Masare de trupe la graniţa de vest a Rusiei. Creşte pericolul repetării scenariului din Crimeea în Belarus

Vara trecută, grupul de analiză InformNapalm, cunoscut pentru investigaţiile conflictelor din Donbas şi Siria, relata despre o concentrare de trupe şi echipamente militare ruse la Klinţî, în regiunea Briansk, la graniţa cu Belarus scrie radiochisinau.md

Potrivit unor experţi citaţi de InformNapalm, Rusia construieşte un sistem de „apărare“ pe direcţia Moscova-Minsk. InformNapalm avertizează că transferul de trupe ruse la Klinţî creşte pericolul repetării scenariului din Crimeea în Belarus. În opinia expertului militar independent Aleksei Alesin, apariţia unei noi baze militare se poate explica prin faptul că Rusia nu are încredere totală în aliatul său Belarus şi construieşte o „a doua linie de apărare” pe teritoriul său.

Fostul premier al Republicii Moldova – Mircea Druc: „Vă interesează ce se întâmplă cu Republica Moldova? Nu vă pot răspunde decât după luna martie. Dar ştiţi de ce? Fiindcă în martie, noi, în ghilimele Kremlinul, avem planificată invazia Belarusului. Deci, noi trebuie să terminăm cu acest nesigur Lukaşenko, fiindcă e mai nesigur şi decât cei de la Kiev”. ( Mircea Druc la Adevărul Live )

Preşedintele belarus Aleksandr Lukaşenko s-a declarat solidar cu „fraţii ucraineni“, care, în opinia sa, luptă pentru independenţa lor, şi a atras atenţia că un scenariu ca cel din Ucraina nu ar trebui să se repete în ţara sa. Unii experţi apreciază însă că Vladimir Putin este foarte aproape de repetarea scenariului în cazul peninsulei Crimeea, anexată de Rusia de la Ucraina în martie 2014. 

Declaraţiile făcute de Aleksandr Lukaşenko și transmise de agenţia Belta, nu sunt făcute întâmplător. Ele vin în contextul răcirii relaţiilor între Aleksandr Lukaşenko şi omologul său rus Vladimir Putin şi înmulţirii zvonurilor precum că Rusia este pregătită să absoarbă oricând Belarusul. Analiştii spun că Rusia s-a implantat treptat şi sigur în Belarus în cei 25 de ani de la căderea Uniunii Sovietice, iar Lukaşenko se simte captiv şi caută alternative.

În ultimii doi ani, Aleksandr Lukaşenko a întreprins mai multe acţiuni de deschidere faţă de Europa, acceptând eliberarea ultimilor deţinuţi politici şi eliminând vizele pentru 80 de ţări, inclusiv pentru cele membre UE. Pe fondul acestei timide deschideri, relaţiile dintre Minsk şi Moscova se împotmolesc. Rusia şi-a redus drastic livrările de petrol către Minsk, forţându-l pe Lukaşenko să caute tot mai mult surse alternative de aprovizionare şi să se apropie de Organizaţia Mondială a Comerţului. În afară de aceste eforturi, Aleksandr Lukaşenko, aflat de 22 de ani la putere, şi-a intensificat retorica naţionalistă şi populistă, dând asigurări că va lupta până la capăt pentru independenţa ţării sale.

„Lukaşenko nu mai are influenţă. Nu mai pare capabil să redreseze economia“, spune pentru Le Temps Vadim, un inginer în căutare de muncă. „Nepotismul preşedintelui nostru blochează dezvoltarea ţării. Cred că am trăi mai bine dacă am face parte din Rusia“, afirmă la rândul ei Olga, o angajată în domeniul telecomunicaţiilor. Cum a fost detronat Lukaşenko de către Putin în propria ţară? Explicaţia poate fi oferită de interesul acordat de belaruşi canalelor ruseşti, explică pentru Le Temps un expert în mass-media.

„Propaganda lor este o ameninţare enormă pentru securitatea noastră naţională şi chiar pentru identitatea belarusă. Putin îl împiedică pe Lukaşenko în blocarea canalelor ruseşti ameninţându-l cu sancţiuni. Acesta este motivul pentru care belaruşii se simt ruşi şi le admiră liderul“, explică expertul în mass-media, care a preferat să-şi păstreze anonimatul.

Totodată, Rusia este tot mai prezentă pe piaţa energetică a Belarusului. Recent, Rusia a construit o centrală nucleară în Belarus, prima în această fostă republică sovietică afectată de explozia de la Cernobîl. Moscova a investit 10 miliarde de dolari în centrala nucleară Astraveţ, care va deveni funcţională în 2018.