Marina Chirca, anonima care s-a stins vineri, la 98 de ani, în satul de munte Nucșoara, din Județul Argeș, a înfruntat Comunismul și Securitatea timp de nouă ani, în cea mai cumplită perioadă din istoria recentă a țării.

A murit Marina Chirca. Ar trebui ca România toată s-o plângă, oamenii să găsească în memoria ei măcar câteva clipe de pioasă aducere aminte, iar guvernul să-i organizeze funeralii naționale. În schimb, cel mai probabil, n-ați auzit de ea. Televiziunile n-au făcut nici măcar o știre din asta: cui dracu’ îi pasă de o babă anonimă, care nici măcar nu e regina țiganilor, n-are bani, nu e vrăjitoare sau altceva?

Marina Chirca n-a fost decât o amărâtă de femeie simplă, de la țară, de un curaj și o demnitate care acum ne stânjenesc pe noi, cei care înțelegem prin „curaj“ îndrăzneala de a da „Like“ pe Facebook.

Anonima care s-a stins vineri, la 98 de ani, în satul de munte Nucșoara, din Județul Argeș, a înfruntat Comunismul și Securitatea timp de nouă ani, în cea mai cumplită perioadă din istoria recentă a țării, atunci când bolșevicii au distrus coloana vertebrală a nației și au dăltuit chipul schimonosit al poporului român, așa cum arată el astăzi.

Între 1949 și 1958, Marina Chirca a sprijinit grupul armat al partizanilor anticomuniști din Munții Făgăraș conduși de Toma Arnăuțoiu, plătind apoi cu libertatea și cu avuția sa această opoziție.

Crucea alungată

…Cu Armata, Securitatea, Miliția și turnătorii pe urme, a reușit, timp de aproape un deceniu, să înșele vigilența acestei forțe opresive copleșitoare, asigurând infrastructura rezistenței pentru luptătorii din munți. Hrană, haine, obiecte, muniție, armament, informații prețioase și câte altele a strecurat Marina Chirca, împreună cu alți nucșoreni, pe sub nasul securiștilor și al trădătorilor din rândurile propriilor săteni, riscându-și în fiecare clipă viața, familia, averea.

Prinsă în 1963, după ce se ascunsese cinci ani într-un pod, a fost anchetată, bătută cumplit, a făcut pușcărie, averea i-a fost confiscată și – cât cinism! – împărțită consătenilor care colaboraseră cu Securitatea.

După Revoluție, ar fi trebuit ca Marina Chirca să devină un simbol național. S-ar fi cuvenit să învețe copiii la școală despre ea. Să se scrie în cărțile de istorie. Să se organizeze excursii cu clasa la Nucșoara, ca tinerele generații să afle chiar din gura acestei băbuțe cu sufletul ca pâinea caldă despre adevăratul trecut al poporului român.

Ar fi trebuit, dar n-a fost așa. Noile autorități locale, care erau tot cele vechi, le-au râs în nas celor care au luptat pentru țara lor. Cei jefuiți de comuniști n-au fost repuși în drepturi. Până și crucea ridicată în memoria eroilor au refuzat autoritățile să fie amplasată în Nucșoara! După Revoluție, România ar fi trebuit, prin intermediul acestor oameni extraordinari, precum Marina Chirca, să se reconecteze la filonul adevăratelor sale tradiții și valori. Dar cum ar fi putut Iliescu și oligarhia securisto-activistă să-i cinstească pe cei care au luptat împotriva lor?

Manualele de istorie au rămas aceleași. Au fost fabricați specialiști care prelungesc falsurile propagandei comuniste.

Oameni precum Lucian Boia n-au vrut să știe de existența Marinăi Chirca nici atunci, în anii ’50-’60 (pe care i-au trăit), nici acum, când încearcă, în cărțile lor, să-i mai omoare o dată, negându-le existența prin omisiune. Noile valori ale României Luna trecută, președintele țării s-a dat de ceasul morții să-l salveze pe autoproclamatul rege al țiganilor. Medic trimis de urgență în Turcia, unde bulibașa suferise un infarct, demersuri pentru trimiterea unui avion privat, lacrimi la căpătâiul „omului de afaceri“, circ în direct, la TV.

Președintele valida, prin gesturile sale, un simbol, un stil de viață, un mod de a trăi. Vineri, Marina Chirca s-a stins în anonimat, în satul de munte Nucșoara, a cărui secțiune de istorie din pagina de pe Internet omite cel mai important eveniment din istoria sa milenară: lupta eroică a locuitorilor săi împotriva comunismului. Și va fi înmormântată la fel, fără onoruri, fără președinți care să verse lacrimi, fără dezbateri la televiziuni, fără ca oamenii să știe sau, măcar, să le pese.

În fapt, proiectul „omului nou“ început de comunism n-a fost stopat niciodată.

Între „regele“ Cioabă și țăranca Marina Chirca, poporului român i se vorbește de primul.

P.S. Acesta este ultimul interviu acordat de Marina Chirca, ultima supraviețuitoare a luptătorilor anticomuniști din Munții Făgăraș. Autorul materialului, colegul Laurențiu Ungureanu, a mers astă-primăvară la Nucșoara, acasă la Marina Chirca. Eroina României l-a primit în casă, i-a povestit, iar la sfârșit a insistat să ia o pungă cu ouă de țară: „Ia, maică, nu-i frumos să pleci cu mâna goală de la mine!“. Era ultima suflare a vechiului popor român, așa cum nu-l (re)cunoaștem și pe care l-am pierdut definitiv.

Acest text a apărut pe blogul mateiudrea.wordpress.com

Sursa: adev.ro