arestare, a fost bătut crunt, dar n-a recunoscut nimic din cele spuse de anchetatori. Când i s-a pus în față lista completă a grupului, a cerut ca tinerii să nu fie bătuți, să fie aduși în fața lui, și apoi, cu siguranță vor vorbi.
Și la proces a încercat să ia întreaga vină asupra sa, numai că sacrificiul lui a fost în zadar. A primit 10 ani de închisoare, la care s-au adăugat în 1958 încă 25 de ani. În total, a executat 17 ani de detenție.

de Ioana Lucacel si Mircea Crisan
Gazeta de Maramures
Sursa: MARTURISITORII

Memoria fostului deținut politic anticomunist Aurel Vișovan (17 ani de temniță), profanată în stil bolșevic la Sighet de Institutul “Elie Wiesel”. Placa neputinței noastre
Aurel Vișovan, victima care simțea compasiune pentru călău. Fișă Matricolă Penală, Rapsodia Maramureșului și lucrarea sa, “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”

Sighet – martirilor anticomuniști le este refuzată cinstirea.
Vestea demontării plăcii a produs o profundă mâhnire în rândul opiniei publice anticomuniste din Maramureș.

președinte AULA
Preot prof. Marius Vișovan
Sursa: Fundatia George Manu

Surse primare: ActivNews.ro  si Ziaristionline.ro